ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Foarte multă lume nu realizează consecințele dezastruoase ale amestecului ortodocșilor cu ecumeniștii în interiorul Bisericii.Atâta timp cât nu faci diferența între prieten și vrăjmaș, nu poți face diferența între bine și rău și, în cazul acesta ești o victimă sigură a vrăjmașului mântuirii neamului omenesc și a amăgirii din partea lui…

Concret: deseori am auzit, în ultima perioadă, pe frații ortodocși aflați în erezie( neîngrădiți/neseparați de erezie) sau în comuniune cu ecumeniștii/erezia, cum că și ei intenționează să se separe/ îngrădească de ecumeniști/erezia din Biserică, dar nu vor face asta până la momentul ,,potirului comun „… Deci, până la ,,potirul comun ” petrec în erezie, împreună cu ecumeniștii, iar după aceea au de gând să se separe de ei, dar nu pentru erezie, ci pentru,,potirul comun”… (!?!)

Dar,…, din acest context, putem trage o altă concluzie, la fel de tulburătoare: majoritatea celor aflați în ecumenism/erezie sau în comuniune cu ecumeniștii/erezia, au următoarea ,,înțelegere” , indusă de ambientul /duhul ecumenist/eretic în care petrec și anume că, actele electronice, digitalizarea, identitatea digitală/electronică, nu ar constitui o problemă chiar așa de mare…ci, problema va fi atunci când numărul/numele /pecetea cu 666 va fi aplicată pe mână sau pe frunte…
Cine oare le insuflă o astfel de înțelegere?
Oare nu duhul antihristic/satanic/ecumenist/anticreștin?

Haideți să vedem ce ne spune Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen în continuare:
,, Așadar, vedem că, în cele mai de pe urmă zile ale lumii, oamenii împărăției anticreștine
VOR CĂDEA DE DOUĂ ORI ÎN PĂCATUL CEL DE NEIERTAT.
Prima dată, această cădere, se va întâmpla înainte de venirea lui Antihrist (deci înainte de ultimii trei ani și jumătate ai domniei lui Antihrist, când pecetea va fi impusă pe mână sau pe frunte n.m.), într-un anumit ținut¹. Și pentru că ei vor întrece toate popoarele și toate împărățiile prin ticăloșia și nelegiuirea lor, vor fi supuși mâniei lui Dumnezeu la fel precum Sodoma și Gomora. La vremea aceea nu va mai fi iertare pentru nimeni dintre cei care vor face parte din acea societate, aşa cum a fost și în zilele Profetului Moise. Moise a despărțit obștea sa de cea a lui Core (Numeri 16,23-24) și i-a grăit adunării sale, zicând:,, Depărtați-vă de corturile acestor oameni netrebnici și de nimic din ce este al lor să nu vă atingeți, ca să nu pieriți împreună cu ei în toate păcatele lor ” (Numeri 16,26).

Așa se va întâmpla și cu societatea cea anticreștină.
Toate celelalte împărății² vor vedea acest lucru și se vor minuna, chiar dacă le aşteaptă și pe ele aceeași soartă, dar mai târziu – în vremea stăpânirii (domniei n.m.) lui Antihrist, în cei trei ani și jumătate.
Al doilea păcat de neiertat va fi săvârșit deja în întreaga lume, în timpul domniei lui Antihrist, când unii oameni vor primi pecetea sa simțită pe fruntea lor sau pe mâna dreaptă³. După acceptarea acestei peceți, nu va mai fi iertare pentru nimeni. Mânia lui Dumnezeu și toată făptura se va oști împotriva lor, aşa încât aceștia se vor chinui încă de aici, de pe pământ, ca și cum ar fi în Iad. ”

Note:

1. acel ,,ținut ” la care se referă Sfântul, cel mai probabil că se referă la ,,ținutul” celor care se revendică a fi creștini, botezați și următori lui Hristos…Căci, pentru ceilalți (budiști, hinduși, musulmani ș.a.m.d.) atât erezia ecumenismului/religia Babilonului, cât și actele electronice sau identitatea digitală, bazată pe 666, nu constituie o cădere, căci pe ei nu- i interesează Evanghelia, Biblia…Pentru ei, acceptarea numărului 666 pe acte sau pe identitatea lor, nu constituie o lepădare de Hristos…

2. Celelalte împărății, adică cele care nu se revendică de la creștinism…

3.Primirea peceții pe frunte sau pe mână, va constitui o cădere și pentru cei din ,,celelalte împărății „, care nu se revendică ca având rădăcini creștine…Căci, pecetea va fi o formă de posedare sau de imposibilitate de a mai scăpa de ea sau… o pierdere cu totul a libertății…Va fi un control total, o posedare…, o luare cu totul în stăpânire de către satana…

Iona

,, Cine va voi să se facă prieten cu lumea, se face vrăjmaș al lui Dumnezeu”…

,, Însă în vremurile anticreștine cele de pe urmă și în zilele domniei lui Antihrist, adevărații creștini nu se vor supune îndatoririlor civile, deoarece însuși satana dimpreună cu Antihristul vor fi la putere; ei sunt dușmanii înverșunaţi ai Domnului nostru Iisus Hristos și, prin urmare, legile pe care le vor institui vor fi împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii, iar cel care se va supune acestora chiar și fără să voiască, acela va deveni întocmai precum un complice al Antihristului și va fi lepădat de Dumnezeu”.
N.m.: noi știm că aceste vremuri anticreștine/antihristice sau societatea acestor vremuri, are și o religie oficială a ei : ecumenismul…
,,În cel de-al 7-lea capitol (al Apocalipsei) este descrisă etapa cea pregătitoare. Altfel zis, aflăm că în curând va fi inaugurată împărăția anticreștină pe pământ. Iar pentru ca acest eveniment să aibă loc, DOMNUL ARE NEVOIE SĂ-I DESPARTĂ PE ADEVĂRAȚII CREȘTINI DE SOCIETATEA ȘI LUMEA ANTICREȘTINĂ printr-o pecetluire tainică a celor aleși. Acea pecete le va da putere pentru a ține piept prigoanei împotriva creștinilor în tot răstimpul dăinuirii împărăției anticreștine, și chiar (și n.m.) în însăși perioada de domnie a lui Antihrist (timp de trei ani și jumătate).

