Este vorba de Florea Petru, pînă mai ieri locatar în sediul Episcopiei Sălajului și falnic șef al acesteia, aflat acum în centrul unui imens scandal, cu grave repecusiuni asupra vieții bisericești, din această parte de țară.
1.Petrișor al nostru a fost ales și ridicat pe scaunul episcopal de puterea lumească, nicidecum de Biserică. Acest fapt ar fi trebuit să-i atragă caterisirea imediată, dacă am trăi în vremuri cît de cît normale.
2.A fost unul dintre semnatarii documentelor eretice ale sinodului tîlhăresc din Creta, din 2016. A avut la dispoziție aproape nouă ani să-și retragă semnătura și să se pocăiască. N-a făcut-o, e greu de crezut că o va face în viitor. Ca eretic dovedit, trebuia caterisit de ani buni, însă sinodalitatea din Biserica noastră a fost desființată. Dumnezeu are infinite posibilități de a suplini sinodaliatea.
3.A avut un mod de a conduce dictatorial. Nu putem vorbi de păstorire, ci de o conducere autoritară prin care a atras valuri de ură și hulă asupra Bisericii noastre.
4.A produs o sminteală inimaginabilă asupra credincioșilor noștri, mulți din ei s-au îndreptat spre sectele pierzătoare sau au căzut în indiferentism religios. Cine mai aduce acele suflete în staulul Bisericii? Vai de cel prin care vine sminteala…
5.Scandalul pe care l-a provocat, prin agoniseala de bunuri materiale incredibilă, vine abia pe locul 5. E un păcat ce se poate îndrepta relativ ușor, prin împărțirea celor 49 de proprietăți imobiliare celor care ar avea realmente nevoie de ele. Nu o va face. Răutatea veche nu poate fi bunătate nouă.
Mă gîndesc cu tristețe că Florea Petru ar putea fi chemat maine la judecata particulară. Ce va răspunde în fața Atotputernicului Dumnezeu?
Presbiter Iovița Vasile
PS Cu cîteva luni în urmă, Petrică a dat dispoziții scrise preotului din satul meu ca în cazul în care voi muri, să nu mă ducă în biserica părinților mei și să nu-mi facă Slujba Înmormîntării. Fie liniștit, Părinții îngrădiți de erezie vor avea grijă să fiu prohodit după toată rînduiala, iar mormîntul mi l-am pregătit cu mîna mea, încă din 2015. Și oricum, nu doresc să fiu înmormîntat de preoți ecumeniști.
Autor: iovita_vasile
Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei
Sfântul Spiridon al Trimitundei, pe care-l pomenim astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, a fost în copilărie păstor de oi. Vieţuind în bunătate şi simplitate, Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă, aceea de păstor al oilor cuvântătoare ale Turmei lui Hristos. Cu alese daruri l-a împodobit Părintele ceresc, încât multe minuni s-au săvârşit prin el, spre folosul celor aflaţi în neputinţe ori în împrejurări grele ale vieţii.
În anul 325 s-a adunat la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic, deoarece Biserica lui Hristos era mult tulburată de erezia lui Arie şi a celor de un cuget cu el. Aceştia învăţau că Domnul Iisus Hristos este făptură creată de Dumnezeu Tatăl, tăgăduind astfel Dumnezeirea Fiului. Între cei 318 Părinţi adunaţi acolo a fost şi Sfântul Spiridon al Trimitundei. Într-un rând, un filozof peripatetic iscusit a cutezat a grăi împotriva adevărului, deoarece era de partea lui Arie. Atunci Sfântul lui Dumnezeu, Spiridon, a mărturisit Dreapta Credinţă şi pentru a întări cele spuse şi a înlesni înţelegerea învățăturii despre Sfanta Treime, a luat o cărămidă în mâna stângă, iar cu dreapta a făcut semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi îndată strângând cărămida, o, preaslăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile lui. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filozoful, care înspăimântându-se cu sufletul, tăcea ca şi cum nu mai ştia să vorbească, nemaiavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor Sfântului, în care lucra o putere Dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere’’.
Istoricii bisericeşti au scris despre Sfântul Spiridon că ,,era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a Dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nimic din cele scrise în sfintele şi cele fără de prihană cărţi’’. Odată, s-au adunat în sobor episcopii din Cipru şi unul dintre ei, Trifilie, a luat cuvântul şi, mândru de sine, a început să înveţe. Vorbind despre cele scrise de Sfântul Evanghelist Marcu, a cutezat să schimbe un singur cuvânt din rostirea Mântuitorului: ,,Scoală-te şi-ţi ia patul tău’’. Trifilie a zis ,,culcuş’’ în loc de ,,pat’’, moment în care Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a mustrat pentru această îndrăzneală, apoi a ieşit din biserică, dându-ne tuturor pildă de statornicie şi rigoare în păstrarea adevărurilor de credinţă (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 220-237). Cinstitele sale moaște se află în Insula Corfu (Kerkira), pe care-o apără de primejdiile venite din toate părțile.
Pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Presbiter Iovița Vasile
În anul 325 s-a adunat la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic, deoarece Biserica lui Hristos era mult tulburată de erezia lui Arie şi a celor de un cuget cu el. Aceştia învăţau că Domnul Iisus Hristos este făptură creată de Dumnezeu Tatăl, tăgăduind astfel Dumnezeirea Fiului. Între cei 318 Părinţi adunaţi acolo a fost şi Sfântul Spiridon al Trimitundei. Într-un rând, un filozof peripatetic iscusit a cutezat a grăi împotriva adevărului, deoarece era de partea lui Arie. Atunci Sfântul lui Dumnezeu, Spiridon, a mărturisit Dreapta Credinţă şi pentru a întări cele spuse şi a înlesni înţelegerea învățăturii despre Sfanta Treime, a luat o cărămidă în mâna stângă, iar cu dreapta a făcut semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi îndată strângând cărămida, o, preaslăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile lui. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filozoful, care înspăimântându-se cu sufletul, tăcea ca şi cum nu mai ştia să vorbească, nemaiavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor Sfântului, în care lucra o putere Dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere’’.
Istoricii bisericeşti au scris despre Sfântul Spiridon că ,,era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a Dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nimic din cele scrise în sfintele şi cele fără de prihană cărţi’’. Odată, s-au adunat în sobor episcopii din Cipru şi unul dintre ei, Trifilie, a luat cuvântul şi, mândru de sine, a început să înveţe. Vorbind despre cele scrise de Sfântul Evanghelist Marcu, a cutezat să schimbe un singur cuvânt din rostirea Mântuitorului: ,,Scoală-te şi-ţi ia patul tău’’. Trifilie a zis ,,culcuş’’ în loc de ,,pat’’, moment în care Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a mustrat pentru această îndrăzneală, apoi a ieşit din biserică, dându-ne tuturor pildă de statornicie şi rigoare în păstrarea adevărurilor de credinţă (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 220-237). Cinstitele sale moaște se află în Insula Corfu (Kerkira), pe care-o apără de primejdiile venite din toate părțile.
Pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Presbiter Iovița Vasile
Manastirea Petru Voda paraseste din ce in ce mai mult Biserica, Învatatura noastra Crestina Ortodoxa
Atragem atentia conducerii Manastirii Petru Voda cu privire la Comunicatul recent. Cu privire la derapajul doctrinar extrem de grav, care ne pune pe ganduri exprimat in comunicat cum ca „toate confesiunile religioase de pe glob au ceva in comun” cerem sa își revizuiască atitudinea, intrucat vorbim aici de clara deplasare de la dogma prin care credem „intr-una…Biserica” si anume cea ortodoxa .Ortodoxia nu are nimic comun cu nicio confesiune religioasa de pe glob ci e singura credinta adevarata, restul fiind fake-uri. Textul nelinistitor din Comunicat este acesta:
„Puncte comune există între toate confesiunile religioase de pe faţa pămîntului, dar a dori unirea lor reducţionistă este un deziderat ateu. Unitatea Bisericii este dar al Duhului Sfînt, nu lucrare omenească. Rămînem în unitate de credinţă cu fraţii ortodocşi de orice neam, cu mijlocirea Maicii Domnului.”
Nu poti uni minciuna cu adevarul in „puncte comune” lucru aratat destul de clar in toata invatatura de credinta ortodoxa iar ca fii ai Bisericii Celei Una avem obligatia de a va atrage atentia ca drumul pe care l-ati ales este in afara Bisericii si a comuniunii in Hristos cu Sfantul Justin Parvu, care priveste cu dispret calea care ati ales-o. Sa nu spuneti ca nici acest Comunicat nu va apartine ca sa nu va faceti de pomina iarăși. Credinciosii nostri trebuie sa stie ca daca veti continua cu obraznicie sfidarea Credintei noastre ortodoxe si veti publica sub diferite forme mascate si alte trăznăi, sloganuri ecumeniste, atunci hotararea este de a nu va ingrasa cu bani si de a nu va mai frecventa slujbele. Nu ai sa vezi o stare a credintei ierarhului care il pomeniti la slujbe si alta stare a credintei voastre, caci nu exista credinta diferita de cea a ierarhului locului atata timp cat esti in comuniune cu el si prin urmare sa se inceteze spusa precum ca „ierarhul raspunde in dreptul lui pentru devierile de la credinta”. Aceasta este o mintire sistematica a poporului si o gaselnita pentru a putea ramane pe mai departe fara nicio reactive sau atitudine in fata ierarhilor tradatori de credinta si de Țara. Macar din respect fata de Sfantul Justin Parvu si memoria inaintasilor nostri martiri din temnitele comuniste, daca nu aveti taria delimitarii de acesti ierarhi impostori ai Credintei sa va retineti a impartasi credinta lor eretica.
