Acest subiect este important nu numai de dragul său, ci pentru că oferă legături care ne ajută să punem alte evenimente istorice în perspectivă și, cu atât mai mult, pentru că este un exemplu uimitor, chiar uluitor, al modului în care este rotită istoria, al modului în care omiterea doar câteva fapte cruciale pot distorsiona total un întreg segment vital al istoriei. Un rezultat este că o mare parte din ceea ce „știm” despre istoria noastră este greșit de fapt, dar și ne provoacă să disprețuim oamenii nevinovați în timp ce simpatizăm cu cei vinovați.
În urmă cu câțiva ani, Sever Plocker a scris un articol pentru Ynet News din Israel, intitulat „Evreii lui Stalin” (1) în care a afirmat: „Nu trebuie să uităm că unii dintre cei mai mari ucigași [în masă] ai timpurilor moderne au fost evrei”. Acest articol este o mărturie a declarațiilor sale.
Pentru a-l cita pe Plocker, „Nu putem ști cu certitudine numărul deceselor de care a fost responsabilă Cheka în diferitele sale manifestări, dar numărul este cu siguranță de cel puțin 20 de milioane, inclusiv victimele colectivizării forțate, foametea, epurările mari, expulzările, exilările, execuții și moarte în masă la Gulags. Au fost eliminate întregi pături ale populației: fermieri independenți, minorități etnice, membri ai burgheziei, ofițeri superiori, intelectuali, artiști, activiști ai mișcării muncitorești, „membri ai opoziției” care au fost definiți complet aleatoriu și nenumărați membri ai partidului comunist însuși.
Și noi, evreii? Mulți evrei și-au vândut sufletul diavolului revoluției comuniste și au sânge pe mâini pentru veșnicie. Dr. Halfin a descris valurile terorii sovietice ca fiind un „carnaval al crimelor în masă”, „fantezie de epurare” și „mesianism al răului”. Se pare că și evreii, atunci când devin captivați de ideologia mesianică, pot deveni mari ucigași, printre cei mai mari cunoscuți din istoria modernă. Chiar dacă o negăm, nu putem scăpa de evreitatea „spânzuratorilor noștri”, care au slujit Teroarea Roșie cu loialitate și dăruire de la înființarea ei.
Un student israelian termină liceul fără să audă niciodată numele „Genrikh Yagoda”, cel mai mare ucigaș evreu al secolului al XX-lea, comandant adjunct al GPU și fondatorul și comandantul NKVD. Yagoda a implementat cu sârguință ordinele de colectivizare ale lui Stalin și este responsabil pentru moartea a cel puțin 10 milioane de oameni. Deputații săi evrei au stabilit și gestionat sistemul Gulag”.
Plocker afirmă apoi un punct de vedere prea comun în rândul evreilor de pretutindeni, când scrie: „Evreii activi în aparatele oficiale de teroare comuniste. . . nu a făcut acest lucru, evident, ca evrei, ci mai degrabă ca stalinişti, comunişti şi „popor sovietic”. Dar el se răscumpără declarând în continuare: „Propria mea părere este diferită. Mi se pare inacceptabil ca o persoană să fie considerată un membru al poporului evreu atunci când face lucruri mari, dar să nu fie considerată parte a poporului nostru când face lucruri uimitor de disprețuitoare.” nu as putea fi de accord cu asta.
Dacă argumentele sunt valide, atunci Germania nu ar trebui să-și ceară scuze sau să simtă remuşcări pentru nimic, pentru că până la urmă Hitler nu se comporta ca un german, ci ca un „european” sau „nazist”. Aceasta este pur și simplu o încercare slabă de a ne spune că evreii sunt „cu adevărat evrei” doar atunci când sunt buni. Când sunt răi, evreismul lor este probabil lepădat și își asumă o altă identitate.
Evreii nu sunt dispuși să se confrunte cu istoria unui număr semnificativ de oameni care comit atrocități sălbatice, așa că își minimizează propria origine, rescriu istoria și o uită. Poate chiar mai exact, cum rămâne cu tratamentul sălbatic și inuman pe care evreii din Israel îl aplică poporului palestinian? Când împușcă copii în cap, bombardează școala ONU pentru a distruge total, distrug școala americană din Gaza cu fosfor alb și ard copiii de vii, se comportă ei ca evrei? Cu siguranță ca evrei trebuie să fie.
Plocker se referă la un alt lucru, o încercare de a confunda și a transfera răspunderea și vinovăția de la evrei către poporul rus. El a observat că Niall Ferguson, un așa-zis „istoric” la Universitatea Harvard, în cartea sa „Războiul lumii”, a scris că „nicio revoluție din istoria omenirii nu și-a devorat copiii cu același apetit neîngrădit ca și sovieticii in revoluţie”. Plocker și-a amintit, de asemenea, că doctorul Igal Halfin de la Universitatea din Tel Aviv, într-o carte despre epurările staliniste, a scris că „violența stalinistă a fost unică prin faptul că a fost direcționată intern”.
Mi se pare că ambele afirmații sunt un sofism idiot respingător, aparent acte deliberate pentru a devia responsabilitatea pentru o campanie de crimă în masă aproape fără egal. În niciun fel Revoluția Sovietică nu și-a „devorat propriii copii”; mai degrabă evreii au venit în Rusia pentru a devora copiii ruși. Și violența a fost „dirijată în interior” doar în sensul că cei care o executau erau agenți externi, străini care au venit să ucidă.
Un pic de fundal istoric
Într-un eseu anterior despre Evrei și revoluții (2) am observat că au existat multe valuri de încercări de revoluții în trecut, toate instigate de evrei, dar în mare parte îngropate și denaturate de acești oameni. Rusia este un caz deosebit. Nu pare larg cunoscut, dar Rusia a avut mai mult decât cota sa de încercări de revoluție, atât înainte, cât și după evenimentul din 1917, pe care îl cunoaștem cu toții drept „Revoluția Rusă”.
Revoluțiile din 1848
Lumea în 1848 a avut o epidemie virtuală de încercări de revoluții și răsturnări ale guvernului, care au afectat literalmente zeci de țări, printre care Rusia. În Franța a avut un succes ușor, dar toate celelalte au fost zdrobite. Cu toate acestea, 1848 a fost un moment major în istoria lumii care nu este aproape niciodată văzut ca atare, deoarece elementele individuale sunt toate tratate separat de așa-zișii noștri istorici (în primul rând evrei) și editorii de cărți (aproape în întregime evrei), care nu ne oferă niciodată instrumente pentru a lega toate acele evenimente disparate într-o singură imagine. Nu mă voi opri aici, dar toate acele revoluții din acel an au fost din aceeași sursă, un efort concentrat enorm de a reconfigura guvernele lumii pentru a fi mai compatibile cu scopurile evreilor khazari.
