Pentru a ajunge la adevăr, prima condiție este să nu crezi nimic din ce spun autoritățile antihristice ale statelor lumii. Acestea sunt constituite din indivizi născuți în minciună, o viată întreagă se hrănesc din minciună și vor muri în minciună. Am scris și altădată că dacă ar exista posibilitatea de a-i aduce pe tărîmul adevărului și i-ai constrînge să trăiască în adevăr, ar muri după scurtă vreme.
Spunînd acestea, mă gîndesc la bălmăjeala ce a urmat după imensa pană de curent, deliberat provovcată în Spania, Portugalia și Franța. Aceste zise autorități sunt atît de reduse mintal, încît n-au putut nici măcar să articuleze o minciună comună, una singură, care să o scoată pe piață. Întreaga bălmăjeală e menită să semene confuzia și să-i facă pe oameni să nu mai înțeleagă nimic, să accepte pasiv toate mizeriile lor.
Dumnezeu nu ne lasă în neștiință. Există inteligențe cu frică de Dumnezeu, care deslușesc cu ușurință sensul acțiunilor mîrșave ale antihriștilor. Așa aflăm dintr-un film accesibil oricui. Rezum: prin vaccinuri au fost introduse în corpurile umane elemente de nanotehnologie, capabile să recepteze și să transmită informații. Pentru a introduce aceste persoane în sistemul lor de date, a fost necesară această uriașă pană de curent, pentru a nu exista cîmpuri electromagnetice de interferență. Știm că antihriștii globalist-sataniști dețin computere mamut, unul din ele fiind la Cern în Elveția, capabile să preia informații despre miliarde de oameni.
Evident, aceasta e o ipoteză, dar una credibilă care se înscrie perfect în planurile nebunești ale antihriștilor. Urmează ca asemenea evenimente să se petreacă în întreaga Europă, pe grupuri de țări, pînă cînd vor isprăvi introducerea celor vaccinați în sistemul lor diabolic. Cîți vor mai fi în viață. În orice caz, viitorul va infirma sau va confirma veridicitatea acestei ipoteze. Noi să fim pregătiți pentru cele ce urmează, stînd sub scutul nebiruit al lui Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Atenție! Fenomen periculos în creștere: apeluri suspecte zilnice din România și din străinătate
Dragi prieteni, vreau să vă atrag atenția asupra unui fenomen din ce în ce mai frecvent: sunt sunată zilnic de tot felul de numere – unele românești (fixe sau mobile), altele din țări non-UE. Ori nu răspunde nimeni, ori se aude un robot, ori o voce care după ce îți spune numele, încearcă să intre în vorbă cu tine pe un ton „amical”, fie cu povestea unui sondaj misterios, fie cu inițiative de tip „România împreună” sau „România pentru toți”.
Este foarte posibil ca aceste apeluri să aibă ca scop înregistrarea vocii tale pentru a fi folosită apoi în diverse escrocherii, inclusiv în cadrul rețelei tale de cunoștințe. O formă modernă și periculoasă de deepfake vocal.
Între timp, vă rog:
Nu răspundeți la numere necunoscute, mai ales internaționale
Nu furnizați date personale prin telefon
Nu spuneți „Da”, „Confirm”, „Corect”, etc. – pot fi folosite pentru înregistrări trucate
Răspândiți acest mesaj – cu cât suntem mai informați, cu atât suntem mai protejați
Cu ajutorul inteligenței artificiale, escrocii pot crea un deepfake vocal – o clonă digitală a vocii tale. Practic, pot genera fraze audio care sună exact ca tine, folosind fragmente reale înregistrate în astfel de apeluri.
Ce pot face cu asta? – Pot suna rude sau colegi și cere bani în numele tău
– Pot păcăli bănci sau servicii automate
– Pot crea dovezi audio false în scopuri de șantaj sau fraudă
Cum se face?
Doar câteva secunde de voce clară sunt suficiente. Există softuri disponibile public care pot „învăța” vocea ta și o pot reproduce fidel – ton, intonație, ritm.
Text trimis de Sora Pelaghia
Este foarte posibil ca aceste apeluri să aibă ca scop înregistrarea vocii tale pentru a fi folosită apoi în diverse escrocherii, inclusiv în cadrul rețelei tale de cunoștințe. O formă modernă și periculoasă de deepfake vocal.
Între timp, vă rog:
Nu răspundeți la numere necunoscute, mai ales internaționale
Nu furnizați date personale prin telefon
Nu spuneți „Da”, „Confirm”, „Corect”, etc. – pot fi folosite pentru înregistrări trucate
Răspândiți acest mesaj – cu cât suntem mai informați, cu atât suntem mai protejați
Cu ajutorul inteligenței artificiale, escrocii pot crea un deepfake vocal – o clonă digitală a vocii tale. Practic, pot genera fraze audio care sună exact ca tine, folosind fragmente reale înregistrate în astfel de apeluri.
Ce pot face cu asta? – Pot suna rude sau colegi și cere bani în numele tău
– Pot păcăli bănci sau servicii automate
– Pot crea dovezi audio false în scopuri de șantaj sau fraudă
Cum se face?
Doar câteva secunde de voce clară sunt suficiente. Există softuri disponibile public care pot „învăța” vocea ta și o pot reproduce fidel – ton, intonație, ritm.
Text trimis de Sora Pelaghia
Vinovați nu sunt homosexualii. Vinovat este Părintele Ciprian Mega, cel care le-a vădit fărădelegile
Părintele Ciprian Mega a comis multe greșeli, in disputa sa cu ,,stăpînul’’ Bisericii din Bihor. Înainte de toate, faptul că a întrerupt pomenirea lui Sofronie, pe motive absolut necanonice. Sfinția Sa ar fi putut spune din capul locului: Sofronie este eretic pentru faptul că a semnat documentele eretice ale sinodului tîlhăresc din Creta. N-a făcut-o. S-a legat de aspecte și considerații personale, și rău a făcut. Nu s-a consultat cu preoții noștri îngrădiți de erezie de nouă ani și a nimerit într-o băltoacă din care greu va ieși. Deocamdată.
A condamnat faptele homosexualilor încuibați în Episcopia Oradiei, neștiind că acestea nu sunt temei de întrerupere a pomenirii, și s-a adresat altor eretici, Daniel Ciobotea și Liviu Streza de la Sibiu, nădăjduind în ajutorul lor. Ce eroare copilărească! Inadmisibilă pentru un cleric ortodox cu capul pe umeri. Inadmisibilă pentru un preot ca Părintele Ciprian, intelectual la un grad la care puțini ajung.
Părintele Ciprian ilustrează deplin spusele Sfantului Simeon Noul Teolog: Binele nu este bine, dacă nu e bine făcut.
Homosexualii din Oradea și din împrejurimi să nu-și facă iluzii, să nu jubileze pentru victoria iluzorie pe care și-au făurit-o, prin caterisirea Părintelui Ciprian. Pedeapsa lui Dumnezeu îi va ajunge și nu va trece multă vreme pînă cînd îl vom vedea pe marele Sofronie și pe acoliții lui aruncați în afara Bisericii Ortodoxe. Pe ce mă bazez în evaluarea mea? Pe dreptatea lui Dumnezeu, înainte de toate. Pe precedentele pe care le știm: Homosexualul Corneliu de la Huși, Gurie de la Deva, cel care a semnat, în recurs, caterisirea Părintelui Cosmin Tripon, pe înlăturarea din Biserica noastră a afaceristului Petroniu Florea! Lista e deschisă. O voi completa la vremea cuvenită, dacă Dumnezeu mă va ține în viață.
Presbiter Iovița Vasile
A condamnat faptele homosexualilor încuibați în Episcopia Oradiei, neștiind că acestea nu sunt temei de întrerupere a pomenirii, și s-a adresat altor eretici, Daniel Ciobotea și Liviu Streza de la Sibiu, nădăjduind în ajutorul lor. Ce eroare copilărească! Inadmisibilă pentru un cleric ortodox cu capul pe umeri. Inadmisibilă pentru un preot ca Părintele Ciprian, intelectual la un grad la care puțini ajung.
Părintele Ciprian ilustrează deplin spusele Sfantului Simeon Noul Teolog: Binele nu este bine, dacă nu e bine făcut.
Homosexualii din Oradea și din împrejurimi să nu-și facă iluzii, să nu jubileze pentru victoria iluzorie pe care și-au făurit-o, prin caterisirea Părintelui Ciprian. Pedeapsa lui Dumnezeu îi va ajunge și nu va trece multă vreme pînă cînd îl vom vedea pe marele Sofronie și pe acoliții lui aruncați în afara Bisericii Ortodoxe. Pe ce mă bazez în evaluarea mea? Pe dreptatea lui Dumnezeu, înainte de toate. Pe precedentele pe care le știm: Homosexualul Corneliu de la Huși, Gurie de la Deva, cel care a semnat, în recurs, caterisirea Părintelui Cosmin Tripon, pe înlăturarea din Biserica noastră a afaceristului Petroniu Florea! Lista e deschisă. O voi completa la vremea cuvenită, dacă Dumnezeu mă va ține în viață.
