ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

„Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au ne-cazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi – le e frică că pierd, pur şi simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă?

Pr. A.: Dragă, eu v-am spus: pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul. Dar, dacă nu e vorba de adevăr, şi este vorba de o intervenţie oarecare, de un exa¬men oarecare, atunci apără-te pentru locul ăla. Dar dacă nu se poate, în final, să te aştepţi… şi cu nici un chip… pentru că te aşteaptă o veşnicie neagră, o veşnicie, îngrozitor, vor¬ba lui Coşbuc: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veş¬ni¬cia ei.”
Pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veş¬nicii albe, şi ai renunţat. Nu ne jucăm! Viaţa nu e asta, decât arvunim pe cealaltă cu asta, adică cu viaţa de pe pă-mânt. Şi repet ce-a spus Mântuitorul: „şi veţi trece de la moarte la viaţă”. Viaţa atunci începe. Vă daţi dumneavoastră seama? Nu cunoaşteţi bucuria care te cuprinde atunci când aperi ade¬vărul – faţă de alte bucurii: că ţi-a mers bine la serviciu, sau ţi-a mărit leafa. Asta e o bucurie care te renaşte… Şi pentru ce (să ne fie teamă – n.n.)? Dragii mei, teama de moarte este o mare greşeală. Teama de moartea fizică, murim în câteva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun. Ţi s-a oprit răsuflarea, în nişte secunde, şi ai terminat. Dar ce urmează? Ce gândiţi, că moartea vine să-i faci o cafea? Vine să te ia, nu-i chiar glumă! Dar cum te ia? Cum te duce?
– Totuşi, oamenii nu-şi dau seama că preţul compro-misului e riscul de a-ţi asuma iadul. Adică, nu-şi dau seama că pot ajunge în iad.

Pr. A.: Păi, nu prelungim discuţia. Sigur că da, ce mai! Între¬barea se pune: „care este adevărul?” Să ştie (oamenii – n.n.) adevărul tot: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Cine n-a apărat adevărul? Să-i cu¬noască (oamenii – n.n.) pe Părinţii lor. Lumea nu cunoaşte frumuseţea Ortodoxiei, de aia tot discută atât de mult, şi o compară. Nu cunoaşte frumuseţea şi adâncurile ei. Nu au o credinţă trăitoare. E o credinţă mâzgălită. (Ei – n.n.) aşteaptă Paştele cu fripturi şi cozonaci. Nu îl aşteaptă cu frumuseţea Învierii.
(…)
– Dar dacă există preoţi care sunt ameninţaţi că dacă apără Credinţa Ortodoxă în faţa ereziilor contemporane, vor fi caterisiţi. Ce să facă preotul care e ameninţat cu caterisirea? „Dacă nu taci şi dacă mai vorbeşti despre catolici sau despre ecumenism, vei fi caterisit!” Ce să facă?

Pr. A.: Nu vă supăraţi: cine, ce să facă?
– Preotul care e ameninţat cu caterisirea: „Dacă nu taci, vei fi caterisit”. Ce atitudine să aibă?

Pr. A.: V-am spus: să ştii să mori, că sigur vei învia în fiecare zi. Că viaţa înseamnă moarte continuă, apărând adevărul. Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm adevărul. Pentru un cuvânt, dacă l-ai spus, ori anatemizat, ori… ce, ne jucăm? Să fim gata de jertfă!
(…) Domne’, aperi adevărul. Nu ştiu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărându-l, toate cerurile ştiu, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Păstrează-ţi mai departe poziţia, că nu mai contează viaţa. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori te dau afară…” Dă-mă afară! Că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu! Ce mai contează viaţa?”
***
„Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.„
Părintele Arsenie Papacioc („Ne vorbește Părintele Arsenie”)

Diavolul este un geniu al răului. El a fost printre îngerii cei buni din ceruri, fiind el însuşi înger bun, până în momentul în care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a fost aruncat din ceruri. Diavolul şi demonii săi au stat în faţa tronului ceresc şi L-au lăudat pe Dumnezeu, au văzut slava cerească, de aceea scria Sfântul Apostol Iacov despre ei că ,,cred şi se cutremură’’ (Iacov 2, 19). Diavolul cunoaşte întreaga istorie a omenirii, a amăgit generaţie după generaţie. Poate să grăiască în oricare din limbile pământului şi are capacitatea de a opera în mintea oamenilor, aducându-le gânduri rele şi înşelătoare. De cele mai multe ori se prezintă cu identitate falsă, căci dacă s-ar arăta pe faţă că este diavol, ar fi alungat cu mai multă uşurinţă. Spune Sfântul Apostol Pavel că ,,nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii’’, iar slujitorii lui dintre oameni îl urmează în viclenie şi ,,iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’ (II Corinteni 11, 14-15).

