ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.

Un fost șef al statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoarea tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”
Hollande făcea referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.

Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.

Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.
Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.
Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: „Soldați ai libertății, trebuie ca bandiții din Vandeea să fie exterminați înainte de sfârșitul lunii octombrie; salvarea patriei o cere, nerabdarea poporului francez o ordonă, curajul său trebuie sa o înfăptuiască. Recunoștința națională îi asteaptă în aceste vremuri pe toți cei a căror valoare și patriotism vor fi întărit pentru totdeauna libertatea și republica.”(Cartea Neagră a Revoluției Franceze)
Mărturiile sunt îngrozitoare: „Femei însărcinate erau întinse și zdrobite sub teascuri. O biată femeie, ce ce se afla în această situatie, a fost spintecată de vie”. (Cartea Neagră a Revoluției Franceze)
Conform Cărții Negre a Revoluții Franceze la Vendee a avut loc primul genocid din istoria modernă a umanității, acolo pierind cel puțin 117.000 de oameni.

Chiar dacă se părea că noii conducători ai Franței disprețuiesc religia, de fapt aceștia au înlocuit catolicismul cu alte culte. Unul din acestea a fost „Cultul Rațiunii”, proclamat în urma evenimentelor din 17-19 noiembrie 1793.
Momentul culminant îl constituie depunerea pe altarul bisericii din Notre Dame a unei prostituate care reprezenta pe zeița Rațiunii. Aceste noi culte erau obligatoriu însoțite de către procesiuni publice prin care se batjocorea creștinismul și simbolurile sale.
Urmează „Cultul Ființei Supreme” și Teofilantropia. În ciuda fastului și a declarațiilor pompoase cele înconjoară, noile culte nu reușesc să câștige prea mulți adepți și francezii se întorc încet încet la catolicism. Revenirea oficială la catolicism se realizează în urma Concordatului din 1801 dintre Napoleon și papa Pius al VII-lea.

Andrei Nicolae

Notă. Titlul aparține administratorului acestui blog.

Despre Cuvioasa ţarină Olga, cea care a adus lumina Evangheliei lui Hristos pe pământ rusesc, am scris în cuvântul zilei de 11 iulie. Această bineplăcută a lui Dumnezeu a avut ca nepot pe Cuviosul Vladimir, pomenit în Biserica noastră în această zi.

S-a scris despre el că după ce a ajuns pe tronul Rusiei, a făcut cercetare pentru a se convinge care este Credinţa adevărată. Cei dintâi care s-au înfăţişat au fost mahomedanii. Aceştia au început să preamărească pe zeul Allah ca pe Dumnezeu, şi pe proorocul său mincinos Mahomed. Au arătat apoi că Mahomed le îngăduie să aibă mai multe femei, cu care fiecare poate să-şi împlinească poftele trupeşti după voie. Au mai expus şi alte lucruri murdare care le sunt îngăduite, care însă nu se cuvine să fie pomenite, pentru că în toate trebuie să păstrăm buna cuviinţă. După ce i-a ascultat, Vladimir s-a convins că nu acest fel de credinţă necurată îi trebuie poporului rus.

Au venit apusenii nemţi, cei care au spus că a lor este credinţa cea bună, pentru că ei ascultă de papa Romei, capul bisericii din toată lumea. Împăratul nu s-a plecat spre credinţa lor eretică.

Au urmat la rând evreii şi au mărturisit: ,,Pământul nostru este Ierusalimul, Palestina şi cele dimprejurul ei; dar de vreme ce am mâniat pe Dumnezeu cu păcatele noastre, pentru aceea ne-a risipit Dumnezeu în toată lumea, iar pământul nostru l-a dat creştinilor’’. Răspunsul împăratului a fost categoric, aspru chiar: ,,Cum învăţaţi voi pe alţii la credinţa voastră, când voi înşivă sunteţi lepădaţi de Dumnezeul vostru? Că de v-ar fi iubit Dumnezeu, nu v-ar fi risipit prin pământuri străine. Oare şi nouă ne doriţi o risipire ca aceea?’’ Acestea spunându-le, i-a alungat de la faţa sa.

Cei din urmă au fost grecii, care s-au înfăţişat cu daruri de la împăraţii greceşti, aduse de un filozof, adevărat iubitor de înţelepciune, Chiril. Acesta a vorbit ţarului pe larg despre Credinţa mântuitoare, despre judecata înfricoşătoare care ne aşteaptă pe toţi. I-a arătat şi o pânză ţesută cu aur care arăta judecata lui Dumnezeu şi despărţirea drepţilor de cei păcătoşi, pentru veşnicie. ,,Împărate, de vei înceta de la lucruri rele şi vei primi Sfântul Botez, te vei învrednici a sta de-a dreapta; iar de vei rămâne în necurăţie, apoi locul tău va fi la stânga’’.

Ţarul Vladimir a orbit, întocmai cum Saul îşi pierduse vederea pe drumul Damascului. Când însă a intrat în apa Sfântului Botez, ochii lui s-au luminat din nou. De-atunci a început să lucreze cu puterea-i împărătească pentru luminarea poporului rus, întocmai cum bunica lui, Olga, făcuse mai înainte (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 330-345).