Împărăția anticreștină va fi înființată înainte de domnia propriu-zisă a lui Antihrist și nu se știe câți ani va dura.Ea va pregăti terenul pentru venirea Antihristului, care își va face apariția ca rege și exponent al nemerniciilor și fărădelegilor acesteia.
Împărăția anticreștină este societatea vremurilor celor de pe urmă, închipuită prin ,, curva Babilonului „.
Aceasta nu are un conducător permanent, ci guvernează ea însăși atât norodul, cât și regatele, aflându-se sub cârmuirea satanei și a duhului lui Antihrist.
Este o epocă a auto-guvernării. Societatea însăși este cea care conduce, în timp ce duhul lui Antihrist îi dictează ce să facă. Iar acest lucru este mărturisit în chip lămurit, de vreme ce ea-societatea- şade pe fiara stacojie.

Iată de ce creștinii vor fi pecetluiți, pentru a fi separați de ceilalți printr-o pecete.
Adevărații creștini vor trăi într-o izolare desăvârșită, fără a se supune vreunei legi statornicite. ”

N.m.: Deci, aici, Sfântul vorbește nu numai de perioada din timpul domniei lui Antihrist (cei trei ani și jumătate), ci și de perioada /lumea anticreștină/antihristică de dinainte de venirea lui, care pregătește terenul pentru venirea Antihristului…Vorbește de vremea dinainte de implementarea obligatorie a peceții pe mână și pe frunte (cei trei ani și jumătate)…
Vorbește de vremea de acuma, cea cu actele electronice, digitalizare, legile anticreștine și… religia Antihristului-ecumenismul acceptat oficial de societatea anticreștină…

Iona

„Căci nicăieri demonii nu pot să stăpânească spiritele sau trupurile, nici nu au puterea de a pătrunde în sufletul cuiva, dacă mai înainte nu-l lipsesc pe acesta de toate sfânt-gândurile și nu-l văduvesc de cunoștința spirituală.”

Sfântul Ioan Casian explică faptul că marea majoritate a influențelor demonice nu sunt posesiuni spectaculare, ci asalturi subtile asupra minții, prin gânduri (logismoi). Demonii nu pot forța voința umană. Ei pot doar să sugereze, să ispitească și să prezinte imagini păcătoase.

„Duhurile necurate nu se apropie de oameni, cum cred unii, din întâmplare sau la voia lor, ci numai atunci când sunt chemate de faptele noastre și de consimțământul minții noastre. Ele nu au stăpânire asupra noastră decât dacă noi înșine le dăm această putere prin viciile noastre.”

Mecanismul căderii: Cele 4 etape ale ispitirii

Sfântul Casian descrie un proces gradual al modului în care un gând demonic evoluează, subliniind că omul are întotdeauna libertatea de a opri procesul:

– Ispita (sau asaltul/sugestia): Gândul rău este introdus în minte din exterior (de la demoni). Aceasta nu este un păcat, ci o încercare.
– Conversația (sau însoțirea): Mintea începe să zăbovească asupra gândului, să discute cu el, să analizeze tentația.
– Consimțământul (sau acceptarea): Omul acceptă gândul ca fiind valid și decide să acționeze conform lui (mental sau fizic). Acesta este momentul păcatului.
– Pasiunea (sau patima): Dacă consimțământul se repetă, gândul rău devine o obișnuință, o înclinație patologică care stăpânește sufletul.

Cum ne apărăm, conform Sfântului Casian?

– Discernământul (Diathesis): Capacitatea de a deosebi gândurile bune (de la Dumnezeu sau de la îngeri) de cele rele (de la demoni) imediat ce apar.
– Rugăciunea neîncetată: În special Rugăciunea inimii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”), care curăță mintea de gândurile străine.
– Gândurile sfinte: Așa cum am menționat în citatul inițial, prezența constantă a cunoașterii spirituale și a meditației la Scriptură nu lasă „loc gol” pentru ca demonii să pătrundă.

sursa: din „Convorbirile duhovnicești” (în special Convorbirea a VII-a, a VIII-a și a IX-a) Filocalia vol 1

Text selectat și trimis de Ștefan Arad

Nimeni nu poate sluji la doi domni.

Nici măcar pseudo-ierarhii romani. Cu toate că se străduiesc din răsputeri să ne demonstreze că simbioza dintre ei și puterea lumească e aducătoare de multe și mari beneficii, adevărul e altul. Unul amar.

Din vremea comunismului biruitor, intenția vrăjmașilor lui Hristos, în privința Bisericii Sale era de a o supune, a o folosi și a o distruge. Aceste comandamente sunt urmărite cu diabolică stăruință și în vremea noastră, cu mențiunea că supunerea este o etapă consumată, deoarece pseudo-ierarhia s-a pus cu totul în slujba antihriștilor vremii.
Suntem în perioada în care Biserica, mai exact – ierarhia, e folosită în sensul dorit de puterea lumească. Și nu e bine. Niciodată n-am văzut o conlucrare atăt de intensă între cele două puteri, care se împacă de minune.