Revoluția din 1881
Rusia a avut o altă revoluție în 1881, (3) provocată de același popor, în acest caz cu asasinarea țarului Alexandru al II-lea de către o evreică pe nume Vera Figner, liderul unui grup terorist evreiesc numit „Voința Poporului”. Aceasta a fost notificarea lor către noul țar Alexandru al III-lea: (4)
Revoluția din 1890
Se pare că nici revoluționarilor noștri nu le-a păsat prea mult de Alexandru al III-lea și au făcut o altă încercare născută moartă în 1890. Ca parte a complotului lor revoluționar, evreii au profitat de o recoltă slabă în încercarea de a promova o revoluție populară cu foamete, deoarece făcut în Franța. Guvernul rus nu a fost la început conștient de amploarea recoltei slabe și a penuriei de alimente și a întârziat acțiunea pentru ceva timp. Dându-și seama de rezultatul natural și știind, de asemenea, că prețurile cerealelor erau mult mai mari pentru export decât pentru consumul intern, „cumpărătorii de cereale” evrei au anticipat acțiunile guvernului, cumpărând și exportând rapid o mare parte din recolta deja limitată a anului înainte ca edictele imperiale să poată împiedica aceasta. Foametea rezultată a fost gravă și aproape 500.000 de oameni au murit. Revoluția sperată nu a apărut însă. (5)
Revoluția din 1905
Următoarea încercare care a urmat a fost mult mai importantă, aceasta fiind revoluția din 1905 și evenimentul numit „Duminica sângeroasă” în care un protest organizat a fost înlăturat destul de brutal de noul țar Nicolae al II-lea. În următorii doi ani, evreii au organizat brigăzi teroriste care au ucis multe mii de oameni, în principal polițiști și oficiali guvernamentali. Câteva mii de teroriști evrei au fost prinși și exilați în Siberia și în alte părți, dar această poveste are un element strâns legat și foarte important pe care istoria l-a deconectat și pe care trebuie să-l înțelegem. (6)
Războiul ruso-japonez
Nu voi intra în prea multe detalii aici, deoarece subiectul este vast și alte referințe sunt ușor disponibile cu privire la faptele de bază. (7) În termeni simpli, Rusia dorea un port naval cu apă caldă în Coreea de Nord sau China de Nord, zone aflate sub controlul japonezilor. Imaginea este un pic neclară, dar este clar că evreii împingeau puternic belicositatea și insolubilitatea de ambele părți și, cu siguranță, promovau un angajament militar serios. Jacob Schiff promova o politică (complet fictivă) de a ajuta Japonia să se industrializeze și să se militarizeze, pentru a se proteja de „creștinii țarului Rusiei”. (8)
Unul dintre detaliile cruciale pe care istoria le-a suprimat este că Japonia nu numai că era împinsă într-un război cu Rusia, dar a primit o finanțare de 200 de milioane de dolari de la Rothschildzii europeni pentru a cumpăra o gamă largă de arme și arme furnizate în mod convenabil de fabricile de arme Rothschild din Germania. Japonia a fost literalmente înarmată până în dinți cu cele mai recente din toate – și totul pe credit. Un alt detaliu pe care istoria l-a omis este că Rusia a fost vândută în esență aceleași arme pentru aproximativ aceleași 200 de milioane de dolari și, de asemenea, pe credit, finanțat de un alt grup de bancheri evrei, dar furnizat de aceleași fabrici Rothschild. Din fericire pentru japonezi, armele lor au sosit exact la timp pentru atacurile asupra Rusiei, permițând Japoniei să distrugă o mare parte din flota rusă. Din nefericire pentru Rusia, transporturile lor de arme au fost întârziate în mod inexplicabil, nu au ajuns până când toate pagubele au fost făcute, lăsând astfel guvernul slab, demoralizat și în dezordine, cu o mare parte din armată distrusă.
În ciuda acestei înfrângeri, Rusia a obținut în cele din urmă jumătate din insula Sahalin la acea vreme pentru a fi folosită ca baze navale și a obținut restul după al Doilea Război Mondial. Astfel, japonezii și-au dat seama că războiul lor cu Rusia nu a fost de fapt de niciun folos, cel puțin nu pentru ei. Cu toate acestea, ei și-au dat seama și de altceva – că au fost absorbiți de evrei într-un război cu Rusia cu scopul unic de a slăbi Rusia, ca pregătire pentru revoluția planificată din 1905. Nu numai că nu au obținut niciun beneficiu din război, ci au fost folosiți doar ca un instrument involuntar pentru a slăbi un inamic pe care să-l cucerească altcineva – și au lăsat aproape faliment și cu 200 de milioane de dolari în datorii pentru experiență.
Cărțile noastre de istorie și Wikipedia nu vorbesc de acest lucru. Un exemplu al modului în care omiterea unui singur detaliu esențial schimbă întreaga imagine a unui eveniment istoric, conducând toți elevii la concluzia exact greșită.
Japonezii nu au uitat acest lucru și, cu alte experiențe similare, și-au dat seama că nu vor fi niciodată acceptați ca parte a lumii occidentale. Astfel, atunci când vânturile celui de-al Doilea Război Mondial au început să sufle, japonezii, bine înțeles, nu au vrut inamici în mijlocul lor. Ei i-au expulzat mai întâi pe toți evreii din Nagasaki în 1926 și apoi pe toți evreii din toată Japonia. Aici putem face mai multe legături istorice. Pare aproape o certitudine că motivul pentru care Bernard Baruch, un evreu și „cel mai puternic om din SUA” la acea vreme, a ales Nagasaki drept una dintre țintele bombei atomice. Și expulzările totale ulterioare au fost, fără îndoială, motivul pentru care Baruch a ales Japonia ca țintă pentru ca SUA să-și demonstreze noua sa pricepere atomică.
„Muncitori ai Rusiei! Astăzi, 1 martie, Alexandru Tiranul (Alexandru al II-lea) a fost ucis de noi, socialiștii. A fost ucis pentru că nu-i păsa de oamenii lui. I-a împovărat cu taxe. L-a lipsit pe țăran de pământul său. El a predat muncitorii jefuitorilor și exploatatorilor. El nu a dat libertate oamenilor. Nu a ascultat de lacrimile oamenilor. Îi păsa doar de bogați. El însuși a trăit în lux. Poliția a maltratat oamenii și el i-a răsplătit în loc să-i pedepsească. El a spânzurat sau exilat pe oricine s-a remarcat în numele poporului sau în numele justiției. De aceea a fost ucis. Un țar ar trebui să fie un păstor bun, gata să-și dedice viața oilor sale. Alexandru al II-lea a fost un lup răpitor și l-a cuprins o moarte teribilă.”
Evreii khazari nu ierta nicio natiune care ii expulza, motiv pentru care saraca Cuba a fost pedepsita ingrozitor inca de la revolutia lui Castro, si unul dintre motivele pentru care China este o tinta astazi – pentru ca Mao a expulzat toate parghiile opiumului si toate celelalt la fel de evriesti din China de îndată ce a preluat puterea. Publicațiile evreiești ne spun că evreii au părăsit Shanghai „în grabă” după război, neglijând să menționeze cauza acelei „grabi”.
