ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Invenția sa a salvat de la demolare 13 clădiri majore din patrimonial Bucureștiului.
În anii ’80, conducerea PCR a ordonat demolarea unei mari părți din centrul istoric, pentru a construi Casa Poporului. Multe biserici vechi de secole urmau să fie rase de pe fața pământului. Însă un inginer civil, Eugeniu Iordăchescu, a propus o soluție care părea științifico-fantastică: „Dacă nu le putem lăsa aici, le mutăm cu totul”. El a inventat o metodă de a ridica clădiri întregi (unele cântărind mii de tone) pe o platformă de beton
și de a le deplasa pe șine de cale ferată, sute de metri. Așa a fost salvată Biserica Mihai Vodă, Schitul Maicilor și Palatul Sinodal. Imaginea unei biserici gotice sau
brâncovenești „alunecând” printre blocuri rămâne una dintre cele mai spectaculoase performanțe de inginerie civilă din secolul XX, unică în lume la acea scară.

Metoda, denumită tehnic „translația clădirilor”, a pornit de la o necesitate disperată de a proteja patrimoniul în fața planurilor radicale de sistematizare urbană. Eugeniu
Iordăchescu, lucrând în cadrul Institutului „Proiect București”, a observat o mica oportunitate în mentalitatea decidenților vremii: aceștia erau dispuși să păstreze
monumentele, dar numai dacă nu stăteau fizic în calea noilor bulevarde largi. Astfel, inginerul nu a folosit argumente emoționale sau istorice, care ar fi fost ignorate, ci argumente strict economice și tehnice, demonstrând că mutarea este o alternativă mai ieftină și mai rapidă decât demolarea și reconstrucția sau decât modificarea planurilor urbane majore.
Procesul începea prin izolarea fundației clădirii de solul din jur, o etapă extrem de riscantă și laborioasă. O echipă de muncitori săpa șanțuri adânci pe sub zidurile groase,
turnând o centură masivă de beton armat sub fundație, care funcționa ca o „tavă” rigidă. Odată ce acest cadru de susținere se întărea, structura era desprinsă complet de
pământ prin tăierea fundațiilor vechi, clădirea rămânând suspendată temporar pe piloni hidraulici puternici, pregătită pentru călătorie. Sub această platformă de beton erau instalate șine de cale ferată și boghiuri, similare
celor de la trenuri, dar adaptate pentru sarcini statice colosale. Deplasarea propriu-zisă se făcea cu ajutorul unor prese hidraulice active, care împingeau clădirea milimetru cu milimetru. Era o operațiune de o finețe incredibilă; viteza de deplasare era aproape insesizabilă cu ochiul liber, fiind de aproximativ 2-3 metri pe oră, pentru a evita orice vibrație sau șoc cinetic care ar fi putut fisura zidăria veche și fragilă a monumentelor.

Primul mare test al sistemului a fost Schitul Maicilor, un monument istoric din secolul al XVII-lea care cântărea 745 de tone. Reușita operațiunii din 1982 a fost momentul
decisiv; dacă ar fi eșuat, toate celelalte planuri de salvare ar fi fost anulate imediat. Biserica a fost ridicată 1,6 metri de la sol și apoi trasă pe o distanță de 245 de metri.
Totul a decurs conform planului, validând calculele matematice ale lui Iordăchescu și oferind credibilitate proiectului în fața autorităților sceptice.

Cea mai complexă provocare a fost, fără îndoială, ansamblul mănăstiresc Mihai Vodă, ctitorie a domnitorului Mihai Viteazul. Datorită poziției sale pe un deal care urma să fie nivelat pentru a face loc parcului din jurul noii clădiri administrative, biserica de 3.000 de
tone nu a trebuit doar mutată pe orizontală, ci și coborâtă pe verticală. Inginerii au creat o pantă artificială cu o înclinație precis calculată, iar monumentul a „coborât” controlat aproape 290 de metri, ajungând într-o nouă poziție, ascunsă astăzi în spatele unor blocuri înalte, dar salvată de la dispariție.

Precizia sistemului era atât de mare încât Iordăchescu obișnuia să facă o demonstrație simplă, dar grăitoare: punea un pahar plin cu apă pe pervazul unei ferestre din interiorul bisericii sau pe masa altarului în timpul mutării. Martorii oculari și jurnaliștii au relatat că, deși clădirea se afla în mișcare, suprafața apei nu făcea niciun val și niciun picur nu se vărsa. Această stabilitate absolută a permis ca frescele interioare și detaliile arhitecturale, extrem de valoroase, să nu sufere nicio degradare structurală. Efortul uman din spatele utilajelor a fost însă titanic și plin de riscuri. Echipele lucrau zi
și noapte în tranșee adânci, adesea stând sub clădiri suspendate care cântăreau mii de tone, având încredere oarbă în calculele inginerului șef. Orice eroare de sincronizare a preselor hidraulice ar fi putut duce la torsiunea structurii și la prăbușirea imediată a
monumentului peste muncitori. Disciplina de pe șantier era strictă, iar coordonarea dintre mecanici, hidraulicieni și ingineri trebuia să fie perfectă.

În total, metoda inovatoare a lui Iordăchescu a salvat 13 clădiri majore de la demolare, dintre care trei blocuri de locuințe și mai multe lăcașuri de cult, inclusiv Biserica Domnița Bălașa sau Biserica Sf. Ioan Nou. Un caz notabil a fost un bloc de locuințe din cartierul Titan, care a fost prima clădire mutată cu tot cu locatari în ea; oamenii au continuat să aibă apă, gaz și electricitate, privind uimiți pe fereastră cum peisajul se schimbă lent, în timp ce ei își beau cafeaua în sufragerie.

Eugeniu Iordăchescu a decedat în ianuarie 2019, la vârsta de 89 de ani, lăsând în urmă o moștenire unică în istoria urbanismului mondial. Într-o epocă dominată de dorința de a șterge trecutul pentru a face loc noului, el a găsit o cale de a folosi tehnologia avansată pentru conservare. Bisericile mutate de el stau astăzi mărturie nu doar credinței și istoriei orașului, ci și geniului unui om care a refuzat să accepte verdictul imposibilului, devenind pe drept cuvânt „îngerul păzitor” al Bucureștiului vechi.
Postare publicată pe Facebook de Carmen Zavada
Preluare de pe blogul Ion Coja

Ecumeniștii vreau să ajusteze Sfânta Ortodoxie după directivele primite de la cmb. Pentru aceasta, nu se dau în laturi de la nimic: mint, falsifică, denaturează, cenzurează, siluiesc conștiințe. Ce-i mai grav, e faptul că falsifică Slujbele și Rânduielile bisericești, sau pur și simplu le exclud din cărțile de cult cu o cutezanță ce o depășește pe cea a iezuiților. În locul bunelor Rânduieli, pun făcăturile lor, pentru a nu leza sensibilitățile ereticilor, schismaticilor și ale păgânilor. Directivele cmb-ului, de care aminteam, spun că trebuie șterse hotarele dintre Biserică și eretici, un fel de nivelare, de adormire a conștiințelor, pentru ca, din aproape-n aproape, să se înfăptuiască unirea ce mult râvnită de anrtihriști.

Reproduc în cele ce urmează Rânduiala autentică a Bisericii noastre prin care se dă posibilitatea papistașilor să revină la singura Credință mântuitoare, cea Ortodoxă. Din ea răzbate adevărata și neschimbata poziție a Bisericii lui Hristos față de ereziile promovate de adunarea papistașă. Câteva observații, în legătură cu aceasta:

1.În cuprinsul Rânduielii, nici măcar o dată, papistașii nu sunt numiți ,,Biserică”, ci adunare. Întocmai cum drept procedează cei îngrădiți de erezie, în vremea noastră.

2.Papistașii sunt numiți, fără menajamente, dar cu dreptate, eretici și schismatici. Cel care vine la Ortodoxie de la papistași, părăsește înșelăciunea diavolească sau înșelăciunea cea pierzătoare de suflet.

3.Papistașii veniți la Ortodoxie trebuie botezați cu întreaga Rânduială, pentru că botezul primit a fost săvârșit de eretici (Canonul 46 Apostolic) și s-a efectuat nu prin trei afundări, ci prin stropire sau turnare. Mint aceia care spun și învață pe seminariști și pe studenți precum că papistașii urmează doar a fi unși cu Sfântul Mir, deoarece au botez valid.

Acestea sunt adevăruri care-i sperie pe ecumeniști, nu vor să audă de ele, le ascund și altora, tocmai pentru a netezi calea pentru mincinoasa și imposibila unire. Pentru ei, Ortodoxia este un organism pe care-l așează pe un pat procustian și-l pot întinde ori scurta, după toanele lor, dar, mai ales, după poruncile de la cmb. Să nu fie!

Presbiter Iovița Vasile



RÂNDUIALA RUGĂCIUNII
Cum se cuvine a primi pe ereticii romano-catolici sau greco-catolici care vin la Credința Ortodoxă

După ce vine cel care voiește a fi ortodox, Preotul având învoire și binecuvântare de la Arhiereul său, îl duce la biserică și poruncește să stea înainte ușilor bisericii, iar Preotul intrând în Altar se îmbracă cu epitrahilul și felonul, iese afară la ușa bisericii, poruncește aceluia să îngenunche, și-l întreabă așa:
Întrebare: Voiești a te lepăda de toată rătăcirea ereticilor și de împreună-petrecerea cu ei, în care ai fost până acum?
Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Întrebare: Voiești cu adevărat să fii în toate ascultător Sfintei Soborniceștii Biserici a Răsăritului și în unire cu Credința Ortodoxă și neclintit să petreci înr-însa până la sfârșitul vieții tale?
Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Și îndată Preotul, binecuvântându-l pe frunte de trei ori, zice: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Apoi, punând mâna pe capul lui, zice rugăciunea:

Doamne Dumnezeule Atotțiitorule, Unule Sfinte, Care întru Sfinți Te odihnești și pentru nemăsurata Ta iubire de oameni, totdeauna celor ce greșesc le dai chip de pocăință și celor rătăciți din adevăr, cale dreaptă, ca să te cunoască pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeu, Care ești întru Treime și slăvit și închinat, arătând că voiești ca nici unul dintre dânșii să nu piară, ci toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, mulțumim Ție, Te slăvim și Te mărim, că și acum în inima acestei făpturi cuvântătoare (N) i-ai strălucit lumina cunoștinței Tale celei adevărate, și ca dintr-un somn l-ai sculat pe dânsul din înșelăciunea eresului celui pierzător și către Sfânta și Apostoleasca Ta Biserică l-ai învrednicit a scăpa. Deci, o Stăpâne, cu umilință mă rog strălucește deplin în inima lui lumina harului Sfântului Tău Duh, spre a se lumina cu cunoștința adevărată a Sfintei Tale Evanghelii. Dă-i lui ca fără fățărnicie, neclintit și fără înșelăciune, să se unească cu Sfânta Ta Biserică, să se scârbească și să lepede toate eresurile cele pierzătoare de suflet; să primească cu adevărat, să mărturisească și tare să țină Credința Ortodoxă. Unește-l cu Turma Ta cea aleasă, unește-l cu Sfânta Ta Biserică, fă-l vas cinstit și locaș al Sfântului Tău Duh, ca printr-Însul fiind ocârmuit și povățuit, să păzească sfintele Tale porunci și, făcând voia Ta cea bună cu bunăplăcere și cu desăvârșire, să se învrednicească a lua bunurile Tale cele cerești împreună cu toți care au bineplăcut Ție. Că Tu ești Dumnezeul milelor și al îndurărilor și al iubirii de oameni, Care voiești ca toți oamenii să se mântuiască, și Ție slavă înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și sfârșind rugăciunea zice:

Scoală-te și te întoarce spre apus și te leapădă de toată rătăcirea și eresurile catolice, în care ai fost până acum.
Și întorcându-se fața spre apus, Preotul îl întreabă:
Întrebare: Te lepezi de toată rătăcirea și eresul adunării catolice, în care ai fost până acum?
Răspuns: Mă lepăd de toată rătăcirea și eresul adunării catolice, în care am fost până acum.