Incidentul de la Huși, preluat și hiperbolizat de presa pupin…istă, e o mostră. Cine l-a pus pe nefericitul Ignatie să invite un personaj sordid, precum Marian Papahagi să dea lecții unor preoți, mulți dintre ei slujitori ai puterii lumești prin tăcere vinovată? Cine l-a pus pe fostul stareț de la Sihăstria Putnei să organizeze în incinta Mănăstirii o adunătură de lgtb-iști? Firește, cu participarea selectă a lui Constantin Necula și Vasilică Danileț. ,,Investiția,, s-a dovedit deosebit de rentabilă, deoarece Nectarie Clinci e acum purtător de mitră arhierească în Republica Moldova, împotriva ierarhilor canonici și legitimi care păstoresc acolo.
Pseudo-ierarhii romani oscilează între doi domni, crezînd că îi pot mulțumi pe amîndoi. Cu neputință!, deoarece Domnul Cel Dintîi e chiar Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Celălalt domn este cel al întunericului, marele arhitect al universului. Cu aceasta, cred că am pus punctul pe i.

Ca să nu mai lungesc vorba, vă reamintesc un episod petrecut cu cîțiva ani în urmă, despre care am mai relatat. Un grup de credincioși s-a adunat în dreptul sediului Episcopiei Ortodoxe din Oradea, spre a protesta împotriva fărădelegilor lui Sofronie, cel care s-a înconjurat de sodomiți. Sofronie a pus la punct un plan. A chemat jandarmii și aceștia au răspuns prompt. Trebuia găsit pretextul. Pseudo-episcopul din Oradea s-a urcat în mașină, a coborît geamul și a venit în dreptul celor care protestau, sfidîndu-i cu un rînjet batjocoritor. Se aștepta să fie huiduit sau agresat și atunci jandarmii care filmau, ar fi intervenit cu brutalitatea cunoscută. N-a fost să fie. Ca la un semn, credincioșii s-au întors cu spatele. A fost un mod de a arăta respingerea pseudo-episcopului, iar jandarmii au rămas neputincioși.

Minciuno-episcopii romani nu vor înțelege nicicînd adevărul cuvintelor Dumnezeiești, așternute în Sfanta Scriptură, prin pana Sfantului Apostol Iacov: ,,Preadesfrînaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii acesteia este vrăjmășie cu Dumnezeu? Cine va voi să se facă prieten cu lumea, se face vrăjmaș lui Dumnezeu’’ (Iacov 4, 4).

Presbiter Iovița Vasile

,,Îndreptător Credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre’’. Astfel este descris Sfântul Ierarh Nicolae de troparul care se cântă în această zi. Şi într-adevăr, Sfântul a fost chip blândeţelor atunci când s-a cuvenit, dar a fost şi aspru în împrejurări deosebite.

În anul 325 după Naşterea Mântuitorului, s-a adunat la Niceea Sinodul I Ecumenic. Ce se întâmplase? Un preot, numit Arie, s-a apucat din cutezanţă proprie să tulbure Biserica Lui Hristos, învăţând, împotriva adevărului, că Hristos Domnul a fost creat în timp, existând o vreme când El nu era. Învăţătura sa drăcească a atras multe suflete care s-au depărtat de adevăr, aşa încât a trebuit ca Biserică să-şi spună cuvântul şi să restabilească învăţătura cea sănătoasă.

În cursul lucrărilor sinodale, Părinţii au încercat cu duhul blândeţii să aducă şi pe Arie la Dreapta Credinţă, căci nimeni nu voia ca acesta să se piardă. Toate strădaniile lor au rămas fără nici un rezultat, deoarece ereticul se încăpăţâna să-şi susţină rătăcirea, în pofida tuturor evidenţelor. Nesuferind să audă hula adusă lui Dumnezeu, Sfântul Nicolae s-a ridicat şi i-a dat o palmă lui Arie. Sinodalii au dezaprobat gestul şi au poruncit ca episcopul lui Dumnezeu din Biserica Mirelor Lichiei să fie lipsit de veşmintele şi semnele arhiereşti.

Noaptea următoare, S-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos cu Evanghelia şi Preacurata Fecioară Maria cu omoforul şi i-au dat înapoi semnele episcopale, ceea ce a făcut ca Părinţii de la Sinod să primească cu cinste pe arhiereul lui Hristos.

Multe minuni a făcut acest plăcut al lui Dumnezeu, din care o mică parte s-au scris în cărţile noastre bisericeşti. Faptele lui sunt cunoscute şi în lumea catolică, şi în cea protestantă, însă aceştia fiind eretici, nu-l cinstesc după cuviinţă şi însuşi Sfântul nu are nicio amestecare cu cei rău-credincioşi. Există la aceştia răul obicei de a-l înfăţişa pe Sfânt ca pe un ,,moş’’, ca pe un personaj de basm care vine tainic noaptea şi aduce daruri copiilor, omiţând faptul esenţial, acela că Sfântul Nicolae este pururea rugător pentru noi şi păzeşte Sfânta Biserică de relele pornite asupra ei.

Presbiter Iovița Vasile

Dupa legea lui Vexler adoptată de Parlamentul “Român” rămânem fără scriitorii, istoricii si oamenii politici care au pus umărul la propasirea nației. Suntem străini in propria noastră țară.
ION BRĂTIANU: „Evreii sunt o plagă socială, deoarece prin numărul lor mare ne amenință, cum știe toată lumea, națiunea”.

B.P. HAȘDEU: „Se numără trei trăsături hidoase ale evreilor: tendința de a câștiga fără muncă, absența oricărui simț al demnității și ura față de toate popoarele”
.
VASILE CONTA, reacționând la Tratatul de la Berlin, 1878, care impunea acordarea de cetățenie evreilor și drepturi egale cu românii: „Dacă nu luptăm împotriva evreilor, vom pieri ca națiune”.

VASILE ALECSANDRI: „Cine sunt invadatorii, de unde vin, ce vor? Sunt inși activi, inteligenți, neobosiți în îndeplinirea țelurilor lor. Sunt aderenții celui mai grosolan fanatism religios, cei mai exclusiviști dintre locuitorii Pământului, cei mai inasimilabili de către alte popoare. Țara lor e Talmudul, puterea lor e fără limite pentru că se bazează pe sprijinul altor două forțe: francmasoneria și aurul”.