Viclenia diavolului este extraordinară, deoarece ştie să întindă omului curse cu greu de sesizat. Scriind cea dintâi Epistolă episcopului Timotei al Efesului, Sfântul Apostol Pavel îl previne asupra primejdiei ce stă asupra celui care vrea să fie slujitor al Bisericii, aceea de a cădea în cursa diavolului (I Timotei 3, 7).
Sfântul Ierarh rus Ignatie Brianceaninov a scris despre cursele celui rău în acest fel: ,,Mă cufund gânditor în cugetarea asupra curselor diavolului. Ele sunt răspândite în afara şi în lăuntrul omului. O cursă este unită îndeaproape cu alta; în unele locuri cursele stau pe câteva rânduri; în altele sunt făcute deschizături largi, dar care duc în laţurile cele amarnice, din care izbăvirea pare deja cu neputinţă. Privind la cursele cele mult meşteşugite, mă tânguiesc cu amar! Fără voie reiau întrebarea fericitului locuitor al pustiei: <> Răspunsul l-a primit cu multe secole în urmă Sfântul Antonie cel Mare: <>’’.

Am dorit să scriu despre cursele diavolului, cinstite cititorule, deoarece toţi suntem războiţi de el şi ne este de folos să-i cunoaştem vicleşugurile pentru a şti cum să-l biruim. Biruinţă asupra diavolului, a cohortelor sale de demoni şi asupra oamenilor care s-au făcut slugi ale sale, nu putem avea decât cu ajutorul lui Dumnezeu. Lui să ne rugăm în vreme de ispită şi să privim la pilda Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care, fiind ispitit de cel rău, l-a biruit şi l-a alungat.

Presbiter Iovița Vasile

Petre Neulander Roman: român, roman, rrom, țigan și o întreagă politică împotriva Românilor. Spunem deslușit: țiganul e țigan, jidanul e jidan, ungurul nu e hortyst, e ungur, leprele sunt lepre, scursorile sunt scursuri. Punct. Românul e Român și nu discutăm mai mult
Despre anti-românismul individului Petre Roman mai găsim o confirmare: Petre Roman a susținut, ca președinte al Senatului, oficializarea în România a cuvîntului rom (sau rrom). Acest cuvînt intră într-o paronimie supărătoare și inadmisibilă cu cuvintele român și roman, atât de importante pentru conștiința noastră identitară. Nu este Petre Roman atât de dobitoc (sic!) încât să nu-și fi dat seama că acest cuvînt trebuia evitat, dacă nu chiar interzis în lumea românească. Prin gestul său atât de potrivnic, la care nu a fost împins de nimeni, Petre Roman își dovedește adversitatea nu numai față de lumea românească, ci și o jenantă indiferență, poate chiar ranchiună, resentimente etc, față de numele pe care tatăl său și l-a luat ca să-și ascundă originea ne-românească.

De la Neulander la Roman… Altminteri, insistența cu care mass media a folosit și susținut cuvîntul rom este o dovadă dintre cele mai spectaculoase privind existența unor scenarii și strategii anti-românești. Înlocuirea cuvîntului românesc țigan, vechi de sute de ani, prin cuvîntul inventat rom, este o dovadă jalnică de colaborare a ziarștilor și publiciștilor români la scenariile anti-românești. În mod normal mass media trebuia să reacționeze împotriva folosirii cuvîntului rom. Numai cu sprijinul unui astfel de scenariu se putea impune un cuvînt atât de nepotrivit pentru limba română. În limba lor țiganii își pot spune oricum, dar în limba română țigan este numele lor!
Cum numele pe care îl poartă Petre Roman nu îl reprezintă propriu-zis, nu-i aparține, nu ne mirăm că îi este indiferentă descalificarea numelui său, a numelui de roman și român prin confuzia cu rom… Altminteri, lansarea în circuitul internațional a etnonimului rom, se pare că o datorăm altui evreu, american, care a inventat pur și simplu acest cuvînt în urmă cu câteva decenii… Împotriva cui?