Întrebare: Afurisești toate eresurile și dezbinarea lor, precum: filioque, infailibilitatea, primatul papei, și altele, ca ale unor potrivnici ai adevăratului Dumnezeu și ale Sfintei lui Biserici?
Răspuns: Afurisesc toate eresurile și dezbinarea lor, precum: filioque, infailibilitatea, primatul papei, indulgențele și altele, ca ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu și ai Sfintei lui Biserici.

Apoi Preotul zice către dânsul:
Întoarce-te către răsărit și te închină Domnului la care ai venit
Iar el întorcându-se către răsărit, se închină până la pământ zicând așa:
Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Unuia Dumnezeu, Care este Treime Sfânt, nedespărțit, slăvit și închinat.
Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vie; binecuvântat să fie în veci. Amin.

Și îndată îi dă capătul epitrahilului la dreapta, zicând:
Intră în Biserica lui Dumnezeu, Care te-a depărtat de la dezbinarea catolică și să știi că te-ai izbăvit de lațurile morții și din pieirea cea veșnică; să urăști toată dezbinarea și tot eresul; calcă toată nedreptatea și rătăcirea ereziei; cinstește cu Dreaptă Credință pe Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul și pe Iisus Hristos Fiul lui și pe Sfântul Duh, Unul, Adevăratul, Viul Dumnezeu, Presfânta și nedespărțita Treime.
Și acestea zicând, îl duce pe el în biserică, ținându-se acela de capătul epitrahilului, până unde este pusă m Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Apoi catehumenul lasă din mână capătul epitrahilului. Iar când merg în biserică, strana citește psalmul 26: Domnul este luminarea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme… Și după terminarea Psalmului, preotul Îi poruncește să îngenuncheze înaintea Sfinte Evanghelii și citește rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm
Doamne, Doamne, Făcătorule și Stăpâne a toate, izvorul tuturor bunătăților și Mântuitorul oamenilor, dar mai ales al celor credincioși; Cel ce n-ai trecut cu vederea pe om ca să fie aruncat în adâncul pierzării și al înșelăciunii, ci cu mântuitoarea întrupare a Unuia-Născut Fiul Tău, a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe acesta l-ai cercetat și l-ai mântuit și către Tine l-ai adus. Însuți Stăpâne Iubitorule de oameni caută și acum spre robul tău (N), care este oaie din Turma Ta cea cuvântătoare, pe care l-ai învrednicit a se ridica din adâncul înșelăciuni și al dezbinării și a scăpa la Sfânta Ta Apostolească și Sobornicească Biserică; cu umilință te rog: plinește în inima lui lumina harului Preasfântului Tău Duh, spre luminarea cunoașterii adevăratei Sfintei Tale Evanghelii. Aprinde în el scânteia mântuitorului Botez, care zace în sufletul lui, ca să i se înflăcăreze văpaia harului celui duhovnicesc, spre plinirea poruncilor Tale și spre îndepărtarea de toată înșelăciunea diavolească. Dă-i ca fără fățărnicie, neclintit și fără vicleșug, să se unească cu Sfânta Ta Sobornicească Biserică și să se scârbească de toată înșelăciunea cea pierzătoare de suflet, lepădând eresurile și dezbinarea. Fă-l pe el ca totdeauna cu adevărat să mărturisească și tare să ție Credința Ortodoxă a Răsăritului. Fă-l părtaș turmei Tale celei alese și unește-l cu Biserica Ta cea Sfântă. Depărtează de la el toate cugetele și faptele cele rele și deprinderile cele neplăcute lui Dumnezeu. Iartă-i lui toate păcatele cele de voi și cele fără de voie. Curățește-l pe el de toată întinăciunea trupului și a sufletului; fă-l pe el vas cinstit și locaș Preasfântului Tău Duh, ca prin Acela totdeauna fiind povățuit și îndreptat, să păzească mântuitoarele Tale porunci, și făcând voia Ta cu bună plăcere și desăvârșit, să se învrednicească a câștiga bunurile Tale cele cerești, împreună cu toți care din veac au bineplăcut Ție. Că Tu ești Dumnezeul milei, și al îndurărilor și al iubirii de oameni, Care voiești ca toți oamenii să se mântuiască, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și după terminarea rugăciunii, Preotul îi poruncește să se ridice, zicându-i:
Scoală-te, și stând bine și cu frică, rostește cu adevărat Credința Ortodoxă cea sobornicească și afurisește toate eresurile și schisma, ca să fii iertat și dezlegat de legătura oricărui jurământ și de toată dezbinarea, și să te faci părtaș Bisericii care este trupul lui Hristos.

Iar el ridicându-se, zice în auzul tuturor: Cred întru Unul Dumnezeu…, și apoi îi dă să sărute Sfânta Evanghelie, și Sfânta Cruce, după care Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Care a binevoit așa. Și iarăși zice către el:
Pleacă-ți genunchii tăi înaintea Domnului Dumnezeului pe care L-ai mărturisit, și vei lua iertarea păcatelor tale și dezlegare de orice jurământ.
Și el, plecându-și capul și genunchii, privește în jos; iar Preotul, având de la Arhiereu binecuvântare, zice peste dânsul cu mare umilință, rugăciunea:

Domnului să ne rugăm
Stăpâne mult milostive, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care cu harul Tău ai voit a se da verhovnicului Tău Apostolul Petru și celorlalți Apostoli nai Tăi toată puterea ca să fie legate în cer câte de dânșii vor fi legate pe pământ; asemenea să fie dezlegate și în cer câte de dânșii vor fi legate pe pământ. Care pentru negrăita Ta iubire de oameni ne-ai învrednicit și pe noi, smeriții și nevrednicii, a avea puterea cea dată lor, ca și noi de asemenea să legăm și să dezlegăm cele ce se întâmplă în poporul Tău; Însuți, Preabunule Împărate, primește cu milostivire acum pe robul Tău acesta (N), care s-a depărtat de la înșelăciunea dezbinării și din somnul piericiunii și la cunoștința adevărului a venit, dorind să se unească cu Sfânta Ta Biserică, pentru ca Tu, ca un iubitor de oameni și Bun Păstor, ai zis: și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta, și pe acelea mi se cuvine a le aduce, și glasul Meu vor auzi și va fi o turmă și un păstor. Și prin mine nevrednicul robul Tău, dezleagă-l pe dânsul de toată legătura blestemului și de toată dezbinarea, și orice a greșit ca un om în această viață, iartă și lasă lui, spălându-l mde toată întinăciunea sufletului cu harul Tău; ca, ducându-l curat în curțile Tale și unindu-l pe el cu turma oilor celor alese, să-l unești pe el cu Sfânta Ta Biserică și să-l faci vas cinstit și locaș preasfântului Tău Duh, ca, prin Acela pururea fiind povățuit și îndreptat, să păzească mântuitoarele Tale porunci; și făcând voia Ta cu deplină bunăplăcere, să se învrednicească a lua bunurile Tale cele cerești împreună cu toți care din veac au bineplăcut Ție. Că Tu ești Cel ce miluiești și ne miluiești pe noi și Tu singur ești Dumnezeul tuturor oamenilor ce vor să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, și Ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și după rugăciune îndată îl dezleagă pe el zicând așa:
Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel ce a dat Apostolilor săi cheile împărăției cerului și, prin harul Său, toată puterea de a lega și dezlega oamenii pe pământ de păcate, Acela Însuși pentru negrăita mila Sa. Să te ierte și să te dezlege pe tine. Și eu nevrednicul Preot, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg pe tine, fiule (N), de legătura jurământului, de toată dezbinarea, de toate păcatele tale și te împreunez cu cei credincioși și te unesc cu trupul Bisericii lui Hristos prin împărtășirea cu Dumnezeieștile Taine, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Și terminând rugăciunea, zice acestea:
Scoală-te, frate, și ca un credincios al lui Hristos, roagă-te lui, împreună cu noi, ca să te învrednicească pe tine, prin baia Sfântului Botez, să iei harul Sfântului Duh.

SĂ SE ȘTIE:
Pentru ungerea schismaticilor sau ereticilor, lămurit n-a legiuit Biserica. Pentru armeni, care sobornicește sunt blestemați ca niște eretici, aceștia întorcându-se și lepădându-se de erezia lor, îi primim prin ungerea cea cu Sfântul Mir, ca și pe ceilalți schismatici.

Se cuvine a-i boteza din nou pe ereticii care, după mărturisirile lor, nu botează în numele Sfintei Treimi: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, nici prin cele trei afundări.

Și precum Sfinții Părinți ne-au arătat, pe ereticii catolici și cei protestanți, ca pe unii care nu săvârșesc cele trei afundări, nu mai au harul lucrător și nici dogma Treimii curată, se cuvine a-i primi cu Botezul întreg, după care să-i miruim după cum urmează.

Având Preotul binecuvântare de la Arhiereul său, întâi întreabă pe eretic de toate eresurile lui. Apoi îl învață și-l întărește în Credința Ortodoxă și la urmă îi poruncește să-și mărturisească toate păcatele sale din copilărie. Și după mărturisire nu-i dă îndată iertare de păcate, ci-i poruncește să stea la ușa bisericii cea din afară, iar Preotul luându-și epitrahilul și felonul, vine de stă la ușa bisericii, și-i poruncește să stea în genunchi, apoi îl întreabă așa:
Întrebare: Voiești a te lepăda de blestematele eresuri ale luteranilor (sau ale calvinilor, baptiștilor ori alții), în care ai fost până acum?
Răspuns: Voiesc.
Întrebare: Voiești să fii și să trăiești în unire cu Credința Ortodoxă.
Răspuns: Voiesc.

Apoi ridicându-l, îl binecuvântează pe frunte de trei ori, zicând: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și punând mțna pe capul lui, zice: Domnului să ne rugăm. Și citește rugăciunea cea dintâi de la catehumen: În numele Tău, Doamne Dumnezeule al adevărului… Apoi a doua: Să te certe pe tine Domnul, diavole… Și după terminarea acestor rugăciuni, îl ridică de mâna cea dreaptă: Deșteaptă-te cela ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos.
Iar acesta ridicându-se, Preotul îi zice lui:
Întoarce-te către apus și cu adevărat din toată inima ta să te lepezi de satana, și de toate eresurile luteranilor (sau ale calvinilor, baptiștilor ori alții) ca să mărturisești curat Credința Ortodoxă.
Iar el întorcându-se spre apus cu mâinile în jos, Preotul îl întreabă:

Întrebare: Omule, te lepezi de satana și de toate lucrurile lui și de tăți îngerii lui și de toată slujirea lui și de toată trufia lui?
Răspuns: Mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui și de toți îngerii lui și de toată slujirea lui și de toată îngâmfarea lui.

Întrebare: Te lepezi de toate eresurile luteranilor (sau al calvinilor, baptiștilor ori alții) ca de ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu și al adevărului, și ca pe unele ce sunt pierzătoare de suflet, le defaimi și le afurisești pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate eresurile luteranilor (sau ale calvinilor, baptiștilor ori alții) ca de ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu și ai adevărului, și ca pe unele ce sunt pierzătoare de suflet, le defaim și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de toate căpeteniile eresurilor și de cei împreună cu aceia și de adunarea, de obiceiurile și de toți învățătorii lor, ca de niște potrivnici ai Sfintei Biserici a Răsăritului, îi afurisești pe ei?
Rîspuns: Mă lepăd și îi afurisec pe ei.

Apoi zice: Întoarce-te către răsărit și te mărturisește Domnului către Care ai alergat.
Iar întorcându-se el spre răsărit, Preotul îi zice.
Întrevare: Te-ai lepădat de satana și de toate eresurile luterane (sau calvine, baptiste ori altele)?
Răspuns: M-am lepădat.