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Prooroc Ieremia și treptele slujirii preoțești
Cinstite cititorule! Astăzi pomenim pe un ales al lui Dumnezeu, pe Sfântul Prooroc Ieremia. Dumnezeu l-a cunoscut dinainte de a se zămisli în pântecele maicii sale, după cum însuşi ne spune în capitolul 1, versetul 5, apoi l-a rânduit între Sfinţii Săi Prooroci.
Dacă citim Cartea sa, vom vedea că în capitolul 3, versetul 15, Sfântul Ieremia face următoarea profeţie; ,,Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere’’. Proorocia aceasta s-a împlinit după venirea în lume a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Atunci au fost rânduiţi adevăraţii păstori ai poporului lui Dumnezeu, ai Bisericii pe care Mântuitorul a câştigat-o cu însuşi Sângele Său (Fapte 20, 28). Chiar din textul citat, aflăm că Biserica are în fruntea sa pe păstorii aleşi de Dumnezeu, Preasfinţiţii Episcopi: ,,Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său’’. Episcopii sunt treapta cea mai înaltă între păstorii rânduiţi de Dumnezeu.
Sfântul Apostol Petru se adresează păstorilor din a doua treaptă a preoţiei, spunându-le: ,,Pe preoţii cei dintre voi îi rog, ca unul care sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei ce va să se descopere: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu după câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-Marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi’’ (I Petru 5, 1-4).
Despre treapta a treia a preoţiei ne face să fim cu luare-aminte Sfântul Apostol Pavel, scriind Epistola Întâia către Timotei, Episcopul Bisericii din Efes: ,,Diaconii să fie, de asemenea, cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina Credinţei în cuget curat’’ (I Timotei 3, 8-9).
Aceştia sunt, iubite cititorule, păstorii rânduiţi de Dumnezeu pentru ca Poporul Său, Biserica cea Sfântă, să fie călăuzită spre Împărăţia lui Dumnezeu. Pe aceştia se cuvine să-i urmăm, iar nu pe impostorii diavolului, pastorii, predicatorii şi preoţii mincinoşi pe care ni-i propun sectele cele multe şi falsele biserici existente în lume, numiţi de Sfânta Scriptură ,,proorocii mincinoşi care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori’’ (Matei 7, 15).
Presbiter Iovița Vasile
Dacă citim Cartea sa, vom vedea că în capitolul 3, versetul 15, Sfântul Ieremia face următoarea profeţie; ,,Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere’’. Proorocia aceasta s-a împlinit după venirea în lume a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Atunci au fost rânduiţi adevăraţii păstori ai poporului lui Dumnezeu, ai Bisericii pe care Mântuitorul a câştigat-o cu însuşi Sângele Său (Fapte 20, 28). Chiar din textul citat, aflăm că Biserica are în fruntea sa pe păstorii aleşi de Dumnezeu, Preasfinţiţii Episcopi: ,,Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său’’. Episcopii sunt treapta cea mai înaltă între păstorii rânduiţi de Dumnezeu.
Sfântul Apostol Petru se adresează păstorilor din a doua treaptă a preoţiei, spunându-le: ,,Pe preoţii cei dintre voi îi rog, ca unul care sunt împreună preot şi martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei ce va să se descopere: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu după câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-Marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi’’ (I Petru 5, 1-4).
Despre treapta a treia a preoţiei ne face să fim cu luare-aminte Sfântul Apostol Pavel, scriind Epistola Întâia către Timotei, Episcopul Bisericii din Efes: ,,Diaconii să fie, de asemenea, cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina Credinţei în cuget curat’’ (I Timotei 3, 8-9).
Aceştia sunt, iubite cititorule, păstorii rânduiţi de Dumnezeu pentru ca Poporul Său, Biserica cea Sfântă, să fie călăuzită spre Împărăţia lui Dumnezeu. Pe aceştia se cuvine să-i urmăm, iar nu pe impostorii diavolului, pastorii, predicatorii şi preoţii mincinoşi pe care ni-i propun sectele cele multe şi falsele biserici existente în lume, numiţi de Sfânta Scriptură ,,proorocii mincinoşi care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori’’ (Matei 7, 15).
Presbiter Iovița Vasile
Ierarhii ecumeniștii romani: Dezlegări la pește cu nemiluita
Cinstite cititorule! Cel care cercetează cu atenţie Calendarul nostru bisericesc, va constata că în Postul Naşterii Domnului Iisus Hristos sunt înscrise nu mai puţin de 16 dezlegări la peşte. Dacă mergem în urmă, vom vedea că în calendarele de dinainte de 1989 aceste dezlegări nu existau. Aşa bunăoară, în Liturghierul tipărit în 1974 găsim o singură dezlegare, la Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului. După 1989 s-au introdus treptat aceste dezlegări în aşa fel încât credincioşii să nu observe. Oamenii însă au observat şi sunt contrariaţi de aceste schimbări, socotindu-le ca pe ceva nefiresc. Calendarul nostru bisericesc este alcătuit în fiecare an de Patriarhia Română şi apoi este tipărit de fiecare eparhie. Până acum nimeni n-a dat nicio explicaţie privind chestiunea în discuţie, ceea ce lasă loc nedumeririlor şi supoziţiilor. Este elocvent să vedem cum au fost introduse dezlegările la peşte în anii care au trecut:
1994-1999 – 2 dezlegări
2000 – 9 dezlegări
2001 – 10 dezlegări
2002 – 9 dezlegări
2003 – 9 dezlegări
2004 –12 dezlegări
2005 – 11 dezlegări
2006 – 15 dezlegări
2008 – 13 dezlegări
În anii 2010 – 2012 s-a ajuns, aşa cum am mai spus, la 16 dezlegări şi, probabil, lucrurile nu se vor opri aici.
Sfântul Iustin Popovici din Biserica Ortodoxă Sârbă a avut dreptate când ne-a lăsat scris: ,,În filozofia Ortodoxă a societăţii, prima regulă este aceea de a nu fi potrivit Dumnezeu-Omul la duhul vremii, ci duhul vremii să fie potrivit la duhul veşniciei lui Hristos’’. Sfânta Biserică Ortodoxă a păstrat şi va păstra până la sfârşitul veacului bunele rânduieli ale Sfinţilor Părinţi, în ciuda acestor abateri grave de la Sfânta Tradiţie. Cine are interesul să introducă inovaţii în Postul Bisericii? Evident, vrăjmaşii ei văzuţi şi nevăzuţi, cu scopul vădit de a eroda Posturile, până la desfiinţarea lor. Va fi biruită Biserica de porţile iadului, adică de puterile întunericului? Nicidecum. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus, şi ne spune mereu, că Sfânta Biserică, al cărei Cap este El Însuşi, va fi cea biruitoare (Matei 16, 18). Şi ne mai spune ceva: ,,Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia’’ (Luca 12, 32).
Între Săptămîna Luminată și Sărbătoarea Pogorîrii Duhului Sfant, distinșii noștri ecumeniști ne-au mai fericit cu alte 12 dezlegări la pește, care nu erau în calendarele vechi, dinainte de anul 2000. Miercurile și vinerile au toate această mențiune. Păstorii purtători de mitre ne spun că Biserica a hotărît aceste dezlegări. Mint! E opera lor prin care urmăresc desființarea Posturilor rînduite de Părinții Bisericii. Mîine, miercuri 30 aprilie, e prima dezlegare. Nu urmați acestui calendar falsificat de ecumeniști. Țin la dispoziția oricui calendarele vechi care vădesc înșelăciunea viclenilor aflați pe scaunele episcopale.
Aşadar, să nu ne abatem cu nimic de la Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre şi să ţinem Posturile aşa cum Biserica le-a rânduit.
Presbiter Iovița Vasile
1994-1999 – 2 dezlegări
2000 – 9 dezlegări
2001 – 10 dezlegări
2002 – 9 dezlegări
2003 – 9 dezlegări
2004 –12 dezlegări
2005 – 11 dezlegări
2006 – 15 dezlegări
2008 – 13 dezlegări
În anii 2010 – 2012 s-a ajuns, aşa cum am mai spus, la 16 dezlegări şi, probabil, lucrurile nu se vor opri aici.
Sfântul Iustin Popovici din Biserica Ortodoxă Sârbă a avut dreptate când ne-a lăsat scris: ,,În filozofia Ortodoxă a societăţii, prima regulă este aceea de a nu fi potrivit Dumnezeu-Omul la duhul vremii, ci duhul vremii să fie potrivit la duhul veşniciei lui Hristos’’. Sfânta Biserică Ortodoxă a păstrat şi va păstra până la sfârşitul veacului bunele rânduieli ale Sfinţilor Părinţi, în ciuda acestor abateri grave de la Sfânta Tradiţie. Cine are interesul să introducă inovaţii în Postul Bisericii? Evident, vrăjmaşii ei văzuţi şi nevăzuţi, cu scopul vădit de a eroda Posturile, până la desfiinţarea lor. Va fi biruită Biserica de porţile iadului, adică de puterile întunericului? Nicidecum. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus, şi ne spune mereu, că Sfânta Biserică, al cărei Cap este El Însuşi, va fi cea biruitoare (Matei 16, 18). Şi ne mai spune ceva: ,,Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia’’ (Luca 12, 32).