Ioan F.
„Puncte comune există între toate confesiunile religioase de pe faţa pămîntului, dar a dori unirea lor reducţionistă este un deziderat ateu. Unitatea Bisericii este dar al Duhului Sfînt, nu lucrare omenească. Rămînem în unitate de credinţă cu fraţii ortodocşi de orice neam, cu mijlocirea Maicii Domnului.”
Nu poti uni minciuna cu adevarul in „puncte comune” lucru aratat destul de clar in toata invatatura de credinta ortodoxa iar ca fii ai Bisericii Celei Una avem obligatia de a va atrage atentia ca drumul pe care l-ati ales este in afara Bisericii si a comuniunii in Hristos cu Sfantul Justin Parvu, care priveste cu dispret calea care ati ales-o. Sa nu spuneti ca nici acest Comunicat nu va apartine ca sa nu va faceti de pomina iarăși. Credinciosii nostri trebuie sa stie ca daca veti continua cu obraznicie sfidarea Credintei noastre ortodoxe si veti publica sub diferite forme mascate si alte trăznăi, sloganuri ecumeniste, atunci hotararea este de a nu va ingrasa cu bani si de a nu va mai frecventa slujbele. Nu ai sa vezi o stare a credintei ierarhului care il pomeniti la slujbe si alta stare a credintei voastre, caci nu exista credinta diferita de cea a ierarhului locului atata timp cat esti in comuniune cu el si prin urmare sa se inceteze spusa precum ca „ierarhul raspunde in dreptul lui pentru devierile de la credinta”. Aceasta este o mintire sistematica a poporului si o gaselnita pentru a putea ramane pe mai departe fara nicio reactive sau atitudine in fata ierarhilor tradatori de credinta si de Țara. Macar din respect fata de Sfantul Justin Parvu si memoria inaintasilor nostri martiri din temnitele comuniste, daca nu aveti taria delimitarii de acesti ierarhi impostori ai Credintei sa va retineti a impartasi credinta lor eretica.
Ioan F.
Ce și pe cine apără Patriarhul Bartolomeu?
Când spun cuvântul ,,patriarh”, ceva în ființa mea vibrează. Deoarece mă gândesc la patriarhii plăcuți lui Dumnezeu care au apărat Ortodoxia și care se bucură acum de cinstirea datorată sfinților. Rangul de patriarh ar trebui interpretat strict duhovnicește, ca o misiune sfântă, iar alegerea patriarhului ar trebui să aibă loc tot ca pe vremea Sfântului Modest, nu ca acum… Încă de la începutul secolului trecut, avem patriarhi ecumenici masoni care au făcut compromisuri din ce în ce mai grave:
https://saccsiv.wordpress.com/2017/12/17/o-scurta-cronologie-ortodoxa-a-apostaziei-vremurilor-noastre-s-a-inceput-usor-in-secolul-19-s-a-apasat-pe-acceleratie-in-secolul-20-iar-acum-se-incheie-in-forta/ (1)
Atunci când acest rang este privit lumește, necuratul poate face mult rău din interiorul Bisericii lui Hristos, așa cum reiese din link-ul de mai sus.
Aflu că patriarhul Bartolomeu îl laudă cu entuziasm pe patriarhul Athenagora! Dar ce ,,merite” are Athenagora? Iată ce declara acesta în anul 1948: „Greşim şi păcătuim dacă gândim că credinţa ortodoxă a venit din ceruri şi că celelalte dogme (religii) sunt nevrednice. Trei miliarde de oameni au ales mahomedanismul drept cale către Dumnezeu, şi încă câteva sute de milioane sunt protestanţi, catolici şi budişti. Ţelul fiecărei religii este să îl facă pe om mai bun”. ( Sursa citată 1) Chiar așa să fie? Orice ortodox care își cunoaște credința îl poate contrazice.
În 6 ianuarie 1964, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea se întâlnesc la Ierusalim şi se roagă împreună în Sfântul Mormânt. La intrare, izbucneşte un incendiu, provocând o pană de curent în întreaga biserică.” (Sursa citată 1) Un om duhovnicesc, preocupat să facă voia lui Dumnezeu, ar fi înțeles acest mesaj divin. Însă Patriarhul Athenagora nu era un om duhovnicesc, deci nu a înțeles nimic…
În 7 decembrie 1965, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „ridică Anatema de la 1054″. Anatema a fost dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Athenagora proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost aforisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit (!!! n.n) atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat, Papalitatea Latina este parte a Ortodoxiei. „Îndepărtarea excomunicărilor reciproce restabileşte relaţiile canonice dintre Roma şi Noua Romă. Aceasta restabilire este o necesitate canonică…”, se spune într-o declaraţie a Patriarhiei. Din acest moment, mai multe mănăstiri şi schituri din Muntele Athos încetează să-l mai pomenească pe patriarhul Athenagora.” (Ibidem 1) Acesta este un act de înaltă trădare a Bisericii lui Hristos.
În 26 octombrie 1967, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora merge la Roma şi se aşază pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime cu Papa, şi se roagă împreună.” (ibidem 1) Se răsucesc sfinții în morminte că se întâmplă așa ceva.
În Pastorala de Crăciun din anul 1968, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora afirmă că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau teologilor. Mai declară că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii Liturghii).” (ibidem 1) Orice orthodox știe că ereticii nu pot fi pomeniți la Sfânta Liturghie. Sfidarea ierarhilor și a teologilor denotă apucături papiste și tendința de înlocuire a ascultării ortodoxe cu supunerea față de patriarh, indiferent ce erezii promovează.
Iar în februarie din anul 1971, ,,Papa şi Patriarhul Ecumenic Athenagora schimbă scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor. Patriarhul Athenagora anunţă public că dă Sfânta Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.” (ibidem 1) E trist cum cei doi se cred proprietari ai credinței și își bat joc de Sfintele Taine ortodoxe.
În iulie 1972, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora moare şi este îngropat; o înmormântare cu sicriul închis (fapt neobişnuit pentru un episcop ortodox).” (ibidem) Acesta ar fi un indiciu sufiecient pentru orice ierarh orthodox că lucrarea patriarhului Athenagora nu a fost plăcută lui Dumnezeu. Și atunci de ce îl laudă Patriarhul Bartolomeu. A se citi articolul următor:
https://saccsiv.wordpress.com/2024/12/10/patriarhul-bartolomeu-despre-lucrarea-sa-cu-catolicii-catre-stabilirea-unei-date-comune-a-sarbatoririi-sfintelor-pasti/ (Sursa 2)
Având în vedere admirația sa pentru Athenagora, despre care am scris mai sus ce a făcut, e greu de crezut că se dorește doar o dată comună de prăznuire a Învierii Domnului, nu și o concelebrare cu papistașii!
Și acum iată o mostră de trădare a Bisericii lui Hristos prin slujitorii ei de o gravitate fără precedent: „Este de neconceput și inacceptabil să continuăm astăzi, la începutul secolului XXI, să trăim cu fanatism, minte îngustă și prejudecăți.” (sursa 2) Această afirmație îi aparține Patriarhului Bartolomeu și a fost rostită săptămâna trecută!!! Practic, creștinii ortodocși mărturisitori sunt disprețuiți. Și atunci ce și pe cine apără Patriarhul Bartolomeu, dacă îi disprețuiește pe creștinii ortodocși și își exprimă admirația față de trădătorii Ortodoxiei? La ce se referă Patriarhul Bartolomeu când spune că ,,este de neconceput și inacceptabil”? Este de neconceput și inacceptabil să fim ortodocși?
Patriarhul Bartolomeu îl numește ,,frate” pe Papa Francisc în timp ce pe ortodocși îi disprețuiește considerându-i ,,fanatici” cu ,,minte îngustă”. Păi nu ar fi mai simplu să treacă dumnealui la papistași, la ,,fratele” său, Papa Francisc, decât să propună Bisericii Ortodoxe să urmeze ereziile lui?