Întrebare: Crezi într-Unul Dumnezeu, Care este în Sfânta Treime și închinat: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, ca Unui Împărat și Dumnezeu, te închini Lui?
Răspuns: Cred într-Unul Dumnezeu, Care este în Sfânte Treime slăvit și închinat: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, și, ca Unui Împărat și Dumnezeu, și mă închin Lui.

Și îndată, făcând închinare până la pământ, citește Simbolul Credinței: Cred într-Unul Dumnezeu…, tot până la sfârșit, apoi Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină; fie binecuvântat în veci. Amin.
Și îndată Preotul, dându-i capătul epitrahilului în dreapta, îi zice:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, că te-ai depărtat de la înșelăciunea eresului luteran (calvin, baptist ori altele) și să știi că te-ai izbăvit din lanțurile morții și din pieirea cea veșnică, și acum leapădă toată nedreapta rătăcire a ereticilor și cinstește pe Domnul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul, și pe Iisus Hristos, Fiul Lui, și pe Sfântul Duh, Unul Dumnezeu viu și adevărat; pe Sfânta Treime Cea de o ființă și nedespărțită.

Și aceasta zicând, îl duce în biserică, ținându-se cu mâna de epitrahil; și ajungând înaintea amvonului, unde este pregătită Sfânta Evanghelie și Sfânte cruce, se oprește și îndată lasă epitrahilul din mână; iar cei ce merg cu dânsul citesc Psalmul 66: Dumnezeule, miluiește-ne și ne binecuvțntează… Și după terminarea Psalmului, preotul poruncește să îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii, și făcând aceasta, Preotul zice stihurile acestea:
Trimite-vei Duhul Tău și se vor zidi toate și vei înnoi fața pământului.
Întoarce-Te acum, Doamne, și Te milostivește spre robul Tău.
Fi-vor cele colțuroase drepte și cele ascuțite căi netede.
Mântuiește pe robul Tău, Dumnezeul meu, pe cel ce nădăjduiește spre Tine.
Fiii lui turn de tărie în fața vrăjmașului. Cu nimic să nu sporească vrăjmașul asupra lui, și fiul nelegiuirii să nu adauge a-l strivi pe el.
Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să vină.
După acestea, îndată zice: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește. Preotul cu toată umilința citește această rugăciune:

Doamne Dumnezeule Atoatețiitorule, Unule Sfinte, Care întru Sfinți Te odihnești și pentru nemăsurata Ta iubire de oameni, totdeauna celor ce greșesc le dai chip de pocăință și celor rătăciți din adevăr, cale dreaptă, ca să te cunoască pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeu, Care ești întru Treime și slăvit și închinat, arătând că voiești ca nici unul dintre dânșii să nu piară, ci toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, mulțumim Ție, Te slăvim și Te mărim, că și acum în inima acestei făpturi cuvântătoare (N) i-ai strălucit lumina cunoștinței Tale celei adevărate, și ca dintr-un somn l-ai sculat pe dânsul din înșelăciunea eresului celui pierzător și către Sfânta și Apostoleasca Ta Biserică l-ai învrednicit a scăpa. Deci, o Stăpâne, cu umilință mă rog strălucește deplin în inima lui lumina harului Sfântului Tîu Duh, spre a se lumina cu cunoștința adevărată a Sfintei Tale Evanghelii. Dă-i lui ca fără fățărnicie, neclintit și fără înșelăciune, să se unească cu Sfânta Ta Biserică, să se scârbească și să lepede toate eresurile cele pierzătoare de suflet; să primească cu adevărat, să mărturisească și tare să țină Credința Ortodoxă. Unește-l cu Turma Ta cea aleasă, unește-l cu Sfânta Ta Biserică, fă-l vas cinstit și locaș al Sfântului Tău Duh, ca printr-Însul fiind ocârmuit și povățuit, să păzească sfintele Tale porunci și, făcând voia Ta cea bună cu bunăplăcere și cu desăvârșire, să se învrednicească a lua bunurile Tale cele cerești împreună cu toți care au bineplăcut Ție. Că Tu ești Dumnezeul milelor și al îndurărilor și al iubirii de oameni, Care voiești ca toți oamenii să se mântuiască, și Ție slavă înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și după rugăciune, Preotul îi poruncește să se ridice, zicând:

Scoală-te, stai bine stai cu frică și rostește cu adevărat Credința Ortodoxă, și afurisește toate eresurile, ca să fii iertat și dezlegat de legătura blestemului și de toată dezbinarea, și te vei face părtaș Bisericii lui Hristos.
Și el, ridicându-se, zice această mărturisire a Credinței Ortodoxe:

Eu (N) cred cu credință tare și fără nicio îndoială și ca singur adevăr mărturisesc toate împreună și fiecare în parte, cele cuprinse în Simbolul Credinței Ortodoxe, făcut de Sfintele Soboare a-toată- lumea, pe care Sfânta, Soborniceasc și Apostoleasca Biserică a Răsăritului le ține și le mărturisește.
Și îndată citește Simbolul Credinței: Cred într-Unul Dumnezeu…

După aceea zice:
Mărturisesc cele șapte Sfinte Taine ale Sfintei Biserici, adică: Botezul, Mirungerea, Mărturisirea, Împărtășirea, Sfțntul Maslu, Preoția și Cununia legiuită, prin care cei care le primesc iau har; pe toate acestea pe care Biserica Răsăritului le mărturisește și învață, le primesc și eu.
Mărturisesc că la Dumnezeiasca Liturghie se aduce lui Dumnezeu jertfă pentru ce vii și pentru cei morți.

Mărturisesc că sub forma pâinii și a vinului este tot și întreg Mântuitorul Hristos.
Mărturisesc că sunt trei cete ale sufletelor celor ce se duc din această lume.
Cea dintâi este a Sfinților care se duc la cer ți împărățesc cu Hristos, pe care se cuvine a-i cinsti și a-i chema, ca pe cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi, și ale căror moaște se cuvine a le cinsti.

Cea a doua este cea a sufletelor necredincioșilor, păgâni, a ereticilor, creștinilor ce au trăit păgânește și au murit nepocăiți, a căror parte este iadul și focul gheenei; căci precum Sfinții din parte iau acum răsplătire,, așteptând a primi bucuria cea deplină cu trupul la a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când vor învia morții, așa și sufletele acelora se pedepsesc numai în parte și nu se află cu totul în munci, ci așteaptă a-și primi munca cu trupul după judecata cea nepărtinitoare, prin hotărâre veșnică.

A treia ceată de suflete este a celor ce au murit în pocăință, dar grăbindu-i moartea, n-au apucat a-și face canonul pentru păcatele lor; pentru care și Sfțnta Biserică prin jertfa fără de sânge a Izbăvitorului lumii, stăpânului nostru Hristos, cu rugăciuni, cu posturi, cu milostenii și cu alte binefaceri, pleacă spre milă pe Dumnezeu, și le iartă păcatele.

Cred și mărturisesc că sfintele icoane ale lui Hristos, ale Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și ale Sfinților, se cuvine a le cinsti.
Asemenea făgăduiesc și mă jur că voi ține cu neabatere și neclintire Credința Ortodoxă, fără care nimeni nu se poate mântui. Așa mă rog să-mi ajute mie Dumnezeu prin această Sfțntă și Dumnezeiască Evanghelie. Amin
Și îndată îi dă Preotul Sfânta Evanghelie de o sărută și apoi zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce a binevoit așa. Îi mai zice și acestea:
Pleacă genunchii tăi înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-ai mărturisit, de la Care îți vei lua iertarea păcatelor.
Iar el îngenunchind cu capul plecat în jos, Preotul având binecuvântare de la Arhiereul său, citește următoarele:

RUGĂCIUNE
Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel ce a dat Apostolilor săi cheile împărăției cerului și, prin harul Său, toată puterea de a lega și dezlega oamenii pe pământ de păcate, Acela Însuși pentru negrăita mila Sa. Să te ierte și să te dezlege pe tine. Și eu nevrednicul Preot, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg pe tine, fiule (N), de legătura jurământului, de toată dezbinarea, de toate păcatele tale și te împreunez cu cei credincioși și te unesc cu trupul Bisericii lui Hristos prin împărtășirea cu Dumnezeieștile Taine, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Și acestea făcându-se, Preotul zice către dânsul:
Scoală-te, frate, și ca un credincios al lui Hristos, roagă-te lui, împreună cu noi, ca să te învrednicească pe tine, prin baia Sfțntului Boatez, să iei harul Sfântului Duh.

Iar el ridicându-se, stă cu toată umilința.

Începutul ca la rânduiala pentru everei, pentru cei ce vin să se boteze. Preotul îl întreabă, zicând:

Întrebare: Mai întâi te întreb pe tine, te lepezi de toată credința mahomedană cea potrivnică lui Dumnezeu și de toate ale lor spurcate socoteli, și le afurisești pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toată credința mahomedană cea potrivnică lui Dumnezeu, și de toate ale lor spurcate socoteli, și le afurisesc pe ele..

Întrebare: Te lepezi de Mahomed, pe care turcii îl cinstesc ca pe un apostol și prooroc al lui Dumnezeu, și-l blestemi pe el, ca pe o slugă a diavolului și nu a lui Dumnezeu, și ca pe un prooroc mincinos?
Răspuns: Mă lepăd de Mahomed ca de o slugă diavolească .i ca de un prooroc mincinos, și-l afurisesc pe el.

Întrebare: Te lepezi de Resul, și de Alie, ținerile lui Mahomed, și de Hasan și de Gusein, fiii lui, și de Abubechir și de Urne, și deTalhan și de Abupacrin și de Saduchin și Maieu și de Zupir și de și de Adellean și de Zent și de Izit și de Zait și de Udman și de ceilalți împreună tăinuitori și împreună lucrători și de urmașii lui Mahomed? Și-i blestemi pe ei ca pe niște mincinoși dascăli și slugi diavolești și potrivnici ai lui Dumnezeu?
Răspuns: Mă lepăd de toți acești dascăli turcești, hulitori asupra lui Dumnezeu și mincinoși, și-i afurisesc pe ei ca pe niște diavolești slujitori.
Întrebare: Te lepezi de Zadize și de Anse și de Zennep și de Imchelfima, de cele mai întâi și mai spurcate din femeile lui Mahomed și de Fatmana, fiica lui? Și le blestemi pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea și le blestem pe ele, ca niște lucrătoare de spurcăciune și potrivnice lui Dumnezeu.
Întrebare: Te lepezi de cartea cea hulitoare asupra lui Dumnezeu, a blestematului Mahomed, care se numește Coran, și de toate învățăturile și pravilele și obiceiurile și de hulele lui, și le blestemi pe ele, ca pe niște potrivnice lui Dumnezeu și stricătoare de suflet?
Răspuns: Mă lepăd de Coran și de toate cărțile și învățăturile blestematului Mahomed, și le blestem pe ele, ca pe cele ce sunt potrivnice lui Dumnezeu și hulitoare și pierzătoare de suflet.
Întrebare: Te lepezi de toți dascălii turcești cei înșelători și hulitori, și de toate hulitoarele asupra lui Dumnezeu și mincinoasele scorniri ale lui Mahomed și ale tuturor urmașilor lui, precum pentru oarecare dumnezeu, cel cu totul ferecat pentru rai și pentru cea dobitocească viață a lor înt-însul după înviere, și de toate spurcatele porunci și așezăminte ale lui Mahomed și a urmașilor lui cele pentru nunți și pentru dezlegările nunților, și cele pentru femeile și necuratele țiitoare, și pentru cele asemenea cu acestea, ca pe unele ce sunt urâte de Dumnezeu, și le blestemi pe ele?

Răspuns: De toate acestea mă lepăd, ca pe unele ce sunt urâte de Dumnezeu, și le blestem pe ele.
Întrebare:Te lepezi de toate ale lui Mahomed, hulitoarele minciuni șise pentru Hristos Domnul nostru și pentru Preacurata Maica Lui și pentru creștini, și le blestemi pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea și le blestem pe ele.