Aceasta este pe de o deoparte, dar a doua expulzare a tuturor evreilor din Japonia este sursa poveștilor inventate despre Shanghai „întâmpinând 40.000 de evrei care scăpau de atrocitățile lui Hitler în Europa”. Povestea, o minciună în întregime, spune că toți acești evrei au călătorit din Germania la Shanghai, unde ar fi „feriți” de Hitler. Dar dacă acesta ar fi fost obiectivul lor, trecerea graniței în Rusia ar fi fost suficientă; a ajunge la Moscova ar fi fost mai mult decât suficient. Parcurs 7.000 Km. tot drumul prin Siberia, apoi încă 5.000 Kms. la sud până la Shanghai nu are sens. Pe drum erau multe locuri sigure. În orice caz, transportul de la Moscova la Siberia a fost în cel mai bun caz minim și nu exista un sistem capabil să transporte încă 40.000 de oameni la Yakutsk și nici nu existau facilități pentru a-i duce prin Siberia, Mongolia și Manciuria controlată de Japonia până la Shanghai. Deși ar fi putut fi câțiva care au călătorit pe uscat, evreii expulzați din Japonia au fost cei care au inundat în Shanghai. Și nu „chinezii cu inima caldă” au salvat 40.000 de evrei de Hitler, așa cum ni se spune. Japonezii dețineau controlul deplin asupra Shanghaiului, precum și a unei mari părți din nord-estul Chinei, iar Shanghaiul avea deja un număr mare de evrei(de la opiu), așa că transferul a fost unul natural. „China” nu a avut niciun cuvânt de spus în această chestiune, Shanghai nu a avut niciun cuvânt de spus în această chestiune și toți acei „chinezi cu inima caldă” nici măcar nu știau ce s-a întâmplat.
Înapoi la Revoluția din 1905
Țarul de la acea vreme, Nicolae al II-lea, a avut o schimbare serioasă de părere și era dispus să facă concesii majore pentru a-și menține țara în pace și pentru a evita un război civil. Unul dintre cei mai eficienți miniștri ai săi, Peter Stolypin, a propus multe schimbări care ar fi cimentat mulțumirea populației și securitatea Rusiei. Se spune că Stolypin ar fi fost probabil singurul om care ar fi putut evita toată vărsarea de sânge și ar fi putut salva Romanovii. Astfel, Stolypin a trebuit eliminat. (9) Un revoluționar evreu pe nume Dmitri Bogrov l-a împușcat și ucis pe Stolypin. (10) Evreii au susținut rapid că Bogrov „a acționat singur”, dar misterele despre acel asasinat nu au fost niciodată rezolvate. În orice caz, asasinarea lui a condamnat dinastia Romanov. Wikipedia nu avea idee că Bogrov era evreu? (11)
Revoluția rusă din 1917
Trebuie să remarcăm mai întâi că Revoluția Rusă din 1917 nu a fost, în niciun fel, o revoluție „rusă”. A fost în întregime, 100%, o revoluție evreiască împotriva Rusiei și a poporului rus. Nativii ruși nu au avut niciun rol în planificare și au jucat un rol mic în execuția acestei imense tragedii, absolut unul dintre cele mai sângeroase și mai sălbatice evenimente din istoria recentă a lumii.
Nu atât revoluția ne interesează, ci evenimentele care preced și care urmează ar trebui să ne atragă atenția. Evreii doreau cu disperare o revoltă pentru a distruge Rusia așa cum era, conform planului de control comunist la nivel mondial. De data aceasta, au planificat mult mai atent. Nu pare larg cunoscut, dar Troțki și câteva sute de evrei ruși care au fost expulzați din Rusia după revoluția eșuată din 1905, se aflau cu toții în SUA, primind pregătire pentru următoarea încercare și au primit literalmente mulți ani de antrenament. Revolutia a fost finanțata în mare măsură de Jacob Schiff și Max Warburg, care au cheltuit peste 20 de milioane de dolari pentru pregătirea și finanțarea revoluției în sine. Asta ar fi aproximativ 750 de milioane de dolari astăzi, o sumă enormă de bani pentru vremea respectivă.
În martie 1917, Schiff și Warburg l-au trimis pe Lev Davidovich Bronstein, mai cunoscut sub numele de „Troțki” și grupul său de câteva sute de comuniști evrei, în Rusia, pentru a stimula o revoluție. În același timp, aproximativ 90.000 de evrei exilați s-au întors în Rusia din întreaga lume pentru a se infiltra în țară și a asista la revoluție, majoritatea schimbându-și numele evreiești pentru a se integra mai ușor în societatea rusă. Puteți vedea că aceasta nu a fost o întreprindere banală, ci una cu o planificare extinsă la nivel mondial dintr-o singură sursă – acea sursă fiind orașul Londrei.
Lenin a fost trimis prin Europa în Rusia cu faimosul „tren sigilat” cu încă 5 sau 6 milioane de dolari în aur (aproximativ 175 de milioane de dolari în dolari de astăzi). În același timp, Troțki a părăsit New York-ul la bordul navei S.S. Christiania cu aproximativ 300 de revoluționari evrei pregătiți intensiv, cu un tezaur uriaș de aur în mână, primul lor port de escală fiind Halifax, Nova Scoția. Guvernul canadian era conștient de complot și de identitățile acelor bărbați și l-a arestat pe Troțki și pe oamenii lui și le-a confiscat aurul. Dar evreii au reacționat imediat și cu amenințări cu forța, cu William Wiseman de la Kuhn Loeb și celebra Casa „Colonel”, impunând o presiune enormă asupra Canadei pentru a-i elibera pe bărbați. Canada, lașă ca întotdeauna, a capitulat în fața presiunii și s-a conformat. Troțki apoi liber să se întâlnească cu Lenin și să continue cu planurile evreiești pentru Rusia. Aceasta este una dintre multele părți ale istoriei Canadei pe care niciun canadian nu are voie să le învețe.
În lumea asigurărilor autovehiculelor a existat o doctrină de atribuire a răspunderii pentru coliziuni, cunoscută sub numele de „ultima șansă clară”. Teoria a fost că, indiferent de cine a creat circumstanțele pentru un accident, dacă un șofer avea o ultimă șansă clară de a evita coliziunea, dar nu reușește să o exercite, vina va cădea asupra lui. Dacă adoptăm această doctrină, Canada a avut ultima șansă clară și poate fi apreciată întreaga vină pentru revoluția din Rusia și numărul enorm de victime care a urmat.
Revoluționarii evrei
Georgianul, Ioseb Besarionis dze Jughashvili (alias Joseph Vissarionovici Stalin), poate să fi fost puțin mai mult decât un front, adevărata putere din spatele tronului emanând din orașul Londrei și condusă de Jacob Schiff și Max Warburg. Unii istorici sunt de acord că Stalin a fost o simplă figura de profil, că Lazar Kaganovici (șeful evreu al CHEKA și fratele soției evreice a lui Stalin) era cu adevărat responsabilul. Mai mult de câțiva istorici par să accepte teza conform căreia toți evreii în poziții importante sub Stalin au fost cei care au luat de fapt deciziile și au determinat politicile.
Trebuie remarcat faptul că, în timp ce evreii reprezentau doar un procent minuscul din populația Rusiei, între 80% și 90% din toți revoluționarii ruși erau evrei și, în unele segmente precum Gulaguri și CHEKA, participarea evreilor a fost efectiv de 100%. Evreii au dominat în mod absolut întregul regim bolșevic abia după contra Revoluția din Octombrie Roșie din 1917. Aproape toți miniștrii din primul guvern sovietic erau evrei, iar puținii care nu erau, erau francmasoni, aveau soții evreice și vorbeau idiș. „Revoluția bolșevică din Rusia a fost opera creierului evreiesc, a nemulțumirii evreilor, a planificării evreiești, al cărei scop este să creeze o nouă ordine în lume.” (12) După cum sa menționat mai sus, aproximativ 90.000 de evrei din multe regiuni europene s-au revărsat în marile orașe ale Rusiei, pentru a primi funcții executive proeminente în toate sectoarele majore ale guvernului și economiei.