Iată la ce s-a făcut părtaș Patriarhul Bartolomeu din moment ce îl consideră ,,frate” pe Papa Francisc:
https://ortodoxinfo.ro/2019/05/20/ereziile-si-crimele-papalitatii-ii-suprematia-si-infailibilitatea-papala-idolul-papa/
https://antiecumenism.wordpress.com/2016/08/27/ereziile-papismului/
Oare putem să mai sperăm să ne ajute Dumnezeu în plan lumesc dacă asistăm cu lașitate la cea mai mare trădare a Bisericii lui Hristos? Sinodul din Creta a legiferat toate aceste trădări numind ,,biserici” și celelalte confesiuni în loc să osândească toate trădările survenite de-a lungul timpului.
Doamne, ai milă de noi! Pune hotar răutății dușmanilor mântuirii noastre și apără-ne cum știi și cum poți! Amin.
Sora Pelaghia
https://saccsiv.wordpress.com/2017/12/17/o-scurta-cronologie-ortodoxa-a-apostaziei-vremurilor-noastre-s-a-inceput-usor-in-secolul-19-s-a-apasat-pe-acceleratie-in-secolul-20-iar-acum-se-incheie-in-forta/ (1)
Atunci când acest rang este privit lumește, necuratul poate face mult rău din interiorul Bisericii lui Hristos, așa cum reiese din link-ul de mai sus.
Aflu că patriarhul Bartolomeu îl laudă cu entuziasm pe patriarhul Athenagora! Dar ce ,,merite” are Athenagora? Iată ce declara acesta în anul 1948: „Greşim şi păcătuim dacă gândim că credinţa ortodoxă a venit din ceruri şi că celelalte dogme (religii) sunt nevrednice. Trei miliarde de oameni au ales mahomedanismul drept cale către Dumnezeu, şi încă câteva sute de milioane sunt protestanţi, catolici şi budişti. Ţelul fiecărei religii este să îl facă pe om mai bun”. ( Sursa citată 1) Chiar așa să fie? Orice ortodox care își cunoaște credința îl poate contrazice.
În 6 ianuarie 1964, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea se întâlnesc la Ierusalim şi se roagă împreună în Sfântul Mormânt. La intrare, izbucneşte un incendiu, provocând o pană de curent în întreaga biserică.” (Sursa citată 1) Un om duhovnicesc, preocupat să facă voia lui Dumnezeu, ar fi înțeles acest mesaj divin. Însă Patriarhul Athenagora nu era un om duhovnicesc, deci nu a înțeles nimic…
În 7 decembrie 1965, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „ridică Anatema de la 1054″. Anatema a fost dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Athenagora proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost aforisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit (!!! n.n) atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat, Papalitatea Latina este parte a Ortodoxiei. „Îndepărtarea excomunicărilor reciproce restabileşte relaţiile canonice dintre Roma şi Noua Romă. Aceasta restabilire este o necesitate canonică…”, se spune într-o declaraţie a Patriarhiei. Din acest moment, mai multe mănăstiri şi schituri din Muntele Athos încetează să-l mai pomenească pe patriarhul Athenagora.” (Ibidem 1) Acesta este un act de înaltă trădare a Bisericii lui Hristos.
În 26 octombrie 1967, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora merge la Roma şi se aşază pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime cu Papa, şi se roagă împreună.” (ibidem 1) Se răsucesc sfinții în morminte că se întâmplă așa ceva.
În Pastorala de Crăciun din anul 1968, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora afirmă că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau teologilor. Mai declară că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii Liturghii).” (ibidem 1) Orice orthodox știe că ereticii nu pot fi pomeniți la Sfânta Liturghie. Sfidarea ierarhilor și a teologilor denotă apucături papiste și tendința de înlocuire a ascultării ortodoxe cu supunerea față de patriarh, indiferent ce erezii promovează.
Iar în februarie din anul 1971, ,,Papa şi Patriarhul Ecumenic Athenagora schimbă scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor. Patriarhul Athenagora anunţă public că dă Sfânta Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.” (ibidem 1) E trist cum cei doi se cred proprietari ai credinței și își bat joc de Sfintele Taine ortodoxe.
În iulie 1972, ,,Patriarhul Ecumenic Athenagora moare şi este îngropat; o înmormântare cu sicriul închis (fapt neobişnuit pentru un episcop ortodox).” (ibidem) Acesta ar fi un indiciu sufiecient pentru orice ierarh orthodox că lucrarea patriarhului Athenagora nu a fost plăcută lui Dumnezeu. Și atunci de ce îl laudă Patriarhul Bartolomeu. A se citi articolul următor:
https://saccsiv.wordpress.com/2024/12/10/patriarhul-bartolomeu-despre-lucrarea-sa-cu-catolicii-catre-stabilirea-unei-date-comune-a-sarbatoririi-sfintelor-pasti/ (Sursa 2)
Având în vedere admirația sa pentru Athenagora, despre care am scris mai sus ce a făcut, e greu de crezut că se dorește doar o dată comună de prăznuire a Învierii Domnului, nu și o concelebrare cu papistașii!
Și acum iată o mostră de trădare a Bisericii lui Hristos prin slujitorii ei de o gravitate fără precedent: „Este de neconceput și inacceptabil să continuăm astăzi, la începutul secolului XXI, să trăim cu fanatism, minte îngustă și prejudecăți.” (sursa 2) Această afirmație îi aparține Patriarhului Bartolomeu și a fost rostită săptămâna trecută!!! Practic, creștinii ortodocși mărturisitori sunt disprețuiți. Și atunci ce și pe cine apără Patriarhul Bartolomeu, dacă îi disprețuiește pe creștinii ortodocși și își exprimă admirația față de trădătorii Ortodoxiei? La ce se referă Patriarhul Bartolomeu când spune că ,,este de neconceput și inacceptabil”? Este de neconceput și inacceptabil să fim ortodocși?
Patriarhul Bartolomeu îl numește ,,frate” pe Papa Francisc în timp ce pe ortodocși îi disprețuiește considerându-i ,,fanatici” cu ,,minte îngustă”. Păi nu ar fi mai simplu să treacă dumnealui la papistași, la ,,fratele” său, Papa Francisc, decât să propună Bisericii Ortodoxe să urmeze ereziile lui?
Iată la ce s-a făcut părtaș Patriarhul Bartolomeu din moment ce îl consideră ,,frate” pe Papa Francisc:
https://ortodoxinfo.ro/2019/05/20/ereziile-si-crimele-papalitatii-ii-suprematia-si-infailibilitatea-papala-idolul-papa/
https://antiecumenism.wordpress.com/2016/08/27/ereziile-papismului/
Oare putem să mai sperăm să ne ajute Dumnezeu în plan lumesc dacă asistăm cu lașitate la cea mai mare trădare a Bisericii lui Hristos? Sinodul din Creta a legiferat toate aceste trădări numind ,,biserici” și celelalte confesiuni în loc să osândească toate trădările survenite de-a lungul timpului.
Doamne, ai milă de noi! Pune hotar răutății dușmanilor mântuirii noastre și apără-ne cum știi și cum poți! Amin.
Sora Pelaghia
Războiul nostru cu puterile întunericului
Adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Ortodoxe sunt nişte războinici. Sunt într-o luptă neîntreruptă cu puterile întunericului. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ,,Luptă-te lupta cea bună a Credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori’’ (I Timotei 6, 12). Acelaşi Sfânt Apostol conturează, metaforic, imaginea unui adevărat luptător: ,,Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului’’ ( Efeseni 6, 11). ,,În toate luaţi pavăza Credinţei cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu’’ (Efeseni 6, 11-17). Însuşi Apostolul neamurilor mărturisea spre sfârşitul vieţii sale pământeşti: ,,Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, Credinţa am păzit’’ (II Timotei 4, 7). Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă pe noi toţi: ,,Să luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (Iuda 1, 3).
Sfântul Nicodim Aghioritul a scris o carte, ,,Războiul nevăzut’’ (Ed. Bunavestire, 2000), în care arată cum fiii Bisericii – nu ,,creştinii’’! – trebuie să lupte împotriva diavolului şi a slujitorilor săi, demoni sau oameni.
Cu toţii am simţit, nu de puţine ori, că suntem războiţi de puterile întunericului şi, de multe ori, chiar am fost biruiţi. Să nu deznădăjduim! Putem pierde o bătălie, dar nu lupta. Aşadar, de câte ori suntem îngenunchiaţi, să nu disperăm, ci să ne ridicăm şi să ne îndreptăm rugăciunea şi nădejdea spre Bunul Dumnezeu, Care vede neputinţele şi slăbiciunile noastre şi ceea ce noi nu putem împlini, va împlini El Însuşi, cu iubirea Sa de oameni.
Fii adevărat oștean al lui Hristos, luptă-te împotriva diavolului, a demonilor şi a slujitorilor săi dintre oameni, cu armele nebiruite pe care ni le-a arătat Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: postul şi rugăciunea. Nu postul făţarnic, înfierat de Fiul lui Dumnezeu, nici rugăciunea sectară, improvizată de eretici, ci Rugăciunea cea sfintă, aşezată în cărţile bisericeşti.