Întrebare: Te lepezi de toate spurcatele așezări ale lui Mahomed cele pentru rugăciuni? Și de închinăciunile cele ce fac către Mecca? Și de casa de rugăciune ce este la Mecca? Și de însuși locul acela ce se numește Mecca? Și de tot cuprinsul lui și de toate adunările și de toate obiceiurile turcești cele pentru rugăciuni, și le blestemi pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea și le blestem pe ele.

Întrebare: Lepădatu-te-ai de spurcata și potrivnica lui Dumnezeu credință turcească, și de hulitorul asupra lui Dumnezeu, dascălul lor Mahomed și de toți urmașii lui și de toată învățătura lor cea hulitoare, și-i blestemi pe ei și-i lepezi?
Răspuns: M-am lepădat de spurcata și potrivnica lui Dumnezeu credință turcească, și de hulitorul asupra lui Dumnezeu, dascălul lor Mahomed și de toți urmașii lui și de toată învățătura lor cea hulitoare, și-i blestem pe ei și-i lepăd.

Întrebare: Dorești a te împreuna cu adevărat, fără de nici o îndoială și fățărnicie, din tot sufletul tăuși din toată inima ta, cu Unul adevăratul Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, și crezi într-Însul ca în Cel ce cu adevărat este Fiul lui Dumnezeu Celui viu?
Răspuns: Doresc a mă împreuna cu adevărat, fără de nici o îndoială și fățărnicie, din toată inima mea și din tot sufletul meu, cu Unul adevăratul Domnul și Dumnezeul Iisus Hristos și cred într-Însul, ca întru Cel ce cu adevărat este Fiul lui Dumnezeu Celui viu
.
Și după această lepădare, se citesc lepădările de la Botez și apoi se botează cel venit din credința musulmană.

Citiți, chiar și parțial, această Rânduială. Ea ne arată poziția corectă a Bisericii noastre față de neamul evreiesc. Nici vorbă de ură, de ostilitate, ci doar un respect deosebit pentru adevăr, dar mai ales pentru Adevăr. Tocmai aceasta i-a determinat pe ecumeniștii români să excludă această Rânduială din cărțile bisericești, să încerce să o facă pierdută și uitată, iar mai târziu s-o înlocuiască cu făcătura lor. În această făcătură nu găsim vocabule precum erezie, schismă, rătăcire, păgân, rea credință, ca și cum acestea n-ar exista. Cenzura s-a exercitat din ordinul evreilor, care nu suportă, ca neam ales ce se pretind, să li se spună în față adevărul, fără eufemisme, vorbe meșteșugite, temenele și dulcegării.
De ce păstrăm această Rânduială în forma ei curată? Pentru că unul din semnele sfârșitului veacului acestuia va fi venirea în masă a evreilor la Credința Ortodoxă.

RÂNDUIALA RUGĂGIUNII
cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezați

După ce întrebăm pentru ce pricină voiesc a se boteza, nu cumva pentru vreun câștig sau vreo datorie, sau oarecare folos lumesc; și după ce se făgăduiesc că numai pentru mântuirea sufletului voiesc a face aceasta, atunci Preotul înștiințând pe Arhiereu, ia pe catehumen și îl duce înaintea ușilor bisericii, și intrând singur în biserică merge în Sfântul Altar, și închinându-se de trei ori înaintea Sfinte Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea aceluia, rugându-se ca să-l lumineze cu lumina cunoașterii și să-i dea har a cunoaște calea adevărului; își ia epitrafilul, felonul și ieșind din Altar, strana cântând Psalmul 33: bine voi cuvânta pe Domnul… până la sfârșit. Preotul merge până la ușile bisericii spre apus, și-l întreabă zicând:

Preotul îl întreabă: Cine ești tu

Și răspunde: Om rătăcit din calea mântuirii și rău întunecat de credința jidovească.

Preotul îl întreabă: Pentru ce ai venit către Sfânta Biserică a lui Dumnezeu și ce dorești de la dânsa?
Răspunde: Am venit a mă învăța de la dânsa credința și doresc să mă unesc cu dânsa.

Preotul întreabă: Ce-ți va da ție credința?

Răspuns: Viața veșnică.

Și iarăși Preotul zice lui:
Pe această sfântă și fără de prihană și mântuitoare credință creștinească, pe care o ține însăși Sfânta, Sobornicească și Apostolească Biserică, de o vei ține și tu, bine vei face, că pe aceasta au propovăduit-o dumnezeieștii Apostoli, și au învățat să creadă în ea toate limbile; pe aceasta au mărturisit-o Sfinții Mucenici și cu sângele lor au pecetluit-o; pe aceasta au arătat-o și purtătorii de Dumnezeu Părinți, adică cele șapte Soboare a-toată-lumea și au întărit-o. Această credință, cei care o vor ține tare, fără a se îndoi până la sfârșitul vieții lor, abătându-se și ferindu-se de toate faptele cele rele și bine făcând în toată vremea, se vor mântui și se vor face moștenitori Împărăției Cerurilor. Dar creștinului nimic nu-i folosește numai dreapta credință, fără fapte bune; căci credința fără fapte este moartă, precum și faptele cele bune fără dreapta credință sunt moarte, și nimic nu folosesc; ci se cuvine celui ce crede, totdeauna a se abate de la rău și a face binele. Pentru aceasta dar, și tu de vreme ce dorești să fii creștin și să moștenești viața cea veșnică, dator ești să crezi precum ți-am spus, și crezând să te lepezi de toate obiceiurile evreiești, și fugind de acelea ca pierzătoare de suflet, totdeauna să te ferești a nu te mai amăgi de ele. Iar faptele cele rele sun acestea: mândria, lăcomia, viclenia, necurăția, desfrânarea, pizma, îmbuibarea, beția, mânia și lenevia către lauda lui Dumnezeu și către toată fapta bună. Cine face deci acestea, nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Iar tu, de voiești a te face moștenitor al împărăției lui Dumnezeu, biruiește acele păcate cu aceste fapte bune: cu smerenia pe mândrie, cu îndurarea și milostivirea pe lăcomie, cu curăția pe necurăție, cu iubirea și mila pe pizmă, cu postul și mâncarea cumpătată pe îmbuibare, cu nevoința cea bună, cu cucernicia, cu privegherea la rugăciune și cu bună credință, pe lene. Deci învingând astfel aceste rădăcini ale păcatelor, vei putea să te ferești de ramurile lor.
Preotul îl întreabă: Voiești această sfântă și fără de prihană credință creștinească, să o primești din inimă și de la dânsa să te înveți, și să o ții neclintită, și până la moartea ta să petreci într-însa?

Răspuns: Cu adevărat, din toată inima doresc această sfântă credință și faptele cele bune creștinești, și voi petrece în amândouă, cu harul lui Dumnezeu, până la moarte, așa mă făgăduiesc.
Preotul zice către dânsul: Pleacă genunchii înaintea Domnului Dumnezeului nostru.
Iar el îndată îngenunchind înaintea ușilor bisericii, ține mâinile cruciș la piept, iar Preotul binecuvântându-l pe cap de trei ori, zice: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfțntului Duh.
Strana zice: Amin.
Și îndată zice rugăciunea aceasta, punându-i numele:

Domnului să ne rugăm
Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care alegi Ție popor ales din toate neamurile, râvnitor de fapte bune; și pe acest rob al Tău (N), ce a venit acum la Biserica Ta cea Sfântă, binecuvântează-l și-i deschide ochii cei înțelegători ai inimii, deschide-i urechile spre ascultarea dumnezeieștilor Tale cuvinte și-l fă părtaș catehumenilor, ca la timpul cuvenit, să se învrednicească de Sfântul Botez și de haina nestricăciunii.

Și îndată binecuvântându-l pe cap, de trei ori, zice:
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh
Strana: Amin
Preotul iarăși zice: Scris să fie numele tău între catehumeni.
Și iarăși se roagă peste dânsul, zicând rugăciunea aceasta:
Tu Stăpâne Dumnezeule, Părinte, Care ai trimis lumii mântuire pe Sfântul Tău Cuvânt, ca să plinească toate spre Dumnezeiasca Ta cunoștință; Tu ai smuls sufletul robului Tău de la cel viclean; Tu luminează-l și-l povățuiește spre sfințire întru Hristosul Tău, și să nu lași niciun duh viclean să aibă intrare într-însul, că Tu singur ești Mântuitorul neamului nostru ți Ție slavă și mulțumită aducem, împreună și Unuia-Născut și Presfântului și bunului și de viață Făcătorului Tău Duh., acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi îi dă să învețe Simbolul credinței: Cred într-Unul Dumnezeu… și Tatăl nostru… Iar mai vârtos să-l învețe a iubi pe Domnul Dumnezeul nostru din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul, și să se ferească de păcat, mergând la Biserică 40 de zile, sau cât va crede de cuviință, postind după putere, nemâncând carne, nici brânză, nici ouă, ci numai sâmbăta și duminica, și făcând închinăciuni în toate zilele, zicând de 300 de ori pe zi: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Iar a patra sută zice: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Dumnezeu pentru mine păcătosul.

Și așa îl învață adeseori, cercându-l și ispitindu-l, de vine cu adevărat pentru sfânta credință, și în acest chip, fiind de multe ori ispitit și plinind și rugăciunea ce i s-a poruncit, îl face pe el catehumen.

CATEHEZA I
Mai înainte de Botez cu cinci zile, cel ce vrea să se boteze, stând înaintea ușilor bisericii, Preotul intră în Sfântul Altar și luându-și epitrahilul și felonul, se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese. Și ieșind, citesc Psalmul al 8-lea; Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău… tot până la sfârșit. Și venind Preotul la ușile bisericii, îl întreabă așa:

Întrebare: Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi de toată credința jidovească și de toate născocirile lor, și de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, și asupra Preacuratei Maicii Sale, și asupra tuturor Sfinților, și asupra tuturor creștinilor, și de toată defăimarea lor împotriva Bisericii, ca a unor potrivnici lui Dumnezeu, și îi afurisești pe ei?

Răspuns: Mă lepăd de toată credința jidovească și de toată defăimarea ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și asupra Preacuratei Maicii Sale, și asupra tuturor creștinilor, mă lepăd de toate ale evreilor ca de a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, și-i afurisesc pe dânșii.

Întrebare: Te lepezi de tăierea împrejur, de sâmbătă, , de azime și de toate sărbătorile lor, și de spălări, de mâncăruri și alte obiceiuri evreiești și le afurisești pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de cele ale Legii Vechi ca de cele ce acum au trecut, și de celelalte obiceiuri evreiești care sunt potrivnice lui Dumnezeu, și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de învățătura cea potrivnică lui Dumnezeu, a cărții numită Talmud, pe care rabinii jidovi au făcut-o după insuflarea diavolească împotriva dumnezeieștilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într-alt chip, scriind și învățând basme și hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos și a tuturor Sfinților, te lepezi și le afurisești pe acelea?
Răspuns: Mă lepăd de toate învățăturile jidovești cele spre defăimarea lui Dumnezeu și de blestemata lor carte numită Talmud, și de toată tâlcuirea ei, și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de sinagoga evreiască, de posturile lor, de rugăciunile lor, de obiceiurile lor, de vicleniile lor, și le afurisești pe ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate acestea din toată inima mea, și le afurisesc pe ele.

Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos așteptat de evrei, și-l blestemi pe el și pe toți cei ce așteaptă venirea lui cea pieritoare.
Răspuns: Mă lepăd de mesia cel așteptat de evrei și-l blestem pe el, și pe toți cei ce așteaptă venirea lui cea pieritoare.