IOAN SLAVICI: „Evreii sunt o boală. Ei resping orice altă religie. Dumnezeul lor respinge alți Dumnezei. Soluția ar fi expulzarea lor din România. Dar, n-o să-i primească nimeni.

OCTAVIAN GOGA: „Există o stare de război între români și evrei. Și urmează o furtună purificatoare, prin care tinerii români vor salva țara de paraziții, de secrețiile impure venite din Galiția care amenință existența statului român”.

ALEXANDRU D. XENOPOL: „Numai evreii care se botează sunt potriviți spre a primi cetățenia. Cei care nu se convertesc la creștinism să fie eliminați din țară”.

MIHAIL KOGĂLNICEANU a pus în aplicare un plan sistematic de eliminare a evreilor din satele românești și când i s-au făcut reproșuri de către cancelariile europene, a replicat: „Astea sunt trebile interne ale României”.

NICOLAE IORGA: „Evreii de pretutindeni, întreaga jidovime, acționează împotriva României. A da drepturi evreilor înseamnă că România nu va mai fi România. Evreii sioniști ne urăsc și nu ne iartă niciodată că suntem unde suntem și nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lăsa pe d-lor aici”.

MIHAI EMINESCU: „Ne e silă de cestiunea israelită, întrucât consistă din exigențe jidovești și ne rezervasem ca măcar să nu vorbim de ea decât atunci când țara noastră ar fi ținta unui atac, fie dinăuntru, fie din afară. A solicita intervenirea diplomatică sau înarmată a străinilor contra țării în care trăiești este un act de înaltă trădare comis împotriva acelei țări. Alianța solicită pe toate căile această intervenire. Mii de evrei din țară fac parte din Alianță. Deci mii de evrei din țară sînt trădători. În Rusia i-ar aștepta Siberia. În Franța, deportarea, în alte locuri, închisoarea; la noi însă se bucură de deplină libertate, ne înjură presa evreiască cum poftesc”.

Majoritatea covârșitoare a personalităților cultural-politice românești din acea perioadă și din interbelic („Dacă aș fi evreu acum, m-aș sinucide” – Emil Cioran, 1939) sunt antisemite! Oare de ce?

(Preluare de pe blogul Ion Coja)

De ce tace Sfântul Munte?
De ce tac Patriarhiile autocefale?
De ce nu nu-l iau pe sus și nu-l dau afară din Biserică ortodocșii din Constantinopol pe apostaziatul Bartolomeu?
De ce nu se pun toți călugării din Sfântul Munte Athos pe feribot să facă la fel?
De ce primează frica și obiectivele lumești în pofida obiectivului suprem: mântuirea sufletelor!?

Sunt întrebări la care nu găsesc răspuns și nici nu mai caut.

Însă eu, ortodox, mă delimitez de acțiunile ecumeniste, eretice și demonice ale apostaziatului Bartolomeu al Constantinopolului!

Nici un iubirism nu este scuză pentru încălcarea cu bună știință și chiar cu îngâmfare a canoanelor Sfintelor Sinoade și Apostolice!

Cel care va veni în numele acestei false iubiri va fi tocmai antihristul. Care din câte vedeți dragii mei, vine chiar prin Biserică.

„Unitatea și comuniunea” de care vorbesc cei doi amorezi, se poate face doar prin conștientizarea celui bolnav că este bolnav, astfel încât să ia tratamentul cel corect și să se vindece. Adică ereticii să revină la Biserică Mamă – cea Ortodoxă.

Restul este un teatru antihristic odios!

Text trimis de Ștefan Arad

Acum câțiva ani am văzut un videoclip în care Papa Francisc săruta mâna unor reprezentanți ai finanțelor globale: David Rockefeller, Henry Kissinger, John Rothschild. Papa avea o atitudine umilă, de ascultător:
https://youtu.be/7KfuRW1c5Mk?si=-_Ae7w_yxbt6dnbW
M-am cutremurat. Cum adică? Ce mai înseamnă și asta? mi-am zis. Ce se ascunde în spatele acestui gest?

Am dezlegat enigma abia acum, când am pus cap la cap noi informații. Din canalul ,, Înțelepciune pentru suflet”, am aflat cine este adevăratul stăpân al Vaticanului:

Majoritatea oamenilor încă cred că Vaticanul se află deasupra structurii de putere mondiale. Nu este așa.

În 1832, sub Papa Grigore al XVI-lea, Statele Papale erau în faliment. După războaiele napoleoniene, revolte și ani de corupție, Roma nu mai avea bani pentru a guverna. Atunci a intervenit familia bancară Rothschild. James Mayer de Rothschild din Paris și Carl Mayer von Rothschild din Napoli i-au oferit Papei un împrumut uriaș — aproximativ patru sute de mii de lire sterline, echivalentul a câteva milioane de scudi — în schimbul faptului de a deveni bancherii oficiali ai Vaticanului.

Acordul a fost fără precedent. Pentru prima dată în istorie, Papa a devenit dependent financiar de o casă bancară evreiască. Când Carl Rothschild l-a întâlnit pe Grigore al XVI-lea pentru a finaliza înțelegerea, i s-a permis să sărute mâna Papei în loc de picior. Acest gest singur a spus mai mult decât orice document. Din acel moment, puterea spirituală oricum decazuta deja prin ruperea de ortodoxie, s-a plecat în fața puterii financiare.

Cardinalul Tosti a încercat câțiva ani mai târziu să elibereze Vaticanul de sub controlul Rothschild prin găsirea altor creditori, dar a eșuat. Datoria a rămas, la fel și dependența.