„Conform datelor furnizate de presa sovietică, din 556 de funcționari importanți ai statului bolșevic, printre care și cei mai sus amintiți, în anii 1918-1919 erau: 17 ruși, doi ucraineni, unsprezece armeni, 35 letoni [letoni], 15 germani. , un maghiar, zece georgieni, trei polonezi, trei finlandezi, un ceh, un Karaim și 457 de evrei.” (13)
„Conform documentelor Departamentului de Stat al SUA, un grup de elite financiare evreiești puternice plănuiau răsturnarea țarului rus, Nicolae al II-lea, în 1916. Acești complotatori includeau Jacob Schiff, Mortimer Schiff, Felix Warburg, Otto Kahn și Isaac Zeelman. Ei au decis că Rusia ar trebui distrusă și va fi implementat un regim dictatorial comunist, supus dictaturilor evreilor internaționali.” (14)
Alexander Soljenițîn a scris: „Trebuie să înțelegi. . . . Bolșevicii care au preluat Rusia nu erau ruși. I-au urât pe ruși! Ei i-au urât pe creștini! Conduși de ura etnică, au torturat și măcelărit milioane de ruși fără nicio fărâmă de remuşcări umane. Revoluția din octombrie nu a fost ceea ce voi numiți în America „Revoluția Rusă”. A fost o invazie și cucerire asupra poporului rus. Mai mulți dintre compatrioții mei au suferit crime oribile la mâinile pătate de sânge decât orice popor sau națiune a suferit vreodată în întreaga istorie a omenirii. Nu poate fi subestimat! Bolșevismul a fost cel mai mare măcel uman din toate timpurile. Faptul că cea mai mare parte a lumii nu cunoaște această realitate este dovada că mass-media globală în sine este în mâinile făptuitorilor. Nu putem afirma că toți evreii sunt bolșevici, dar fără evrei nu ar fi existat bolșevism. Pentru un evreu, nimic nu este mai insultător decât adevărul. Teroriștii evrei înnebuniți de sânge au ucis 66 de milioane în Rusia între 1918 și 1957.” (15)
Winston Churchill a scris: „Nu este nevoie să exagerăm rolul jucat în crearea bolșevismului și în realizarea efectivă a Revoluției Ruse de acești evrei internaționali și în cea mai mare parte atei. . . În instituțiile sovietice predominanța evreilor este și mai uluitoare. Și partea proeminentă, dacă nu chiar cea principală, în sistemul terorismului aplicat de Comisiile Extraordinare pentru Combaterea Contrarevoluției (CHEKA) a fost luată de evrei și, în unele cazuri notabile, de evreițe.” (16)
„Revoluția mondială pe care o vom experimenta va fi exclusiv problema noastră și va sta în mâinile noastre. Această revoluție va înăspri dominația evreiască asupra tuturor celorlalți oameni.” (17)
CHEKA evreiasca
CHEKA evreiască a fost o forță de poliție secretă creată prin NKVD; machiajul său era aproape în întregime evreiesc. „Evreii au dominat în mod deosebit în cea mai temută și însetată parte a aparatului de stat bolșevic, CHEKA, care era alcătuită din 250.000 de ofițeri”, toți evrei, și cu putere nelimitată, Kaganovici și organizația sa CHEKA acționând ca „polițist, anchetator, temnicer, procuror, judecător și călău”. (18)
Lazar Kaganovici a fost șeful evreu al CHEKA și a fost renumit pentru epurările sale asupra celor care s-au opus controlului evreiesc asupra țării. Oricine îndrăznea să critice supremația evreiască a fost ucis fără milă, deoarece „antisemitismul” a devenit o crimă pedepsită cu moartea în Uniunea Sovietică.
În primul rând, CHEKA a adunat toati rusii care nu au reușit să sprijine guvernul evreiesc, apoi i-au torturat și i-au ucis. Aceasta a inclus în special militarii și muncitorii guvernamentali, tot clerul creștin și oricine avea proprietăți evaluate la peste 10.000 de ruble. Evreii care operau CHEKA nu numai că au exterminat toate aceste categorii de oameni, ci s-au specializat în tortură, metodele lor incluzând jupuirea oamenilor în viață, scalpul, ținerea în țeapă, spânzurarea, uciderea cu pietre, fiind „încoronați” cu sârmă ghimpată, legați de scânduri. și împins încet în rezervoare cu apă clocotită. A mai existat o altă atrocitate care a fost făcută în mod obișnuit sclavilor negri din America, aceea de a lovi cuiele într-un butoi mare de lemn, astfel încât vârfurile să iasă în interior, apoi așezarea unui bărbat gol în butoi, închizând-l în cuie și rostogolindu-l în jos pe pante abrupte. Ei au folosit, de asemenea, ceea ce se numește „tortura șobolanului”, plasând un șobolan într-o cutie metalică cu fund deschis, atașată de abdomenul unui bărbat, apoi încălzind cutia metalică la roșu, moment în care animalul, înnebunit de căldură, ar fi încercat să scape mâncând în corpul bărbatului.
Acești evrei s-au specializat și în torturarea și uciderea femeilor și a copiilor, violând în mod inevitabil femeile înainte de a fi ucise. Evreii CHEKA au cutreierat destul de deschis prin mediul rural răpind și ucigând copii, în cele din urmă exterminând întregi populații rurale. De asemenea, au incendiat multe sau chiar majoritatea bisericilor și au distrus majoritatea monumentelor creștine din Rusia, i-au transformat pe preoți în măturători de străzi sau pur și simplu i-au ucis de-a dreptul. În cele din urmă, majoritatea clericilor creștini au fost uciși de evrei. „CHEKA evreiesc a exterminat sistematic pe cei bogați, clasa de afaceri, clasa educată inteligentă, toate segmentele de înaltă performanță ale populației, lăsând Rusia cu o populație de muncitori ignoranți, țărani și o elită guvernantă evreiască puternică.”
De asemenea, evreii din CHEKA au ucis întreaga familie a țarului Nicolae al II-lea, „ultimul dintre Romanov”. Iakov M. Yurovksy, un evreu, a comis crimele. Troțki a raționalizat crimele drept „o măsură utilă, nu numai oportună, ci și necesară”. El a susținut că a dovedit si că „a arătat tuturor că vom continua să luptăm fără milă, fără să ne oprim la nimic”. El a spus că execuțiile au fost menite „să sperie, să înspăimânte și să insufle un sentiment de deznădejde” în creștini și, de asemenea, să le arate celorlalți evrei că „nu există întoarcere, că în față se află fie victoria totală, fie soarta totală”.
Gulagul evreiesc
Gulagurile constau din aproximativ 500 de lagăre de concentrare evreiești înființate sub CHEKA și utilizate în principal pentru muncă forțată, orice dizidenți din populație primind de obicei pedepse de la 5 la 25 de ani de muncă silnică. Yagoda a trimis sute de mii de oameni să lucreze la proiectul canalului Mării Baltice, unde un număr nenumărat de ruși, ucraineni și alții au pierit. Sistemul a fost creat și fondat de doi evrei, Naftaly Frenkel și Levi Berman, sub controlul direct al lui Genrikh Yagoda și cu lagărele comandate de evrei precum Rappoport, Solz și Spiegelglas, toți fiind amintiți pe larg în lucrarea lui. Soljeniţîn.