Presbiter Iovița Vasile
Sfântul Nicodim Aghioritul a scris o carte, ,,Războiul nevăzut’’ (Ed. Bunavestire, 2000), în care arată cum fiii Bisericii – nu ,,creştinii’’! – trebuie să lupte împotriva diavolului şi a slujitorilor săi, demoni sau oameni.
Cu toţii am simţit, nu de puţine ori, că suntem războiţi de puterile întunericului şi, de multe ori, chiar am fost biruiţi. Să nu deznădăjduim! Putem pierde o bătălie, dar nu lupta. Aşadar, de câte ori suntem îngenunchiaţi, să nu disperăm, ci să ne ridicăm şi să ne îndreptăm rugăciunea şi nădejdea spre Bunul Dumnezeu, Care vede neputinţele şi slăbiciunile noastre şi ceea ce noi nu putem împlini, va împlini El Însuşi, cu iubirea Sa de oameni.
Fii adevărat oștean al lui Hristos, luptă-te împotriva diavolului, a demonilor şi a slujitorilor săi dintre oameni, cu armele nebiruite pe care ni le-a arătat Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: postul şi rugăciunea. Nu postul făţarnic, înfierat de Fiul lui Dumnezeu, nici rugăciunea sectară, improvizată de eretici, ci Rugăciunea cea sfintă, aşezată în cărţile bisericeşti.
Presbiter Iovița Vasile
Dacă ar trăi Caragiale…
Dacă ar trăi Caragiale… Ce surse de inspirație i-ar oferi lumea politică din aceste vremuri! Ar putea scrie și comedia ,,O Constituție pierdută”. Nu, nu e nevoie de personajul adulterin Zoe Trahanache… Aceasta e depășită. Rolul acesteia trebuie neapărat preluat de către altcineva care poate bate din palme atât de tare, încât autoritățile să tremure de frică. Si să tremure așa de tare, încât să piardă până și Constituția țării! Iar personajul ,,Cetățeanul turmentat” să o găsească după ce marile decizii au fost luate…
Conform scenariului scris de Caragiale, nici Cațavencu, nici Farfuridi nu câștigă alegerile. Polițaiul Pristanda din comedia ce ar urma să fie scrisă nu mai stă cu sabia scoasă în așteptarea unui ordin, ci are la dispoziție posturi de televiziune în care poate spune în voie ,,Curat!”, ,,Curat murdar!” sau ,,Curat constituțional!”
Dar cine e personajul care nu apare în scenă și totuși influențează alegerile? ,,Puțin ne importă!” – ar spune Caragiale. Important este că alegerile sunt câștigate de Agamiță Dandanache!
Cetățeanul turmentat ar vrea să ducă la destinație Constituția, dar nimeni nu mai are nevoie de aceasta. Cortina cade în timp ce el plânge cu Constituția în mână…
Sora Pelaghia
Conform scenariului scris de Caragiale, nici Cațavencu, nici Farfuridi nu câștigă alegerile. Polițaiul Pristanda din comedia ce ar urma să fie scrisă nu mai stă cu sabia scoasă în așteptarea unui ordin, ci are la dispoziție posturi de televiziune în care poate spune în voie ,,Curat!”, ,,Curat murdar!” sau ,,Curat constituțional!”
Dar cine e personajul care nu apare în scenă și totuși influențează alegerile? ,,Puțin ne importă!” – ar spune Caragiale. Important este că alegerile sunt câștigate de Agamiță Dandanache!
Cetățeanul turmentat ar vrea să ducă la destinație Constituția, dar nimeni nu mai are nevoie de aceasta. Cortina cade în timp ce el plânge cu Constituția în mână…
Sora Pelaghia
Când lipsește Dumnezeu din politică…
Când lipsește Dumnezeu din politică (și nu numai), nu putem face nimic bun. Nu putem accepta cu ușurință nici voia lui Dumnezeu, nici voia aproapelui. Păcatele sufletești precum mândria, mânia, trufia și slava deșartă ating cote inimaginabile. Unii idolatrizează, alții demonizează, unii sunt idolatrizați, iar alții sunt demonizați de către semenii lor! Dumnezeu ne-a lăsat două porunci evanghelice, după care vom fi judecați: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Egoismul, care generează și alte păcate, este incompatibil cu iubirea aproapelui. Masoneria, ecumenismul, digitalizarea persoanei, transumanismul și ideologia LGBT-istă sunt incompatibile cu iubirea lui Dumnezeu.
Când lipsește Dumnezeu din politică, nu așteptăm să ne recunoască alții meritele, ci îi determinăm cumva să ne promoveze.
Când lipsește Dumnezeu din politică, invidia face ravagii.
Când lipsește Dumnezeu din politică (și nu numai), ne idolatrizăm în primul rând burtica. De dragul acesteia tăiem porcii în post și facem petreceri pompoase, ignorând sau sfidând conduita creștină autentică.
Când lipsește Dumnezeu din politică, dispare acea noblețe duhovnicească menită să asigure un respect autentic al conducătorilor din partea celor conduși.
Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa, indiferent dacă suntem conducători sau alegători ai acestora!
Sora Pelaghia
Predică la Duminica a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh. Puterea de dezlegare a Bisericii
Iudeii se adunau la sinagogă pentru a citi din Legea lui Moise în ziua lor de odihnă, sâmbăta. Atunci a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în acest locaş şi a început să le propovăduiască Evanghelia împărăţiei. Printre cei ce-L ascultau se afla şi o femeie care îşi ducea cu greu neputinţa trupului său. Ce se întâmplase? În urmă cu optsprezece ani un duh necurat, un demon i-a cauzar o infirmitate, făcând-o gârbovă încât în tot acest timp nu putea să se ridice. Ajutorul lui Dumnezeu se arată imediat, căci Fiul lui Dumnezeu a chemat-o la Sine şi a rostit aceste cuvinte: ,,Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta’’. Şi în momentul următor Şi-a pus preasfintele mâini asupra ei, neputinţa a încetat şi, lucru pilduitor dar rar, femeia a început să slăvească pe Dumnezeu.
De prea multe ori însă binele stârneşte invidie şi împotrivire. În loc să se bucure de acest bine dumnezeiesc, mai-marele sinagogii s-a mâniat, a găsit un pretext de a dezaproba fapta sublimă a Domnului: ,,Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!’’ (13,14). Răspunsul dat unei atari făţărnicii trebuia să fie pe măsură, adică aspru. Şi a fost: ,,Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?’’ Fapt totuşi demn de remarcat este că i-a prins ruşinea pe cei potrivnici, în faţa acestei demonstraţii de bun simţ, iar cei mai mulţi se bucurau de prezenţa Mântuitorului în sinagoga lor şi-I lăudau faptele.
Minunea aceasta dumnezeiască ne face să vorbim iarăşi despre răutatea cea mare a diavolului îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi îngrădit puterea, cel rău ar distruge toată creaţia. Dorinţa lui cea mare este de a zădărnici mântuirea tuturor oamenilor. De multe ori reuşeşte acest lucru cu acei oameni care trăiesc fără Dumnezeu sau se pun ei înşişi în slujba diavolului. Când satana nu poate face răul în proporţiile şi intensitatea pe care le doreşte, el se mulţumeşte şi cu un rău mai mic. Aşa s-a întâmplat cu femeia din Evanghelia de astăzi: neputându-se atinge de sufletul ei, i-a cauzat această neputinţă trupească, ca să nu mai poată sta în poziţie firească, îndreptată în sus, ci era gârbovă, şi asta de optsprezece ani! A pus adică asupra ei o legătură a neputinţei, prin acel duh rău care o chinuia. Ştim bine însă că din toate confruntările cu diavolul – şi au fost multe – diavolul a ieşit întotdeauna înfrânt. Şi noi oameni, oricât ne-ar ispiti necuratul, avem posibilitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l biruim. Vedem că una din modalităţile celui rău de a-i vătăma pe oameni este să pună o legătură a neputinţei asupra lor. Pe mulţi din cei tineri îi leagă să nu se poată căsători, pentru că nu poate suporta sfinţenia Tainei Cununiei. Pe alţii îi impinge să se lege ei înşişi prin jurământ, apoi tot el îi îndeamnă să-l calce. Sunt cazuri când leagă doi tineri împotriva voinţei lor şi a familiilor lor, încât aceştia nu se mai pot despărţi, deşi sunt total nepotriviţi; îi ţine să trăiască necununaţi, în desfrâu şi alte păcate grele. Prin altfel de legături îi face pe copii să-şi urască părinţii, pe soţi să nu se mai înţeleagă, pe prieteni să se duşmănească, pe vecini să trăiască în necurmate conflicte.
Aceste legături demonice nu se pot desface decât prin puterea lui Dumnezeu pe care El a dat-o Bisericii Sale. Ne aducem aminte ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Săi Apostoli: ,,Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’ (Matei 18, 18). Această Dumnezeiască putere se păstrează în Sfânta noastră Biserică până la sfârşitul veacurilor. Nicăieri, în nicio sectă nu găsim această putere, ea este atributul exclusiv al Bisericii, care o exercită pentru binele tuturor oamenilor, prin Sfintele Taine, Molitfe, Rugăciuni, Rânduieli, Posturi care risipesc legăturile diavolului.