Presbiter Iovița Vasile

Ca simbol al biruinței Românilor împotriva unui sistem criminal, în 1919 pe parlamentul din Budapesta a fost atârnată opinca românească. Ce ne spune asta? Oricând ar dori, Românii ar putea ocupa Ungaria și ar putea-o supune. Mă refer la calitatea luptătorilor Români, nicidecum la actuala conjunctură geo-politică în care ne găsim. Nu e în firea Românilor. N-am avut războaie de cotropire, n-am râvnit la ale altora, am fost mulțumiți cu ceea ce Bunul Dumnezeu ne-a dat. Și ne-a dat cu îndestulare

În 1948, s-a înființat statul Israel. Președintele Shimon Perez a mulțumit Românilor pentru că nu i-au supus pe e la un regim de exterminare, și evreii din România au mers în Israel și au bazele acestui stat. Textual, după ce Israelul a fost pus pe picioare, Shimon Peres: Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre zile ale Europei sub nazism, România a salvat viețile multor evrei iar 400.000 dintre ei au mers și au clădit Israelul. Mulțumesc poporului român!
Românii noștri le-au dat și imnul national: Cucuruz cu frunza-n sus/ Țucu-i ochii cui te-a pus. Evreii l-au stilizat după canoanele lor și i-au adăugat un text după pofta inimii lor. Dar cucuruzul românesc, cucuruz rămâne, oriunde l-ai semăna.

Românii le-au dat și albanezilor Imnul national ,,Pe-al nostru steag e sctis unire”. Nu știu în ce împrejurări. Cert este faptul că albanezii îl intonează cu mândrie, și asta nu face decât să ne bucure.

Presbiter Iovița Vasile

Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm înainte de a gusta din bucate.
Semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:
Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime; Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;

Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;
În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.
Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.

Când să facem semnul Sfintei Cruci?
Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci. Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.
Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci.
În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie.

Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh.
De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
Facem semnul Sfintei Cruci, ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că:
Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră;
Ne aminteşte că suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos;
Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos;
Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce;
Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului;
Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la A doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn.

(Preluare de pe blogul Ion Coja)

Părintele Justin Pârvu, deținut politic, mare legionar, mare dușman al Poporului, s-a îngrijit din vreme pentru alcătuirea unui Pomelnic care să cuprindă numele Românilor care au pătimit în temnițele comuniste, în regimul sălbatic instaurat la noi de evrei, după al doilea război mondial. A fost un adevărat genocid despre care istoricii noștri se feresc să vorbească și să scrie. Se tem de adevăr? Probabil. Eu știu bine afirmația unui evreu, de nuanță fariseică, Sfântul Apostol Pavel, care și-a ,,trădat” neamul, atunci când a crezut în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. A scris Apostolul Neamurilor: ,,Căci împotriva adevărului nu avem nicio putere. Avem pentru adevăr” (II Corinteni 13, 8). Și mai mare putere avem pentru Adevăr.

Pentru alcătuirea Pomelnicului a fost însărcinat Monahul Theodor Popescu, de la Mănăstirea ctitorită de Cuviosul Părintre Justin. Cu mijloace puține, cu surse de documentare aflate sub lacătele actualilor antihriști, Monahul a reușit să adune între coperți aproximativ 10 000 de nume de Români, victime ale unor păgâni feroce, cu pretenții de popor ales. E mult? E puțin?

Așa a apărut Mic Pomelnic, distribuit clandestin prin Biserica noastră, pentru ca preoții iubitori de adevăr să-i pomenească pe cei Dreptmătitori la Sfânta Liturghie, iar pe ceilalți măcar la Psatire. Printre ne-ortodocșii inserați în Pomelnic, se numără și evreii., ca o dovadă de cât de mult i-a urât legionarul Justin Pârvu pe acești alogeni.

Așadar, Mic Pomelnic este unul mare. Cel mai mare din câte știu. Dar este mic pentru că el cuprinde cam o sutime din numărul Românilor care au pătimit de mâna acestor alogeni ovrei. Vorbim de genocidul evreilor împotriva Românilor? Punem dovezile pe masa, cu nume, prenume și sumare date.

Ne acuză pe noi a o de holocaust? Să aducă dovezi, liste, documente ale vremii și să ni le prezinte. Nu sunt în stare să furnizeze nici măcar un nume! Toată trevatura lor este o țesătură de minciuni A fost pogrom la Iași? Când niște alogeni pripășiți pe Pămânr Români trag și ucid Românii care mergeau pe front, toate legile ospitalității încetează. Se aplică legile din vremea războiului, pentru a cruța viețile Românilor asupra cărora se trăgea din casele evreilor. Așa s-a ajuns ca o să fie arestați, întemnițati, trimiși în vagoane, în condiții inumane. Când ești criminal, nu te poți plânge de relele tratamente la care ești supus, tu care ai curmat vieți de Ostași Romani care te-au primit în Pâmântul lor. Punct. Nu mai discutăm!

Holocaustul n-a existat. A fost inventat de gheșeftari, pentru a pune asupra Românilor o vină imaginară și a acoperi atrocităților părinților lor asupra Poporului Român. Pentru a dobândi niște foloase materiale de la cei pe care îi urăști, pentru că cred în Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.

Vă dau un exemplu de manipulare mediatică a oamenilor naivi. Evreii Ion Iliescu,Petre Roman și Silviu Brukan au pus la cale procesul și l-au ucis pe Nicolae Ceaușescu. Imediat propaganda mincinoasă s-a pus în mișcare și ne-a informat că Poporul.mân și-a ucis conducătorul.Și de-aici, ,,vai de poporul care își ucide conducătorul în ziua de Crăciun”.