Întrebare: Dorești cu adevărat din tot sufletul și din toată inima ta să te unești cu Hristos, și fără nicio îndoială sau fățărnicie mărturisești că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu, și crezi într-Însul?
Răspuns: Doresc cu adevărat fără fără nici o îndoială și fără fățărnicie să mă unesc cu Hristos, și din toată inima mea și din tot sufletul meu cred că Domnul nostru Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui viu, și cred într-Însul.

Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină, Cel ce este binecuvântat în veci. Amin.

Și Preotul citește deasupra lui rugăciunea aceasta:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Ziditorule și Făcătorule a toate, Cel ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vie, caută spre robul Tău acesta ce s-a făcut catehumen, și-l izbăvește pe dânsul de vechea înșelăciune și de cursele celui potrivnic; cheamă-l pe el la viața cea veșnică, luminează-i sufletul și trupul, și-l unește pe dânsul cu turma Ta cea cuvântătoare, care cheamă numele Tău cel sfânt; ca și el împreună cu noi să slăvească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și după rugăciune, iarăși îl învață ale credinței întărindu-l, și după ce-l binecuvântează, îl sloboade până a doua zi.

CATEHEZA a II-a
Iar a doua zi, sau după Vecernie Preotul face început, ca și la cealaltă zi: întâi rugându-se apoi luându-și epitrahilul și felonul iese din Altar, citind strana Psalmul 22: Domnul mă va paște și nimic nu-mi va lipsi… Apoi Preotul stând înaintea ușilor, zice către catehumen:

Întrebare: Cu adevărat te-ai lepădat de toată credința evreilor care nu cred pe Hristos a fi Fiu al lui Dumnezeu, și de toate învățăturile lor, cele potrivnice lui Hristos, le afurisești și le lepezi pe ele?
Răspuns: Cu adevărat m-am lepădat de toată credința evreilor și de învățăturile lor cele potrivnice lui Hristos, Dumnezeul nostru; le afurisesc și le lepăd pe ele.

Întrebare: Mărturisești că Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, este Dumnezeu în ființă nedespărțit, iar în fețe despărțit, și crezi într-Însul și te închini Lui?
Răspuns: Mărturisesc că Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, este un Dumnezeu în ființă nedespărțit, iar în fețe despărțit, și cred într-Însul și mă închin Lui.

Întrebare: Crezi că Preasfânta Fecioară Maria care a născut pe Hristos, Dumnezeul nostru, a fost înainte de Naștere fecioară, la Naștere fecioară, și după Naștere iarăși fecioară?
Răspuns: Așa cred și mărturisesc, pentru Născătoarea de Dumnezeu, pururea Fecioara Maria.

Întrebare: Crezi și mărturisești că Domnul nostru Iisus Hristos, Unul fiind din Sfânta Treime, Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este de la Tatăl Născut înainte de toți vecii, iar mai pe urmă, pentru mântuirea oamenilor S-a pogorât pe pământ, și prin lucrarea Sfântului Duh S-a întrupat din pururea Fecioara Maria și S-a făcut Om adevărat, nedespărțindu-Se de dumnezeirea Sa, într-un ipostas în două firi, neîmpreunat, neschimbat și neamestecat, Unul Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, Dumnezeu adevărat și Om adevărat?
Răspuns: Așa cred și așa neîndoit mărturisesc.
Întrebare: Crezi că Taina Sfântului Botez, căruia dorești să te învrednicești, este în adevăr curățitoare tuturor păcatelor și naștere duhovnicească, și face din fiii piericiunii, fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăâiei Lui pe cei ce cu credință se botează?
Răspuns: Așa cred și mărturisesc pentru Sfântul Botez, și însumi din inimă doresc să mă învrednicesc de acesta.

Întrebare: Crezi că Domnul nostru Iisus Hristos, nu de silă, ci de bunăvoie, pentru mântuirea neamului omenesc a răbdat chinuri și răstignire cu trupul, și ca un om a murit și S-a îngropat, și a treia zi cu puterea lui Dumnezeu Tatăl a înviat și la cer cu trupul S-a înălțat, și șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, de unde iarăși va să vie să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit?
Răspuns: Toate acestea le cred și cu adevărat din inimă mărturisesc.

Întrebare: Cinstitele icoane, care închipuiesc trupeasca arătare a Cuvântului lui Dumnezeu către oameni, ale Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinților îngeri și ale tuturor Sfinților, le cinstești cu adevărat și le săruți cu dragoste, și pe cei ce nu le primesc și încă le numesc idoli, îi afurisești?
Răspuns: Cu toată inima le cinstesc și cu dragoste le sărut; și de cei ce le numesc idoli, mă lepăd ca de niște necredincioși, și-i afurisesc.

Întrebare: Fiindcă toate acestea le-ai mărturisit, cu adevărat înaintea Domnului Iisus Hristos, către Care ai alergat, spune-mi cu jurământ înaintea a toată Biserica.

Și de poate citi, ține cartea în mâini și citește, iar de nu, atunci nașul sau vreunul din clerici spune, și el zice după dânsul toate acestea, așa:

Eu, (N) care astăzi dintre jidovi vin la credința creștinească, și care toate mai întâi cu adevărat le-am mărturisit înaintea Domnului Dumnezeului meu, Știutorul tuturor celor văzute și nevăzute, iată acum și înaintea Sfintei Biserici le mărturisesc cu adevărat și cu jurământ încredințez această mărturisire a mea, cum că nu pentru vreo nevoie sau frică, sau sărăcie, sau pentru vreun câștig sau înșelăciune, sau pentru vreo nedreptățire din partea jidovilor, ci numai pentru că sunt doritor de credința cea creștinească, cunoscând că toți care nu cred întru Hristos, Care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, aceia pier; pentru aceasta zic: voiesc să mă fac creștin și doresc să mă învrednicesc de Sfântul Botez. Iar de umblu cu vicleșug, adică acum să mă fac creștin și apoi iarăși să mă întorc la legea jidovească, să vină asupra mea acum și în toate zilele vieții mele toate blestemele ce le-a scris Moise în a doua lege; să mă lovească zbuciumul lui Cain și lepra lui Ghiezi. Și peste toate acestea, să fiu supus la mare pedeapsă de către cârmuirea bisericească, iar în veacul viitor să fiu blestemat și de trei ori blestemat; și sufletul meu să fie rânduit cu satana și cu toți dracii în gheena și în munca cea veșnică. Amin.

Și îndată Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină; binecuvântat să fie în vecii vecilor. Amin.
Diaconul zice: Cei chemați capetele voastre Domnului să le plecați
Strana: Ție, Doamne.

Și preotul citește rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm

Dumnezeule Cel mare și preaînalt, numit cu nume mare; Care întâi ai luminat întunericul cu cuvântul buzelor Tale și apoi mai trimis pe Unul-Născut Fiul Tău în lume spre curățirea păcatelor noastre, Care șezi pe heruvimi și ești slăvit de serafimi; Căruia se pleacă tot genunchiul, al celor cerești și al celor pământești, și al celor de jos, și toată limba Te mărturisește pe Tine, Împăratul veacurilor; Care ai aflat oaia cea rătăcită și ai așezat-o în Turma Domnului nostru Iisus Hristos; Care întorci pe păcătoși de la înșelăciunea căilor lor, Însuți întoarce și pe robul Tău acesta la lumina cea veșnică. Cheamă-l pe el de la înșelăciunea diavolului, cu bunăvoința Unuia-Născut Fiului Tău. Întărește inima lui în credință și dragostea Hristosului Tău. Dăruiește-i partea și soarta lui în Biserica, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru și afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău chemăm. Că totdeauna și întru toate ești binecuvântat, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul îl binecuvântează pe cap de trei ori, și-l învață ale credinței, despre faptele bune și despre viața creștinească, și terminând învățătura zice și rugăciunea:

Dumnezeule cel mare și înfricoșător, Cel Sfânt și de oameni iubitor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta în acest ceas înaintea neapropiatei Tale măriri, spre lauda și mărirea minunilor Tale, curățește-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și ne dă nouă har, cu inimă înfrântă și cu duh umilit să aducem Ție slavă întreit sfântă și mulțumire pentru darurile Tale cele mari, ce ai făcut cu noi și le faci totdeauna întru noi. Adu-ți aminte, Doamne, de neputința noastră și de robul Tău acesta (N), pe care îl chemi la cunoștința Ta, a Unuia Adevăratului Dumnezeu și Tatăl, și a Unuia-Născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și a Preasfântului și bunului și de viață Făcătorului Tău Duh. Și să nu-l pierzi pe el și pe noi cu nelegiuirile noastre, ci fă cu dânsul și cu smerenia noastră mare milă, ca, scăpând din întunericul păcatului, să umblăm ziua cu dreptate și, îmbrăcându-nr în arma luminii, să rămânem fără bântuială de toate cursele celui viclean, și cu îndrăznire în toate să Te preaslăvim pe Tine, Unul Adevăratul Dumnezeu, Tatăl Cel fără de început, împreună cu Cel de o ființă și fără de început al Tău Fiu și cu Preasfântul și bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și terminîndu-se toate acestea, Preotul dezbrăcându-se de veșminte, se duce întru ale sale.

CATEHEZA a III-a
Iar a treia zi, ca și la cateheza a doua, Preotul îmbrăcându-se în veșminte, și sărutând dumnezeiasca Masă, iese din Altar, citind strana Psalmul 26: Domnul este luminarea mea…, tot până la sfârșit. Apoi Preotul, mergând în ușile bisericii, zice către catehumen: Descinge-te și te dezbracă. Și dezbrăcându-se acesta de haine, stă înaintea lui cu fața spre răsărit, descins, cu capul gol, desculț, numai în cămașă, ținând mâinile în jos; iar Preotul, suflând de trei ori în fața lui, îi binecuvântează de trei ori fruntea, gura și pieptul, și punând mâna pe capul lui, îi rostește numele, zicând această rugăciune: În numele Tău, Doamne Dumnezeule al adevărului…, (caut-o la catehizați). Și îndată după rugăciune, Preotul face cuvânt către catehumen învățându-l despre credință, dragoste și nădejde și despre toate faptele bune care duc la mântuire și la fericirea cea veșnică. Și terminând cuvântul zice:
Domnului să ne rugăm:

Și citește pe capul catehumenului cu glas tare:
Doamne, Știutorule al celor ascunse, Care știi toate mai înainte de plinirea lor, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, Însuți caută din locașul Tău cel din înălțime, spre robul Tău catehumenul acesta și îi deschide lui ochii inimii ca să primească taina Unuia-Născut Fiului Tău și Dumnezeului nostru. Naște-l pe el a doua oară prin apă și prin Duh, spre veșnica Ta împărăție, ca și el împreună cu noi să mărească preacinstit numele Tău, al Tatălui, Celui fără de început, împreună cu al Celui de o ființă Unuia-Născut Fiului Tău și cu al Preasfântului și bunului și de viată Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Cei chemați ieșiți, iar cei credincioși Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne miluiește.
Iar Preotul întorcându-se spre Altar, citește rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, adu-Ți aminte de noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, când chemăm numele Tău cel sfânt, ca să nu ne rușinezi pe noi de așteptarea milei Tale, ci dăruiește nouă, Doamne, toate cererile cele spre mântuire. Învrednicește-ne să Te iubim, să ne temem de Tine din toată inima noastră și să facem întru toate voia Ta. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și terminând acestea toate, Preotul dezbrăcându-se de veșminte în Altar, se duce întru ale sale.