„Milioane de oameni nevinovați au fost închiși în aceste gulag-uri care au devenit în cele din urmă lagăre ale morții. „Prizonierii lucrau în aer liber și în mine, în regiunile aride și în Cercul Arctic, fără îmbrăcăminte adecvată, unelte, adăpost, hrană sau chiar apă curată. Au străbătut prin noroi la temperaturi sub zero -20C, au tăiat copaci cu ferăstrăile de mână, au săpat pe pământ înghețat cu târnăcopi primitivi și au ridicat stânci uriașe cu unelte primitive. Alții extrageau manual cărbunele sau cuprul, suferind adesea boli pulmonare dureroase sau fatale din cauza inhalării de praf de minereu în timpul serviciului. Acești prizonieri au lucrat până la 14 ore pe zi la proiecte masive, inclusiv Canalul Moscova-Volga, Canalul Marea Albă-Baltică și Autostrada Kolyma.
Înainte de moartea lui Stalin, aproape 20 de milioane de bărbați și femei au fost transportați în aceste lagăre din Siberia și în alte avanposturi, mulți dintre ei nu se mai întorceau niciodată. Prizonierii sufereau de foame, boală, violență și frig; au murit un număr imens de oameni. Foametea nu era neobișnuită, deoarece prizonierii abia erau hrăniți suficient pentru a suporta o muncă atât de dificilă. Alți prizonieri au fost pur și simplu târâți în pădure și împușcați de gardieni fără motiv. (19)
Colectivizarea evreiască
Bolșevicii evrei au pus în aplicare o politică cunoscută sub numele de „Colectivizare”, care însemna confiscarea tuturor pământurilor țărănești în numele statului și prin folosirea Terorii Roșii de către CHEKA. „Asta este ceea ce Karl Marx însuși a descris drept „esența comunismului”, pentru a aboli proprietatea privată care aparține neamurilor”. După vreo duzină de ani, peste 90% din întregul teren fusese „colectivizat”. Un rezultat direct al acestui proces a fost moartea prin foame, deoarece evreii au confiscat nu numai pământul, ci toate cerealele din aceste zone, condamnând direct țăranii la moarte.
Foametele create în Rusia de evrei erau de neimaginat. Un istoric, Yulia Khmelevskaya, a scris că „Oamenii mâncau aproape tot ce putea fi înghițit. Au mâncat paie de pe acoperiș.” Evreii au organizat în mod deliberat trei valuri mari de „foamete provocate de om, menite să înfometeze fermierii din Ucraina, Belarus, Kazahstan și Rusia. Milioane de oameni au murit o moarte lentă, iar oamenii au recurs la mâncarea de iarbă, iar unii chiar la canibalism.” Și atitudinea evreilor față de asta? Troțki este faimos pentru că a declarat: „Muriți de foame? Aceasta nu este încă foamete; când femeile tale încep să-și mănânce copiii, atunci poți să vii și să spui că murim de foame.” (20)
Holodomorul evreiesc din Ucraina
Enciclopedia Britannica estimează că aproximativ 8 milioane de oameni, cinci milioane dintre ei ucraineni, au murit de foame, dar de o foamete Kaganovici, iar cele trei genocide Holodomor împreună au dus la un bilanț de morți de 16,5 milioane de oameni. Mass-media evreiască și organizațiile evreiești de orice tip depun astăzi eforturi enorme pentru a respinge foametea ucraineană drept o farsă, atunci când dovezile sunt copleșitoare. Ei fac acest lucru în primul rând pentru a evita competiția pentru evrei ca singurele victime ale lumii în al Doilea Război Mondial. Acest lucru este mai rău decât vă puteți imagina; cu toții am văzut fotografii cu mormane uriașe de cadavre slăbite – literalmente piele și oase îngrămădite la doi sau mai mulți metri înălțime, care ne sunt prezentate ca dovezi ale evreilor morți de foame din cauza germanilor. Dar nu sunt așa ceva. Ele sunt în schimb dovezi că ucrainenii, rușii și alți slavi au murit de foame din cauza evreilor. (21)
Aleksandr Soljenițîn a estimat că, în total, regimul evreiesc din Rusia a reușit să extermine peste 60 de milioane de oameni, inclusiv victimele colectivizării forțate, foametele și epurările, expulzările, exilările, execuțiile și decesele în masă din Gulags. A mai spus că „crimele la scară industrială ca acestea sunt o parte esențială a teoriei comuniste [evreiești]”.
Simpatia evreiască khazară pentru victim
Troțki a spus: „Trebuie să transformăm Rusia într-un deșert, populat de negri albi cărora le vom impune o tiranie precum cei mai groaznici despoți estici la care nu au visat niciodată. Singura diferență este că aceasta va fi o tiranie de stânga, nu o tiranie de dreapta. Va fi o tiranie roșie (evreiască), și nu una albă. Ne referim la cuvântul „roșu” la propriu, pentru că vom vărsa astfel de inundații de sânge care vor face ca toate pierderile umane suferite în războaiele capitaliste să pălească prin comparație. Cei mai mari bancheri de peste ocean vor lucra în cel mai apropiat contact posibil cu noi. Dacă vom câștiga revoluția, vom stabili puterea sionismului pe epava funeraliilor revoluției și vom deveni o putere în fața căreia întreaga lume se va scufunda în genunchi. Vom ști ce este adevărata putere. Prin teroare și băi de sânge, vom reduce inteligența rusă la o stare de deplină de stupidenie și idioție și la o existență animală.” Lenin a spus că „trei sferturi din omenire pot muri, dacă este necesar, pentru a asigura celălalt sfert pentru comunism”.
Grigori Zinoviev, șeful Internaționalei Comuniste Evreiești (Comintern), a scris într-un articol din Krasnaya Gazeta, în 1918, unde a afirmat: „Vom face inimile noastre crude, dure și neclintite, pentru ca nicio milă să nu intre în ele și ca să nu tremure la vederea unei mări de sânge duşman. Vom da drumul la porțile acelei mări. Fără milă, fără crutare, ne vom ucide dușmanii în zeci de sute. Lasă-i să fie mii. Lasă-i să se înece în propriul lor sânge. Să fie inundații de sânge de burghez; mai mult sânge, pe cât posibil.” (22)
Evreii lui Stalin
Lazar Kaganovici
Lazar Kaganovici a fost un apropiat al lui Iosif Stalin și fratele soției lui Stalin. După cum s-a menționat mai sus, Kaganovici a fost șeful evreiesc al CHEKA și renumit pentru epurarea celor care s-au opus controlului evreiesc asupra țării, după ce au ordonat moartea a milioane de oameni. Kaganovici s-a lăudat deschis cu responsabilitatea personală pentru uciderea a cel puțin douăzeci de milioane de oameni. Kaganovici a fost, de asemenea, cel care a prezidat distrugerea totală a bisericilor creștine și a clerului, bărbatul faimos pentru că stătea deasupra dărâmurilor unei biserici rusești și a proclamat: „Mama Rusia a fost doborâtă! I-am rupt fustele!”. (23)
Acest evreu cu adevărat „a făcut din viață un iad viu” pentru poporul Rusiei, ucigând nenumărate milioane de țărani nevinovați într-o mare de sânge. Nu toată lumea a obiectat: s-a raportat că un evreu de la Hollywood a spus: „Nu poți face o omletă fără a sparge ouă” și, într-o declarație atribuită în mod diferit atât lui Stalin, cât și lui Kaganovici, „Moartea unui bărbat este o tragedie, moartea unui milion este o statistică.” Pe de altă parte, Biblioteca Virtuală Evreiască pare să știe doar că Kaganovici „a gestionat construcția subteranului Moscovei” și că, în loc să fie principalul manipulator evreu al lui Stalin, „supunerea lui față de Stalin a fost clarificată din plin” într-un articol obscure. (24) Kaganovici a fost doar unul dintre ucigașii evrei în masă; au fost mulți alți evrei care au contribuit la masacrul rușilor în cele mai crude împrejurări.