Între Săptămîna Luminată și Sărbătoarea Pogorîrii Duhului Sfant, distinșii noștri ecumeniști ne-au mai fericit cu alte 12 dezlegări la pește, care nu erau în calendarele vechi, dinainte de anul 2000. Miercurile și vinerile au toate această mențiune. Păstorii purtători de mitre ne spun că Biserica a hotărît aceste dezlegări. Mint! E opera lor prin care urmăresc desființarea Posturilor rînduite de Părinții Bisericii. Mîine, miercuri 30 aprilie, e prima dezlegare. Nu urmați acestui calendar falsificat de ecumeniști. Țin la dispoziția oricui calendarele vechi care vădesc înșelăciunea viclenilor aflați pe scaunele episcopale.
Aşadar, să nu ne abatem cu nimic de la Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre şi să ţinem Posturile aşa cum Biserica le-a rânduit.
Presbiter Iovița Vasile
Papa Francisc, Jorge Mario Bergoglio (1936-2025), a fost, timp de doisprezece ani lungi, cel mai mare flagel al Bisericii lui Hristos
Ponificatul lui Francisc Bergoglio s-a petrecut din lumea acesta. Ca la un semn, presa mondială s-a așternut pe lucru, cu sarcina de a ne prezenta un papă strălucit, care a făcut mult bine lumii. Au fost în stare să ne arate și cioboatele ponosite cu care a fost îngropat, semn al unei modestii cum rar se vede. Oare? Francisc a fost din lume și lumea iubește ce este al său, de aceea avem parte de elogii peste elogii. Măsurile cu care e evaluat sunt exclusiv lumești. Un papă, oricare-ar fi el, trebuie prezentat ca o figură atractivă, strălucită, pentru că știm prea bine rolul pe care-l va juca acesta în imperiu lui antihrist, știm cîtă lume va trebui să atragă spre închinarea mincinosului mesia al iudeilor.
Gandurile Mele nu sunt ca gîndurile voastre și căile Mele nu sunt ca ale voastre (Isaiia 55, 8). De aceea, și noi îl măsurăm pe Francisc după legi și criterii Dumnezeiești drepte, nemincinoase, nesupuse schimbării. Cand zic asta, mă gîndesc la dezvăluirile arhiepiscopului Vigano, care ne spune că în orașul de baștină dumnealui a abuzat niște tineri, înainte de a fi înălțat pe scaunul zis al Sfantului Petru. De asemenea i se impută acestui papă faptul că ar fi avut un fiu biologic care a decedat, a fost înhumat, apoi scos din mormînt și incinerat, pentru a se șterge orice urmă. Că e așa, nu putem spune cu certitudine, dar sunt convins că Vigano știe ce vorbește și nu s-a apucat să fabuleze din senin. Lucrurile e vor lămuri pe 1 iunie, cand Francisc va sta la judecata particulară în fața Celui pe care L-a hulit cu o cutezanță satanică, cum vom vedea mai jos.
Lăsăm la o parte afirmațiile presei mincinoase, aflate, ca deobicei, în slujba sistemului, înlăturăm stratul gros de poleială și iată ce vedem:
Un om care este acolo pentru a descoperi multe “secrete” ale vechii Biserici Catolice este Papa Francisc. Unele dintre convingerile care există în cadrul bisericii sunt acum puse deoparte de către Papa, care a fost recent numit Omul Anului de către Time Magazine. În ultimele revelațiile, Papa Francisc a declarat:
1.,,Cu umilință, căutare interioara și meditare a rugăciunii, am castigat o nouă înțelegere a anumitor dogme. Biserica nu mai crede în iad, unde oamenii suferă. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci numai să îmbrățișeze. Ca povestea lui Adam și Eva, vedem iadul ca o figura de stil. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu.”
2.Într-un discurs socant care rezoneaza in jurul lumii, Papa Francisc a declarat: “Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele. Ce alt tip de adevăr este acolo? În trecut, biserica a fost dură cu ceea ce considera greșit din punct de vedere moral sau păcătos. Astăzi, nu suntem judecători.
3.Ca un tată iubitor, noi nu condamnăm copiii noștri. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului! Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniti cu noi. Noi toti iubim si adoram acelasi Dumnezeu!
4.Pe parcursul ultimelor șase luni, cardinalii, episcopii catolici și teologii au dezbătut la Vatican, viitorul Bisericii și să redefinească doctrinele si dogmele catolice. Al treilea Sinod de la Vatican II, este cel mai mare și cel mai important, după Sinodul de la Vatican II care a fost încheiat în 1962. Papa Francisc a numit noul consiliu “finalizarea Sinodului de la Vatican II.” Al treilea Sinod de la Vatican II a fost încheiat:
,,Catolicismul este acum o “religie modernă și rezonabila”, care a suferit schimbări evolutive. Este timpul să renuntam la intoleranta. Trebuie să recunoaștem că adevărul religios evoluează și este in continua schimbare. Adevărul nu este absolut sau sculptat în piatră’’.
5.Chiar și ateii recunosc divinitatea. Cu acte de dragoste și caritate chiar si ateul il recunoaște pe Dumnezeu și isi salveaza sufletul, devenind un participant activ în răscumpărarea omenirii.”
6.O declarație din discursul Papei a dus tradiționaliștii într-un acces de confuzie și isterie: ,,Dumnezeu se schimbă și evoluează ca si noi înșine; Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre. Când raspandim dragoste și bunătate în lume, atingem divinitatea noastra si o recunoastem’’.
7.Biblia este o carte sfanta foarte frumoasa, dar, ca toate lucrările mari antice, unele pasaje sunt invechite. Unii le arata ca intolerante si critice. Este timpul sa vedem aceste versete ca ulterioare interpolari, spre deosebire de mesajul de iubire și de adevăr care este expus diferit in Scriptură.
8.În conformitate cu noua noastra interpretare, vom începe să hirotonim femei Cardinali, episcopi și preoți. În viitor, sper că vom avea un papă de sex feminin. Ca niciunei femei sa nu i se inchida usile, ele sunt deschise pentru toti oamneni! ” Unii cardinali ai Bisericii catolice s-au aratat contrariati recentelor declaratii ale Papei.
9.El a mai susţinut în trecut că Papa i-a spus că iadul nu există, că creştinii divorţaţi şi recăsătoriţi ar trebui să poată lua Sfânta Împărtăşanie şi că Iisus Hristos nu este Dumnezeu.
Papa Francisc nu a clarificat niciodată presupusele citate ale sale menţionate de Scalfari, însă Vaticanul a susţinut de fiecare dată că informaţiile lui Scalfari nu sunt de încredere, având în vedere că acesta nu notează în scris discuţiile cu pontiful.
10.Papa Francisc a negat Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Eugenio Scalfari a susţinut într-un articol publicat pe 5 noiembrie în ziarul Repubblica, că Papa Francisc i-a spus următoarele lucruri despre înviere:
„A fost un om până a fost băgat în mormânt de către femeile care i-au recompus trupul. În acea noapte, în mormânt, bărbatul a dispărut şi din acea grotă el a ieşit sub forma unui spirit care s-a întâlnit cu femeile şi cu apostolii, în timp ce încă păstra umbra unei persoane şi apoi a dispărut definitiv.”
11.Pedofilii au un loc special în Rai.
12.Coranul este o carte la fel de sfântă ca Biblia.
13.Logica Evangheliei. Cel care are cele mai spurcate mîini este Iisus. Iisus este cel mai spurcat… Nu era un curat. Să ne gîndim la scena de adulter… este scris. Și Iisus se face un pic nebun… (aplauze ale idioților prezenți). Și morala care e? Iisus manîncă… a mîncat morala.
14.Menționarea femeilor, din care niciuna din cele menționate în genealogie nu sunt din categoria marilor femei din Vechiul Testament. Ele permit o abordare deosebită. Sunt cele din genealogie care ne anunță că prin venele lui Iisus curge singe păgîn.
15.Papa, arătînd o Cruce: Ce este aceasta? Aceasta este istoria eșecului lui Dumnezeu. Este cale Crucii, Calea cea mică a Crucii.
Cu ochii vă veți uita… (Isaiia 6)
16.Un spectacol drăcesc, organizat de demonicul Francisc, desigur la Vatican, cu prezență numeroasă. A avut grijă să se transmită în lumea întreagă, deoarece aici s-a anunțat venirea lui antihrist. Cutremurător! Veți înțelege de ce a scris Sfîntul Ioan Evanghelistul despre fiara care iese din pămînt care ,,grăia ca un balaur’’ (Apocalipsa 13, 11). Cine este balaurul? ,,Șarpele cel vechi, care este diavolul și satana’’ (Apocalipsa 20, 2). În acest fel, papa Francisc devine purtătorul de cuvînt al diavolului. El este proorocul mincinos, despre care s-a scris în Cartea Apocalipsei.
Interesant este faptul că mesajul lui Francisc este rostit de muezinul său, care rău-vestește lumii:
,,Flacăra lui Lucifer va apărea în propria sa creație. Omule, eu spun, Lucifer nu cunoaște schimbare. Cristos, fiul său s-a întors din morți, ca să arunce lumina pașnică rasei umane, și care este viu și va împărăți pentru totdeauna’’.