CATEHEZA a IV-a
Precum la întâia și a doua catehizare, așa și la a patra, catehumenul stă la ușa bisericii; Preotul intră în Altar și îmbrăcându-se în veșminte, iese în timp ce strana cântă: Aduceți Domnului fii ai lui Dumnezeu… Și vine la ușa bisericii, unde catehumenul stă descins, cu capul gol desculț, numai în cămașă, ținând mâinile în jos, și căutând spre răsărit; iar Preotul, suflând de trei ori în fața lui, îi binecuvântează fața și pieptul, apoi zice: Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește, și citește rugăciunea jurământului întâi: Să te certe pe tine Domnul, diavole… ( caut-o înapoi la catehizați). Și se citesc toate de rând cu rugăciunile lepădării a doua și a treia, precum învață acolo. Apoi ecfonis: Cu harul și cu iubirea de oameni… După aceea zice Preotul: Pace tuturor. Cei chemați capetele voastre Domnului să le plecați. Strana: Ție, Doamne. Preotul: Domnului să ne rugăm:
Și citește rugăciunea aceasta în taină:

Binecuvântează și acum, Doamne, pe robul Tău, catehumenul acesta, pe care l-ai chemat cu chemare sfântă la prealuminata lumină a cunoștinței Tale, și dă lui putere de cunoaștere ca să se facă catehumen; umple-l pe el de Duhul Tău Cel Sfânt, ca și el să fie împreună cu oile cele însemnate de Tine, Păstorul cel adevărat, prin însemnarea Sfântului Tău Duh și, fiind mădular cinstitei Biserici, să se învrednicească cu adevărat de fericita nădejde în Împărăția Ta, pentru ca și el să mărească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfârșind toate acestea, Preotul dezbrăcându-se de veșminte în Altar, se duce întru ale sale.

CATEHEZA a V-a
Deci, sosind vremea ca să se lepede catehumenul de satana și să se unească cu Hristos, merge iarăși înaintea ușilor bisericii, iar Preotul intrând în Altar se îmbracă în veșminte, și iese afară, pe când strana citește Psalmul 41: În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor… Și venind la ușa bisericii, unde catehumenul stă cu capul gol, descins, dezbrăcat, căutând spre răsărit, zice către dânsul:
Stai cu frică și, făcându-ți Sfânta Cruce, descinge-te și te dezbracă. Iată a sosit vremea să te faci catehumen. Leapădă dar toate lucrurile cele spurcate și faptele cele viclene și, ca și cum ai fi fost robit, stai ca Iisus Hristos să te răscumpere. Întoarce-te acum spre apus și întinde mâinile tale, lepădând de la tine pe diavolul, defăimându-l, suflând asupra lui.
Iar catehumenul, întorcându-se cu fața spre apus, având mâinile întinse, ca și cum ar lepăda pe cineva de la sine, suflă.

Preotul iar zice:
Întoarce-te spre răsărit, ținându-ți mâinile în jos.
Iar el întorcându-se cu fața spre răsărit, cu mâinile în jos, iarăși zice Preotul:
Cugetă în mintea ta și vezi de este în tine vreun lucru potrivnic, și cu suflare leapădă-te de el.
Iar el întorcându-se spre apus, suflă și scuipă. Și făcând aceasta, Preotul zice iarăși:
Întoarce-te spre răsărit, ținându-ți mâinile în jos.
Iar el, întorcându-se, Preotul zice:
Să nu fii fățarnic ca Iuda, având gând îndoielnic, căci Cuvântul lui Dumnezeu știe inima ta și lăuntrul tău și este mai ascuțit decât sabia cea cu două tăișuri. Iată acum diavolul stă la apus și scrâșnește cu dinții, își smulge părul plesnind cu mâinile și, mușcându-și nebunește buzele sale, își plânge pustiirea, văzând libertatea ta. Întoarce-te dar spre apus, și ținând mâinile întinse, lepădă-te de el, și suflă asupra lui; și întorcându-te la răsărit, te unește cu Hristos.
Iar el întorcându-se spre apus, avându-și mâinile întinse, suflă și scuipă, și iarăși se întoarce spre răsărit, și făcând aceasta, Preotul zice:
Iată acum puterile cerești, îngerii și arhanghelii, nevăzut scriind cuvintele tale; heruvimii și serafimii din cer privesc să ia făgăduința ta și să o ducă Stăpânului: că te lepezi de vrăjmașul și că te unești cu Mântuitorul Hristos.

Și îndată zice către dânsul:

Întoarce-te spre apus, ținându-ți mâinile întinse, și la toată întrebarea, cu luare aminte să-mi răspunzi.
Și întorcându-se spre apus, având mâinile în jos, îl întreabă Preotul: Te-ai lepădat de satana? Și celelalte, caută-le înapoi la Botez. Și așa urmează pe rând tot Botezul până la sfârșit.

Ieri, s-a întrunit sinodul mitropolitan la Cluj, alcătuit din cinci pseudo ierarhi. Printre multe altele, s-a hotărât ca Părintele Nicolae Steinhardt să fie propus spre canonizare. Ce imprudență! Ce lipsă de orientare politică!

Știrea a apărut aseară. Prompt, gheșeftarii au reacționat, s-au oțărât spre cei cinci, și în cursul nopții știrea a fost ștearsă. Preasupusele slugi au plecat capetele, s-au înroșit de rușine și s-au conformat întocmai și la timp. Din tot ce-a fost aseară, a mai rămas doar mențiunea că a fost evocat Părintele Nicolae. Atât. Instructiv, nu? Și plin de învățăminte.

C-așa-i jocu pe la noi…

Presbiter Iovița Vasile

Biserica noastră s-a îmbogățit de-a lungul veacurilor cu slujbe, rînduieli, rugăciuni, cântări de o frumusețe Dumnezeiască, alcătuind un tezaur sfânt pe care noi avem datoria de căpetenie de a-l păstra, fără adaosuri sau omisiuni, fără denaturări și răstălmăciri. Odată alcătuită o slujbă bisericească, aceasta intră în practica Bisericii, prin faptul că își găsește locul în cărțile de cult și se răspândește în toate Bisericile locale de pe fața pământului. Slujba bisericească, după ce a trecut prin acest proces de alcătuire și receptare, rămâne pururea în acea formă și nimeni, ierarhi, credincioși, persoane particulare sau sinoade locale naționale nu au voie să intevină asupra ei, să o modifice sau să o înlăture din câmpul liturgic eclezial sau să-i schimbe conținutul după circumstanțe de moment. Slujba rămâne pururea literă de Evanghelie, asemenea canonului Sfintei Scripturi, în veci același și nesupus schimbărilor.

Spunem că Biserica noastră a fost statornică și fidelă tezaurului primit de la Dumnezeu, de aceea o socotim ca o stâncă nebiruită de porțile iadului, un adevărat ștâlp și temelie a adevărului. Mântuirea noastră se lucrează numai între hotarele Bisericii, de care trebuie să ascultăm și pe care suntem datori să o apărăm în fața vălmășagului de erezii, de schisme, de apostazii, de rătăciri piezătoare pe care puterile întunericului le îndreaptă asupra ei.

Sfântul Apostol Pavel și-a pregătit plecarea din lumea aceasta prin lupta cea bună, prin păzirea Credinței: ,,Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, Credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei 4, 7-8).
În același fel, Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă: ,,Luptați pentru Credința dată Sfinților, odată pentru totdeauna” (Iuda 3). Trăim vremurile în care sfânta Credință Ortodoxă e hulită, batjocorită, înjosită de toate otrepele aciuate pe la noi, cu scopul final, declarat sau nu, de a o distruge, pentru ca în locul ei să fie așezată nebunește credința în vrăjmașul lui Dumnezeu, blestematul antihrist. Fiecare din noi alege sau nu să ducă lupta aceasta bună. Biruița Credinței Ortodoxe asupra puterilor întunericului e axiomă Dumnezeiască, și ea se va produce cu sau fără lupta noastră, a celor nevrednici.

Un asalt puternic, de o virulență extraordinară a fost pornit asupra Credinței și Bisericii noastre de vrăjmașii din interior, ecumeniștii cei vestiți: ierarhi, preoți, mireni, călugări, care se situează cu voie liberă în această panerezie a ecumenismului. Am semnalat și altă dată cutezanța diabolică a acestora de a omite Slujbe Sfinte din cuprinsul cărților bisericești, cum este Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei. Altora le-au alterat conținutul. Ne gândim la Prohodul Domnului, la Rânduielile de primire în Ortodoxie a păgânilor, ereticilor schismaticilor. Este înfiorător ce a făcut ierarhia română, în special Daniel cu subordonații săi. Un atentat la Sfânta Credință Ortodoxă, la Slubele și rânduielile acesteia, o încercare de deturnare a Bisericii noastre pe calea cea largă, deschisă de diavolul, prin slujitorii săi, agenții infiltrați pe scaunele episcopale, lupii în piei de oaie preocupați nu de slujirea lui Hristos și a Turmei, ci de menținerea privilegiilor care li s-au dat cu generozitate și, mai ales, de a nu ieși din voia stăpânilor lor, vrăjmași ai lui Dumnezeu, cei care i-au recrutat, i-au pregătit și apoi i-au impus în eparhiile românești.

Molitfelnicul tipărit prin grija Părintelui Justin Pîrvu ne este reper. Alcătuirea acestuia a avut la bază edițiile din 1888, 1860, 1920 al căror conținut n-a fost alterat de intervenții străine și ostile. Avem astfel textul curat, autentic, limpede al Bisericii noastre. Tirajul a fost destul de redus, în raport cu numărul preoților din Biserica noastră. Este la îndemâna oricui pe internet, dar antihriștii îl pot șterge oricând. De aceea, e bine să păstrăm ce am moștenit bun de la înaintași pe memorii exterioare, pe suport de hârtie sau oricare altul, să avem grijă de cărțile vechi. Ceea ce ecumeniștii falsifică și vor să piardă, noi păstrăm și răspândim în cuprinsul Bisericii.

Am transpus în formă accesibilă Rânduielile pentru primirea eterodocșilor la Credința noastră Ortodoxă. Aceste Rânduieli pot fi împrimate pe hârtie sau pe orice alt suport. Printați-le, distribuiți-le cât mai multor slujitori bisericești, îndemnându-i să le compare cu ceea ce au alcătuit slujbașii lui Daniel în 2014. Este vorba de noi rânduieli alcătuite după trebuințele lor ecumeniste, cuprinse într-o carte separată de Molitfelnic. Dacă punem față-n față rânduielile autentice și curate ale Bisericii, și făcăturile ecumeniste, ne dăm seama de monstruozitățile pe care le-au izvodit cei de la Patriarhie.

În zilele următoare voi publica aceste Rânduieli și rugăciuni, tocmai pentru a le răspândi și a le pune la îndemâna slujitorilor și credincioșilor iubitori de Adevăr, și dornici de a păstra întreg și curat Tezaurul Ortodoxiei noastre.

Presbiter Iovița Vasile

Cred ca este necesar sa vizionati acest videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=QiT2yK-5-yg
Daca va uitati la clip pe calculator, in fereastra de acolo exista un semn ca o roata dintata pentru Settings (Setari). Cand apasati pe ea, apare un meniu si alegeti Subtitles (Subtitrari) de acolo. Apoi clic pe Auto-translate (traducere automata) si alegeti limba romana din lista aceea.

Sa vedeti ce spune despre religie si AI. Acesta este cu adevarat sfarsitul lumii. Pentru ca maine cand vor veni robotii umanoizi pe strada, prin sat, pe campuri, dealuri si munti, atunci s-a terminat. Acestia vor cunoaste mai multa teologie decat toata omenirea la un loc si vor munci in locul oamenilor. Omul va sta la umbra cu o limonada, iar robotul va sapa gradina si ii va povesti omului orice si-ar dori acesta sa auda sau chiar ii va canta ceva.

Acesta este darul Satanei pentru omenire. Cand Adam a cazut, Dumnezeu a spus ca isi va castiga painea cu sudoarea fruntii. Satana il va scapa pe om de sudoarea fruntii cu pretul sufletului!