Când omul se simte împovărat de păcate, uşurarea şi-o dobândeşte prin Sfânta Taină a Spovedaniei când îşi mărturiseşte cu căinţă cele ce a greşit, i se dau îmdemnuri folositoare, i se stabileşte un canon apoi, la sfârşit este dezlegat de păcate prin cuvintele: ,,Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin’’. Odată rostite aceste cuvite păcatele se iartă şi legăturile celui rău se rup.
Se întâmplă adesea ca cineva să fie sub legătura blestemului şi cea a unui jurământ. Preotul se va ruga pentru el astfel: ,,dă-i lui mila Ta, rupe-i legătura jurământului şi a blestemului cu care s-a legat’’. În acest fel, legăturile diavolului sunt dezlegate şi omul poate reveni la o viaţă normală.
Blestemul este un păcat neîngăduit de Biserică. Cu toate acestea, oameni au răul obicei de a blestema, neştiind că astfel dau diavolului putinţa de a pune o legătură nefastă asupra celui blestemat. Preotul poate rupe şi legătura blestemului prin Rugăciunea cuprinsă în cărţile noastre bisericeşti.
Este mult folositor oamenilor să li se citească, de către arhiereu ori duhovnic, Rugăciunea pentru iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie şi pentru tot jurământul şi blestemul.Aceasta cuprinde şi o enumerare a mai multor păcate pe care le comitem noi de multe ori. Pentru ele se cere iertare de la Dumnezeu. Se cere, după aceea, ca Iubitorul de oameni să-i învrednicească a se împărtăşi cu înfricoşătoarele şi nemuritoarele Taine.
Se întâmplă de multe ori ca oameni aflaţi pe patul morţii, să se chinuie cumplit şi îndelungat, îşi doresc moartea şi totuşi nu pot muri. Pricina acestei suferinţe sunt păcatele nemărturisite la duhovnic ori legăturile diavolului puse asupra lor. În asemenea împrejurări trebuie să chemăm neîntârziat preotul Acesta va citi, cu credinţă şi evlavie, Slujba la ieşirea cu greu a sufletului, însoţită de cele două Rugăciuni pentru sufletul cel osândit şi cea pentru cel ce greu se luptă cu moartea . Cerem Bunului Dumnezeu, prin acestea, să dezlege în pace sufletul celui bolnav şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice unde sunt şi sufletele Drepţilor şi ale Sfinţilor. Aceste rugăciuni aduc mila lui Dumnezeu, chinurile încetează şi sufletele sunt dezlegate dun trupurile greu încercate de boală.
Aci, poate că ne este de folos să relatăm un caz petrecut cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. O femeie baptistă zăcea de mai multă vreme la pat şi a ajuns într-o stare teribilă: trupul i se descompunea, ochii i s-au scurs, era conştientă, vorbea dar nu putea muri. Se ştia că asupra ei apăsa un păcat deosebit de greu, trăise cu ginerele ei. La bătrâneţe a intrat în secta baptistă, s-a ,, pocăit’’, credea ea. N-a fost aşa. Păcatul a rămas şi acum o ţinea în starea aceea nenorocită. În cele din urmă, nemaiavând ce face, familia l-a chemat pe preotul satului care i-a citit Rugăciunile de dezlegare, iar a doua zi a murit.
Dezlegările Bisericii nu se mărginesc la hotarele vieţii pământeşti. Celor care au fost chemaţi de Dumnezeu şi au trecut pragul morţii li se citesc cele trei Rugăciuni de iertare în care se cere, printre altele:,,dezleagă pe adormitul robul Tău de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie’’. Aceleaşi cereri Îi sunt adresate lui Dumnezeu şi atunci când se săvârşeşte Parastasul pentru cei adormiţi.
Iată dar, iubiţi credincioşi, cum slujitorii Bisericii se folosesc de puterea dată lor de a dezlega legăturile şi păcatele oamenilor. Dacă nu le-ar fi fost dată această Dumnezeiască putere, atunci diavolul ar face mult mai mult rău, iar oameni n-ar avea putinţa să se elibereze din legăturile lui. Ştim însă că ,,pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului’’ (I Ioan 3, 8).
Când se întâmplă ca oarecine să fie sub legătură satanică, să nu deznădăjduiască. Să-şi îndrepte gândul către Dumnezeu Cel Atotputernic chemând preotul care îi va aduce dezlegarea de care toţi avem nevoie.
Presbiter Iovița Vasile
De prea multe ori însă binele stârneşte invidie şi împotrivire. În loc să se bucure de acest bine dumnezeiesc, mai-marele sinagogii s-a mâniat, a găsit un pretext de a dezaproba fapta sublimă a Domnului: ,,Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!’’ (13,14). Răspunsul dat unei atari făţărnicii trebuia să fie pe măsură, adică aspru. Şi a fost: ,,Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?’’ Fapt totuşi demn de remarcat este că i-a prins ruşinea pe cei potrivnici, în faţa acestei demonstraţii de bun simţ, iar cei mai mulţi se bucurau de prezenţa Mântuitorului în sinagoga lor şi-I lăudau faptele.
Minunea aceasta dumnezeiască ne face să vorbim iarăşi despre răutatea cea mare a diavolului îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi îngrădit puterea, cel rău ar distruge toată creaţia. Dorinţa lui cea mare este de a zădărnici mântuirea tuturor oamenilor. De multe ori reuşeşte acest lucru cu acei oameni care trăiesc fără Dumnezeu sau se pun ei înşişi în slujba diavolului. Când satana nu poate face răul în proporţiile şi intensitatea pe care le doreşte, el se mulţumeşte şi cu un rău mai mic. Aşa s-a întâmplat cu femeia din Evanghelia de astăzi: neputându-se atinge de sufletul ei, i-a cauzat această neputinţă trupească, ca să nu mai poată sta în poziţie firească, îndreptată în sus, ci era gârbovă, şi asta de optsprezece ani! A pus adică asupra ei o legătură a neputinţei, prin acel duh rău care o chinuia. Ştim bine însă că din toate confruntările cu diavolul – şi au fost multe – diavolul a ieşit întotdeauna înfrânt. Şi noi oameni, oricât ne-ar ispiti necuratul, avem posibilitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l biruim. Vedem că una din modalităţile celui rău de a-i vătăma pe oameni este să pună o legătură a neputinţei asupra lor. Pe mulţi din cei tineri îi leagă să nu se poată căsători, pentru că nu poate suporta sfinţenia Tainei Cununiei. Pe alţii îi impinge să se lege ei înşişi prin jurământ, apoi tot el îi îndeamnă să-l calce. Sunt cazuri când leagă doi tineri împotriva voinţei lor şi a familiilor lor, încât aceştia nu se mai pot despărţi, deşi sunt total nepotriviţi; îi ţine să trăiască necununaţi, în desfrâu şi alte păcate grele. Prin altfel de legături îi face pe copii să-şi urască părinţii, pe soţi să nu se mai înţeleagă, pe prieteni să se duşmănească, pe vecini să trăiască în necurmate conflicte.
Aceste legături demonice nu se pot desface decât prin puterea lui Dumnezeu pe care El a dat-o Bisericii Sale. Ne aducem aminte ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Săi Apostoli: ,,Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’ (Matei 18, 18). Această Dumnezeiască putere se păstrează în Sfânta noastră Biserică până la sfârşitul veacurilor. Nicăieri, în nicio sectă nu găsim această putere, ea este atributul exclusiv al Bisericii, care o exercită pentru binele tuturor oamenilor, prin Sfintele Taine, Molitfe, Rugăciuni, Rânduieli, Posturi care risipesc legăturile diavolului.
Când omul se simte împovărat de păcate, uşurarea şi-o dobândeşte prin Sfânta Taină a Spovedaniei când îşi mărturiseşte cu căinţă cele ce a greşit, i se dau îmdemnuri folositoare, i se stabileşte un canon apoi, la sfârşit este dezlegat de păcate prin cuvintele: ,,Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin’’. Odată rostite aceste cuvite păcatele se iartă şi legăturile celui rău se rup.
Se întâmplă adesea ca cineva să fie sub legătura blestemului şi cea a unui jurământ. Preotul se va ruga pentru el astfel: ,,dă-i lui mila Ta, rupe-i legătura jurământului şi a blestemului cu care s-a legat’’. În acest fel, legăturile diavolului sunt dezlegate şi omul poate reveni la o viaţă normală.
Blestemul este un păcat neîngăduit de Biserică. Cu toate acestea, oameni au răul obicei de a blestema, neştiind că astfel dau diavolului putinţa de a pune o legătură nefastă asupra celui blestemat. Preotul poate rupe şi legătura blestemului prin Rugăciunea cuprinsă în cărţile noastre bisericeşti.