La aceste blasfemii nemaiauzite, adunătura aceea neghioabă din sala imensă răspunde: Amin.
Doamne, iartă-ne. Doamne, păzește-ne!
17.Papa Francisc îl declară pe Klaus Schwab drept „Episcop universal” – O trădare a lui Hristos și a Bisericii
Cea mai întunecată oră a Vaticanului. Într-o mișcare care poate fi descrisă doar ca o trădare catastrofală a credinței creștine, Papa Francisc a uimit lumea declarând că omenirea a intrat în „timpul de sfârșit” și trebuie acum să se închine în fața lui Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial ( WEF). În ceea ce este, fără îndoială, cea mai blasfemiatoare declarație făcută vreodată de un papă în ședință, Francisc l-a încoronat pe Schwab drept „episcop universal”, afirmând că agenda lui Schwab de a ridica natura deasupra umanității este mai semnificativă decât învățăturile lui Isus Hristos.
Considerații
-Lucifer, în viziunea demonică a papei, este creatorul a tot ce există, este marele arhitect al universului, cum zic masonii.
-Cristos este fiul lui Lucifer. Aici e vorba , în fapt, de antihrist, fiul lui Lucifer, dar blestematul papa ni-l prezintă sub Preasfîntul Nume al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
(Orotodoxia în Catacombe, Diavolul vorbește prin gura lui Francisc de la Vatican, 29 august 2024)
18. Papa Francisc ar fi „spus că atunci când va numi noi episcopi în SUA va lua în considerare deschiderea lor față de [așa-numitele] persoane transgender ca un criteriu”, potrivit unui membru al unei întâlniri dintre Francisc și grupul activist LGBT New Ways Ministry, informează LifeSite.
19.Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 ianuarie 2021 – Vatican News. ”Continuă în Cetatea Vaticanului campania de vaccinare, care a început în dimineața de miercuri, 13 ianuarie a.c., după sosirea serului. Au primit deja prima doză a vaccinului atât papa Francisc cât și papa emerit Benedict al XVI-lea”: a comunicat astăzi Matteo Bruni, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun.
”Papa Francisc”, a adăugat Bruni, ”anunțase într-un interviu pentru TG5 că urma să se vaccineze în decursul acestei săptămâni, în timp ce secretarul particular al lui Benedict XVI, episcopul Georg Gaenswein, confirmase că și papa emerit avea să se vaccineze”.
”În interviul menționat”, a mai spus Matteo Bruni, ”papa Francisc a definit vaccinarea «o acțiune etică, pentru că îți joci sănătatea, îți joci viața, dar pui în joc și viața celorlalți»”.
20.Papa Francisc a murit de fapt de un accident vascular, un efect des întâlnit al serurilor experimentale Covid. Globalistul de la Vatican spunea că a fi împotriva vaccinării Covid ”este un act aproape sinucigaș” spre deosebire de ”iubirea de a te injecta” (ActiveNews)
21. Jorge Mario Bergoglio (1936-2025) a fost timp de doisprezece ani lungi cel mai mare flagel al Bisericii lui Hristos (ANS)
Presbiter Iovița Vasile
Gandurile Mele nu sunt ca gîndurile voastre și căile Mele nu sunt ca ale voastre (Isaiia 55, 8). De aceea, și noi îl măsurăm pe Francisc după legi și criterii Dumnezeiești drepte, nemincinoase, nesupuse schimbării. Cand zic asta, mă gîndesc la dezvăluirile arhiepiscopului Vigano, care ne spune că în orașul de baștină dumnealui a abuzat niște tineri, înainte de a fi înălțat pe scaunul zis al Sfantului Petru. De asemenea i se impută acestui papă faptul că ar fi avut un fiu biologic care a decedat, a fost înhumat, apoi scos din mormînt și incinerat, pentru a se șterge orice urmă. Că e așa, nu putem spune cu certitudine, dar sunt convins că Vigano știe ce vorbește și nu s-a apucat să fabuleze din senin. Lucrurile e vor lămuri pe 1 iunie, cand Francisc va sta la judecata particulară în fața Celui pe care L-a hulit cu o cutezanță satanică, cum vom vedea mai jos.
Lăsăm la o parte afirmațiile presei mincinoase, aflate, ca deobicei, în slujba sistemului, înlăturăm stratul gros de poleială și iată ce vedem:
Un om care este acolo pentru a descoperi multe “secrete” ale vechii Biserici Catolice este Papa Francisc. Unele dintre convingerile care există în cadrul bisericii sunt acum puse deoparte de către Papa, care a fost recent numit Omul Anului de către Time Magazine. În ultimele revelațiile, Papa Francisc a declarat:
1.,,Cu umilință, căutare interioara și meditare a rugăciunii, am castigat o nouă înțelegere a anumitor dogme. Biserica nu mai crede în iad, unde oamenii suferă. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci numai să îmbrățișeze. Ca povestea lui Adam și Eva, vedem iadul ca o figura de stil. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu.”
2.Într-un discurs socant care rezoneaza in jurul lumii, Papa Francisc a declarat: “Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele. Ce alt tip de adevăr este acolo? În trecut, biserica a fost dură cu ceea ce considera greșit din punct de vedere moral sau păcătos. Astăzi, nu suntem judecători.
3.Ca un tată iubitor, noi nu condamnăm copiii noștri. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului! Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniti cu noi. Noi toti iubim si adoram acelasi Dumnezeu!
4.Pe parcursul ultimelor șase luni, cardinalii, episcopii catolici și teologii au dezbătut la Vatican, viitorul Bisericii și să redefinească doctrinele si dogmele catolice. Al treilea Sinod de la Vatican II, este cel mai mare și cel mai important, după Sinodul de la Vatican II care a fost încheiat în 1962. Papa Francisc a numit noul consiliu “finalizarea Sinodului de la Vatican II.” Al treilea Sinod de la Vatican II a fost încheiat:
,,Catolicismul este acum o “religie modernă și rezonabila”, care a suferit schimbări evolutive. Este timpul să renuntam la intoleranta. Trebuie să recunoaștem că adevărul religios evoluează și este in continua schimbare. Adevărul nu este absolut sau sculptat în piatră’’.
5.Chiar și ateii recunosc divinitatea. Cu acte de dragoste și caritate chiar si ateul il recunoaște pe Dumnezeu și isi salveaza sufletul, devenind un participant activ în răscumpărarea omenirii.”
6.O declarație din discursul Papei a dus tradiționaliștii într-un acces de confuzie și isterie: ,,Dumnezeu se schimbă și evoluează ca si noi înșine; Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre. Când raspandim dragoste și bunătate în lume, atingem divinitatea noastra si o recunoastem’’.
7.Biblia este o carte sfanta foarte frumoasa, dar, ca toate lucrările mari antice, unele pasaje sunt invechite. Unii le arata ca intolerante si critice. Este timpul sa vedem aceste versete ca ulterioare interpolari, spre deosebire de mesajul de iubire și de adevăr care este expus diferit in Scriptură.
8.În conformitate cu noua noastra interpretare, vom începe să hirotonim femei Cardinali, episcopi și preoți. În viitor, sper că vom avea un papă de sex feminin. Ca niciunei femei sa nu i se inchida usile, ele sunt deschise pentru toti oamneni! ” Unii cardinali ai Bisericii catolice s-au aratat contrariati recentelor declaratii ale Papei.
9.El a mai susţinut în trecut că Papa i-a spus că iadul nu există, că creştinii divorţaţi şi recăsătoriţi ar trebui să poată lua Sfânta Împărtăşanie şi că Iisus Hristos nu este Dumnezeu.
Papa Francisc nu a clarificat niciodată presupusele citate ale sale menţionate de Scalfari, însă Vaticanul a susţinut de fiecare dată că informaţiile lui Scalfari nu sunt de încredere, având în vedere că acesta nu notează în scris discuţiile cu pontiful.
10.Papa Francisc a negat Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Eugenio Scalfari a susţinut într-un articol publicat pe 5 noiembrie în ziarul Repubblica, că Papa Francisc i-a spus următoarele lucruri despre înviere:
„A fost un om până a fost băgat în mormânt de către femeile care i-au recompus trupul. În acea noapte, în mormânt, bărbatul a dispărut şi din acea grotă el a ieşit sub forma unui spirit care s-a întâlnit cu femeile şi cu apostolii, în timp ce încă păstra umbra unei persoane şi apoi a dispărut definitiv.”
11.Pedofilii au un loc special în Rai.
12.Coranul este o carte la fel de sfântă ca Biblia.
13.Logica Evangheliei. Cel care are cele mai spurcate mîini este Iisus. Iisus este cel mai spurcat… Nu era un curat. Să ne gîndim la scena de adulter… este scris. Și Iisus se face un pic nebun… (aplauze ale idioților prezenți). Și morala care e? Iisus manîncă… a mîncat morala.