Noi astazi nu ne putem desprinde de telefon si calculator. Nici macar familiei nu mai oferim timpul nostru, asa de dragi ne sunt plasticele astea. Ne desprindem doar pentru munca sau sa cumparam mancare, ca nu avem incotro. Suntem lenesi si in viata personala. Va dati seama ce ar insemna un robot care sa munceasca in locul nostru? Sa mearga la cumparaturi in locul nostru si sa mai si gateasca sanatos, apoi sa ne spele vasele? Daca ii pun astia piele si il fac sa arate ca o femeie sau un barbat, s-a terminat! Chiar e sfarsitul lumii.

Concluziile le trage fiecare, dar Omule, de cate ori iti intorci privirea la un ecran, sa stii ca acolo e si un drac care se bucura.

Radu

SUA: Rugăciune ecumenică – interconfesională în biserica ortodoxă cu un episcop LGBTQI

Șeful Arhiepiscopiei Grecești din SUA a ținut o rugăciune cu un episcop luteran, primul episcop lesbian declarat cu această funcție în New York.

Pe 30 ianuarie 2026, a avut loc o rugăciune ecumenică la Catedrala Sfintei Treimi din New York a Arhiepiscopiei Patriarhiei Ecumenice din SUA, cu participarea reprezentanților diferitelor confesiuni creștine, inclusiv un episcop lesbian declarat și un preot care promovează teoria genului.

Evenimentul a avut loc în cadrul celei de-a 58-a Săptămâni anuale de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor. Printre participanți s-au numărat Episcopul Katrina Foster al Bisericii Evanghelice Luterane din America (ELCA), prima femeie și primul episcop LGBTQI declarat al Sinodului Metropolitan din New York, și Preoteasa Kirsten Guidero, reprezentantă ecumenică și interconfesională a Bisericii Episcopale din SUA.

De asemenea, au participat la rugăciune: Cardinalul Timothy Dolan de la Biserica Ortodoxă Unită (UCC), Episcopul Peter Eaton de la Biserica Episcopală, Arhiepiscopul Daniel Pamfilonsky (Patriarhia UOC de Constantinopol din SUA), reprezentanți ai Bisericii Apostolice Armene: Episcopul Mesrop Parsamyan, Arhiepiscopul Anushavan Tanielyan și Arhiepiscopul Viken Aykazyan.

Episcopul Foster a fost hirotonit în 1994. În 2007, când Biserica Evanghelică Luterană încă interzicea persoanelor homosexuale și lesbiene să ocupe funcții clericale, ea a riscat să fie demisă din funcție declarându-și public orientarea și căsătorindu-se cu o femeie. În mai 2025, Foster a fost aleasă episcop al Sinodului Metropolitan din New York, iar pe 22 noiembrie 2025, a fost instalată oficial în funcția sa la Catedrala Sfântul Ioan Teologul.

Kirsten Guidero, care a participat la slujbă ca preoteasă a Bisericii Episcopale, fusese concediată anterior de la o universitate creștină conservatoare pentru promovarea ideologiei de gen la Universitatea Indiana Wesleyan. În urma plângerilor părinților, administrația universității a declarat că aceasta „nu îndeplinește misiunea universității” din cauza unui dezacord cu principiile religioase ale instituției de învățământ.

Un absolvent anonim al universității a mărturisit că Guidero a creat un „spațiu sigur” pentru studenții LGBTQI și a fost „primul adult care nu a încercat să schimbe sau să readucă studentul în îmbrățișarea bisericii”.

Traducere: Google

Am afirmat mai înainte că romano-catolicii fiind eretici, nu alcătuiesc o Biserică, ci o adunare, o comunitate internaţională numeroasă ,desprinsă din Biserica lui Iisus Hristos. Pe cale de consecinţă, aceştia nu au Taine valide aşa încât ceea ce ei numesc ,,sacramente’’ sunt de fapt nişte lucrări care nu împărtăşesc oamenilor harul sfinţitor. Rezultă că nici slujitorii lor nu pot fi definiţi drept preoţi, fiind nişte simpli oficianţi, fapt pentru care rămân consecvent şi nu-i voi numi ,,preoţi’’, la fel cum şi papii de după schismă impropriu sunt numiţi ,,episcopi’’.

Sinodul I Ecumenic a stabilit că acei care sunt pregătiţi pentru a deveni preoţi şi diaconi se pot căsători o singură dată înainte de hirotonire, cum se obişnuia în Biserică până la acea dată. Cei care alegeau starea de celibatar şi erau hirotoniţi, nu se mai puteau căsători.

Împotriva celor statornicite de Sinodul I Ecumenic, papa Grigore al VII-lea (1073-1085) a impus în Apus celibatul preoţilor, rămas în vigoare până în zilele noastre, în pofida numeroaselor voci care s-au pronunţat pentru revenirea la bunele rânduieli. Urmarea a fost aceea că numărul celor care doreau să intre în clerul apusean a scăzut simţitor, ajungându-se în vremea noastră la o criză, încât în Franţa, neavând ,,preoţi’’ suficienţi, mirenii au fost obligaţi să săvârşească anumite servicii religioase, cum ar fi înmormântarea, ceea ce este împotriva rânduielilor bisericeşti. În Viena, catolicii au nişte proprietăti imobiliare imense, care sunt aproape pustii, deoarece sunt prea puţini aceia care se hotărăsc să ia sarcina grea a celibatului. Pe de altă parte, imoralitatea în rândurile oficianţilor catolici a crescut alarmant. Trebuie să remarcăm că papii admit căsătoria preoţilor în comunităţile furate Bisericii prin uniaţie, cum este în România cea greco-catolică, ceea ce arată caracterul ambiguu şi duplicitar al pontifilor romani. Cu alte cuvinte, dacă papa nu poate dispune altfel, admite căsătoria clericilor, condiţia principală fiind să rămână sub ascultarea lui. A hotărî altfel decât un Sinod Ecumenic arată dispreţ şi cutezanţă nemăsurată din partea suveranilor de la Vatican.

Presbiter Iovița Vasile

A proorocit avva Neofit Pustnicul că vor fi cu miile cei ce vor urma calea cea de taină a isihiei. Grele vor fi schimbările lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi renaşterile spirituale ale multora.

Va coborî din munte şi din peşteri lucrarea cea de taină a isihiei până în inima oraşelor şi mulţi tineri, aparent neştiutori, se vor trezi cu tărie la o viaţă de duh asemănătoare celei din vechime.Minunată va fi această înviere tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Preasfânt îţi va arăta puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de taină a isihiei va înflori în pustiul multor inimi ce vor deveni apoi ceruri întrupate.

Îţi las binecuvântarea isihiei, pe care să o ţii aprinsă în propria candelă, ca o scânteie din care să se aprindă multe altele. Nu te întreba să desluşeşti cum va fi această minune. Lucrarea cea de taină a isihiei va fi taina viitorului lumii noastre.

Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre lumină şi întuneric, dintre duhul vieţii şi al morţii. Dar puterea luminii va fi atât de mare, încât va depăşi toate legile fireşti.

Părintele Arsenie Praja (1911-1973)

Sursa: Isihasm – Darul menirii de taină

Emil Hațieganu este, nedrept, mai puțin cunoscut publicului larg decât fratele său, celebrul medic Iuliu Hațieganu, deși rolul său în consolidarea României Mari a fost la fel de vital. Dacă Iuliu a vindecat corpurile românilor, Emil a vindecat spiritul juridic și educațional al Transilvaniei. Născut în anul 1878, acest jurist eminent a fost omul de fier al Consiliului Dirigent (guvernul provizoriu al Transilvaniei după 1918), asumându-și o misiune pe care mulți o considerau imposibilă: românizarea administrației și a învățământului superior din Cluj, un oraș care, la acea vreme, era un bastion al culturii maghiare și habsburgice. Fără curajul și intransigența lui Emil Hațieganu, Universitatea „Babeș-Bolyai” de astăzi ar fi arătat complet diferit, sau poate nu ar fi existat în această formă

1.Marea Preluare din mai 1919: O revoluție academică Momentul definitoriu al carierei sale a fost ziua de 12 mai 1919. În calitate de șef al Resortului Codificării și Justiției, Emil Hațieganu a primit ordin să preia Universitatea Maghiară „Franz Joseph” din Cluj în numele statului român. A fost un act de o tensiune extremă. Profesorii maghiari au refuzat să depună jurământul de fidelitate față de Regele Ferdinand I, sperând că Unirea este reversibilă. Hațieganu nu a negociat: a intrat în clădirea rectoratului, însoțit de generalul Holban, și a declarat instituția drept „bun al poporului român”. Nu a fost doar o schimbare de proprietar, ci o schimbare de paradigmă. El a adus la Cluj elita intelectuală a țării (Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu), transformând o instituție provincială într-un far al latinității. Discursul său a fost clar: „Aici nu intrăm cu sabia, ci cu cartea”.

2. Martirul din Ardealul de Nord (1940–1944) Adevărata măsură a caracterului său s-a văzut însă după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, când jumătate din Transilvania a fost cedată Ungariei horthyste. În timp ce mii de români se refugiau spre sud, Emil Hațieganu a ales să rămână la Cluj, în „gura lupului”. A devenit liderul informal al comunității românești rămase sub ocupație. Timp de 4 ani, și-a riscat viața zilnic documentând abuzurile, crimele (precum cele de la Ip și Trăznea) și apărând drepturile țăranilor români în fața tribunalelor militare maghiare. A fost arestat la domiciliu, amenințat și izolat, dar prezența sa demnă a dat speranță unei populații terorizate. A editat ziarul „Tribuna Ardealului”, singura voce românească permisă, folosind un limbaj diplomatic pentru a trece de cenzură și a menține vie conștiința națională.

3. Răsplata Comunistă: Temnița de la Sighet Tragedia destinului său este că, după ce a luptat o viață pentru România, a fost distrus chiar de statul român, confiscat de comuniști. Fiind membru marcant al Partidului Național Țărănesc, a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, în lotul „demnitarilor”. La vârsta de 72 de ani, omul care fondase universități a fost aruncat în închisoarea de exterminare de la Sighet. Acolo, demnitatea sa a fost călcată în picioare, fiind supus unui regim de înfometare și umilință. A supraviețuit miraculos detenției, fiind eliberat în anul 1955, dar a murit la scurt timp, în 1959, cu sănătatea distrusă. Emil Hațieganu rămâne modelul juristului care a pus legea în slujba națiunii, plătind prețul suprem pentru curajul de a nu pleca capul nici în fața străinilor, nici în fața propriilor tirani.

Preluare

Majoritatea creștinilor timpurilor prezente sunt convinși sau au fost inoculați cu ideea că lepădarea (atunci când vorbim de numărul fiarei) reprezintă strict primirea numărului pe corp, iar primirea peceții/numărului prin intermediul actelor o ignoră, din acest punct de vedere, al lepădării o minimalizează…

Haideți să privim un pic în trecut, pentru a avea un termen de comparație, ca mijloc ajutător în înțelegerea acestui subiect. În vremea de început a creștinismului, în vremea prigoanelor, au fost mulți creștini care au apostaziat ori s-au lepădat, în acele vremuri.
Aceștia s-au împărțit în patru categorii, după gradul apostaziei:

1. Sacrificați, erau cei care sacrificau zeilor;
2.Thurificați, erau cei care aduceau numai arderi de tămâie;
3.Libellatici, erau cei care obțineau un certificat (act, document, numit – libellus) pe bani, conform căruia, chipurile, ar fi sacrificat zeilor, dar fără să fi sacrificat;
4. Acta facientes, erau cei care declarau că nu sunt creștini.

Concluzie: lepădarea nu se face doar într-un singur mod, cum suntem îndoctrinați să credem acuma că, te lepezi doar când primești pecetea pe corp…

Un frate a postat pe Saccsiv un text foarte folositor, preluat de la greci, care scoate în evidență niște aspecte foarte importante.Iată textul:

,, După cum se spune cu multe secole în urmă: ,,Pecetea va fi pusă în prima fază ca un ,,vot” pe suprafața unei ,, țigle” (plăci) prin care vom interacționa zilnic cu ceilalți.
,,Însemnarea sau pecetea va fi pusă de oameni cunoscuți (cei care ne guvernează acuma n.m.)”, ne spune Sfântul Arethas, episcop de Cezareea.
,,Pecetea va fi pusă ca un vot scrijelit pe o țiglă mică și de către oameni cunoscuți”.