Pe Ceaușescu l-au ucis Iliescu, Roman și Brukan, și au ales Ziua Nașterii Domnului cu gândul ascuns de a profana această Sărbătoare Sfântă …

Dacă ar fi fost voia Românilor, Ceaușescu ar fi rămas în viață. Românii nu sunt popor criminal. Românii i-ar fi hotărât, l-au fi cruțat dela moarte. Dar au hotărâtt evreiașii , trioul menținat mai sus, și aceștia nu cunosc ce este mila, omenia, așa că l-au împușcat cu sânge rece.

Vina a fost aruncată asupra Poporului Român, ei rămânând curați, inocenți. Înțelegeți manipularea? Dacă da – e bine. Dacă nu – nu are rost să se mai piardă timpul cu tine.

Presbiter Iovița Vasile

Astăzi pomenim pe Cuvioasa Olga, ţarina Rusiei. Ea a luat tronul Rusiei în vreme de întunecată păgânătate. ,,Iar când a venit vremea cea bine primită, în care Preabunul Dumnezeu a voit să lumineze cu lumina Sfintei Credinţe pe ruşii cei orbiţi de necredinţă, să-i aducă la cunoştinţa adevărului şi să-i povţuiască la calea mântuirii, a binevoit ca începătura acestei luminări s-o facă prin neputinciosul vas femeiesc, prin fericita Olga, spre ruşinea bărbaţilor celor împietriţi la inimă’’. Mântuitorul a bătut la uşa inimii ţarinei Olga şi aceasta s-a deschis cu bucurie şi a primit pe Fiul lui Dumnezeu. S-a dus în împărăţia grecească cea binecredincioasă, unde a primit Sfânta Taină a Botezului şi cu acest dar s-a întors în pământul rusesc şi l-a înmulţit printre supuşii săi, încât faţa ţării a început să se schimbe, căci Biserica sporea între păgânii de până atunci.

Ceea ce a făcut pentru poporul ei, n-a reuşit să facă pentru fiul său, Sviatoslav. Cu dragoste de mamă a încercat, în repetate rânduri, să-l scoată din păgânătate şi să-l aducă la Dreapta Credinţă. Sviatoslav nu s-a lăsat înduplecat şi, sub pretexte mărunte, a continuat să trăiască departe de Hristos. Cartea bisericească ne spune că ,,l-a ajuns sfârşit rău, după proorocia maicii sale, căci n-a ascultat-o. Şi s-a împlinit şi proorocia ei despre pământul Rusiei, pentru că, Vladimir, nepotul ei, a primit Sfântul Botez şi a luminat toate părţile Rusiei cu Sfânta Credinţă’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 258-272).

Presbiter Iovița Vasile

-Un escroc internațional fură identitatea altui evreu și i se decernează premiul Nobel pentru pace
-Evreul escroc Elie Wiesel se folosește de escrocherie spre a estorca bani de la germani
-Negociere între escrocul Elie Wiesel și escrocul Ion Iliescu, corcitură țigănească, evreiască, bulgară și română, pentru inventarea holocaustului în Romănia
-Înființare institutului EW în România, pentru a ne arăta că Poporul Român e alcătuit din criminali
-Institutul Elie Wiesel nu trebuie desființat. Doar să i se retragă subvențiile și evreii cei 21, să fie concediați. Institutul să fie menținut, ca să vedem că Alexandru Florian și Silviu Vexler operează sub semnul unui mare escroc.