14.Menționarea femeilor, din care niciuna din cele menționate în genealogie nu sunt din categoria marilor femei din Vechiul Testament. Ele permit o abordare deosebită. Sunt cele din genealogie care ne anunță că prin venele lui Iisus curge singe păgîn.
15.Papa, arătînd o Cruce: Ce este aceasta? Aceasta este istoria eșecului lui Dumnezeu. Este cale Crucii, Calea cea mică a Crucii.
Cu ochii vă veți uita… (Isaiia 6)
16.Un spectacol drăcesc, organizat de demonicul Francisc, desigur la Vatican, cu prezență numeroasă. A avut grijă să se transmită în lumea întreagă, deoarece aici s-a anunțat venirea lui antihrist. Cutremurător! Veți înțelege de ce a scris Sfîntul Ioan Evanghelistul despre fiara care iese din pămînt care ,,grăia ca un balaur’’ (Apocalipsa 13, 11). Cine este balaurul? ,,Șarpele cel vechi, care este diavolul și satana’’ (Apocalipsa 20, 2). În acest fel, papa Francisc devine purtătorul de cuvînt al diavolului. El este proorocul mincinos, despre care s-a scris în Cartea Apocalipsei.
Interesant este faptul că mesajul lui Francisc este rostit de muezinul său, care rău-vestește lumii:
,,Flacăra lui Lucifer va apărea în propria sa creație. Omule, eu spun, Lucifer nu cunoaște schimbare. Cristos, fiul său s-a întors din morți, ca să arunce lumina pașnică rasei umane, și care este viu și va împărăți pentru totdeauna’’.
La aceste blasfemii nemaiauzite, adunătura aceea neghioabă din sala imensă răspunde: Amin.
Doamne, iartă-ne. Doamne, păzește-ne!
17.Papa Francisc îl declară pe Klaus Schwab drept „Episcop universal” – O trădare a lui Hristos și a Bisericii
Cea mai întunecată oră a Vaticanului. Într-o mișcare care poate fi descrisă doar ca o trădare catastrofală a credinței creștine, Papa Francisc a uimit lumea declarând că omenirea a intrat în „timpul de sfârșit” și trebuie acum să se închine în fața lui Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial ( WEF). În ceea ce este, fără îndoială, cea mai blasfemiatoare declarație făcută vreodată de un papă în ședință, Francisc l-a încoronat pe Schwab drept „episcop universal”, afirmând că agenda lui Schwab de a ridica natura deasupra umanității este mai semnificativă decât învățăturile lui Isus Hristos.
Considerații
-Lucifer, în viziunea demonică a papei, este creatorul a tot ce există, este marele arhitect al universului, cum zic masonii.
-Cristos este fiul lui Lucifer. Aici e vorba , în fapt, de antihrist, fiul lui Lucifer, dar blestematul papa ni-l prezintă sub Preasfîntul Nume al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
(Orotodoxia în Catacombe, Diavolul vorbește prin gura lui Francisc de la Vatican, 29 august 2024)
18. Papa Francisc ar fi „spus că atunci când va numi noi episcopi în SUA va lua în considerare deschiderea lor față de [așa-numitele] persoane transgender ca un criteriu”, potrivit unui membru al unei întâlniri dintre Francisc și grupul activist LGBT New Ways Ministry, informează LifeSite.
19.Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 ianuarie 2021 – Vatican News. ”Continuă în Cetatea Vaticanului campania de vaccinare, care a început în dimineața de miercuri, 13 ianuarie a.c., după sosirea serului. Au primit deja prima doză a vaccinului atât papa Francisc cât și papa emerit Benedict al XVI-lea”: a comunicat astăzi Matteo Bruni, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun.
”Papa Francisc”, a adăugat Bruni, ”anunțase într-un interviu pentru TG5 că urma să se vaccineze în decursul acestei săptămâni, în timp ce secretarul particular al lui Benedict XVI, episcopul Georg Gaenswein, confirmase că și papa emerit avea să se vaccineze”.
”În interviul menționat”, a mai spus Matteo Bruni, ”papa Francisc a definit vaccinarea «o acțiune etică, pentru că îți joci sănătatea, îți joci viața, dar pui în joc și viața celorlalți»”.
20.Papa Francisc a murit de fapt de un accident vascular, un efect des întâlnit al serurilor experimentale Covid. Globalistul de la Vatican spunea că a fi împotriva vaccinării Covid ”este un act aproape sinucigaș” spre deosebire de ”iubirea de a te injecta” (ActiveNews)
21. Jorge Mario Bergoglio (1936-2025) a fost timp de doisprezece ani lungi cel mai mare flagel al Bisericii lui Hristos (ANS)
Presbiter Iovița Vasile
Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui… nimic din câte are aproapele tău
Vom tălmăci această Poruncă Dumnezeiască prin prizma mentalităţii păgubitoare din zilele noastre. Vedem o vilă somptuoasă ridicată de un cunoscut al nostru. Ne dorim şi noi una asemenea şi ne străduim s-o avem, chiar dacă mijloacele nu ne îngăduie; vedem o femeie frumoasă şi ne-o dorim şi noi, uitând de legământul făcut la Sfânta Taină a Cununiei; legile de după 1989 ne îngăduie să ne redobândim proprietăţile părinţilor noştri, însă noi ne dorim mai mult decât ni se cuvine; vedem că semenul nostru are servitori care-i slujesc şi noi ne dorim ca să fim slujiţi; sunt multe bunurile pe care le posedă aproapele nostru. Dorim să le avem şi noi.
Ce ne spune Sfânta Scriptură prin Sfântul Apostol Pavel? ,,De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici: Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş al lui Dumnezeu? Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert?’’ (Iacov 4, 1-5).
Nu! Scriptura nu grăieşte în deşert! Noi înşine grăim în deşert, punând in plan secundar cuvintele lui Dumnezeu. Să fim mulţumiţi cu ceea ce ne-a dăruit Bunul Dumnezeu. Să nu năzuim spre cele ale aproapelui. Dumnezeu rânduieşte cele ce sunt de folos fiecăruia dintre noi, după puterile şi priceperea noastră. Dacă vedem că aproapele nostru a trecut prin şcoli înalte, să nu-l pizmuim. Dacă a ajuns în demnitări sociale înalte, să nu năzuim la ale sale deoarece, cui i se va da mult, mult i se va cere, după cuvântul Scripturii. Aduceţi-vă aminte de cuvintele Apostolului, care spun: ,,pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să scoatem ceva afară din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi’’ (I Timotei 6, 7-8).
Presbiter Iovița Vasile
Ce ne spune Sfânta Scriptură prin Sfântul Apostol Pavel? ,,De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Nu, oare, de aici: Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş al lui Dumnezeu? Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert?’’ (Iacov 4, 1-5).
Nu! Scriptura nu grăieşte în deşert! Noi înşine grăim în deşert, punând in plan secundar cuvintele lui Dumnezeu. Să fim mulţumiţi cu ceea ce ne-a dăruit Bunul Dumnezeu. Să nu năzuim spre cele ale aproapelui. Dumnezeu rânduieşte cele ce sunt de folos fiecăruia dintre noi, după puterile şi priceperea noastră. Dacă vedem că aproapele nostru a trecut prin şcoli înalte, să nu-l pizmuim. Dacă a ajuns în demnitări sociale înalte, să nu năzuim la ale sale deoarece, cui i se va da mult, mult i se va cere, după cuvântul Scripturii. Aduceţi-vă aminte de cuvintele Apostolului, care spun: ,,pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să scoatem ceva afară din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi’’ (I Timotei 6, 7-8).
Presbiter Iovița Vasile
Decretele pseudo-isidoriene
După cum am putut constata, pentru întărirea autorităţii lor, pontifii romani au recurs, nu de puţine ori, la falsuri ticluite, pe care le-au prezentat ca fiind documente autentice. În şirul acestora stau şi aşa zisele Decrete pseudo-isidoriene. Cine va fi fost autorul acestor compilaţii nici nu mai prezintă mare interes. Este regretabil şi inacceptabil pentru orice om de bună credinţă ca nişte documente contrafăcute să stea la baza unui cod canonic, cum sunt aceste decrete. Ce conţin acestea?
Partea întâia este constituită din 60 de epistole şi decrete atribuite episcopilor romani, începând cu Anaclet (76-88), până la Miltiade (311-214).
Partea a doua conţine pretinse hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice şi a unor sinoade particulare din Răsărit şi Apus, completate după bunul plac al falsificatorilor.
Partea a treia este alcătuită din decrete autentice ale episcopilor romani, la care s-au adăugat 45 de decretale false.
Toată această colecţie de falsuri a avut un scop precis, acela de a scoate episcopii de sub autoritatea mitropoliţilor şi a-i subordona nemijlocit papei. Cum s-a dovedit ulterior, decretele pseudo-isidoriene au contribuit substanţial la creşterea puterii papale, şi în cele din urmă au dus la formularea ,,dogmei’’ primatului papal. Neavând argumente pentru susţinerea primatului, pontifii romani au dispus fabricarea acestor falsuri, cu alte cuvinte întregul edificiu primaţial se bazează pe fals, răstălmăciri şi minciună. Decretele pseudo-isidoriene au fost criticate dintru început, chiar în Apus, însă au fost adoptate de papii ce au urmat, şi stau până în ziua de astăzi la temelia dreptului canonic catolic.