…Firește, se pune întrebarea de ce atâta ură împotriva noastră, a românilor. La fel se întreba și Nicolae Iorga, în 1940, stupefiat de crimele săvârșite de evrei împotriva românilor în Basarabia intrată din nou sub cizma moscovită: „De ce atâta ură?” De ce ne urăsc atât de tare unii evrei, unii maghiari, unii ruși etc? Atât de tare încât organizează servicii și structuri operative plătite cu bani grei pentru a provoca suferințe și pagube cât mai mari neamului românesc… Noi, românii, cel puțin după câte știu eu, nu avem asemenea servicii și preocupări! Ne vine chiar greu să credem că există serviciile pomenite mai sus, dar să mai organizăm și noi altele, simetrice, în replică?!…
Anti-românismul este un subiect ocolit de politicieni și istorici. Din păcate, ignorându-l, anti-românismul nu încetează de a mai exista și de a-și produce efectele.

Ce-i de făcut?
Metodic privind lucrurile, ar fi de făcut pașii următori:
(a) Informarea opiniei publice cu privire la aceste activități anti-românești, dezvăluirea lor, în măsura în care sunt cunoscute și aparțin istoriei. Pentru activitățile anti-românești aflate în derulare, de la caz la caz, vom aprecia oportunitatea punerii lor în discuție publică. Trebuie făcută deosebirea între atitudine anti-românească și politică anti-românească. Atitudinea este personală, a individului care are anumite motive, legate de persoana și viața sa, pentru a-i antipatiza pe români. Politica este a unor structuri impersonale, a unui stat, eventual. Mai exact, a unui guvern!
(b) Identificarea cauzelor care determină această politică anti-românească. Este important să punem în discuție publică aceste cauze, pentru a aprecia în mod obiectiv cât de justificată este reacția „răzbunătoare”, vindicativă a ne-prietenilor noștri. Bunăoară, în cazul anti-românismului maghiar, o evaluare publică și lucidă a contenciosului ungaro-român din această perspectivă, a ceea ce avem să ne reproșăm unii altora, ar detensiona mult relațiile dintre noi și maghiari.

Cel mai ușor îmi este să înțeleg resorturile anti-românismului cominternist. Contrar a ceea ce se vehiculează pe toate posturile TV, în toată presa etc., unde se vorbește de penuria de disidenți din România comunistă, eșecul experimentului comunist de factură bolșevică, leninist-stalinistă, se datorează în mare măsură românilor. De la Ionel Brătianu, cel care a lichidat primul stat bolșevic născut prin export de revoluție, statul bolșevic ungar al lui Bela Kun, trecând prin legionari, care au creat cel mai puternic partid cu program anticomunist, și terminând cu Ceaușescu, cel care „a întinat idealurile” cominterniste, transformând internaționalismul proletar în comunism naționalist (sau național-comunism), românii au dat comunismului leninist cele mai grele lovituri. Nu cu program anti-cominternist, asumat doctrinar, conștient, ci doar prin simpla și suficienta afirmare a sinelui național, a ceea ce documentele de partid numeau cu emfază specific național…

Funciar, noi românii suntem un popor conservator, persiflăm naivitatea celor care speră ceva de la schimbarea domnilor, a stăpânilor. Bucuria nebunilor!, spune zicala românească. Nu ne ambalăm ușor și nu credem vânzătorilor de iluzii. Opoziția și rezistența la comunism, corect evaluată, se pare că la noi a fost cea mai autentică. Dar cine este dispus să ne recunoască acest merit?! Nici măcar noi înșine, prin politologii cu care ne-am pricopsit… Din multe puncte de vedere, noi am fost ciotul în care s-a împiedicat alaiul cominternist. Din păcate, cominternismul este în primul rând opera unor evrei, a unor structuri evreiești! Nu este opera poporului rus, sovietic! Astfel că anti-românismul cominternist este deseori resimțit și chiar practicat ca anti-românism evreiesc!… Anti-românism provocat de rolul important jucat de români în falimentarea proiectului cominternist.

Ne poartă pică și sioniștii! Îi consider sioniști (avant la lettre?) și pe evreii care au clocit planul de a institui statul Israel pe meleagurile noastre, pe un teritoriu care îngloba o bună parte din ceea ce se cheamă și se știe a fi Pămîntul Românesc. A existat acest proiect dement, la care evreii au început să lucreze după 1829, și nu puține eforturi evreiești s-au depus în acest sens. În mare parte, acest proiect explică masivul exod evreiesc de pretutindeni spre Moldova și Basarabia, spre România.