„Evreul Elie Wiesel este roman de al nostru prin nastere,
Eroare majoră: evreul E.W. nu este roman al nostru prin naștere! Este iudeu, evreu, khazar, orice, dar nu roman al nostru! Doamne, ferește-ne! Nota administratorului acestui Blog)
S-a născut la Sighetul Marmatiei, care a apartinut in timpul Dictatului de la Viena Ungariei. In martie 1944, Ungaria este ocupata de nazisti, care pun un guvern format din unguri loiali si acestia incep sa adune evreii din Transilvania de Nord si sa-i trimita in lagarele naziste.
Din Franta Elie Wiesel incearca in perioada urmatoare sa-si gaseasca familia, prin intermediul diferitelor asociatii evreiesti.
Afla ca mama sa si sora lui de 7 ani au murit in lagarul Auschwitz din cauza conditiilor groaznice de acolo, iar tatal lui a murit de boala in timpul evacuarii lagarului spre Germania. Are noroc si isi gaseste pe cele doua surori, de 13,respectiv 16 ani ,in momentul internarii lor in lagar. Indiscutabil o mare drama de familie.Trec urmatorii 10 ani din viata Elie Wiesel in care el isi vede de treaba (adica nu da țepe, ceea ce este suspect pentru un evreu). Afla insa un lucru interesant, RFG dă despagubiri pentru cei internati in lagare.
Ii vine o idee: din gramada de acte primite, cu un continut incert, confuz, cauzate de haosul de dupa razboi ,referitoare la cautarea membrilor familiei sale, isi da seama ca poate profita. Erau multi evrei in lagarul Auschwitz cu numele Wiesel si cand vede prin actele lui un nume de detinut Lazar Wiesel isi trage rapid un tatuaj cu numar pe antebrat (aici este încă o controversă) si se prezinta din acest moment ca fiind el detinutul Wiesel de la Auschwitz (Nepotriveala de prenume, Elie sau Lazar, ce mai conta, era atunci razboi, mai scriau si nemtii prostii in actele de evidenta ale detinutilor… ).
Mai mult, Elie Wiesel a nostru gaseste in ziare o fotografie, facuta imediat dupa eliberarea lagarului, unde se vedeau mai multi detinuti bolnavi stand ingramaditi in niste cusete de lemn si are ideea de a se prezinta el ca fiind „al 7-lea din stanga, pe polita a doua de jos”.
Desi cel indicat in poza avea dupa chip vreo 40 ani si Elie Wiesel avea 15 ani, daca luam de buna internarea lui, pe Elie Wiesel nu-l deranja, ca stia ca in situatii extreme un tanar poate imbatrani brusc la chip. Deci, o sustinea sus si tare ca el e „ala” din poza.
Ei, aici, cu fotografia, Elie Wiesel insa a cam dat-o in bara, desi nu erau atunci computere cu programe de recunostere faciala, apare chiar detinutul cel adevarat din poza, care voia si el despagubiri de la RFG.
Chiar s-a enervat detinutul evreu, cand a aflat ca un alt evreu i-a luat locul in poza, asa ca l-a dat pe Elie al nostru in judecata si l-a reclamat si la FBI pentru escrocherie.
Lucrurile raman in coada de peste, pentru ca informatiile obtinute de la autoritatile din RFG vis a vis de detentia in lagarul Auschwitz erau incomplete, confuze (erau mai multi detinuti Wiesel in lagar) asa ca Elie scapa ca prin urechile acului de binemeritata puscarie.
Dupa 10 ani de la „eliberarea” din lagar, in timp invatase de la adevaratii supravietuitori pe care i-a intalnit o gramada de povesti despre viata din lagar si putea povesti credibil cum ca a fost si el acolo, Elie Wiesel incepe sa scrie carti despre suferintele evreilor in lagare, despre cum erau gazati la Auschwitz imediat dupa ce soseau (desi supravituirea lui, daca ar fi fost internat, si a surorilor lui timp de aproape un an, era dovada contrarie, mai ales ca surorile nu desfasurasera nici o munca in lagar, una avand 13 ani si una 16).
Toate cercetarile trecutului lui Elie Wiesel, facute de cei interesati duceau spre concluzia unei escrocherii, dar lipseau exact acele elemente care sa elimine echivocul. Hotul neprins este evreu cinstit, spune un proverb evreiesc. Tacutul (10 ani dupa „eliberarea” din lagar) Elie Wiesel devine extrem de vorbaret – scoate acum 57 carti, in special cu suferintele evreilor din lagarele naziste, printre care si ale lui, evident.
Cum naiba sa nu ia atunci premiul Nobel pentru pace, (1986), desi Elie nu a spus niciodata un cuvant despre atrocitatile evreilor impotriva palestinienilor!! Vine in Romania, in decembrie 1989, cutremurul, si evreul Elie Wiesel isi da seama ca iar e o conjunctura favorabila pentru el. Desi in perioada 1940-1945 avea 12- 17 ani, ii vine ideea sa cerceteze acum, la batranete, holocaustul de atunci, din Romania. Nimic de condamnat in asta, mai ales cand si-a pierdut o parte din familie in lagarul nazist. Il intereseaza insa mai putin nordul Transivaniei, aflat atunci sub administrare horthysta, unde regimul horthyst a facut prapad printe evrei, el vrea cercetarea holocaustului in.. Romania. Cred ca v-ati prins, daca il gasea, asta inseamna despagubiri, adica bani, multi bani, de la Statul roman. Si cum dracu sa nu gasesti in perioada 1940-1944 si cazuri de evrei ucisi la ordin, atat in Romania, dar mai ales in zonele de razboi aflate sub autoritatea militara romana, cand 200.000 romani intre 20-26 ani (toata floarea tineretului roman) au fost ucisi la ordin (prin trimiterea Armatei Romane dincolo de Nistru, in razboiul impotriva URSS).
Vrand cercetarea holocaustului in Romania, Elie Wiesel era asemenea celui care stia dinainte numerele castigatoare la Loto ,cum ar veni si tocmai de aia juca. Stia ca era imposibil ca din cazurile de evrei ucisi sa nu iasa de un holocaust frumos in Romania. Insitututul Yad Vashem din Ierusalim isi freca si el mainile de bucurie cand aude de initiativa lui Elie Wiesel, ca aparuse alta tara de muls, asa ca da o comanda de 380.000 evrei morti, ca atat ii mai lipsea pana la 6 milioane. De la cati evrei ucisi incepe holocaustul ? De la cati vrea muschii socotitorului evreu? Alta era insa problema: romanii, din motive inca neclare, posibil genetic, sunt antisemiti, le plac bancurile cu evrei (ei cred ca si pe Stefan cel Mare tot un evreu, doctorul Smil, l-a bagat in mormant, ca ii tot lua periodic sange, ca sa-i scada tensiunea, pana i-a dus-o la zero). A cere acum bani, despagubiri, de la romani, pe motiv de holocaust romanesc, ar fi dus la o explozie de antisemitism in Romania fara precedent, si asta nu era bine pentru evrei, pe care ii asteapta o omenire intreaga cu ciomagul dupa colt. Trebuia furaciunea asupra romanilor sa fie facuta cu cap, adica prima data bagat in capul romanilor de azi ca ei sunt vinovati de holocaustul de acum 80 ani si, deci, e normal sa plateasca bani urmasilor, urmasilor victimelor. Dar pentru asta trebuia creat un mecanism adecvat. Elie Wiesel il abordeaza in 2003 pe Ion Iliescu, presedintele Romaniei, si ii cere se se implice in a se lamuri chesiunea, daca a fost sau nu a fost holocaust in Romania.