Iakov Sverdlov
Yakov Sverdlov, cunoscut drept „diavolul revoluției”, a fost secretarul executiv și șeful guvernului evreiesc. Acesta a fost cel care a creat și a dezlănțuit ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Teroarea roșie”. Sverdlov a fost, de asemenea, cel care a inițiat așa-numita „decosacizare”, în care aproximativ 1 milion de cazaci Don au fost uciși cu brutalitate, inclusiv femei și sugari, adesea fiind îngropați de vii. În primii câțiva ani după 1917, se pare că fiecare acțiune sângeroasă împotriva poporului rus a fost instigată de Sverdlov, fiind „creierul partidului”. Scriitorul P. Paganuzi spunea că „crimele monstruoase ale bolșevicilor [evrei], care au depășit toate măsurile de cruzime, au fost comise la ordinele centrului, iar responsabilitatea principală pentru ele a revenit lui Sverdlovsk”. (25) (26) (27) (28) (29)
Sverdlov a fost cel care a dat ordin de ucidere a familiei regale ruse. „Cercetările din 1990 ale dramaturgului și istoricului Moscovei Edvard Radzinsky au descoperit rolul lui Sverdlov în ordonarea execuției țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale.” Evreii erau atât de mândri de el, încât orașul Ekaterinburg, unde au fost uciși țarul și familia sa, a fost redenumit Sverdlovsk în onoarea sa.
Genrikh Yagoda (real name: Genakh Gershenovich)
Genrikh Yagoda a fost descris drept „cel mai mare șef terorist al lui Stalin responsabil pentru menținerea lui la putere” și care a fost, fără îndoială, „unul dintre cei mai mari ucigași evrei în masă ai secolului al XX-lea”. A fost comandantul adjunct al GPU și fondatorul și comandantul NKVD. Yagoda a fost cel care a implementat colectivizarea pământurilor și culturilor țărănești și a fost responsabil pentru moartea a cel puțin 10 milioane de oameni. Deputații evrei ai lui Yagoda au fost cei care au înființat și au gestionat sistemul Gulag, descries atat de bine mai tarziu de Aleksandr Soljenițîn. (30) Mai târziu, Yagoda a fost retrogradat și înlocuit ca spânzurator șef de Nikolai Yezhov, „piticul însetat de sânge”.
Lavrentiy Pavlovici Beria
Lavrentiy Beria, cu siguranță cel mai puternic și mai vicios locotenent evreu al lui Stalin, a fost un ucigaș în masă de țărani și un maniac sexual și pedofil însetat de sânge, care a îngropat copii în subsolul lui, se pare că mulți era încă în viață. Beria a fost notoriul șef al poliției și puternicul locotenent care a inițiat masacrul de la Katyn. (31) Beria s-a alăturat CHEKA și a devenit șef al NKVD în Georgia și, în cele din urmă, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist, apoi viceprim-ministru și membru al Biroului Politic. După moartea lui Stalin în 1953, Beria a încercat să-l înlocuiască ca dictator al Uniunii Sovietice, dar a fost învins de Nikita Hrușciov, Molotov și Malenkov.
Ca exemplu al modului în care istoria este rotită, luați în considerare această afirmație aparent banală: „Beria a simbolizat de mult toate relele stalinismului. . .” Stalinism? Această imensă tragedie rusă, planificată și executată în întregime de evrei, este brusc redusă la un singur adjectiv care pune întreaga vină pe un bărbat care nu pare evreu. De fapt, Beria simbolizează toate relele „evreiismului”, încă „bântuind imaginația publică atât în Occident, cât și în fosta Uniune Sovietică”. Cu toate acestea, numele bărbatului (împreună cu alții) a fost șters din istorie și aproape nimeni nu a auzit de el.
Ilya Ehrenburg
A mai fost și Ilya Ehrenburg, care este probabil cel mai faimos evreu care i-a învățat pe oameni să urască – „Să omoare pe toți nemții pentru că nu sunt oameni”. (32) Ehrenburg a fost cel care a incitat trupele sovietice să violeze și să mutileze femeile germane, poloneze și cehe ca formă de pedeapsă, ca parte a agitației sale pentru genocid împotriva tuturor germanilor. (33)
„Germanii nu sunt ființe umane. De acum înainte, cuvântul „german” este cel mai oribil blestem. De acum înainte, cuvântul „german” ne lovește rapid. Nu avem nimic de discutat. Nu ne vom entuziasma. Vom ucide. Dacă nu ai ucis cel puțin un german pe zi, ai irosit ziua aceea… Dacă nu poți ucide un german cu un glonț, atunci omorâți-l cu baioneta. Dacă partea ta din front este liniștită și nu există nicio luptă, atunci ucide un german între timp… Dacă ai ucis deja un german, atunci omoră-l pe altul – nu este nimic mai amuzant pentru noi decât o grămadă de cadavre germane. Nu număra zilele, nu număra kilometrii. Numără un singur lucru: numărul de germani pe care i-ai ucis. Ucide nemții! … – Omorâți nemții! Ucide!”
Și într-un alt pliant: „Nemții trebuie uciși. Trebuie să-i omoram… Vă simțiți rău? Simți un coșmar în piept? … Ucide un german! Dacă ești un om drept și conștiincios – ucide un german! … Ucide!” (34)
Dar, conform Wikipedia, Ehrenburg a fost un om drăguț, un jurnalist liniștit, cel mai faimos pentru lucrările sale scrise care detaliază „genocidul evreilor ruși”. (35) În mod ciudat, scrierile sale fanatice care cer genocidul tuturor neamurilor germane au fost șterse de editorii noștri de cărți de istorie. (36)
Si multi altii
A fost Leonid Reichman, care era șeful departamentului special al NKVD și interogatorul șef al organizației, și un sadic deosebit de crud. (37) Mai sunt multe, nume care vor însemna puțin pentru tine: Alexander Parvus, Solomon Lozovsky, Moisei Uritsky, Adolph Abramovich Joffe, Dmitry Bogrov, Lev Kamenev (numele real Rosenfeld), Maxim Litvinov (născut Meir Henoch Mojszewicz Wallach-Finkelstein). ), Karl Radek (pe numele real Karol Sobelsohn), Grigori Zinoviev, Ilya Ehrenburg, Natalfy Frenkel, Mathias Berman. Toți ucigașii evrei în masă în propriul lor drept.