Este mult folositor oamenilor să li se citească, de către arhiereu ori duhovnic, Rugăciunea pentru iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie şi pentru tot jurământul şi blestemul.Aceasta cuprinde şi o enumerare a mai multor păcate pe care le comitem noi de multe ori. Pentru ele se cere iertare de la Dumnezeu. Se cere, după aceea, ca Iubitorul de oameni să-i învrednicească a se împărtăşi cu înfricoşătoarele şi nemuritoarele Taine.
Se întâmplă de multe ori ca oameni aflaţi pe patul morţii, să se chinuie cumplit şi îndelungat, îşi doresc moartea şi totuşi nu pot muri. Pricina acestei suferinţe sunt păcatele nemărturisite la duhovnic ori legăturile diavolului puse asupra lor. În asemenea împrejurări trebuie să chemăm neîntârziat preotul Acesta va citi, cu credinţă şi evlavie, Slujba la ieşirea cu greu a sufletului, însoţită de cele două Rugăciuni pentru sufletul cel osândit şi cea pentru cel ce greu se luptă cu moartea . Cerem Bunului Dumnezeu, prin acestea, să dezlege în pace sufletul celui bolnav şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice unde sunt şi sufletele Drepţilor şi ale Sfinţilor. Aceste rugăciuni aduc mila lui Dumnezeu, chinurile încetează şi sufletele sunt dezlegate dun trupurile greu încercate de boală.
Aci, poate că ne este de folos să relatăm un caz petrecut cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. O femeie baptistă zăcea de mai multă vreme la pat şi a ajuns într-o stare teribilă: trupul i se descompunea, ochii i s-au scurs, era conştientă, vorbea dar nu putea muri. Se ştia că asupra ei apăsa un păcat deosebit de greu, trăise cu ginerele ei. La bătrâneţe a intrat în secta baptistă, s-a ,, pocăit’’, credea ea. N-a fost aşa. Păcatul a rămas şi acum o ţinea în starea aceea nenorocită. În cele din urmă, nemaiavând ce face, familia l-a chemat pe preotul satului care i-a citit Rugăciunile de dezlegare, iar a doua zi a murit.
Dezlegările Bisericii nu se mărginesc la hotarele vieţii pământeşti. Celor care au fost chemaţi de Dumnezeu şi au trecut pragul morţii li se citesc cele trei Rugăciuni de iertare în care se cere, printre altele:,,dezleagă pe adormitul robul Tău de păcatul sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie’’. Aceleaşi cereri Îi sunt adresate lui Dumnezeu şi atunci când se săvârşeşte Parastasul pentru cei adormiţi.
Iată dar, iubiţi credincioşi, cum slujitorii Bisericii se folosesc de puterea dată lor de a dezlega legăturile şi păcatele oamenilor. Dacă nu le-ar fi fost dată această Dumnezeiască putere, atunci diavolul ar face mult mai mult rău, iar oameni n-ar avea putinţa să se elibereze din legăturile lui. Ştim însă că ,,pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului’’ (I Ioan 3, 8).
Când se întâmplă ca oarecine să fie sub legătură satanică, să nu deznădăjduiască. Să-şi îndrepte gândul către Dumnezeu Cel Atotputernic chemând preotul care îi va aduce dezlegarea de care toţi avem nevoie.
Presbiter Iovița Vasile
Sfanta Muceniță Filoteia
Cinstite cititorule, dacă vei ajunge vreodată la Curtea de Argeş, apoi negreşit să te duci la Mănăstire, în biserica care adăpostește sfinte moaște al Sfintei Filoteia. Mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a învrednicit să ajungi aici şi îngenunchează lângă sfintele moaşte, spuneţi durerile şi grijile care te apasă, cerând Sfintei să mijlocească pentru tine în faţa tronului ceresc. Ajutorul lui Dumnezeu va veni negreşit, căci Sfânta Filoteia nu lasă pe nimeni fără răspuns.
Copila Filoteia s-a născut din părinţi creştini în oraşul Târnovo, în Bulgaria. A rămas orfană de mamă şi tatăl său şi-a luat altă soţie, care se purta cu multă asprime cu aleasa lui Dumnezeu. Aceasta însă, deşi avea puţini ani, s-a deprins cu fapta bună şi cu ascultarea de Dumnezeu şi de Biserica Sa. De câte ori a fost trimisă să ducă mâncare tatălui său, care era plugar, întâlnea oameni năpăstuiţi cărora le dădea din cele ce avea. Într-una din zile, tatăl său a urmărit-o în ascuns şi când a văzut că împarte din mâncarea lui, a aruncat barda sa şi a rănit-o la un picior. Dumnezeu a voit să primească sufletul său şi în acel ceas Sfânta Filoteia şi-a încheiat viaţa. Cinstitul ei trup a fost acoperit de o lumină cerească şi zadarnic a vrut tatăl ei să se apropie şi să-l ridice. A alergat atunci la arhiepiscopul locului, iar acesta a venit cu soborul şi credincioşii la sfintele moaşte, cu cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Nici ei n-au putut ridica cinstitul trup. Au înţeles că Sfânta dorea să fie dusă în alt loc, şi au început să numească mai multe oraşe. Când au pomenit de Curtea de Argeş, trupul ei s-a făcut uşor şi şi-au dat seama că Sfânta Filoteia dorea să fie adus cinstitul ei trup pe pământ românesc, spre ajutorul şi binecuvântarea neamului nostru.
Înştiinţat de aceasta, domnul Ţării, Radu Voievod, s-a însoţit cu episcopii şi credincioşii şi au venit la Dunăre pentru a primi cu evlavie cinstitele moaşte, care de-atunci stau în locul amintit, până în ziua de astăzi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 162-172).
Nu voi încheia acest cuvânt fără a relata ceea ce şi eu am auzit de la martori, în anii 1974-1977, când am avut privilegiul de a ucenici în Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Autorităţile comuniste ar fi vrut să desfiinţeze acest loc de pelerinaj şi popas duhovnicesc şi au luat racla cu sfintele moaşte, încercând să le ducă la Râmnicu-Vâlcea. Când au ajuns la un pod, motorul s-a oprit şi a fost cu neputinţă să mai înainteze măcar un pas. Au înţeles că orice-ar face, nu vor izbândi, Aşa au rămas cinstitele moaşte la locul lor. Pentru rugăciunile Sfintei Filoteia, Bunul Dumnezeu să se milostivească spre tot neamul românesc.
Presbiter Iovița Vasile
Copila Filoteia s-a născut din părinţi creştini în oraşul Târnovo, în Bulgaria. A rămas orfană de mamă şi tatăl său şi-a luat altă soţie, care se purta cu multă asprime cu aleasa lui Dumnezeu. Aceasta însă, deşi avea puţini ani, s-a deprins cu fapta bună şi cu ascultarea de Dumnezeu şi de Biserica Sa. De câte ori a fost trimisă să ducă mâncare tatălui său, care era plugar, întâlnea oameni năpăstuiţi cărora le dădea din cele ce avea. Într-una din zile, tatăl său a urmărit-o în ascuns şi când a văzut că împarte din mâncarea lui, a aruncat barda sa şi a rănit-o la un picior. Dumnezeu a voit să primească sufletul său şi în acel ceas Sfânta Filoteia şi-a încheiat viaţa. Cinstitul ei trup a fost acoperit de o lumină cerească şi zadarnic a vrut tatăl ei să se apropie şi să-l ridice. A alergat atunci la arhiepiscopul locului, iar acesta a venit cu soborul şi credincioşii la sfintele moaşte, cu cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Nici ei n-au putut ridica cinstitul trup. Au înţeles că Sfânta dorea să fie dusă în alt loc, şi au început să numească mai multe oraşe. Când au pomenit de Curtea de Argeş, trupul ei s-a făcut uşor şi şi-au dat seama că Sfânta Filoteia dorea să fie adus cinstitul ei trup pe pământ românesc, spre ajutorul şi binecuvântarea neamului nostru.
Înştiinţat de aceasta, domnul Ţării, Radu Voievod, s-a însoţit cu episcopii şi credincioşii şi au venit la Dunăre pentru a primi cu evlavie cinstitele moaşte, care de-atunci stau în locul amintit, până în ziua de astăzi (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 162-172).
Nu voi încheia acest cuvânt fără a relata ceea ce şi eu am auzit de la martori, în anii 1974-1977, când am avut privilegiul de a ucenici în Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Autorităţile comuniste ar fi vrut să desfiinţeze acest loc de pelerinaj şi popas duhovnicesc şi au luat racla cu sfintele moaşte, încercând să le ducă la Râmnicu-Vâlcea. Când au ajuns la un pod, motorul s-a oprit şi a fost cu neputinţă să mai înainteze măcar un pas. Au înţeles că orice-ar face, nu vor izbândi, Aşa au rămas cinstitele moaşte la locul lor. Pentru rugăciunile Sfintei Filoteia, Bunul Dumnezeu să se milostivească spre tot neamul românesc.