– Ion Iliescu: A existat teatru evreiesc in Bucuresti, in seara de 23 august 1944 chiar a avut spectacol. Nu a existat la Londra sau New-York, in timpul razboiului, teatru evreiesc, dar in Bucuresti era…
– Elie Wiesel: Dati-l naibii de teatru,domnule presedinte, eu de holocaust vorbesc, daca a existat sau nu, trebuie sa ne sprijiniti sa-l dovedim.
– Ion Iliescu: Pai, trebuie facuta o comisie de cercetare mai intai, sa vedem despre ce-i vorba
– Elie Wiesel: O avem, chiar una internationala, eu sunt presedinte, si am in ea specialisti evrei in holocaust, diplomati unii, printre care si Rosenne Meir fostul ambasador al Israelului in SUA si chiar cativa istorici romani, in ipoteza ca avem intrebari de natura istorica.
– Ion Iliescu: Bine, astept concuziile ei.
– Elie Wiesel: Ne trebuie o recunostere oficiala pentru Comisia internationala, eu o am doar in ciorna, aici in carnetelul meu si,bineinteles, ne trebuie…bani.
– Ion Iliescu; Se rezolva in principiu, sa ma consult si eu cu consilierii mei, e batator la ochi un act normativ cu… Comisia dvs.
– Elie Wiesel: Actul normativ sa prevada altceva, orice bazaconie se poate,….Comisia internationala in componenta ei, asa cum v-o dau eu acum, sa apara asa… tangential in actul normativ si atunci nu-i batator la ochi. Si nu uitati de banii nostri… ai Comisiei internationale…
– Ion Iliescu: Bine, asa vom face!
La 27 februarie 2004 ,premierul Adrian Nastase da Hotararea de Guvern 227, prin care scoate din bugetul MAE 10 miliarde lei, (cam 3 milioane euro) pentru Elie Wiesel si comisia lui, numita in Hotarare „comisie de istorici” ca sa se documenteze in SUA la Muzeul Holocaustului si la Yad Vashem in Israel. O veritabila deturnare de fonduri, in favoarea unor persoane particulare, in frunte cu escrocul Elie Wiesel, pentru ca nu exista atunci un act normativ de recunoastere oficiala a Comisiei (va aparea dupa 3 luni).
La 5 mai 2004, premierul Adrian Nastase da Hotararea de Guvern 672 de declarare a zilei de 9 octombrie ca Zi a holocaustului. Adica la nivel de administatie publica sa se tina actiuni culturale, mese rotunde legate de holocaust la modul general, fara nici o trimitere expresa la Romania. Actul normativ are si o ciudatenie, o anexa cu membrii Comisiei internationale de studiere a holocaustului din… Romania. Anexa va fi cea care ne-a bagat in rahat, pentru ca legitimeaza Comisia cu obiectul de studia a ceva ce deja se recunostea ca a existat… holocaustul in Romania.
Comisia internationala se misca al dracului de repede si in 5 luni, la 11 noiembrie 2004, prezinta Raportul ei presedintelui Romaniei. Concluziile raportului?380.000 evrei ucisi de romani si a doua tara, dupa Germania nazista, in represiunea antisemita. Prin Raport se cer imediat masuri de natura legislativa pe vreo 20 puncte, care urmau sa pregateasca terenul pentru ca Romania sa plateasca ulterior despagubiri Israelului, fara maraieli din partea romanilor, popor de ucigasi, nu-i asa? Se cer pedepse cu inchisoarea pentru negarea sau minimalizarea Holocaustului in Romania (ai spus mai putin de 380.000 evrei ucisi de romani, puscaria te mananca) si studiu obligatoriu in scoli a „religiei” „holocaustului romanesc”, ca sa vada si tanara generatie de romani ce porci si criminali le-au fost bunicii.
Acum, ca s-a rezolvat treaba cu Raportul Comisiei Internationale si holocaustul romanesc ramane batut in cuie, mai ramane un singur lucru de facut si anume, constituirea unui organ de stat represiv, care sa impuna penal, adevarurile „Comisiei internationale de studiere a holocaustului in Romania” si recomandarile ei.
La 4 august 2005 prim-ministru Calin Popescu Tariceanu da Hotararea de Guvern 902, modificata si completata in timp, prin care se infiinteaza Institutul National pentru Studierea Holocaustului in Romania „Elie Wiesel”, cu 21 de posturi (si salarii de magistrati/secretari de stat)… coordonata de primul ministru. Dar ce mai studiaza membrii Institutului, ca chestiunea s-a lamurit: 380.000 evrei ucisi de Romania si locul 2 in lume in represiunea antisemita. Al dracului studiu, ca de 20 ani o tot tin in studiu .
Nu studiaza nimic, pentru ca in spatele actului normativ, cu atributii banale, sta un veritabil Gestapo, subordonat politicii Israelului (cu primul ministru roman garant al fidelitatii institutiei fata de Israel) care monotorizeaza intreaga societate romaneasca, pentru a o constrange sa-si insuseasca adevarurile Raportului Comisiei internationale.
Orice abatere de la adevarul Raportului Comisiei te expune grav din punct de vedere penal, Institutul „Elie Wiesel” fiind cel care face sesizarea penala. Pe Dumnezeu poti sa-l injuri cat vrei, nu ti se intampla nimic – ba chiar intri și în Academie -, dar sa nu-l injuri pe escrocul Elie Wiesel si sa contesti Raportul Comisiei internationale, ca intri la puscarie!
Epilog: In procesul meu am cerut desfiintarea Institutului Elie Wiesel pentru ca si-a indeplinit de mult (18 de ani erau in 2023, cand am facut procesul ) obiectivul pentru care a fost infiintat, acela al studierii holocaustului in Romania. Nu mai are acum obiectul muncii, ca sa fie platit de la buget, adica din taxele si impozitele cetatenilor.
Guvernul Romaniei spune instantei ca nu poate desfiinta Institutul Elie Wiesel pentru ca a fost infiintat prin lege. Pe dracul, este infiintat prin Hotarare de guvern si poate fi desfiintat tot asa ,dar pentru asta trebuie judecatori onesti si care sa inteleaga deosebirea dintre lege si hotarare de guvern. Pierd glorios procesul!”, conchide fostul judecător în postarea sa de pe Facebook, publicată pe 6 iulie a.c. și conformă cu „standardele comunității”.