Acest proiect a stârnit și reacția românilor, probabil neașteptată, surprinzătoare pentru strategii sioniști, care apreciaseră încă de pe atunci că „mămăliga nu explodează”! S-au înșelat, și vina nu este a noastră că am reacționat, iar această reacție nu le-a convenit!…
Reacția stârnită printre români de proiectul nesăbuit al liderilor evrei a fost extrem de benefică pentru consolidarea românismului, a identității noastre naționale. Într-un fel, ar trebui să le fim recunoscători extravaganților evrei care au conceput acest plan atât de nerealist! Din păcate însă, de pe urma lor mulți români au avut de suferit, iar bilanțul acestor suferințe nu ar strica să fie făcut vreodată public, măcar acum, când vechiul proiect pare a reveni în actualitate sub forma, și mai dementă, a doctrinei diasporiste, potrivit căreia evreii de origine europeană din Israel ar trebui să revină în țările de unde au plecat… Urmând ca în Israel să rămână numai evreii proveniți din țările Orientului Mijlociu…

Numărul mare de evrei care s-au aciuat în România în perioada 1830-1940 are și această explicație: evreii au fost sfătuiți și sprijiniți de Cahal, de liderii lor, ca să se stabilească în România în vederea instituirii statului iudaic… Erau în România 2.000.000 (două milioane) pe la 1940, în vreme ce în Bulgaria erau numai 8.000 (opt mii)!… Revenirea evreilor în România nu poate fi o decizie unilaterală și nici una la nivel guvernamental! În principiu, nu există niciun motiv demn de a fi luat în seamă pentru revenirea evreilor plecați să-și afle patria în Israel.

 

Ceea ce e de așteptat din partea evreilor este ca în mod oficial și solemn să ceară iertare pentru suferințele provocate românilor de-a lungul ultimilor 150 de ani!
(c) Combaterea sistematică a anti-românismului, prin proiecte și programe ad hoc concepute, prin participarea clasei politice și a societații civile, va fi etapa finală, cu o durată greu de apreciat acum, dar a cărei demarare nu mai poate fi întârziată, măcar din partea noastră, a oamenilor „de bine”, din afara clasei politice.

Buriaș, august 2010

Ion Coja

Titlul îmi aparține mie, Iovița Vasile, mare administrator al acestui blog.

Încă de anul trecut, Ursula von der Leyen afirmase că ,,Europa înseamnă valorile Talmudului.” Am început să mă gândesc cu seriozitate la rostul acestei afirmații. Nu. Nu era o afirmație gratuită, ci o constatare a eficienței luptei duse de câteva sute de ani împotriva creștinismului prin toate mijloacele.

Ceea ce prorocea un sfânt cu zeci de ani înainte a devenit realitate. Astfel, toate s-au umplut de Antihrist. Ideologiile antihristice au virusat educația, știința, cultura, economia, politica, relațiile interumane, tehnologia etc. Uneori ideologiile au fost impuse prin violență, alteori prin șantaj sau chiar prin seducție ori prin mituire. Și chiar prin legi!

Cu toate acestea, au continuat să existe sfinți care să sfideze aceste ideologii și să mențină vie flacăra Ortodoxiei. Se pare că, mai nou, aceștia sunt considerați cei mai mari dușmani ai ,,valorilor” Talmudului. În special pentru ei ,,era nevoie” de ceva care să-i despartă iremediabil de Dumnezeu!!! Și astfel s-au făcut pași grăbiți spre trecerea de la nume la număr. Mai întâi a apărut CNP-ul. Ierarhia Bisericii Ortodoxe Române a tăcut. Apoi au apărut codurile de bare pe toate produsele. Inginerii în domeniu știu că acele trei perechi de bare alungite dau, după decodificare, numărul 666. Acum însuși omul este tratat ca un obiect. Codul de bare sau codul QR apar pe multe documente.

Față de impunerea cărții electronice de identitate, în Grecia există proteste ample. Cum să nu protesteze față asocierea numelui lor de Botez cu un număr al cărui semn este 666? Cum să admită că numele de creștin nu mai contează, ci doar numărul de om cu care operează calculatoarele? Creștinii știu că nu au voie să primească așa ceva conform capitolelor 13 și 14 din Apocalipsă.