În anii Sfântului Arethas oamenii votau scriind numele candidatului pe care-l preferau pe o țiglă de mărimea unui cartonaş – ,,vot”( de aici cuvântul țiglă) și apoi o puneau în urnă…
De aici vedem că marcajul (pecetea/numărul n.m.) va fi dat inițial sub forma unei ,,plăci”(un card electronic sau un smartphone, un telefon mobil care are forma unei plăci) de utilizare obișnuită.
După cum ni se tâlcuiește: ,, Ni se spune că pecetea va fi înșelarea impusă de – Fiara de pe pământ (Sfântul Grigorie de Nyssa), adică profetul mincinos îi va obliga (face n.m.) pe oameni să primească un semn – 666, pe care Sfinții îl numesc,,vot” (Sfântul Andrei al Cezareei).
Sfinții Andrei și Arethas,episcopii Cezareei, au profețit despre vremurile din urmă că Satana le va da oamenilor un ,,vot scrijelit”. Votul înseamnă un cartonaș mic (ca o carte de joc), cu care se vota atunci, scrijelind pe vot numele candidatului.”
Conform profețiilor mai vechi, premergătorul Antihristului, respectiv profetul mincinos sau Fiara din pământ, va pregăti invazia tiranică a Antihristului, prin cele menționate anterior, și astfel, din prima fază a domniei sale, începe să pecetluiască pe cei care admiră și se închină ,,chipului Fiarei”(probabil pe cei care acceptă tehnologia – bazată pe 666 – care le mijlocește interacțiunea cu societatea n.m.).

Prorocul mincinos face acest lucru înainte ca Antihristul să-și dezvăluie adevărata față și să înceapă să-și impună semnul asupra tuturor, cu amenințările sale.
Sfântul Efrem Sirul confirmă și el acest lucru: ,,Tiranul pregătește o astfel de cale, astfel încât fiecare să poarte pecetea tiranului atunci când acesta va veni, la vremea lui, să înșele universul”.

Prin urmare, când va veni Antihristul, va fi deja depus în prealabil un efort pentru ca toți să-i poarte pecetea /(numărul n.m.).
De aceea, afirmația că nu va exista nici o pecete înainte de apariția Antihristului este nefondată, deoarece ,,aghiotantul” său, aşa cum îl numește Sfântul Irineu pe falsul Profet (Profetul Mincinos), va începe să impună semnul/(numărul n.m.) Fiarei mai înainte.
De fapt, profetul mincinos va avea în vedere poporul pentru această lucrare. Poate că pluralul ,,va impune” nu a fost observat.
,,El va face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească semnul…”.
Cel mai probabil, ,, va impune” indică colaboratorii ,,de bunăvoie” ai forțelor antihristice.

Concluzie: Interpretarea greșită cu privire la ,,fiara”, care impune semnul, denotă că vom aștepta ca Antihristul să înceapă pecetluirea, fapt care îi conduce pe creștini la o complacere (adormire n.m.) similară cu cea în care se aflau oamenii pe vremea lui Noe.
Domnul Hristos o descrie când vorbește despre zilele din urmă: ,, Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului Omului: ,, mâncau, beau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe ín corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți” (Luca 26-27).

Iona

Sărut dreapta, părinte
Iată Crezul, asa cum apare pe site-ul Doxologia.ro:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin.

INTREBARE: de ce, de trei ori, în varianta aceasta (ecumenistă) apare:
1. „Într-unul Dumnezeu, și nu „Întru Unul Dumnezeu”
2. „Într-unul Domn Iisus Hristos, și nu „Întru Unul Domn Iisus Hristos
3. „Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, și nu „Întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică?
Eu înțeleg de-aici „intr-una”, intr-unul” …. oarecare, care-o fi, la alegerea clientului.
Să mă iertați.
Doamne, ajută!

Constanța Florea

Comentariu
Observațiile Dumneavoastră sunt pertinente și binevenite.
,,Unul”, atunci când se referă la singurul Dumnezeu Adevărat sau la Fiul Său, se scrie neapărat majusculizat, din dragostea și respectul nostru pentru Atotputernicul Creator.
Caracteristicile Bisericii noastre – Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească – se scriu, de asemenea, cu majuscule și aici vedem viclenia ecumeniștilor. Scriind ,,Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”, fără majuscule și fără virgulă după ,,una”, automat au exclus Dogma unicității Sfintei Biserici, tocmai ce nu pot ei suporta. Urmează ca pe viitor să scrie ,,Întruna (= continuu, mereu, neîncetat, neîntrerupt) sfântă, sobornicească…” și își vor desăvârși opera.
E bine să fim extrem de atenți la făcăturile lor, deoarece își strecoară cu viclenie drăcească veninul ereziilor. Avem datoria sfântă de a păstra cărțile bisericești mai vechi, Începând cu Sfânta Scriptură, pentru a avea întotdeauna puncte de reper și referință.

Presbiter Iovița Vasile

„Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire” (Pilde 10, 19). Nu este nici un mădular al trupului prin care diavolul să poată aşa de lesne a ne amăgi şi a ne pierde, ca printr-o limbă neînfrânată şi printr-o gură nepăzită. Prin ele săvârşim greşeli nenumărate şi fărădelegi grele, iar cât de uşor poate cineva păcătui cu limba ne arată înţeleptul Sirah prin cuvintele: „Mulţi sunt cei ce au căzut de sabie, dar mai mulţi au pierit prin limba lor” (Sirah 28, 19).

Cât de grea însă este această cădere, arată acelaşi înţelept, în alt loc, prin cuvintele: „Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii” (Sirah 20, 19). El voieşte să zică prin aceasta că este mai bine a cădea jos de pe un loc înalt şi a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care să arunce sufletul nostru în pierzare.

Sirah, însă, nu numai că vorbeşte despre cădere, dar ne şi îndeamnă cu toată osârdia de a nu cădea, şi de aceea zice: „Fă gurii tale uşă şi încuietoare” (Sirah 28, 28), nu ca şi cum noi, literar, ar trebui să punem lacăt la gură, ci pentru a opri cu toată îngrijirea gura noastră de la vorbe deşarte.

În alt loc, Sfânta Scriptură ne arată că noi, pentru păzirea limbii, pe lângă râvna noastră proprie, avem nevoie şi de ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea ţine în frâu această fiară sălbatică. Psalmistul, întinzând mâinile la cer, zice: „Ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară; pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmul 140, 2-3).

Iar Sirah, cel amintit mai sus, zice: „ O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecetea înţelepciunii!” (Sirah 22, 30).

Vezi cum amândoi, şi înţeleptul Sirah şi psalmistul, se tem de păcatele limbii, le tânguiesc, dau sfaturi împotriva lor şi se roagă ca limba să fie totdeauna păzită şi privegheată cu îngrijire?

Dar vei întreba tu, pentru ce ne-a dat Dumnezeu acest mădular, dacă el pricinuieşte atâtea nenorociri? Pentru aceea, răspund eu, că ea aduce şi foarte mult folos. Aşa, dacă suntem cu luare-aminte, limba aduce numai folos şi nici o vătămare. Ascultă ce zice înţeleptul Solomon: „În puterea limbii este viaţa si moartea” (Pilde 18, 21). Acelaşi lucru îl arată şi Hristos prin graiurile: „Din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi” (Matei 12, 37). Adică limba se poate întrebuinţa în două feluri şi stă în puterea ta cum să o întrebuinţezi.

De asemenea, şi sabia se poate întrebuinţa în două chipuri. De o întrebuinţezi împotriva vrăjmaşului, ea este pentru tine o unealtă de mântuire; iar dacă tu cu dânsa te răneşti pe tine, pricina rănirii tale nu este firea fierului, ci propria ta voinţă.

Tot aşa trebuie să gândim despre limbă, încă şi ea este o sabie ce se poate întrebuinţa în două chipuri. Ascuţeşte-o deci, pentru ca să pârăşti propriile tale păcate, dar nu o întrebuinţa ca să vatămi pe fratele tău. De aceea, Dumnezeu a îngrădit limba cu un zid îndoit, adică cu dinţii şi cu buzele, pentru ca ea să nu poată cu uşurinţă şi fără băgare de seamă a rosti cuvinte deşarte. Aşadar, ţine-o în frâu. Când ea nu voieşte să asculte, pedepseşte-o cu dinţii. Este mai bine ca ea, acum, când voieşte a păcătui, să sufere o muşcătură dureroasă, decât acolo, în focul cel veşnic, să dorească în zadar o picătură de apă şi să fie lipsită de toată mângâierea.

Iar păcatele care se săvârşesc cu limba sunt de multe feluri. De la ea vin hulirile, batjocorile, vorbele de ruşine, pârele mincinoase, jurămintele şi încălcările de jurământ.

Şi cu atât mai mult este de nevoie să ne înfrânăm limba şi să nu vorbim multe, căci: „Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire”, precum zice Solomon (Pilde 10, 19). Numai când ai să zici ceva folositor, numai atunci deschide buzele tale; iar dacă nu ştii nimic trebuincios şi însemnat, taci! Dar dacă totuşi voieşti să vorbeşti, cântă nişte cântări duhovniceşti.

Îndeobşte să obişnuim limba noastră a vorbi numai lucruri bune, numai a mustra propriile noastre păcate, iar viaţa altor oameni a o lăsa judecăţii Aceluia Care ispiteşte inimile şi rărunchii. Cu chipul acesta vom scăpa de focul iadului.

Precum cei care se ocupă cu greşelile altora lasă nebăgate în seamă propriile lor păcate, aşa, pe de altă parte, cei care se feresc de a ocări pe alţii, se îngrijesc numai de păcatele lor, se judecă numai pe sine, iar nu pe alţii, şi de aceea, în cealaltă lume, vor afla un Judecător blând. Apostolul Pavel zice: „De ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi” (I Corinteni 11, 31).

Deci, pentru ca să scăpăm de îngrozirea ce este în aceste graiuri, să ispitim viaţa noastră cu mare râvnă, să întrebuinţăm limba noastră spre a ne ocărî pe noi înşine şi a ne judeca pe noi înşine, a înfrânge inima noastră şi totdeauna a ne cere socoteală de la noi înşine.

În sfârşit, gândeşte şi la aceasta! Cum poţi să întrebuinţezi tu limba ta la vorbe murdare, când tocmai cu această gură şi pe această limbă primeşti Sfântul Trup al lui Iisus Hristos?

În adevăr, este foarte pierzător lucru a întrebuinţa la vorbe de ocară, la huliri şi nebunii această limbă, care va lua parte la Taina cea mai sfântă, care este oarecum vopsită cu Sângele Mântuitorului, şi, aşa zicând, s-a făcut sabie de aur.

Nu pângări deci cinstea pe care Dumnezeu a dat-o limbii şi nu o întrebuinţa la nici un păcat. Iar împreună cu limba păzeşte totodată şi inima ta curată de toată viclenia şi răutatea împotriva aproapelui tău; şi tot aşa să păzeşti ochii şi urechile. Sau este oare cuviincios, ca pe de o parte să auzi glasul cel ceresc al îngerilor, iar pe de alta, cu acelaşi urechi, să asculţi cântecele cele necurate? Nu merită, oare, cea mai grea pedeapsă să pângăreşti cu privirea necurată, neînfrânată, ochii cu care te uiţi la Tainele cele mai sfinte?

Tu, iubite, eşti chemat la Cina cea cerească; deci nu intra acolo cu haine necurate, ci îmbracă haine de nuntă! Fie aceasta, prin harul şi mila Domnului şi Mântuitorului nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine cinstea şi slava, în vecii vecilor. Amin.

din “Predici la duminici şi sărbători”