Când Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan i s-au arătat cele privitoare la sfârşitul veacului acestuia, el le-a aşternut în paginile Cărţii Apocalipsei, care încheie canonul Noului Testament şi implicit al Sfintei Scripturi. La capitolul 21, Sfântul Ioan descrie Cetatea cea Sfântă, Noul Ierusalim care se pogoară din cer şi pe care comentatorii l-au desluşit a fi Biserica lui Hristos. Zidul acestei Cetăţi avea ,,douăsprezece pietre de temelie şi în ele – douăsprezece nume ale celor doisprezece Apostoli ai Mielului’’ (Apocalipsa 21, 14). Prin faptul că Sfinţii Apostoli sunt socotiţi pietre de temelie ale Bisericii, înţelegem că Biserica noastră Ortodoxă este Apostolească, aşa cum mărturisim noi de fiecare dată când rostim Crezul. Asemenea a scris şi Sfântul Apostol Pavel Bisericii din Efes şi din toată lumea: ,,Deci nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu Sfinţii, şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos’’ (Efeseni 2, 20).

Într-adevăr, Sfinţii Apostoli au primit misiunea Dumnezeiască de a propovădui Evanghelia Împărăţiei la toată făptura. Cei care primeau cuvântul erau botezaţi în numele Preasfintei Treimi şi când o comunitate era închegată, i se hirotoneau preoţi şi diaconi şi era pusă sub ascultarea Apostolilor la început, apoi era încredinţată Episcopilor. În felul acesta, prin strădaniile Sfinţilor Apostoli, numărul celor care credeau în Mântuitorul nostru Iisus Hristos sporea şi Biserica se extindea în noi arii geografice. Sfinţii Apostoli au transmis Episcopilor harul sfinţitor şi autoritatea de a învăţa, a sfinţi şi a conduce pe calea mântuirii. Episcopii au hirotonit urmaşi ai lor în linie directă şi neîntreruptă până în zilele noastre, prin ceea ce noi numim succesiune apostolică. Episcopii contemporani transmit ceea ce au primit celor care vor veni după dânşii, până la sfârşitul veacului acestuia.

Sfânta Biserică Ortodoxă poate fi asemuită unei vistierii în care Apostolii şi Sfinţii Părinţi au tezaurizat toată Revelaţia sau Descoperirea Dumnezeiască, adică tot ceea ce ne este necesar pentru bună vieţuire şi pentru dobândirea mântuirii. Faptul că Hristos conduce Biserica este temei şi garanţie că adevărurile mântuitoare sunt păstrate fără împuţinare, fără adaosuri străine şi fără răstălmăciri păgubitoare pentru suflete.

Iubite cititorule! Diavolul cel făcător de mult rău cunoaşte foarte bine învăţătura pe care tocmai ai citit-o, de aceea el caută cu înverşunare să opună Sfintei Biserici Ortodoxe tot felul de făcături demonice şi omeneşti, cu gândul nemărturisit, dar vădit, de a întoarce pe oameni de pe calea mântuirii.

Presbiter Iovița Vasile

Am fost surprins de numărul mare de cazuri de cancer în rândul Românilor. Am apelat la un cunoscut specialist, căruia i-am cerut să-mi indice aditivii, adică substanțele toxice cancerigene din alimentele ce se comercializează la noi.

Astfel documentat, fiind în opoziție (PUNR), am inițiat un proiect de lege prin care aditivii urmau să fie interziși, cum s-a întâmplat în alte țări. La discutarea acestuia în comișie, a fost respins, singurul care a votat favorabil fiind senatorul de-atunci, Adrian Păunescu. Am fost surprins de această respingere și am căutat explicații la colegii parlamentari care au votat împotrivă. După multe stăruințe, am aflat că aceștia fuseseră puși în gardă și amenințați de liderii de grup.

,,Dacă veți vota pentru proiect, vi se vor întocmi dosare penale, nu veți mai intra pe nicio listă la următoarele alegeri și veți vedea parlamentul doar pe dinafară, peste zidurile închisorii. Vă spun aceste lucruri ca să le știți, dar niciodată nu voi recunoaște public că am vorbit despre ele”.