Papa Nicolae I (858-867) a fost cel dintâi care le-a primit. În concepţia sa, Biserica Răsăritului urma să fie în deplină ascultare de episcopul Romei, ignorându-se cu desăvârşire principiul sinodalităţii în păstorirea Bisericii. Papa era decretat ca singurul în măsură a hotărî în materie de drept canonic sau în dispute de ordin dogmatic. Niciun episcop nu putea fi hirotonit fără aprobarea sa şi niciun sinod nu putea fi convocat fără consimţământul său. Biserica Răsăritului nu a recunoscut niciodată decretele acestea ca fiind autentice şi a continuat să rămână în Tradiţia apostolică a sinodalităţii, fapt pentru care papa Nicolae I l-a ameninţat cu depunerea pe Patriarhul de Constantinopol, Fotie.
Presbiter Iovița Vasile
,,Donatio Constantini’’, un fals grosolan pe care s-a sprijinit papalitatea
Dacă Bunul Dumnezeu, în înţelepciunea Sa cea negrăit, ar fi rânduit ca Sfântul Apostol Petru să fie întâiul între Sfinţii Apostoli, şi papii Romei să fie capi ai Bisericii lui Hristos, cel care nu s-ar fi supus acestor rânduieli, s-ar fi situat, prin voie liberă, în afara Bisericii lui Hristos. Ştim din Sfintele Scripturi şi din Tradiţia cea Sfântă a Bisericii, că Dumnezeu a dat egală autoritate, îndreptăţire şi putere de a răspândi Adevărurile veşnice ale Evangheliei tuturor Sfinţilor Apostoli, după cum şi urmaşilor acestora, episcopilor, le-a dat putere egală să săvârşească toate cele de trebuinţă mântuirii oamenilor.
Având în vedere cele afirmate mai sus, şi neavând îndreptăţire şi legitimitate de a se intitula capi ai Bisericii lui Hristos, papii Romei au ticluit documente false, prezentate ca adevărate, prin care şi-au materializat pretenţiile, nicicum justificate, de a fi conducătorii infailibili ai Sfintei Biserici. Am scris mai înainte de edictul papei Inocenţiu al X-lea, prin care a anatemizat ca eretic orice credincios care ,,ar fi îndrăznit să creadă, să urmeze sau să răspândească învăţătura Sfântului Apostol Pavel despre autenticitatea demnităţii sale apostolice’’ sau care n-ar fi crezut că Sfântul Apostol Pavel ,,se afla în fiecare clipă sub puterea suverană a Sfântului Apostol Petru, presupus a fi primul între papii şi ocârmuitorii Bisericii’’; cunoaştem şi Decretele pseudo-isidoriene, un fals care nici nu mai trebuie dovedit. Nu putem trece sub tăcere un alt fals istoric, cu o înrâurâre imensă în comunitatea catolică din lumea întreagă: ,,Donatio Constantini’’, ,,Dania lui Constantin cel Mare’’.
Prima lui atestare a ..documentului’’ datează din secolul al IX-lea. Nu se cunoaşte autorul acestui fals, dar este mai mult decât evident că provine din mediul papal. Donatio Constantini este constituit din două părţi. Cea dintâi, numită ,,Confessio’’, ar fi din perioada celui de-al patrulea consulat al împăratului Constantin, adică anul 315, după cum au pretins catolicii. Se spune aici că un preot oarecare, Silvestru, ar fi fost ales episcop al Romei. Era vremea când oraşul ar fi fost înfricoşat de un balaur cumplit, urât mirositor, pricinuind moartea multor oameni. Papa Silvestru ar fi coborât în groapa balaurului, făcându-l captiv. Atunci s-ar fi început o persecuţie împotriva Bisericii, încât papa Silvestru însuşi s-a refugiat într-o peşteră. Înştiinţat fiind că împăratul s-a îmbolnăvit de lepră, şi că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel i s-au arătat în vis, spunându-i să caute pe papa Silvestru, împăratul Constantin ar fi chemat pe papa, care l-ar fi botezat în palatul Lateran, vindecându-se de lepră. Urmarea a fost că împăratul a poruncit să înceteze persecuţia împotriva Bisericii şi în anul 313 ar fi dat Edictul de la Milan, prin care Bisericii i-au fost recunoscute drepturile. Este pomenită aici şi o pretinsă scrisoare a mamei împăratului, Sfânta Elena, care ar fi cerut lui Constantin să adopte religia iudeilor, ca fiind singura adevărată. În aceste circumstanţe, împăratul a pus faţă-n faţă pe papă şi pe un rabin, cerându-le ca fiecare să pledeze pentru credinţa sa. Disputa dintre cei doi nefiind concludentă, au convenit să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru a se vădi adevărul. Au adus un taur şi rabinul a rostit un verset din Tora. Taurul a murit. Papa a rostit numele lui Iisus Hristos, taurul a înviat şi s-a îndepărtat în fugă. Acesta ar fi fost momentul în care împătatul Constantin cel Mare a hotărât să meargă în Orient şi să întemeieze Constantinopolul.
A doua parte, ,,Donatio’’ ar fi fost întocmită în perioada consulatului lui Quinius Gallicanus, în anul 317. Aceasta conţine ceea ce papii vremii şi urmaşii lor şi-ar fi dorit cu ardoare. Enumeram privilegiile dorite, dar încă neavute de pontifii romani:
– primatul asupra Bisericilor din Răsărit
-stăpânire asupra basilicilor ,,Sfântul Ioan’’ din Lateran şi ,,Sfântul Pavel’’ din afara zidurilor
– mai multe bunuri materiale în provinciile imperiului
– dreptul papei de a purta insemnele imperiale, iar suitei sale dreptul de a se împodobi cu simbolurile senatoriale
-suveranitatea papei asupra Romei, Italiei şi Occidentului
– retragerea împăratului în Orient, Occidentul fiind lăsat sub stăpânirea papei.
Analizând toate prevederile acestea, false desigur, după cum vom vedea, vom constata că ele reprezintă esenţa tendinţelor de stăpânire a pontifilor romani asupra Bisericii, dar şi asupra lumii întregi, sub aspect politic. Unsprezece secole mai târziu, la Conciliul II Vatican, în 1870, aceste dorințe absurde ale papilor se vor materializa în formulările cu pretenţii de dogme ale inafailibilităţii şi primatului papal.
Este acesta un proces întins de-a lungul mai multor secole, care nu s-a sfârşit nici în zilele noastre. Tendinţa de stăpânire absolută a Bisericii şi a lumii de către papi este, deocamdată, de nestavilit. După cum se conturează lucrurile astăzi, se urmăreşte unificarea tuturor ,,religiilor’’, a sectelor, a bisericilor mincinoase, dar şi a Sfintei Biserici Ortodoxe, sub tiara papală. Religiile trebuie să devină religie unică, după cum şi guvernul va fi unul singur, armata lumii va fi sub o singură conducere. Peste toate acestea va domni, vreme de trei ani şi jumătate, regele evreilor, mesia lor cel mincinos, blestematul antihrist, cel care se va proclama ,,dumnezeu’’,. Mi se întăreşte din ce în ce mai mult convingerea, că fiara care se ridică din pământ (cf. Apocalipsa 13, 11), proorocul mincinos, va fi papa. ,,Şi avea două coarne asemenea mielului’’. Uitaţi-vă la obiectul pe care papa îl poartă în timpul ceremoniilor catolice: două triunghiuri cu vârful ascuţit orientat în sus, unul în faţă, celălalt în spate. Vor fi cele două coarne pe care le-a văzut Sfântul Apostol Ioan când i s-au descoperit tainele Apocalipsei? ,,Grăia ca un balaur’’ (Apocalipsa 13, 11). Balaurul este diavolul. O spune tot Apocalipsa 20, 2: ,,Şi a prins pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani’’ (Apocalipsa 20, 2). Ce grăieşte balaurul, adică diavolul? Exact ce grăieşte şi papa! Dacă papa Ioan Paul al II-lea a ajuns să recunoască evoluţionismul satanic al lui Darwin, înseamnă că grăieşte ca un balaur, asemenea diavolului!! ,,Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi (antihristului, n. a.) Această proorocie se va împlini în viitor, dar deja observăm că aceia care se pronunţă împotriva Domnului Hristos şi-L hulesc, precum papa, se închină (inconştient?) fiarei antihrist. De ce huleşte papa pe Mântuitorul Hristos? Pentru că, admiţând evoluţionismul, tăgăduieşte pe Dumnezeu drept Creator a tot ce există!!
Omule! Stai şi cumpăneşte! De eşti sectar, catolic, greco-catolic, ecumenist, budist, ateu, necredincios, taoist, brahman, idolatru, musulman, şintoist sau în orice rătăcire pierzătoare, îndreaptă-te spre Sfânta Biserică Ortodoxă, pentru ca mântuirea să-ţi fie posibilă. Biserica Ortodoxă se roagă pentru tine şi te vrea să devii parte a ei. Dumnezeu Cel Atotputernic te voieşte madular al Trupului Fiului Său, al Bisericii. Singura Biserică e cea Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Celelalte sunt făcături diavoleşti şi omeneşti, menite să te atragă pe calea cea fără de întoarcere a iadului.