Anonimatul evreilor
Nu este întotdeauna ușor să cunoaștem cu certitudine identitatea evreiască a unor oameni din cauza încercărilor de atâtea naturi de a masca și de a înfunda faptele. Doar schimbându-și numele atât de des, evreii fac adevărul despre etnia lor dificil de deslușit. Lenin (Vladimir Ulyanov) era evreu. (38) (39) (40) (41) Acum se speculează pe scară largă că Stalin a fost un evreu georgian, chiar și mesagerul B’nai B’rith din Los Angeles l-a creditat ca fiind evreu. Cu siguranță, vorbea idiș, a avut trei soții evreice și nu avea crestini nicăieri în cercul său interior. Și, cu siguranță, o parte a problemei este că identificarea lui Stalin ca evreu îi elimină utilitatea ca afiș pentru psihopatologia rusă, lăsând niciun neam de vină pentru atrocitățile evreiești. După cum am menționat mai sus, acest lucru le permite evreilor să clasifice întreaga revoluție „rusă” și toate atrocitățile drept „stalinism”, adică un eveniment în întregime crestinesc când distrugerea Rusiei și exterminarea a peste 60 de milioane de ruși a fost în întregime creație evreiască. și execuție. Trebuie remarcat faptul că populația Rusiei la acea vreme era de doar 125 de milioane.
Există unele site-uri evreiești, cum ar fi “Evreu sau ne evreu”, care sunt adesea foarte utile în a oferi determinarea lor cu privire la etnia diferiților oameni și, de obicei, se poate scrie și cere o opinie sau o determinare. Dar există unii indivizi care par să fie proliști în acest sens. Unul dintre acestea este Reimert Ravenholt, fostul șef al USAID, cu siguranță unul dintre cei mai mari sociopați și psihopați ai tuturor timpurilor, care a sterilizat cu forța literalmente sute de milioane de femei din țările nedezvoltate și provocând numai Dumnezeu știe câte decese. Am încercat prin aceste site-uri evreiești să obțin informații sau opinii despre originea etnică a lui Ravenholt și numai în acest caz toate site-urile au refuzat în unanimitate să-mi răspundă.
„Dificultatea de a ajunge la o înțelegere exactă a problemei evreilor constă în faptul că există o religie evreiască distinctă și o rasă evreiască distinctă. Unde se termină unul și începe celălalt? Totuși, evreii vor răspunde cu certitudine că nu sunt o rasă, ci o religie și că a face diferența între ei și alte organisme religioase este o prejudecată pură și un antisemitism chel.” (42)
„Iudaismul este o religie, nu o națiune.” Acest lucru poate fi adevărat, dar nu discutăm despre religia iudaismului; mai degrabă, ne concentrăm asupra evreilor ca popor. Declarațiile precedente neagă că evreii sunt un popor, o rasă sau o națiune și pot fi identificați doar ca membri ai unei religii. Ei bine, poate, dar cum se face că eu – și sute de milioane de alții – ne putem uita la o față și vă pot spune imediat că acea persoană este evreu? Ar fi într-adevăr o religie foarte puternică dacă ar putea modifica trăsăturile faciale ale adepților săi.
Există mai mult decat asta. Cu mulți ani în urmă, evreul Kehillah din New York a făcut presiuni puternice asupra guvernului SUA pentru a evita cu totul identitățile etnice sau rasiale ale evreilor și pentru a le înregistra doar statutul de pașaport. Acest lucru a dus la faptul că guvernul nu avea cunoștințe clare despre numărul de evrei din SUA, NYC Kehilla fiind singurul organism care deține astfel de înregistrări. Evreii au mers mult mai departe în trecutul recent, făcând presiuni asupra guvernului SUA să facă ilegală orice cerere de desconspirare a religiei unei persoane, pe baza că aceasta echivalează cu „discriminare religioasă”. După ce au reușit acest lucru, evreii le-au combinat apoi pe cele două și au promovat puternic teza că „evreismul” este doar o religie și nu o rasă sau o națiune, făcând astfel imposibilă existența unor mijloace legale pentru a descoperi dacă cineva este evreu. Destul de inteligent. Și, deoarece atât de mulți evrei își schimbă frecvent numele, efortul de identificare devine aproape imposibil.
Totuși, efortul este necesar pentru că numai atunci când putem face această identificare putem forma legăturile necesare pentru a conecta toate punctele și pentru a înțelege atât istoria noastră, cât și actualitatea lumii. Doar cu această identificare ne putem da seama că pornografia este aproape exclusiv un talent evreiesc, că supa alfabetică a „preferințelor sexuale” este promovată aproape în întregime de evrei. Doar prin această identificare a evreilor ca rasă și națiune ne putem da seama că „Revoluția Rusă” a fost în realitate în întregime o revoluție evreiască împotriva Rusiei și că distrugerea și colonizarea Iugoslaviei, Irakului și Libiei au fost evenimente în întregime evreiești. chiar dacă a fost efectuată de armata SUA în numele evreilor. De exemplu, așa-numitele „ordine provizorii” emise pentru colonizarea Irakului de către Paul Bremer, capătă o lumină foarte diferită atunci când aflăm că Bremer, „Președintele temporar al Irakului” era evreu și un apropiat al lui Henry. Kissinger. (43) În mod clar, Bremer își lua direcția de la City of London și nu de la George Bush. Astfel, Irakul a fost și o „revoluție evreiască”, la fel ca Iugoslavia și Libia.
Există încă mai multe. Odată am avut o cunoştinţă în Shanghai pe nume Steven Wood – cu greu un nume pe care l-am identificat ca evreu. La acea vreme, Steven avea o poziție ridicată de resurse umane la Huawei și a mărturisit că deținea atât pașapoarte americane, cât și israeliene și că a călătorit în Israel de mai multe ori pe an. Într-o zi mi-a trimis un fișier de aproximativ 50Mb, dacă îmi amintesc bine, care conținea detaliile tehnice ale tuturor produselor Huawei. Am fost surprins pentru că mi s-a părut că sunt informații pe care nu ar fi trebuit să aibă, deoarece ingineria și designul nu făceau parte din fișa postului său. Nu mi-a spus niciodată nimic direct, dar, din context, am presupus că ori de câte ori a călătorit în Israel, toate informațiile Huawei mergeau cu el. Huawei, desigur, nu ar avea de unde să știe că au fost infiltrați.
Având în vedere dificultățile, este posibil să faceți erori ocazionale în identificare și să clasificați pe cineva provizoriu ca evreu atunci când nu este. Aș susține că astfel de erori ocazionale sunt aproape întotdeauna banale. Majoritatea celor identificați sunt morți, iar aceste erori, deși nefericite, este puțin probabil să facă un rău deosebit. Aceasta nu este în nici un caz o scuză pentru neglijență sau pentru o atitudine casuală, dar aș susține că este atât de mult în joc încât „este mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău”.
Există multe alte articole de o imensă semnificație istorică a căror aromă este modificată considerabil dacă putem face aceste identificări cu precizie. De exemplu, cea mai mare organizație criminală din istoria lumii a fost Compania Britanică a Indiilor de Est a lui Rothschild, urmată îndeaproape de Compania Olandeză a Indiilor de Est, ambele fiind create și controlate de evrei. Rothschild și evreii săi au ucis cel puțin 200 de milioane de oameni în India prin execuție și foamete, unele estimări fiind mult mai mari. În mod similar, afacerea de a cultiva opiu în India și de a-l forța în China au fost întreprinderi în întregime evreiești – pe care cărțile noastre de istorie, mulțumită editorilor evrei, le dau in vina pe „britanicilor”. Din nou, Rothschild și Sassoon au ucis acele cel puțin 100 de milioane în China prin sacrificare și cel puțin alte 50 de milioane prin alte mijloace. Programul MK-ULTRA al CIA a fost în întregime evreiesc în vârf și cel puțin în rândurile mijlocii, cu atrocități care s-ar putea să nu aibă niciodată un egal. Decizia de a face bombardamente incendiare în zonele rezidențiale ale Germaniei a fost rezultatul unuia dintre consilierii evrei ai lui Churchill. În mod similar, țeapa de lalele din Olanda și țeapa din Marea Chinei de Sud au fost preparate speciale evreiești. Există mult chiar mai multe.