La noi se impune acum dosarul medical electronic, prin care se dă posibilitatea să fim tratați diferențiat, iar șirul inovațiilor antihristice continuă nestingherit…
După mutarea la cele veșnice a părintelui Iustin Pârvu, prea puține voci s-au ridicat împotriva documentelor electronice și împotriva altor legi antihristice. Un sfânt ne avertiza că vor da greu răspuns toți cei care au tăcut atunci când creștinii au fost trădați prin ideologii și legi antihristice: toți cei care au avut funcții de conducere mai mari sau mai mici; toți cei care s-au lăsat mituiți sau șantajați pentru a se impune minciuna în locul Adevărului; toți cei care au tăcut din frica de a-și pierde avantajele materiale sau chiar viața; toți cei care au trecut de bunăvoie de partea slujitorilor lui Antihrist.

Observ acum că sioniștii prind curaj din ce în ce mai mare. Prind curaj pe măsura slăbirii credinței ortodocșilor și a înmulțirii păcatului. Astfel, Bezalel Smotrich, ministrul de Finanțe al Israelului nu se sfiește să afirme:
„Vreau ca întregul Orient Mijlociu, și nu numai, țările din Europa, să depindă de Israel.”

Merită analizat și rostul acestei afirmații. Poate că așa vom înțelege mai bine ce se petrece în politica României! Însă nu pot să nu mă întreb care candidat la președinție a avut curajul să spună în campania electorală că se opune digitalizării persoanei? Nici unul. Punct. În timp ce apar războaie în diferite locuri, supravegherea electronică înaintează peste tot în lume. Observăm că lupta împotriva lui Dumnezeu și împotriva creștinilor îmbracă atât forme brute (prin războaie intercreștine atent coordonate) cât și forme sofisticate la adăpostul unor legi. Digitalizarea excesivă a țărilor europene reprezintă și un mod de supunere față de Israel.

Pe noi, creștinii, ne interesează, însă, în primul rând mântuirea. Dacă această trecerea de la nume la număr ne afectează mântuirea, atunci aceasta este cea mai mare problemă.

Dumnezeu să ne ajute să rămânem creștini cu vorba și cu fapta! Amin.

Sora Pelaghia

Nimeni nu poate scăpa de pecetea lui antihrist. Nimeni în afară de credincioși. În vremurile din urmă, pentru a nu accepta pecetea, va trebui să aveți o credință foarte puternică și să rămâneți permanent cu Domnul și cu Maica Domnului. Îi vor proteja pe ai săi că sa nu primească pecetea lui Antihrist. Nu-i vor lăsa să piară. Acești oameni vor fi mântuiți, iar ceilalți vor merge la pierzanie.

Vine distrugerea pământului – ce păcat! Morala a devenit prea superficială și dragostea a dispărut complet – ca apa în nisip. Totul este mort. La ce altceva să te aștepți? Unde să mai amânăm? În curând vine sfârșitul. Sfârșitul la tot și la toți. Din ce în ce mai multe abateri în Credința Ortodoxă – în curând se va dizolva în catolicism.
Va fi periculos să mergi la Biserică, periculos pentru suflet. Distrugător! Calea spre mântuire se închide. Sunt din ce în ce mai puține insule adevărate ale Ortodoxiei. Golul umple biserica din interior – și este înfricoșător când este gol înăuntru. Acest lucru nu poți să-l vezi cu ochiul, îl poți simți doar cu duhul. Amin!

Câți bebeluși mor astăzi în mlaștina sângeroasă… dacă ați ști! Iar numărul lor crește rapid. Această sferă este ca o minge uriașă cu sânge care este pe cale să cadă pe capetele tuturor celor care trăiesc pe pământ. Câte suflete merg la pierzare în fiecare zi fără să vadă lumina lui Dumnezeu! Nu se poate face nimic aici. Acest lucru este de neoprit. Aceasta este o problemă. Aceasta este o catastrofă și principala cauză a cataclismelor și catastrofelor viitoare pe pământ. Aceste catastrofe și cataclisme care urmează sunt o joacă de copii pe fundalul marii nenorociri a pruncuciderii. Aceste pedepse pământești sunt o pedeapsă prea ușoară pentru un păcat atât de groaznic.