Presbiter Iovița Vasile
Învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe: Nașteți și creșteți copii pentru Împărăția lui Dumnezeu
1.În momentul în care spermatoiozdul bărbătesc se unește cu ovulul femeiesc, vorbim despre un om. Metoda prin care această unire este ucisă prin absorbție și aruncată în loc de necurăție, se numește avort. Avortul este o metodă de ucidere a unei ființe umane, fără apărare. Circumstanțe extrem de agravante! Nu vă faceți iluzii, nu încercați să vă adormiți conștiința morală, judecătorul drept care ne mustră cînd păcătuim, și ne dă liniște cînd facem binele. Nu încercați să vă justificați (să vă îndreptățiți) în fața crimei. Străpungeți-vă de grozăvia păcatului, spovediți-vă și nu mai repetați păcatul acesta înfricoșător.
2.Nu vă încadrați în planul satanei, cu zisele căsătorii de probă. E o capcană pierzătoare de suflete. E o formă de curvie, cu pedeapsă pe măsură.
3.Sectele sunt o formă organizată de practicare a curviei. Neavînd Sfînta Taină a Cununiei, în Hristos și în Biserică, cum spune Scriptura, trăiesc într-o curvie necurmată și copiii lor sunt născuți, fără voia lor, din curvie.
4.Biserica noastră Ortodoxă ne învață să nu împiedicăm zămislirea și nașterea de prunci. Cu alte cuvinte, să se nască toți pruncii pe cere-i voiește Dumnezeu Însuși.
5.Părintele Arsenie Boca, cel contestat de mulți nepomenitori, spunea, cu mulți ani în urmă, că datorită multelor avorturi ale zișilor ortodocși, vom ajunge să ne conducă țiganii păgîni, fără Dumnezeu. Mă duc adesea prin tîrgul Huedinului. Dominanți sunt țiganii și ungurii. Vorba lor se aude cu precădere. Romanii – în scădere alarmantă.
6.Nu există altă soluție decît cea propovăduită de Biserica Ortodoxă: Nașteți și creșteți copii pentru Împătăția lui Dumnezeu. Nu vă uitați după nebunii lumii acesteia
7.Doamne, ocrotește-i pe romani!
Presbiter Iovița Vasile
2.Nu vă încadrați în planul satanei, cu zisele căsătorii de probă. E o capcană pierzătoare de suflete. E o formă de curvie, cu pedeapsă pe măsură.
3.Sectele sunt o formă organizată de practicare a curviei. Neavînd Sfînta Taină a Cununiei, în Hristos și în Biserică, cum spune Scriptura, trăiesc într-o curvie necurmată și copiii lor sunt născuți, fără voia lor, din curvie.
4.Biserica noastră Ortodoxă ne învață să nu împiedicăm zămislirea și nașterea de prunci. Cu alte cuvinte, să se nască toți pruncii pe cere-i voiește Dumnezeu Însuși.
5.Părintele Arsenie Boca, cel contestat de mulți nepomenitori, spunea, cu mulți ani în urmă, că datorită multelor avorturi ale zișilor ortodocși, vom ajunge să ne conducă țiganii păgîni, fără Dumnezeu. Mă duc adesea prin tîrgul Huedinului. Dominanți sunt țiganii și ungurii. Vorba lor se aude cu precădere. Romanii – în scădere alarmantă.
6.Nu există altă soluție decît cea propovăduită de Biserica Ortodoxă: Nașteți și creșteți copii pentru Împătăția lui Dumnezeu. Nu vă uitați după nebunii lumii acesteia
7.Doamne, ocrotește-i pe romani!
Presbiter Iovița Vasile
Cine pune la încercare îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, nu ajunge bine
Episcopul Sălajului, Petroniu, (Florea Petru pe numele de buletin) a anunțat astăzi, 5 decembrie, că va pleca din funcție. Acesta a înaintat către Sinodul Mitropoliei Clujului o cerere de suspendare din funcție, conform surselor de încredere din Episcopia Sălajului.
Aceleași surse de încredere susțin că locul Episcopului va fi luat de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care de acum se va ocupa și de conducerea de aproape a Episcopiei Sălajului.
Am cerut un punct de vedere și de la Episcopia Sălajului. Reprezentanții instituției bisericești ne-au transmis că la ora actuală nu pot oferi nimic oficial, dar în cel mai scurt timp se va ieși public cu un comunicat din partea Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Cert este că la ora actuală există o cerere de suspendare din funcție.
Episcopul Petroniu este acuzat că a fost principalul beneficiar al fondurilor din dosarul de delapidare deschis la Episcopia Sălajului. Acesta deține o avere impresionantă, o firmă de vânzări mașini și a ieșit în numeroase excursii de lux, după cum dezăvluie de-a lungul timpului avocatul Bogdan Ilea.
Preluare de pe Sălajul Liber
Aceleași surse de încredere susțin că locul Episcopului va fi luat de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care de acum se va ocupa și de conducerea de aproape a Episcopiei Sălajului.
Am cerut un punct de vedere și de la Episcopia Sălajului. Reprezentanții instituției bisericești ne-au transmis că la ora actuală nu pot oferi nimic oficial, dar în cel mai scurt timp se va ieși public cu un comunicat din partea Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Cert este că la ora actuală există o cerere de suspendare din funcție.
Episcopul Petroniu este acuzat că a fost principalul beneficiar al fondurilor din dosarul de delapidare deschis la Episcopia Sălajului. Acesta deține o avere impresionantă, o firmă de vânzări mașini și a ieșit în numeroase excursii de lux, după cum dezăvluie de-a lungul timpului avocatul Bogdan Ilea.
Preluare de pe Sălajul Liber
Am fost lovit în casa prietenilor mei
Drama unui Prooroc al lui Dumnezeu o descrie el însuși: ,,Nu sunt Prooroc, ci plugar. Căci cu plugăria m-am îndeletnicit din tinerețile mele. Și dacă vei fi întrebat: ,,De unde ai rănile acelea la mîini? , el va răspunde: Am fost lovit în casa prietenilor mei’’ (Zaharia 13, 5-6).
Aceași dramă a trăit-o Sfantul Apostol Pavel. Consternat de cele ce i se întîmplau, a scris: În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi (II Corinteni 11, 26).
Dacă nu vă sunt suficiente aceste două exemple, gîndiți-vă la iudeul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru. Binele Dumnezeiesc revărsat asupra celor pretinși a fi poporul lui Dumnezeu, a fost răsplătit cu răstignirea pe Cruce.
De cite ori veți trăi aceste nedreptăți, nu vă întristați, nu vă descurajați, nu deznădăjduiți, nu vă împuținați cu duhul. Continuați-vă neabătut drumul spre Împărăția lui Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Aceași dramă a trăit-o Sfantul Apostol Pavel. Consternat de cele ce i se întîmplau, a scris: În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi (II Corinteni 11, 26).
Dacă nu vă sunt suficiente aceste două exemple, gîndiți-vă la iudeul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru. Binele Dumnezeiesc revărsat asupra celor pretinși a fi poporul lui Dumnezeu, a fost răsplătit cu răstignirea pe Cruce.
De cite ori veți trăi aceste nedreptăți, nu vă întristați, nu vă descurajați, nu deznădăjduiți, nu vă împuținați cu duhul. Continuați-vă neabătut drumul spre Împărăția lui Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Episcopul Sălajului, „bișnițar auto” – Petroniu are o firmă de vânzări mașini cu un rulaj de sute de mii de lei
Episcopul Sălajului, Petroniu – pe numele civil Petru Florea – deține din 2016, o firmă de vânzări auto, așa cum arată Certificatul Constatator emis de Oficiul Comerțului în mod oficial.
Avocatul Bogdan Ilea a făcut această dezvăluire despre activitatea antreprenorială a Episcopului Sălajului. Firma Perla Sălajului SRL deținută de Episcopul Petru Florea a avut în anul 2023 un rulaj de 228.000 de lei, în scădere față de 2022 când a avut un rulaj de 313.000 de lei. Totuși, firma raportează profit cu minus, acesta fiind în 2023 de minus 30.000 de lei. Firma are și doi angajați începând cu anul 2021 până în prezent.
Avocatul Bogdan Ilea, fost secretar de stat în Ministerul Justiției transmite că în realitate, această firmă de vânzări mașini a fost folosită ca vehicul comercial de către episcopul Sălajului.
„In calitate de avocat al preotului POP Ionuț sunt mandatat să fac următoarele precizări în legătură cu societatea Perla Sălajului SRL: Perla Sălajului este o societate comercială al carei unic asociat și totodată administrator este episcopul Sălajului pe numele său laic Florea Petru. Această societate, în ciuda faptului că în calitate de monah și de ierarh al Episcopiei Salajului, a depus jurământul de smerenia spirituală și materială fiind exclus ca un ierarh bisericii să se implice în acte sau fapte de comerț. Anexam extras ONRC”, transmite avocatul Bogdan Ilea.