Aceasta a fost începutul supunerii tăcute a Vaticanului față de finanțele globale — un tipar care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Falsa Biserica catolica, oricum deja rupta de Hristos prin schisma din 1054 , poate încă să vorbească în termeni morali, dar șnururile portofelului său au fost luate de mult timp. Rothschild nu doar că i-au împrumutat bani Papei; au cumpărat influență asupra uneia dintre cele mai vechi instituții de pe pământ.

De atunci, Vaticanul și-a jucat rolul în aceeași rețea de control care guvernează națiunile, piețele și războaiele, si precum spune Apocalipsa va juca rolul de al prezenta lumii pe ,, antihrist „

Pentru a înțelege cine conduce astăzi, trebuie să privești nu spre falsul altar schismatic catolic, ci spre registru. „

Observ cu stupoare că definirea infailibilității papale ca dogmă a avut loc la Conciliul Vatican I (1879-1880), adică după ce Vaticanul s-a supus finanțelor globale!!! https://ro.wikipedia.org/wiki/Infailibilitatea_papal%C4%83

Nu toți catolicii nu au fost de acord cu această blasfemie. O pictură alegorică realizată în 1881 înfățișează tiara papală așezată peste Biblie! Acum se știe cine este cu adevărat în spatele infailibilității papale, cine îi susține din umbră influența Papei pe diferite planuri la nivel mondial.

Acum aceiași încearcă să subjuge și Ortodoxia prin erezia ecumenistă. Faptul că această erezie se studiază în facultățile de teologie arată aceeași infuență ocultă la vârf. Ei stabilesc agenda, iar patriarhii șantajabili ascultă și o impun.

Așa se explică faptul că în secolul al XX-lea, apar la Constantinopol patriarhi care alunecă în compromisuri de neacceptat. Aceștia au fost propulsați pe criterii necanonice, nu ca în secolele trecute. Ideologia ateistă din secolul al XX-lea a slăbănogit reacțiile creștinilor. Cei mai buni clerici ortodocși au umplut închisorile comuniste. Iar agenda a continuat. Ortodoxia a fost atrasă mai întâi în Consiliul Mondial zis al bisericilor făcând-o astfel tovarășă la erezii și la blasfemii.

Deși la ortodocși nu este definită ca dogmă infailibilitatea, îi vedem pe unii ierarhi că se comportă ca niște papi infailibili. La Sinodul din Creta aceștia au legiferat ecumenismul ignorând Canoanele Ortodoxe. Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire în vederea nivelării tuturor credințelor. Acesta este un compromis grav, căci scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Iar un scop mai înalt este chiar îndumnezeirea. În plus, în contradicție cu Canoanele ortodoxe prevăzute în Pidalion, se vorbește din ce în ce mai mult despre unirea tuturor religiilor! Aceasta merge braț la braț cu alte ideologii pierzătoare de suflete care dezincriminează păcatul și îl fac pe om incapabil de mântuire.

Un pustnic spunea că atunci când păcatele creștinilor le întrec pe cele ale păgânilor, Dumnezeu Își ia mâna de pe noi și îi lasă pe păgâni să ne subjuge. Sclavia electronică și războiul bat la ușă. Acestea sunt urmări ale păcatelor noastre, de fapt. Prea ușor acceptăm ideologii care ne despart de Dumnezeu. Prea greu suntem dispuși să trăim după voia lui Dumnezeu. Prea puțin timp investim în cunoașterea credinței Ortodoxe pentru a sesiza ereziile și pentru a lua atitudine la timp. Prea puțină importanță acordăm despătimirii, mântuirii și dobândirii Duhului Sfânt. Prea adesea uităm că și sufletul trebuie îngrijit, nu doar trupul. Prea mult ignorăm poruncile evanghelice. Prea vrem o Ortodoxie corectă politic, deși așa ceva nu există. Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos și de El trebuie să facem ascultare dacă vrem să rămânem ortodocși, nu de globaliști și de uneltele acestora. În caz contrar, Dumnezeu îngăduie vremuri de cernere și permite să avem conducători bisericești și lumești după asemănarea noastră…

Patriarhul Bartolomeu îi sfidează pe ortodocși slujind împreună cu Papa și pomenindu-l la Sfânta Liturghie!!! În loc să-și asume responsabilitatea pentru mântuirea creștinilor, Patriarhul Bartolomeu spune că prioritatea lui este unirea tuturor religiilor!!! Patriarhii din vechime aveau ca prioritate apărarea Ortodoxiei de erezii în vederea mântuirii ortodocșilor.

Dacă majoritatea preoților ortodocși tac, aceasta arată că infailibilitatea ierarhilor face ravagii și în spațiul ortodox. Ideologia ecumenistă este suștinută politic, social și material și chiar coercitiv de către aceiași finanțatori, din umbră. Așadar infailibilitatea este o mască menită să ascundă o agendă ocultă pentru care atât Papa, cât și Patriarhul Bartolomeu sunt doar niște unelte prin care aceasta se implementează. Tristă priveliște!

Doamne, Iisuse Hristoase, arată-ne tuturor Calea, Adevărul și Viața! Orânduiește cele spre mântuire conducătorilor bisericești și lumești și nouă tuturor! Ajută-ne să facem voia Ta! Dă-ne timp de pocăință pentru păcatele în care am căzut cu toții și fiecare în parte!

Sora Pelaghia

Mitropolitul Longhin de la Bănceni:

Aceasta-i Romania. Acesta-i Neamul meu.

Să trăiască veșnic, lîngă Dumnezeu!

 

Astăzi, când neamul nostru își aduce aminte de ziua cea mare a unirii, când inimile românilor se înalță în rugăciune și recunoștință pentru darul unității, să ne oprim o clipă și să privim cu ochii duhului la ce înseamnă cu adevărat o națiune binecuvântată.