Aceste amenințări i-au înfricoșat peste măsură și astfel se explică votul lor împotrivă.

A trecut o vreme, și doctorului care îmi dăduse lista de aditivi cancerigeni i s-a întocmit dosar penal și a fost condamnat la închisoare cu executare

Cine stă în spatele acestei respingeri a demersului nostru? Există un proiect, Israel, prin care se urmărește reducerea drastică a populației României, teritoriul căreia ar urma să fie populat cu alogeni evrei. Informația este mai mult decât credibilă, dacă ne gândim că după 1990 vreo zece milioane de români au fost constrânși să ia calea pribegiei, în condițiile în care industria și agricultura Țării au fost sistematic distruse de Iliescu și Roman. Cel dintâi, o ciudată corcitură de evrei, țigani, români și bulgari de iar al doilea era de aceași etnie, care cultivă ura fățișă față de Națiunea Română.

Dumnezeu să le zădărnicească planurile mârșave. Nu vă temeți, dragi Români. Dumnezeu Atotputernicul este cu noi.

Presbiter Iovița Vasile

Biserica lui Hristos este Sobornicească. Ce înseamnă aceasta? Fiind Creatorul şi Purtătorul de grijă al întregului neam omenesc, Dumnezeu îi cheamă pe toţi la mântuire. De aceea, a întemeiat Sfânta Biserică, pentru a cuprinde în ea pe toţi oamenii, din toate vremurile şi din toate locurile. Aşadar, ,,Sobornicească’’ înseamnă ,,Universală’’ sau, cu un termen grecesc ,,Catolică’’. Acest din urmă cuvânt este evitat, din pricină că el a fost confiscat şi i s-a denaturat sensul de ereticii apuseni, care s-au desprins de trupul Bisericii în anul 1054 după Naşterea Mântuitorului.

Este evident că Biserica nu cuprinde decât o anumită parte a omenirii, cealaltă parte fiind risipită în aşa zise religii păgâne şi deşarte, în biserici mincinoase, în secte pe de-a-ntregul eretice, în categorii de oameni atee şi necredincioase. Pentru această parte a omenirii îşi ţine Biserica porţile deschise spre a-i primi, pentru că ea doreşte ceea ce voieşte şi Dumnezeu, ,,ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’ (I Timotei 2, 4).

Biserica noastră este Sobornicească şi pentru faptul că se conduce după hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, care sunt autoritatea bisericească deasupra cărora se află Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În istoria Bisericii sunt cunoscute şi respectate şapte Sinoade Ecumenice, începând cu cel din 325 de la Niceea şi încheind şirul lor prin Sinodul VII Ecumenic, din 787. Sinoadele sunt adunările păstorilor Bisericii din toată lumea şi ele au hotărât în materie de Credinţă şi morală atunci când ereticii tulburau viaţa Bisericii prin învăţăturile lor rătăcite. Hotărârile Sinoadelor Ecumenice au fost receptate de întreaga Biserică şi au caracter infailibil, adică nu sunt supuse greşelilor, pentru că Părinţii sinodali lucrau sub inspiraţia Duhului Sfânt, iar Biserica este ,,stâlp şi temelie adevarului’’, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel (I Timotei 3, 15).

Sobornicească mai înseamnă şi Ortodoxă sau Dreptmăritoare. Cuvântul Ortodox este unul compus: în limba greacă ,,Ortos’’ înseamnă ,,Drept’’, iar ,,Doxis’’, ,,Mărire’’. Aşadar, Ortodoxia însemnează Dreapta Mărire a lui Dumnezeu.

Biserica noastră este şi ,,Ecumenică’’, nu ecumenistă! Acest termen având acelaşi înţeles ca şi ,,Sobornicească’’. S-a întâmplat însă faptul nedorit: aceia care au iniţiat mişcarea ecumeniștilor a uzurpat acest cuvânt, l-au apropriat fraudulos şi îl folosesc spre a semăna confuzia. Aceasta nu schimbă cu nimic lucrurile, pentru că niciodată Biserica lui Hristos nu se va confunda şi nu se va amesteca cu rătăcirile ecumeniste ale veacului acestuia.

Presbiter Iovița Vasile

Preoţia este Sfântă Taină Dumnezeiască, la vrednicia căreia ajung cei care au chemare de la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că ,,orice preot, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă şi jertfe pentru păcate; el poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron’’ (Evrei 5, 1-4).

Se spune despre Sfântul Sisoe, pomenit astăzi, că avea un ucenic care a fost ispitit de diavolul. Acesta i-a stârnit dorinţa nesăbuită de a ajunge preot. Demonii i se arătau noaptea în vis şi-i pricinuiau năluciri prin care vedea mulţime de episcopi care-l hirotoneau ca preot. Încrezându-se în aceste vise mincinoase, ucenicul venea la stareţ şi-l ruga să-i poruncească să meargă la episcopul cetăţii pentru a lua sfinţirea preoţească. Zadarnic l-a povăţuit stareţul să nu caute rânduială care întrecea vrednicia lui. Supărat pentru sfatul bun, care nu se potrivea cu dorinţele sale, ucenicul s-a dus în taină la Alexandria, la rudeniile sale, nădăjduind că prin mijlocirea acestora va primi darul preoţiei.