Crimele istorice enorme sunt astfel acoperite, vina fiind atribuită persoanelor nepotrivite și lăsându-i pe evrei liberi să se prezinte ca victime ai lumii în loc de autori criminali.
Aș adăuga o notă finală. Cititorii se plâng adesea că nu sunt în măsură să găsească dovezi ale anumitor evenimente istorice, cum ar fi expulzările evreilor din Cuba sau China, afirmând că căutările lor nu descoperă nimic. Ei par incapabili să înțeleagă că Google cenzurează puternic orice subiect care se ocupă de evrei, de Israel, de istorie (în special de orice istorie care implică evrei), de majoritatea subiectelor politice și multe altele. Este aproape amuzant că Google nu știe despre expulzarea evreilor din China după război, ci știe multe despre evreii care au rămas în China și care au avut o mare influență. După cum a scris cineva: „Ar fi mai bine să nu știi atât de multe lucruri decât să știi atât de multe lucruri care sunt greșite”.
Nu ar trebui să fie necesar să subliniem că Google este la fel de evreiesc ca Israelul și că faptele istorice pe care le permite să scape prin net pe aceste subiecte sunt cele cu un anumit punct de vedere propagandistic și sunt, de cele mai multe ori, greșite în fapt. Din acest motiv și pentru că Google urmărește cu asiduitate (și salvează în perpetuitate) fiecare căutare, fiecare subiect, fiecare cuvânt cheie, fiecare link pe care s-a făcut clic, fiecare site web vizitat, nu am mai folosit Google de 20 de ani.
Și, în ciuda faptului că nu am programe sau aplicații legate de Google pe computerele mele, sunt încă avertizat cu peste 500 de încercări în fiecare lună de către Google care încearcă să-mi urmărească mișcările online.
Pogromurile evreiești
Acestea au fost evenimente de pedeapsă (prin întemnițarea sau uciderea evreilor) în Rusia și în alte țări, evenimente care sunt prezentate (și care ar fi putut fi) „vânătoare de vrăjitoare” împotriva evreilor pentru crimele comise în timpul și după Revoluția din 1917.
Cu toții am văzut destule filme de tip Dr. Jivago și Fiddler on the Roof pentru a ne da un sentiment al abordării evreilor care caută simpatie cu privire la Revoluția Rusă. Datorită controlului lor media și de la Hollywood, o mare parte sau chiar cea mai mare parte a conștiinței publice a lumii despre acest eveniment enorm a fost rezolvată doar la două elemente: unul, Stalin era rău, și doi, evreii din Rusia au suferit teribil de pe urma acestor „antisemitisme”. ” pogromuri, persecuții pe care evreii veșnic nevinovati nu le meritau pentru că niciun evreu nicăieri nu a făcut nimic nimănui. Este aproape de neimaginat că evreii au atât de mult control asupra mass-media și a publicării de cărți, încât au fost capabili să comită o păcăleală atât de enormă și cu adevărat de neiertat asupra conștiinței publice a lumii. În comparație cu ceea ce i-au făcut evreii poporului rus, așa-numitele „pogromuri” au fost prea banale pentru a merita menționate.
Evident, sunt de origine rusă. Dacă tu și prietenii tăi veniți în țara mea, exterminați cu brutalitate aproape jumătate din populația noastră, ucideți regele meu și întreaga lui familie și furați majoritatea comorilor regale, torturați milioane de oameni, creați foamete pentru a ucide alte milioane, distrugeți națiunea și economia, apoi jefuiați țara mea de cele mai neprețuite comori de artă, golind și banca centrală a guvernului meu la ieșire, aș putea fi tentat să vă vânez și să vă ucid și pe voi.
Epilog
„Nu trebuie să uităm că unii dintre cei mai mari ucigași [în masă] ai timpurilor moderne au fost evrei.”
Își amintește cineva că Hitler a scris: „Evreii nu sunt ființe umane. De acum înainte, cuvântul „evreu” este cel mai oribil blestem. Evreii trebuie uciși. Trebuie să-i ucizi… Dacă nu poți ucide un evreu cu un glonț, atunci ucide-l cu baioneta ta… Omoară un evreu! Dacă ești un om drept și conștiincios – ucide un evreu! Dacă ai ucis deja un evreu, atunci omorâți-l pe altul… Ucideți!”
Nu, desigur că nu. Apoi, este rezonabil să ne întrebăm de ce Hitler a devenit băiatul de afiș al atrocităților istorice, când majoritatea acestor evrei erau mult mai răi, mai ales având în vedere că multe, dacă nu majoritatea, așa-numitele atrocități naziste au fost doar „porno cu atrocități” dovedite mai târziu. să fi fost în întregime fabricat de evrei. De ce suntem inundați de povești despre relele lui Hitler, atât reale, cât și imaginare, dar nu am auzit niciodată de Beria, Kaganovici, Yagoda, Ehrenberg sau Sverdlov?
Cine controlează mass-media și editorii de carte? Cine te etichetează drept „antisemit nazist-urător al evreilor” pentru că ai dezvăluit adevăruri istorice?
Gândiți-vă la atitudinile evreilor menționate în acest articol, la acțiunile lor. Ce fel de om se laudă că are responsabilitatea personală pentru uciderea „cel puțin” a 20 de milioane de oameni nevinovați? Ce fel de om spune „Dacă ești drept și conștiincios, ucide un german”? Ce fel de om confiscă toate recoltele din fermă și condamnă astfel zeci de milioane la moarte? Aceștia sunt evreii khazari, la fel de ucigași și sălbatici astăzi ca acum 1000 de ani.
Mai mult, aceștia sunt aceiași oameni care populează astăzi orașul Londrei, care este locul în care planificarea pentru toate aceste atrocități a luat naștere de secole și continuă încă. Astăzi, se îmbracă frumos, beau ceaiul de după-amiază cu Royalty și se spală mereu pe dinți după fiecare masă. Dar ei sunt responsabili pentru un milion de morți în Irak și pentru multe mai multe tragedii recente. Dacă COVID-19 a fost planificat, aici a fost planificat. Aceștia sunt oamenii care vor un al Treilea Război Mondial cu Rusia, China și Iran și aproape sigur îl vor avea pentru că americanii aflati sub controlul lor sunt suficient de proști pentru a-i lansa.
Sfârșit.
*
Scrierile dlui Romanoff au fost traduse în 32 de limbi, iar articolele sale au fost postate pe peste 150 de site-uri de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este un consultant de management pensionar și om de afaceri. A deținut funcții de conducere în cadrul unor firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale la cursurile EMBA de nivel superior. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. El este unul dintre autorii care contribuie la noua antologie a lui Cynthia McKinney „When China Sneezes”. (Cap. 2 — Confruntarea cu demonii).
Arhiva lui completă poate fi văzută la
https://www.bluemoonofshanghai.com/ + https://www.moonnofshanghai.com/
El poate fi contactat la:
2186604556@qq.com