Vreme de şase secole, ,,Donatio Constantini’’ a fost uzitată de episcopii Romei pentru a-şi justifica şi revendica supremaţia asupra Bisericii şi a lumii. În tot acest timp, ,,autenticitatea’’ actului nu a fost contestată, aşa încât a avut o nemeritată autoritate, speculată din plin de papi. Lumina nu poate fi ţinută multă vreme sub obroc. Adevărul poate fi ascuns o vreme, dar până la urmă iese la arătare, spre cunoştinţa celor de bună credinţă. Nicolo Cusano (1401- 1464) a opinat că ,,Donatio Constantini’’ ar fi fost elaborat în vremea papei Ştefan al II-lea, şi pus în circulaţie după 757, când domnea papa Paul I (757-767). Se afirmă că papa Ştefan al II-lea s-ar fi prezentat la curtea regelui franc Pepin cel Scurt şi, îngenunchind, cu lacrimi în ochi, l-ar fi rugat să aibă înţelegere faţă de pretenţiile de hegemonie ale papilor. Împăratul Pepin cel Scurt a ascultat cuvântul papei şi i-a donat teritoriile menţionate, astfel încât s-au pus bazele statului papal, Vatican.
Papa Grigore al VII-lea (1073-1085) a emis un document numit ,,Dictatus Papae’’. Acesta întărea dominaţia papilor, iar cine cuteza să pună la îndoială ,,Donatio Constantini’’ era declarat apriori eretic, iar ereticii, se ştie, erau arşi pe rug, fără drept de apel.
Nicolaus von Kues a relevat netemeinicia celor cuprinse în ,,Donatio Constantini’’ susţinând, pe bună dreptate că acest act nu a fost menţionat în lucrările Lui Eusebiu de Cezareea, cel care a scris viaţa acestuia.
Istoricul român Vlad Protopopescu a făcut o evaluare exactă a acestui act, scriind: ,,În virtutea acestui fals, papii şi-au afirmat dreptul de a decide în toate treburile bisericeşti, trecând peste toate deciziile luate prin consens de întreaga Biserică, fabricându-şi un drept canonic nou, complet opus celui al Bisericii universale, cu scopul de a se consacra abuzurile papilor… În virtutea acestor falsuri, papii şi-au arogat dreptul de a numi episcopi în tot locul, de a unge regi şi împăraţi, de a trece peste orice lege, de a declara ce este dreapta credinţă şi de a condamna pe oricine li se opunea… Dureroasa schismă a creştinătăţii, care a împărţit Biserica în Apus şi Răsărit, este opera exclusivă a nesăbuitei ambiţii a papilor de a fi stăpânii lumii, pe care şi-au justificat-o prin ,,Donaţia lui Constantin’’.
Este evident că pretenţia de supremaţie a papilor s-a bazat pe asemenea falsuri şi pe tot felul de alte mistificări. Cititorul va observa că prăpastia între Răsărit şi Apus este din ce în ce mai adâncă, pe măsură ce înaintăm în revelarea abuzurilor pontifilor romani. Dar ce mai contează dovedirea unui fals, şi cine mai poate cere socoteală papilor pentru toate abuzurile comise de-a lungul secolelor? Comunitatea catolică în nici un caz, Biserica Ortodoxă poate doar să atragă atenţia asupra acestor samavolnicii. Dumnezeu singur va judeca toate cu dreptate desăvârşită, peste toate pretenţiile şi tendinţele papilor de a I se substitui.
Presbiter Iovița Vasile
Secolul întunecat al papalităţii
Papa Nicolae I şi-a încheiat pontificatul în anul 867, după nouă ani de episcopat.
Ceea ce a urmat în Biserica Apuseană este cunoscut sub numele sugestiv, secolul întunecat. Familiile dominante ale vremii se războiau între ele, fiecare căutând să-şi impună propriul papă, nu pentru binele bisericii, ci mai ales pentru bogăţiile imense pe care le doreau, ca şi pentru setea de putere lumească. Oameni care n-aveau nicio chemare pentru slujirea preoţească erau desemnaţi ca <<urmaşi ai Sfântului Apostol Petru>>, continuând să trăiască la fel ca înainte, cu deosebirea că acum dispuneau de puterea papală, în beneficiul celor care-i susţineau. Femei imorale se amestecau în vieţile papilor şi în cele ale zisei Bisericii. Istoricul catolic Cezar Baronius a caracterizat această perioadă în cuvinte aspre, sugestive: ,,Dintre multele persecuţii indurate de Biserica Romei, din partea păgânilor, ereticilor şi schismaticilor, nici una n-a fost atât de josnică şi periculoasă cum a fost aceea a puternicilor lumeşti care, deşi se numeau creştini, au tiranizat Biserica, asumându-şi dreptul de a alege pe episcopul Romei. În acele zile, pe scaunul apostolic şi angelic au fost aşezaţi indivizi groaznici, de la care emana numai scârbă şi dispreţ, astfel că tronul Sfântului Petru, un scaun fără pată, a putut fi murdărit şi stropit cu necurăţenii’’ (citat după Istoria Bisericească Universală, E.I.B.M.O., Bucureşti 1975, p. 402-403).
Adrian II (867-872) a fost o figură ştearsă, lipsit de energie şi de calitătile unui adevărat păstor de suflete.
Ioan VIII (872-882) s-a amestecat în disputele politice ale vremii, vădind o simpatie deosebită pentru regatul francilor. Din această pricină, ducii de Spoleto şi Toscana au ocupat Roma şi l-au arestat pe papă, apoi l-au eliberat, dar numai după ce a acceptat toate condiţiile care i s-au impus. A căutat sprijin la franci, care însă nu l-au ajutat cu nimic. Sfârşitul său violent s-a datorat unei rudenii care aspira la scaunul papal. A fost otrăvit şi apoi lovit cu un ciocan în cap, ceea ce i-a adus moartea.
Marinus I (882-884) a luat parte, înainte de a fi ales papă, la Sinodul de la Constantinopol (869-870), socotit de catolici ca fiind al VIII-lea Ecumenic.
Adrian III (884-885) a avut un pontificat scurt şi nesemnificativ.
Ştefan V (885-891) a fost prins în vâltoarea luptelor dintre facţiunile vremii, trebuind să-l încoroneze ca împărat pe Wido, care a şi devenit adevăratul stăpân al statului papal.
Formosus (891-896) a cerut ajutorul regelui german Arnulf de Carintia. Acesta a răspuns şi a ocupat Italia de Nord şi Roma, fiind încoronat de Formosus. Faptul acesta nu i-a fost iertat nici după moarte, fiind batjocorit în modul cel mai barbar de urmaşul său, Ştefan VI, după cum vom vedea în continuare.
Bonifaciu VI (896) a stat pe scaunul Episcopal numai două săptămâni.
Ştefan VI (896-897) a comis un act greu de imaginat pentru mintea omenească: a poruncit să fie dezgropate osemintele papei Formosus, le-au înveşmântat cu odăjdiile pontificale şi le-au aşezat pe un tron în biserica Sfântul Petru, unde l-au judecat pe răposat, anulând toate hotărârile acestuia şi negând pontificatul său. La sfârşit, a fost despuiat de veşminte, i s-au retezat degetele de la mâini şi a fost târât pe stăzile Romei apoi a fost aruncat în Tibru. După o vreme, Ştefan VI a avut parte de un sfârşit violent. În vreme ce se afla în biserică, poporul infuriat a năvălit asupra lui şi l-au întemniţat. Adepţii papei Formosus l-au sugrumat, în 897.
Romanus (897) a guvernat numai patru luni, după alte surse mai puţin de o lună.
Teodor II (897) a făcut un gest oarecum reparator predecesorului său, Formosus. Osemintele acestuia au fost scoase din apele Tibrului de pescari. Teodor II a poruncit ca ele să fie reînhumate cu toate onorurile cuvenite unui papă, a recunoscut actele defunctului şi a anulat hotărârile nedrepte pronunţate împotriva acestuia.
Ioan IX (898-900) a continuat ceea ce începuse predecesorul său, casând hotărârile nedrepte ale ,,Sinodului răposatului’’ şi reabilitând pe Formosus.
Benedict IV (900-903) a încercat să îndrepte multele rele care bântuiau în Apus. Fără succes.
Leon V (903) a fost o persoană cu calităţi deosebite. N-a apucat să guverneze decât câteva zile. Preotul Cristofor l-a ucis mişeleşte şi s-a urcat pe scaunul pontififical.
Cristofor (903-904) a fost ucis de cel care avea să devină papă sub numele
Sergiu III (904-911). Pontificatul său este marcat de cele trei femei malefice, Teodora şi fiicele acesteia, Teodora cea Tânără şi Marozia. Sunt descrise de documentele vremii ca fiind ,,frumoase, viclene, îndrăzneţe, insinuante, culte, dar şi destrăbălate’’. Condus de asemenea specimene, papa a consimţit să prigonească pe apropiaţii lui Formosus. A declarat nule toate consacrările papei Formosus.