Un neam nu trăiește prin hotare, ci prin sfințenie, nu prin ziduri, ci prin oameni, nu prin arme, ci prin rugăciune căci ce este o țară fără Dumnezeu, dacă nu o casă fără temelie? Și ce este un popor fără sfinți, dacă nu un trup fără suflet?
România noastră a fost păzită de rugăciunile pustnicilor, de lacrimile martirilor, de sângele ostașilor și de răbdarea mamelor. A fost hrănită cu pâinea muncii cinstite și cu vinul jertfei, a fost înveșmântată în straie de sărbătoare, dar și în zdrențele suferinței.

Astăzi, când prăznuim pe Sfântul Proroc Naum, cel ce a vestit mângâierea lui Dumnezeu, și pe Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv, cel ce a fost bogat în milă și sărac în mândrie, să ne aducem aminte că adevărata unire este în Duhul Sfânt. Că adevărata libertate este libertatea de păcat, că adevărata biruință este biruința asupra morții.
Să ne rugăm pentru țara noastră nu doar cu vorbe, ci cu viața noastră, să fim români nu doar prin naștere, ci și prin trăire, să fim fii ai acestui pământ, dar și fii ai cerului, să unim nu doar provinciile, ci și inimile, nu doar hotarele, ci și sufletele.

Dacă vrei să faci ceva pentru România, atunci sfințește-te căci un singur om sfânt poate ține în picioare un neam întreg așa cum un singur rug aprins poate lumina o noapte întreagă.

Text trimis de Ștefan Arad

Trebuie să ne ÎMPOTRIVIM oricăror Rugăciuni în comun cu PAPISTAȘII și PROTESTANȚII, căci nu iubesc adevărul dumnezeiesc și merg pe drumul pierzării…

Nu este posibilă unirea cu catolicii atâta timp cât aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rânduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin întreita afundare.
Mulți preoți din Italia, s-au molipsit de duhul papistaș, NU mai împlinesc Taină Botezului prin întreită afundare, fac o “băiță” prin turnare Nu putem uita istoria încă sângerândă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Planul masonic în cauză constă în a pecetlui unirea religioasă fără a se ţine cont de deosebirile învăţăturilor de credinţă, printr-o recunoaştere reciprocă a tainelor şi a moştenirii apostolice, fiecare recunoscând pe ceilalţi drept Biserică, apoi înfăptuirea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitată, apoi lărgită.
După care va rămâne să fie pusă problema deosebirilor dogmatice, considerate depăşite şi dezbinătoare.
Pentru aceasta trebuie să ne
împotrivim oricăror rugăciuni în comun cu papistașii şi protestanţii, mai ales asupra unităţii şi reconcilierii ecumeniste ce defăimează Sfintele Taine.

Toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi de după Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latineşti, dogmelor mincinoase şi s-au sfinţit împotrivindu-se până la sânge. Cuvintele lor au până azi puterea şi lucrarea Duhului Sfânt şi ne îndreptăţesc a crede că: „Există doar o singură Biserică a lui HRISTOS, cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe,” ( Sfântul FOTIE ), iar „pe papa Sfânta Biserică îl afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” ( Sfântul PAISIE de la Neamţ )

OPRIȚI-VĂ CÂT NU ESTE PREA TÂRZIU!
Nu mai pângăriți altarele cu rugăciuni împreună cu ereticii, nu mai primiţi pe cei nebotezaţi ca fii ai Bisericii, nu vă plecaţi compromisurilor politice, nu încercați să uniţi ce e despărţit, căci singurul lucru care-l veţi reuşi e să nimiciţi unitatea Ortodoxiei, să frângeţi adânc temelia Bisericii şi să ridicaţi cea de-a doua Mare Schismă. Veniţi-vă în fire şi treziţi-vă!
De vă veţi pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, vă vom socoti apostaţi.
Lepădaţi toate aceste înşelări, pentru ca în neştire poporul urmându-vă, să nu se lepede de Biserica PREADULCELUI HRISTOS!

Text trimis de Șt. Arad

N-am înțeles dintru început de ce dracii humanoizi, atunci cînd aud cîntecul ,,Romanie, mîndru plai’’, sar ca arși, suduie, răcnesc, se stropșesc, de parcă s-a aprins focul iadului sub ei. Am purces îndată la căutarea textului și am înțeles dintr-o privire. Iată, selectiv, ce a scris Paula Hrițcu și apoi a transpus pe muzică:

Avem câmp de aur făurit din spicele de grâu
Da da ea este țara mea
Macii roșii din poiene tricolorul de la brâu
Da da ea este țara mea

Și e despre tine
Dulce Românie
Mândru plai
Cu pământ rupt din Rai

Doina dorul poezia și credința-n Dumnezeu
Da da ea este țara mea
Ne-au sădit în suflet soare și ne-au ocrotit de rău
Da da ea este țara mea

Avram Iancu Ioan Cuza și cu Ștefan au luptat
Da da aici în țara mea
Să nu calce sfânta glie vreun străin nebotezat
Da da aici in țara mea

Obiceiul și opinca moștenite din străbuni
Da da ea este țara mea
Au sădit în noi dorința de a fi români mai buni
Da da ea este țara mea
Să le luăm pe rind.
Cum îndrăznesc romanii să spună că Romania e țara lor, cînd noi și ceilalți ca noi am pus stăpînire pe ea? Îndrăznesc, pentru că e a lor, dăruită de Dumnezeu pentru veșnicie. Asta să vă intre bine-n cap. Voi, vinituri din cele patru vînturi, n-aveți țară, nu știți ce înseamnă să ai o țară căreia să-i spui pămînt natal. Voi vă aciuați șerpește pe unde apucați și apoi îi batjocoriți pe cei care v-au primit cu omenie.

Credința în Dumnezeu? Noi tocmai asta vrem scoatem din mințile și inimile romanilor. Nu veți reuși, stimate scursori. Credința Ortodoxă va salva Romania și datorită ei vor merge romanii la Judecată ca Popor temător de Dumnezeu.