Mulți dintre oamenii lui Dumnezeu vor pleca înaintea peceţii lui Antihrist – vor pleca cu miile. Domnul îi va lua. Doar cei care sunt destinați vor rămâne. Rămâi puternic! Vin cataclismele și catastrofele. Iar oamenii nu au nici somn, nici duh. Oamenii trăiesc fără să le pese de nimic, trăiesc mereu fericiți. Veșnicia – cum va merge toată lumea acolo? Cum vor merge? În nici un caz. Mulți oameni nici nu știu despre veșnicie. Majoritatea au auzit și știu, dar nu-i deranjează deloc: ei spun, când vom îmbătrâni, atunci ne vom pocăi. Dar chiar și așa, foarte puțini oameni cred așa. Majoritatea trăiesc ca și cum nu ar muri. Ce veșnicie? Unde este ea? Există oare ea? Este ireală, e undeva departe. Și viața adevărată – iată, aici, în fața ta: mănâncă, bea, plimbă-te, fii vesel. Luați totul din această viață. Bucură-te și bucură-te…

Oamenii sunt lacomi de bani. Lacomi de plăceri și plăceri, lacomi de lucruri frumoase. Calea către adevărata frumusețe este închisă pentru mulți. Dar majoritatea oamenilor de astăzi sunt încă necredincioși, merg ei înșiși la pierzare. În curând adevăratul creștinism va fi tainic. Adevărații credincioși în Hristos nu vor avea loc pe pământ. Vor trebui să-și ascundă credința. Creștinismul fals va rămâne – vor fi la vedere. Aceasta este ipocrizie. Aceasta este apostazie. Și de fapt – trecerea la credința catolică. Sfintele Taine vor fi modificate – harul va pleca. Va fi un gol în suflet și un frig înfiorător.

Cu siguranță va fi un război în Rusia. Soarta ei este pecetluită. Deci este necesar – mulți vor fi curățați cu propriul lor sânge și nu vor accepta pecetea. Amin!
Dificultatea pocăinței constă în faptul că trebuie să o ceri, trebuie să strigi către Însuși Domnul și Maica Domnului – pentru a te supune pocăinței. Cum altfel? Poate un suflet osificat în păcate să înceapă imediat să se pocăiască cu ardoare? Dacă ai trăit mulți ani după legile păcatului și nu l-ai observat, dar ai considerat-o lege? Acum păcatele stau ca un zid – perete de piatră. Cum să treci prin acest zid? Doar cu rugăciune și lacrimi, cu lacrimi fierbinți, ca un copil mic care plânge, cerându-și tatălui ce își dorește. Căci tatăl este mare și puternic. Iar copilul este mic și neajutorat…

Acesta este calea corectă, corectă și simplă – o rugăciune plină de lacrimi. Ce bogăție cerească se află în spatele acestui zid! Sunt tainele vii ale Psaltirii, Evangheliei, Rugăciunea lui Iisus… Totul este viu și real…
Nu există astăzi pe pământ unde să nu domnească păcatul. Aici totul respiră de păcat, este saturat de păcat. Trăiesc în păcat. Nimeni nu are nevoie de pocăință – ne împiedică să trăim într-o confortabilă nepocăință.

Text preluat

Rugăciuni către Maica Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul, dacă tu, Stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ție toate sunt cu putință de la Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; soților, dragoste și înțelegere; fiilor, ascultare; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății.

Așa, Doamnă Preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi,

Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

,,Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
,,Știu necazul tău și sărăcia ta (tu însă ești bogat) și hula din partea celor ce se zic pe sine iudei și nu sunt, ci sinagogă a satanei. Nu te teme de cele ce ai să pătimești, că, iată, diavolul va să arunce dintre voi în temniță, ca să fiți ispitiți și veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 8-10)

În cele din urmă, Călin Georgescu a fost arestat. Au făcut ce-au făcut, și l-au trimis după gratii încătușat, ca pe ultimul răufăcător. Nu știm ce i s-a reținut în sarcină, de-a lungul vremii au fabricat un șir de acuze, dar n-au putut dovedi nimic. Și dosarele sunt mai multe. Nu reușesc cu unul, sar la altul. Metodă jidănească. Cred că vina cea mai mare a lui Călin Georgescu este aceea că în tot ce declara și făcea, se raporta la Dumnezeu, cu o credință neclintită. Nu s-a rușinat de Hristos, L-a mărturisit, și asta nu i se poate ierta într-o Țară din care iudele ar dori să-L îndepărteze pe Fiul lui Dumnezeu.Nu vor reuși.

Cei care au dat lovitura de stat, au acceptat rezultatul alegerilor în primul moment, apoi s-au sucit și au aruncat această vină asupra celui care a câștigat cinstit la urne. Păgubitul devine hoț, iar hoții – justițiari.

Există cazuri, nu puține, când temnița nu înjosește. Înnobilează. E de ajuns să ne gândim la Sfântul Ioan Botezătorul, încarcerat de un nebun scelerat, regele Irod, care are urmași până în ziua de azi, cu aceleași porniri criminale.