Anastasie III (911-913) a fost o unealtă în mâinile puternicilor vremii.
Lando (913-914) a stat şi el sub poruncile familiei Theophilact, care a provocat multe rele pontifilor romani.
Ioan X (914-928) a fost victima Maroziei şi a soţului său, Guido. Din porunca lor papa a fost prins, întemniţat şi apoi omorât prin sugrumare.
Leon VI (928) a avut un pontificat scurt şi neconcludent.
Ştefan VII (929-931) a fost sub influenţa nefastă a Maroziei.
Ioan XI (931-935) a fost fiul nelegitim al papei Sergiu III, născut din Marozia. A fost ridicat ca papă la numai 18 ani. Marozia s-a căsătorit a treia oară cu Hugo de Italia şi ar fi vrut ca fiul ei să o încoroneze ca împărăteasă, dar celălalt fiu al său, Alberico, a pornit o răscoală, reuşind să-l alunge pe Hugo, apoi a întemniţat-o pe mama sa şi pe papa Ioan XI, fratele său.
Următorii papi
Leon VII (936-939)
Ştefan VIII (939-942)
Marinus II (942-946) şi
Agapet II (947-955) nu s-au distins cu nimic pe scaunul Romei.
Ioan XII (955-964) s-a numit ca mirean Octavian. A fost fiul lui Alberico. Cu puţin timp înainte de moartea sa, Alberico i-a silit prin jurământ pe puternicii Romei să-l aleagă pe fiul său, Octavian. Sunt citate multe fărădelegi pe care acesta le-a comis ca papă, printre care şi ,,hirotonirea’’ ca episcop al unui copil sau a unui grăjdar, ca diacon. Depravarea acestui papă i-a făcut pe mulţi să afirme că sub chipul său se ascundea un adevărat monstru. Ioan XII şi-a îngăduit să tăgăduiască nemurirea sufletului, fapt pentru care a fost destituit de Conciliul de la Constanţa (Strossmayer). Este evident că infailibilitatea papală, proclamată la Conciliul II Vatican, se extinde şi asupra acestuia!
Din această perioadă datează o legendă care spune că pe scaunul pontifical ar fi ajuns o femeie, papesa Ioana, care s-ar fi travestit în veşminte bărbăteşti, reuşind să înşele vigilenţa celor din jur. Faptul a fost preluat de literatură şi chiar s-a turnat un film pe baza acestei poveşti. Istoriceşte nu se poate dovedi veridicitatea acestei informaţii, dar rămâne faptul dureros şi incriminant, al influenţei malefice a femeilor pomenite mai înainte, asupra celor care au stat pe scaunul episcopal al Romei, într-o perioadă tristă şi prea îndelungată.
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era ostaş în armata împăratului păgân Diocleţian. Faptul că era creştin a rămas tăinuit, o vreme. Când s-a aflat că este slujitor al lui Iisus Hristos, a fost dus în păgânească adunare şi acolo a mărturisit cu bărbăţie: ,,Până când, o, împărate, şi voi, domni şi sfetnici, care sunteţi rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile celor fără de lege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce-i prigoniţi şi-i chinuiţi pe creştini, silind spre a voastră păgânătate – întru care petreceţi nebuneşte – pe aceia, care au învăţat a ţine bine Sfânta Credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei, deci nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; şi toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Deci ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să vă învăţaţi Dreapta Credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de Dreapta Credinţă să nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!’’
Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.
Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).
Presbiter Iovița Vasile
Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.
Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).
Presbiter Iovița Vasile
Papa Francisc a fost un generator de erezii și rătăciri, răspîndite în lumea întreagă
Papa Francisc a putut fi un mare binefăcător al omenirii. N-a fost. Pentru că el nu s-a angajat în slujirea lui Hristos, ci s-a făcut instrumentul sataniștilor globaliști și a promovat de pe scaunul pontifical toate ereziile și rătăcirile lumii acesteia. În numele unei iluzorii infailibilități, Francisc a fost cutia de rezonanță a ocultei potrivnice lui Hristos. Cunosc, la modul general, istoria papalității, dar nu știu vreun papă care să fi răspîndit cu atîta osîrdie învățăturile diavolești, plăsmuite în străfundurile iadului.
S-a bucurat de o audiență planetară pe care niciunul dintre efemerii oameni politici n-a avut-o. Nici deținătorii trilioanelor fără număr nu s-au expus public pentru a ne îndobitoci cu aberațiile lor. A făcut-o papa, reprezentantul componenței zise religioase, a antihriștilor care a militat, fără rezerve, pentru înălțarea antihristului jidovesc. În numele bisericii catolice. Care biserică? Papistașii nu sunt biserică pentru că între Biserica lui Hristos, Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească Biserică, ce Ortodoxă, și între bisericile mincinoase plăsmuite de cutezanța oamenilor, se ridică o prăpastie de netrecut. Tăvălugul pe care ierarhii romani ecumeniști îl împing peste fața lumii acesteia, nu va reuși să desființeze Sfanta Biserică și să o facă una cu bisericile mincinoase, inventate de sistemul antihristic.
Nu judecați, ca să nu fiți judecați . E o poruncă Dumnezeiască pe care noi o iubim și o respectăm. Așa cum iubim și cealaltă poruncă Dumnezeiască: Nu fiți părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai de grabă osîndiți-le pe față (Efeseni 5, 11). Ne-am detașat de toate ereziile papale, cît ne-a stat în putință.
Nu-l judecăm pe papa Francisc pentru toate fărădelegile săvîrșite în această viață. Pe data de întîi iunie 2014, la 40 de zile de la plecare, papa Francisc va sta înaintea lui Dumnezeu Cel Negreșelnic, în judecățile Sale, și va da răspuns pentru povara de păcate, revărsate asupra unei omeniri inconștiente sau indolente față de mîntuirea sa.
Presbiter Iovița Vasile
Mortua est
Papa Francisc a plecat din lumea aceasta. Nu deplîng moartea lui. Era de așteptat. Dumnezeu i-a dat 88 de ani în care s-ar fi putut pocăi și ar fi putut reveni în Biserică. A ales să stea pe tronul pontifical și să se bucure de toate privilegiile unui primat iluzoriu. A rămas încremenit în hățișul ereziilor papistășești.
Primatul s-a risipit ca roua de dimineață, ca un fum ce se împrăștie, ca ceara ce se topește de la fața focului.
Ne întristăm pentru că semenul nostru, Francisc, pleacă nepocăt. Ne întristăm pentru multele erezii pe care le-a propovăduit ex cathedra, urbi et orbi, cu care a otrăvit mintea a milioane, sute de milioane de papistași, care i-au rămas statornici într-o părtășie greu de înțeles.
Întru toate, facă-se voia Marelui nostru Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Martorii lui iehova sunt sectă creștină? Nu, sunt sectă iudaică, înființată pentru a zădărnici opera de mantuire a Bisericii noastre
Volens nolens, locuiesc într-o insulă de păgînătate, mărginit la sud de o casă pustie, la vest de șoseaua Cluj – Zalău, la nord de o familie de țigani, la sud-vest de o familie a martorilor lui Iehova
În ziua Învierii Domnului, 20 aprilie, după săvîrșirea Sfintelor Slujbe, am stat la masă în foișor, împreună cu familia. Vecinul din sud-vest, martor al lui Iehova, a ieșit în grădină și a început să cosească! Gest de frondă, de sfidare! Vă vine să credeți? Așa a fost. Au primit ordin de la superiori să sfideze această Sfîntă zi, să se manifeste dușmănos față de ziua de Paști, asemenea evreilor. S-au conformat întocmai și la timp.
Neputînd suporta această fărădelege, împotriva voinței familiei mele, am strigat: Hristos a înviat! După cîteva secunde, individul și-a luat coasa și a plecat. Își îndeplinise misiunea. Ne-a tulburat liniștea și ne-a arătat fața hidoasă a sectei necreștine, numite martorii lui Iehova.
Cu ani în urmă, vecinul meu iehovist lucra a doua zi de Paști la confecționarea lăzilor pentru familiile de albine. Au mers în pastoral la Valea Drăganului, județul Cluj. Dumnezeu a dat o ploaie care le-a măturat toată agoniseala, și din cele 150 de familii de albine s-au ales cu nimic. Nici n-au învățat nimic. În plandemie au militat zgomotos pentru vaccinul ucigaș, precum le-au fost directivele. De-atunci, femeia respectivă are grave probleme de sănătate.
Cine spune că martorii lui Iehova sunt o sectă creștină, să-și revizuiască aprecierile. Martorii Iui iehova sunt o sectă jidănească, creată și răspîndită peste fața pămîntului pentru a zădărnici opera de mîntuire a Bisericii lui Hristos.
Presbiter Iovița Vasile
Cuvântul de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi.
Și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie. Și aceluia plătește, și acestuia dăruiește. Și faptele le primește. Și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.
Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru. Și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți!
Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței. Împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea.
Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad, umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit. S-a amărât, că a fost omorât. S-a amărât, că s-a surpat. S-a amărât, că a fost legat.
A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?
Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.