,,Să nu calce sfanta glie vreun strain nebotezat’’. Asta e cheia înțelegerii, pentru că voi sunteți și străini și nebotezați. Sunteți păgîni, cu alte cuvinte. Cand Mitropolitul Marcu al Dobrogei participa la Sinodul I Ecumenic de la Efes, în anul 325, strămoșii voștri se scărpinau și se păduchiau pe unde apucau, sau mîncau carne crudă de sub șaua calului.

Vrînd să interzică acest cîntec, vrăjmașii romanilor au comis-o rău de tot. În mediul virtual, melodia a explodat, literamente. E difuzată pe toate canalele. Săli pline de romani bat din palme ritmul ei, cîntă împreună cu solista, pentru că au simțit batjocura voastră, a zîniturilor, cum zic maramureșenii, și acum vă dau replica.
Prostitu-v-ați? Prostit.

Presbiter Iovița Vasile

Poporul care a primit în hotarele sale pe unul din Apostolii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este popor binecuvântat şi este vrednic a sta în marea familie a lui Dumnezeu, Biserica din lumea întreagă. Românii au avut privilegiul de a primi Evanghelia împărăţiei de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie. De unde ştim că a fost întâiul chemat? Din Evanghelia Sfântului Ioan (1, 35-42), unde ni se spune că doi dintre Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, dintre care unul era Sfântul Andrei, L-au urmat pe Domnul până la locuinţa Sa, unde au rămas în ziua aceea. Sfântul Andrei s-a dus şi a căutat pe fratele său, pe cel care avea să devină Sfântul Apostol Petru şi i-a spus: ,,Am găsit pe Mesia (care se tălmăceşte Hristos). Amândoi s-au înfăţişat Mântuitorului şi au primit a fi Apostoli ai Săi. A urmat chemarea Sfinţilor Apostoli Filip şi Natanael, apoi a celorlalţi, până s-a împlinit numărul de doisprezece.

După Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia au hotărât să stabilească prin sorţi ariile geografice în care urmau să propovăduiască fiecare Evanghelia, după porunca Învăţătorului: ,,Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă’’ (Matei 28, 19-20).

Sfântului Apostol Andrei i-au revenit mai multe regiuni, între care şi Scitia Minor, Dobrogea noastră de astăzi. În mijlocul acelor oameni s-a auzit întâia oară învăţătura mântuitoare a Domnului Iisus. Aici s-au înălţat cele dintâi biserici, aici s-au hirotonit primii episcopi şi preoţi, aici au pătimit cei dintâi Sfinţi Mucenici. Cu deplin temei, Sfântul Andrei este socotit Apostolul românilor şi ocrotitorul întregii ţări.

Diavolul n-a răbdat să vadă cum oamenii sunt aduşi la Hristos de la rătăcirea idolilor şi a zeilor, şi a pus în mintea antipatului Egheat să omoare pe Sfântul Andrei. Apostolul a mărturisit cu curaj în faţa mai-marelui zilei: ,,Împăraţii Romei încă nu au cunoscut aceasta, cum că Fiul lui Dumnezeu venind pe pământ pentru mântuirea oamenilor, întru adevăr a arătat cum că idolii aceia nu numai că nu sunt dumnezei, ci şi draci necuraţi şi vrăjmaşi ai neamului omenesc, care îi învaţă pe oameni şi îi îndeamnă spre toată necurăţia, ca, mâniind pe Dumnezeu, să Se întoarcă de la dânşii şi să nu-i asculte. Iar când Se va mânia Dumnezeu asupra lor, Se va întoarce de la oameni. Atunci diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpânire şi până într-atât îi amăgesc pe dânşii, încât îi scot din trup goi cu totul de faptele bune, nimic altceva având, decât păcatele lor pe care le duc cu ei’’.

Ajungând vârsta de optzeci de ani, Sfântul Apostol Andrei a fost răstignit pe o Cruce în formă de ,,X’’, ducându-se la Domnul nostru Iisus Hristos (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 619-642).

Presbiter Iovița Vasile

Ministerul de Interne, pus la zid: Judecătoria Sectorului 4 anulează toate actele de urmărire penală efectuate milițieni și procurorul de caz împotriva lui Cezar Avrămuță

Cunoscutul protestatar pentru libertate și democrație Cezar Avrămuță – Stegarul Dac a publicat în urmă cu puțin timp următorul COMUNICAT DE PRESĂ:
„Dosarul „Cezar Avrămuță” – instanța anulează aproape întreaga anchetă penală și trimite dosarul înapoi la Parchet
„Astăzi, Judecătoria Sectorului 4 – Camera Preliminară – a pronunțat una dintre cele mai importante hotărâri din dosarul în care este vizat activistul civic Dinu-Cezar Avrămuță. Prin această decizie, instanța:
1. Anulează toate actele de urmărire penală efectuate împotriva lui Cezar după 31 martie 2025.
Tot ce a făcut Parchetul în acest dosar după acea dată este declarat nelegal și este șters din dosar.
2. Anulează cele două ordonanțe prin care procurorul a extins acuzațiile de ultraj.
Aceste extinderi au constituit baza acuzației. Acum nu mai există.
3. Exclude din dosar toate probele administrate după 31 martie 2025.
Declarațiile jandarmilor, imaginile, înscrisurile, rapoartele – totul este eliminat.
4. Trimite dosarul înapoi la Parchetul Sectorului 1 pentru refacere, cu mențiunea expresă de a respecta prevederile art. 58 CPP – ceea ce implică schimbarea procurorului de caz.

Semnificația deciziei
Decizia judecătorului confirmă, în mod oficial:
– Că ancheta procurorului a avut vicii grave de legalitate.
– Că extinderile de acuzații au fost neîntemeiate sau neprocedurale.
– Că probele folosite împotriva lui Cezar nu pot fi utilizate în proces.
– Că dosarul trebuie refăcut, practic, de la zero.
– Aceasta este o victorie juridică decisivă, în sensul în care ancheta se prăbușește, iar Parchetul trebuie să reia procedura sub alt procuror și fără probele deja invalidate.