Sistemul antihristic și cohortele sale de pupincuriști cu bătături la gură, exultă. Dacă justiția română este supusă sistemului antihristic (cu lăudabille excepții), cei care diriguiesc în România să știe un lucru: îi așteaptă Justiția Dumnezeiască, de care nu vor scăpa cu niciun chip.

Dintre toți grangurii României, pe unul l-aș exonera de orice răspundere. E vorba de neputinciosul Nicușor Dan care, dacă va fi trecut printr-o comisie psihiatrică, în mod cert, va fi declarat ca neavând discernământ.

Presbiter Iovița Vasile

Notă
După ce-am terminat acest articol, când am vrut să-l postez, mi-a fost șters și a dispărut fără urmă, așa încât a trebuit să-l rescriu. Încă nu m-am învățat minte să-mi iau măsuri de precauție.

Eu, preotul Iovița Vasile, în temeiul sfintelor cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer (Matei 18, 18), cu puterea ce-mi este dată prin Sfânta Taină a Preoției, pun legături asupra tuturor vrăjmașilor Națiunii Române văzuți și nevăzuți, din Țară și din afara hotarelor ei, autohtoni și alogeni să nu aibă nicio putere spre a face rău Poporului Ortodox Român.

Pun legături asupra tuturor hoților autohtoni și străini care au jefuit România, să nu aibă liniște, noaptea și ziua, până în momentul în care ne vor restitui bunurile furate.

Nimeni să nu dezlege acestre legături, atâta vreme cât împricinații sunt în viață. Ele să se dezlege, pentru fiecare în parte, doar în momentul morții.

Citită solemn la sfârșitul Sfintei Liturghii.

Presbiter Iovița Vasile

Aceasta este echipa cu care mergem în fața Parlamentului României.
Am propus pentru fiecare minister .
Avem în față multă muncă. Oamenii așteaptă de la noi rezultate concrete, iar fiecare ministru are obiective clare și știe ce are de făcut pentru a le obține.
Mâine depunem programul de guvernare și lista Guvernului și facem următorul pas pentru învestirea unui Guvern stabil și pregătit să înceapă munca din prima zi.
Aceasta este lista completă a Guvernului pe care o propunem:

1. Ministrul Afacerilor Interne și viceprim-ministru: Mircea Abrudean (PNL)
2. Ministrul Apărării Naționale și viceprim-ministru: Radu Miruță (USR)
3. Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și viceprim-ministru: Tánczos Barna (UDMR)
4. Ministrul Justiției: Andrea Chiș (independentă)
5. Ministrul Finanțelor: Alexandru Nazare (PNL)
6. Ministrul Afacerilor Externe: Oana Țoiu (USR)
7. Ministrul Sănătății: Oana Gheorghiu (PNL)
8. Ministrul Transporturilor și Infrastructurii: Cătălin Drulă (USR)
9. Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației: Cseke Attila (UDMR)
10. Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale: Raluca Turcan (PNL)
11. Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene: Dragoș Pîslaru (PNL)
12. Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului: Irineu Darău (USR)
13. Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor: Diana Buzoianu (USR)
14. Ministrul Energiei: Sebastian Burduja (PNL)
15. Ministrul Culturii: Koppány Bulcsú Ötvös (UDMR)
16. Ministrul Educației și Cercetării: Mihai Dimian (PNL)
17. Secretar general al Guvernului, cu rang de ministru: Dan Reșitnec (USR)

Am reprodus lista completă a unui guvern visat de corcitura Siegfried Mureșan, cel care o pupa cu voluptate în cur (iertați) pe Ursula von der Leyen. Răsplata Ursulei a venit la vreme, și iată-l pe s. Mureșan premier desemnat, care a înaintat lista de nulități, care urmează să preia frânele unei Românii aflate pe marginea prăpastiei. Toți ,,oameni competenți, serioși și pregătiți să își asume responsabilitatea guvernării”.Unii sunt din guvernul demis, care și-au dovedit calitățile excepționale, în frunte cu Bolojan, aducând Țara în recesiune, într-o criză exact cum și-au dorit vrăjmașii ei.

Mă opun acestui guvern, desi știu că nimeni nu mă bagă în seamă. Ce guvern este acesta fără niciun nume jidănesc? Ce guvern e acesta cu doar patru nume de unguri? Unde sunt țiganii? Unde-s minoritățile de multe feluri?