Mergând pe cale, înstrăinat de stareţ şi de sfânta ascultare, ucenicului i s-a arătat diavolul cu chipul său hidos şi puturos, care nici nu se cuvine a-l descrie prin cuvinte. S-a apropiat de el cu neruşinare, cuvinte spurcate spunându-i şi amăgindu-l spre păcat. Ucenicul se apăra şi se îngrădea cum învăţase, cu semnul Sfintei Cruci. Văzând stăruinţa acestei arătări spurcate, a strigat către Dumnezeu cel Milostiv: ,,Dumnezeule, ajută-mi pentru rugăciunile părintelui meu, Sisoe, şi mă izbăveşte din această primejdie!’’

Neizbutind să-l plece spre păcat cu acest vicleşug, diavolul s-a arătat ca femeie goală şi neruşinată, chemându-l să-şi împlineasca poftele. Rugăciunile Sfântului Sisoe erau ca o împrejmuire a ucenicului. Atunci s-au auzit cuvintele diavolului: ,,Eu am voit să te fac pe tine popă şi episcop, dar rugăciunile lui Sisoe, stareţul cel lacom, mă gonesc de la tine’’.

Cel rău şi viclean s-a făcut nevăzut, iar ucenicul s-a întors la stareţ şi şi-a mărturisit păcatele şi ispitele (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 102-104).

Presbiter Iovița Vasile

Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre zile ale Europei sub nazism, România a salvat viețile multor evrei iar 400.000 dintre ei au mers și au clădit Israelul. Mulțumesc poporului român!
DE / CULTURĂ, ISTORIE /

tât am reușit să postez. Nu mă lasă jidanii.

,,Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele’’ (Romani 12, 20-21).

Cinstite cititorule, cu bine a biruit Iosif în Egipt răutatea fraţilor săi; făcând binele a biruit David răul pe care voia să i-l facă Saul; prin bine a biruit Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan pe vrăjmaşii lui de moarte.

Astăzi pomenim, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Sfântul Atanasie Atonitul. Cărţile noastre bisericeşti ne păstrează scris că acesta vieţuia în înfrânare şi frică de Dumnezeu. Vrăjmaşul diavol n-a suferit dreapta lui vieţuire şi a ridicat în inima unui călugăr gândul de a-l ucide pe Sfânt. Şi-a pregătit unealta de moarte, o sabie bine ascuţită, şi aştepta un moment potrivit pentru a făptui pornirea lui ucigaşă.

Într-o noapte, toată obştea călugărilor dormea, doar Sfântul Atanasie priveghea şi se ruga. Cel cu gândul ucigaş a socotit că a venit vremea să-i ia viaţa. A venit la chilia Sfântului, sub cuvânt că avea să-i spună un lucru de trebuinţă. A intrat ţinând sabia ascunsă sub haină. În acel moment s-a înfricoşat de glasul Cuviosului Atanasie, pentru că Dumnezeu păzea pe alesul Său. Mâinile au început să-i tremure şi să-i slăbească, sabia i-a căzut şi el însuşi stătea pe pământ ca mort. Sfântul l-a ridicat de la pământ şi fratele cel rău a strigat: ,,Miluieşte-mă, părinte, pe mine, ucigaşul tău! Iartă-mi această răutate a mea pe care am gândit-o împotriva ta şi-mi lasă păgânătatea inimii mele!’’ Sfântul era blând şi iertător cu toţi. Şi faţă de acesta s-a purtat cu Dumnezeiască ascultare de porunca pusă în capul acestui cuvânt de învăţătură: ,,O, fiule, oare ca la un tâlhar ai venit cu această sabie asupra mea? Încetează cu tânguirea, închide-ţi gura, ascunde fapta şi să nu spui la nimeni ceea ce s-a făcut. Deci vino să te sărut, fiul meu, iar Dumnezeu să-ţi ierte greşeala ta’’. Fratele, văzând iertarea Dumnezeiască a Sfântului, s-a pocăit de fapta lui cea rea şi şi-a îndreptat viaţa, trăind în umilinţă şi ascultare. Aşa a fost biruită prin bine răutatea sa, căci după o vreme a murit, iar Sfântul, spun cărţile, l-a plâns ca pe un frate iubit.

Asemenea a făcut diavolul vrăjmaş şi cu un alt frate. I-a pus ură în inimă şi i-a dat gândul să omoare pe Sfânt prin vrăji şi farmece, care sunt lucrări satanice. Oricât se străduia, cu nimic n-a putut spori, şi atunci a întrebat pe un frate: ,,Oare omoară pe om farmecele?’’ Cu multă înţelepciune fratele i-a răspuns: ,,Pe bărbatul cel dreptcredincios şi care vieţuieşte după Dumnezeu, nici un fel de vrăji sau farmece nu pot să-l vatăme’’(După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 90-91).

Aceste cuvinte să nu le uiţi, iubite cititorule, căci trăim într-o lume a fărădelegii, plină de vrăjitori şi fermecători.

Presbiter Iovița Vasile

 

Genocidul khazarovreilor împotriva Poporului Român

Vă rog să înțelegeți ce am vrut să vă transmit. Mi-au șters acest articol amplu pentru a nu ajunge la Dumneavoastră.

Evreii au confiscat doliul international.  Alte victime n-au fost. Numai ei! Evreii!

Cenzura a fost desființată prim broșura numită constituție. În fapt, ea, cenzura, funcționează de minune, la parametri înalți. Pentru că așa vrea gheșeftarii români.