Distribuie articolul
Preluare de pe Sălajul Liber
Avocatul Bogdan Ilea a făcut această dezvăluire despre activitatea antreprenorială a Episcopului Sălajului. Firma Perla Sălajului SRL deținută de Episcopul Petru Florea a avut în anul 2023 un rulaj de 228.000 de lei, în scădere față de 2022 când a avut un rulaj de 313.000 de lei. Totuși, firma raportează profit cu minus, acesta fiind în 2023 de minus 30.000 de lei. Firma are și doi angajați începând cu anul 2021 până în prezent.
Avocatul Bogdan Ilea, fost secretar de stat în Ministerul Justiției transmite că în realitate, această firmă de vânzări mașini a fost folosită ca vehicul comercial de către episcopul Sălajului.
„In calitate de avocat al preotului POP Ionuț sunt mandatat să fac următoarele precizări în legătură cu societatea Perla Sălajului SRL: Perla Sălajului este o societate comercială al carei unic asociat și totodată administrator este episcopul Sălajului pe numele său laic Florea Petru. Această societate, în ciuda faptului că în calitate de monah și de ierarh al Episcopiei Salajului, a depus jurământul de smerenia spirituală și materială fiind exclus ca un ierarh bisericii să se implice în acte sau fapte de comerț. Anexam extras ONRC”, transmite avocatul Bogdan Ilea.
Distribuie articolul
Preluare de pe Sălajul Liber
Dracii de pe pămînt se chinuiesc cumplit în văpaia alegerilor
N-am fost la vot în primul tur, nu mă voi duce nici în următoarele două Duminici, pentru că nu vreau să fiu părtaș cu milionimea mea umilă, supra 6, la ce va urma. Pînă Duminica seara trecută, n-am știut că dumnealui, Călin Georgescu, e printre candidați. Nu m-a interest, pur și simplu. Acum văd că lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, care-i scoate pe păduchi la suprafață, într-un spectacol grotesc, dezagreabil, grețos.
Scenariu sumbru. Călin Georgescu întruchipează toate relele clubului de la Roma. E trimis aici pentru a vinde țara rușilor. Eroare! Nu mai are ce vinde. Leprele autohtone, în cîrdășie cu cele străine, au vîndut-o pe bucăți americanilor și celorlalți și ne-au îndatorat cu 270 de miliarde de dolari/euro. Suntem sub ocupație americană, suntem o colonie și noi ne revoltăm împotriva rușilor. Călin Georgescu e marionetă, e vîndut, e ticălos.
Dar nu-i prost! Și noi tocmai suntem pe cale scăpăm de triumviratul proștilor, format din Iohannis, Ciucă și Ciolacu. E meritul lui că i-a măturat pe cei doi de pe scenă. Cu ajutor rusesc, american, prin canalele tick-tock, nici nu mai are importanță. Și mai are un merit exceptional: vorbește despre neutralitatea și neimplicarea Romaniei în războaiele altora! Nimeni n-a îndrăznit să vorbească despre acestea pînă acum. Că e sincer sau nu – ne va arăta viitorul.
Scenariu optimist. Elena Lasconi întruchipează virtuțile romanilor: e curată, harnică, perseverentă.
Dar e suficient de proastă. E și lgbtq-istă pe deasupra. Dacă romanii o vor alege pe 8 decembrie, sau o vor alege alții, nu ne rămîne decît să ne retragem în colțul nostru de rugăciune și să-I cerem Atotputernicului să le zădărniceacă planurile satanice. Nu să cădem în disperare. Rugăciunile fierbinți, ale cîtorva drepți, atîrnă mai mult în balanța lui Dumnezeu decît toate deșrtăciunile spurcate, urzite de antihriști.
Stau și mă uit mirat cum sar dracii din vizuini și se agită, se porcăiesc, suduie, își rup brăcinarele, împroașcă cu salivă băloasă, pentru că alegerile au scos în față pe cine nu se așteptau. După Trump, altă pacoste pe capetele lor, pline de lindini. Dracii din televiziuni (Tudor, Gîdea, Chirieac, Ursu, Ciuvică, listă lungă…), dracii pensionari, dracii de serviciu dintre care se detașează CT Popescu, figură sinistră, înfricoșătoare, venită parcă din tenebrele iadului, scot răcnete îngrozitoare. Pe toți îi arde ceva, de aceea se prind în aceste satanice, sălbatice jocuri, gata să rămînă, în orice moment, fără nădragi pe ei. Ce îi arde? Ce nu pot suferi? Am stat și m-am gîndit.
Explicația: CG rostește de prea multe ori Preasfîntul Nume al lui Dumnezeu. Acest Nume îi arde! Teribil!
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Mucenic Iacov Persul
Mulţi dintre oamenii lumii acesteia, atunci când trec prin grele încercări se revoltă împotriva lui Dumnezeu, întrebând: ,,de ce, Doamne?’’, ,,dacă exişti, cum ai putut îngădui aceasta?’’
Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul, care este pomenit astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, stă mărturie şi pildă de răbdare în cele mai cumplite suferinţe Acesta s-a născut din părinţi creştini, şi-a luat soţie creştină şi trăia în slujba împăratului persan, Isdegherd. S-a întâmplat însă că din prea multă ascultare de împărat, a adus împreună cu acesta închinare şi jertfă idolilor. Auzind de căderea lui din Credinţa în Hristos, mama şi soţia l-au mustrat cu asprime şi durere, ştiind că s-a făcut vrednic nu de împărăţia cea cerească, ci de iadul cel plin de nesfârşite chinuri. S-a cutremurat de grozăvia păcatului său şi a cugetat întru sine: ,,Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide. Pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei care se pocăiesc’’.
Aşa a aflat împăratul păgân că sluga sa este creştin. Cum diavolul îşi inspiră totdeauna slujitorii, şi de data aceasta le-a dat gând păgânilor să taie pe rând toate degetele Sfântului, de la mâini şi de la picioare, apoi celelalte părţi ale trupului. Când i-au tăiat degetul mare de la mâna dreaptă, Sfântul Iacov a răspuns: ,,Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne, Dumnezeul Cel Mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel Dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine, din îndemnarea drăcească’’. I-au tăiat al doile deget şi Sfântul a strigat: ,,Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta’’. Călăii nu s-au lăsat înduplecaţi, i-au tăiat şi al treielea deget şi îndată glasul Mucenicului lui Hristos s-a auzit, zicând: ,,De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi cu cei trei tineri izbăviţi din foc mă voi mărturisi Ţie, Doamne, şi în cetele Mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase’’.
Aşa continuând, după fiecare retezare de deget, Sfântul Iacov rostea cuvinte de laudă şi preamărire către Dumnzeu. I-a dat Dumnezeu putere să rostească şi cea din urmă rugăciune şi apoi i-au tăiat cinstitul cap, şi asemenea Dreptului Iov, ,,nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu’’ (Iov 1, 22) (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 517-525).
Presbiter Iovița Vasile
Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul, care este pomenit astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, stă mărturie şi pildă de răbdare în cele mai cumplite suferinţe Acesta s-a născut din părinţi creştini, şi-a luat soţie creştină şi trăia în slujba împăratului persan, Isdegherd. S-a întâmplat însă că din prea multă ascultare de împărat, a adus împreună cu acesta închinare şi jertfă idolilor. Auzind de căderea lui din Credinţa în Hristos, mama şi soţia l-au mustrat cu asprime şi durere, ştiind că s-a făcut vrednic nu de împărăţia cea cerească, ci de iadul cel plin de nesfârşite chinuri. S-a cutremurat de grozăvia păcatului său şi a cugetat întru sine: ,,Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide. Pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei care se pocăiesc’’.
Aşa a aflat împăratul păgân că sluga sa este creştin. Cum diavolul îşi inspiră totdeauna slujitorii, şi de data aceasta le-a dat gând păgânilor să taie pe rând toate degetele Sfântului, de la mâini şi de la picioare, apoi celelalte părţi ale trupului. Când i-au tăiat degetul mare de la mâna dreaptă, Sfântul Iacov a răspuns: ,,Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne, Dumnezeul Cel Mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel Dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine, din îndemnarea drăcească’’. I-au tăiat al doile deget şi Sfântul a strigat: ,,Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta’’. Călăii nu s-au lăsat înduplecaţi, i-au tăiat şi al treielea deget şi îndată glasul Mucenicului lui Hristos s-a auzit, zicând: ,,De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi cu cei trei tineri izbăviţi din foc mă voi mărturisi Ţie, Doamne, şi în cetele Mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase’’.
Aşa continuând, după fiecare retezare de deget, Sfântul Iacov rostea cuvinte de laudă şi preamărire către Dumnzeu. I-a dat Dumnezeu putere să rostească şi cea din urmă rugăciune şi apoi i-au tăiat cinstitul cap, şi asemenea Dreptului Iov, ,,nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu’’ (Iov 1, 22) (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 517-525).
Presbiter Iovița Vasile