Ce urmează?
Așteptăm soluționarea contestației Parchetului. Așteptăm ca dosarul să se întoarcă la un nou procuror. Așteptăm refacerea anchetei, de data aceasta în cadrul legii. Dar mai presus de toate — așteptăm ca adevărul să fie confirmat oficial, așa cum noi l-am știut din prima zi.
O lecție importantă pentru România
Justiția, atunci când are curaj, poate corecta abuzurile. Procesul lui Cezar nu este doar despre el. Este despre noi toți. Despre dreptul de a protesta pașnic. Despre dreptul de a nu fi călcat în picioare pentru o opinie. Despre lupta împotriva represiunii politice.

Astăzi am făcut un pas mare. Dar drumul nu s-a încheiat. Rămânem împreună. Rămânem vigilenți. Rămânem sinceri. Mulțumim încă o dată celor care au crezut. Nu au fost mulți. Dar au fost cei care trebuiau să fie.

Și așa se câștigă marile lupte. Nu cu mulțimi — ci cu conștiințe.”

Iulian Ionescu – Lumea Justiției

Astăzi, 28 noiembrie 2025 are loc la Mănăstirea Prislop , jud Hunedoara, Proclamarea Canonizării Sfântului Arsenie Boca… De către cine? De către ecumeniști…

Sfântul Părinte Arsenie Boca despre ,,proclamatorii” de astăzi:
,, Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei: arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni.
Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți a celor Șapte Sinoade Ecumenice, altfel , la iad cu arhierei cu tot.
Ferească Dumnezeu.”

Oare care cleric prezent astăzi acolo, va mărturisi acest adevăr, în auzul mulțimii adunate pentru a-l cinsti pe Sfânt? Vom vedea… , … dacă a fost o ,,adunare ecumenistă pe cinste” sau o adunare ortodoxă spre cinstirea Sfântului…Diferența între ortodoxie și erezie o face mărturisirea adevărului…

Iona

,,BOR este,statistic vorbind, membră a CMB.
Aceastā apartenență se referă, în primul rând la ierarhia trădătoare, care a aderat la acest organism antihristic”, se spune la sfârșitul articolului…

Părinte Vasile, eu aș spune lucrurilor pe nume, așa cum sunt, pentru ca lumea să înțeleagă gravitatea lucrurilor, altfel, lumea se va culca pe o ureche, iar vinovăția va fi și a acelora care le-au adormit conștiințele…
Ce vreau să spun? Că ,, apartenența BOR la CMB ” nu ,, se referă în primul rând la ierarhia trădătoare”*, căci , în CMB nu se află doar ierarhii, ci împreună cu ei se află toți cei care-i urmează, asta însemnând toți cei care sunt în comuniune cu ei sau…toți care nu se îngrădesc de erezie. Nu este un afront adus cuiva, nu este o ofensă, ci este un act plin de responsabilitate, de dragoste, să îi atragi atenția cuiva asupra pericolului în care se află…Cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, sunt în erezie împreună cu ei, pentru motivul că nu se îngrădesc de ei/de erezie. Fac front comun cu ei, sunt uniți cu ei/ecumeniștii, dușmanii Adevărului, fii minciunii…Și, deși au posibilitatea canonică, oferită chiar de Biserică, de a se delimita de erezie, prin aplicarea Canonului15 l-ll Constantinopol, nu o fac, sub diferite pretexte…, fapt care îi duce într-o fundătură…

Părintele Theodoros Zisis: ,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii.
SE FAC ASTFEL ÎMPREUNĂ-LUCRĂTORI ȘI AJUTĂTORI AI PSEUDOEPISCOPILOR ERETICI, FIINDCĂ NU LASĂ SĂ SE RIDICE ZIDUL ÎNTRERUPERII COMUNIUNII ȘI AL POMENIRII, REZULTATUL FIIND CĂ EREZIA ECUMENISMULUI ÎNAINTEAZĂ DE DECENII NESTĂVILITĂ”…Îngrădirea nu este schismă, pag.16
Deci, din cauza cui erezia înaintează nestăvilită? Întrebare retorică…

Așadar, mare atenție (!) celor care petrec în erezie împreună cu ecumeniștii, și care așteaptă, chipurile, soluții oficiale… Păi, pâna la soluția oficială, fă și tu ceva, căci și tu ești mădular al Bisericii, iar Biserica se va mișca și în funcție de atitudinea mădularelor/membrilor ei…Ori dacă membrii ei, în majoritate, petrec în erezie de bunăvoie, atunci Biserica le respectă alegerea…De aceea, trebuie afirmat răspicat, că cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sunt în erezie împreună cu ei, pentru motivul că nu se îngrădesc de ea. Nu poți să nu fi în erezie, dacă nu te îngrădești de ea, căci :,, …nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii/comuniunii „. – idem.pag.34
,, Preoții și credincioșii , călugări și mireni, rămași fideli lui Hristos, se zbat să atragă atenția ierarhilor ecumeniști, că locul lor nu e în cmb-ul satanic…”
Pe ierarhii ecumeniști nu-i interesează aceste zbateri…Ei cunosc foarte bine realitatea, dar trebuie să răspundă la comenzi…Singurul lucru de care se tem este întreruperea pomenirii/comuniunii cu ei, căci atunci nu mai au nici o putere…, dar cei aflați în comuniune cu ei refuză să înțeleagă acest lucru și atunci…,,tot înainte dragi tovarăși, spre ecumenismul multilateral dezvoltat”…

Bineînțeles că ierarhii ecumeniști sunt principalii vinovați pentru existența ereziei în BOR, dar perpetuarea ei în continuare , în Biserică, se datorează și celor care conștient sau inconștient îi susțin -,, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează nestăvilită”.

Iona