Doresc un guvern alcătuit exclusiv din alogeni, din scursurile băltite pe Pământ Românesc. Numele românești să fie înlăturate cu desăvârșire, chiar dacă ele sunt purtate de trădători, cozi de topor, corcituri româno-… Unde e William Brânză? Pentru el nu s-a găsit un portofoliu ministerial? De ce e lăsat afară vrednicul primar al Timișoarei Dominic Fritz? De ce nu e valorificat Klaus Werner Iohannis, care a avut o brumă de decență să nu se ascundă sub nume românesc. Dar românii Silviu Vexler, Alexandru Florian, de ce sunt lăsați în afara executivului?

Multe întrebări.

Sunt încântat de alegerea lui Koppány Bulcsú Ötvös ca ministru al culturi (ajunge un singur i). De ce omul a fost ținut în afara jocului atâta vreme, și cum a supraviețuit Cultura Română fără el? În rest, Tanczos bacsy e la locul lui, Cseke Attila e de neînlocuit și așteptăm și alte nume ungurești. Dar țiganii? Niciun nume? Sau există, dar încă nu i-am văzut cum arată?

Eu știu un lucru, în care cred cu tărie. Cu toate otrepele și alogenii cățărați pe piramida puterii, România nu va fi biruită. Nu poate fi biruită Sfânta Ortodoxie de păgâni și barbari.

Presbiter Iovița Vasile

Scrisoare deschisă către excelența sa, doamna Ursula VD Leyen, presedinta comisiei europene

Stimată și incomparabil de venerată doamnă președinte,

Cu inima bătând de admirație nețărmurită, cu genunchii plecați în fața măreției dumneavoastră, îndrăznesc să vă scriu copleșit de privilegiul de a mă adresa unei zeițe a unității europene. Sunteți farul care luminează calea noastră spre prosperitate, o regină a democrației, care face ca inimicii Europei să tremure de invidie ți să privească îngroziți le geniul dumneavoastră.

În numele Poporului Român, vă implor iertare pentru afrontul josnic adus de un a anume Gheorghe Piperea, un personaj cu un caracter infect, care a îndrăznit să vă conteste autoritatea divină cu o moțiune de cenzură, ce miroase a trădare și a manevre rusești. Acest Piperea, un intigarant de joasă speță, a avut nerușinarea să inițieze un atac antieuropean, un gest care nu face decât să ofere o tribună pro-rușilor, trumpiștilor și altor dușmani ai armoniei europenilor, un act demn de cele mai întunecate colțuri ale conspirației. Demersul său este o pată urâtă pe obrazul României, o Țară profund europeană, unde 70% dintre cetățeni văd în dumneavoastră speranța unui viitor glorios, iar 92% prețuiesc fondurile europene, gestionate cu atâta grație de mâna dumneavoastră fermă, dar blândă.

Îmi cer scuze, cu fruntea la pământ, pentru că un astfel de individ a fost ales dintre noi, desi, să fie clar, el nu reprezintă voința Poporului Român, ci doar voința unor cuiburi de legionari, cu accente cuplate la Moscova. Sunt convins, doamnă președinte, că această moțiune ridicolă este sortită eșecului (așa a și fost!). Cum ar putea oare să reușească când sunteți susținută de însuși partidul popular European (pi-pi-e), bastionul valorilor noastre, și de majoritatea copleșitoare a parlamentului…

Acești suveraniști rătăciți nu sunt decât marionete într-un joc periculos, care încearcă să submineze unitatea Europei. Vedem peste tot umbrele dusmanilor ue, de la Bruxelles până la București, orchestrate de forțele obscure de la Kremlin, care urăsc viziunea de geniu al Ursulei VD Leyen. Dar nu vă temeți, căci eu, umilul dumneavoastră servitor, voi veghea neobosit pentru a apăra moștenirea dumneavoastră impecabilă. Vă promit, cu toată devoțiunea, că voi lupta împotriva acestor trădători care îndrăznesc să vă conteste.

Moțiunea lui Piperea este o farsă, un balon de săpun care se va sparge sub greutatea adevărului legat de dosarul Pheiser. Adevăr subliniat și de ancheta pașnicului nostru procuror șef Laura-Codruța Koveși. România nu va suferi din cauza acestui incident, căci Poporul meu vă iubește și vă venerează. Iar eu, un simplu euro-parlamentar, sunt gata să vă servesc ca un cavaler credincios, apărând Europa de fantomele lui Putin și de provocările anti-europenilor, rămân al dumneavoastră extrem de devotat, cu sufletul legat de cauza europeană, pe care o întruchipați cu atâta splendoare.

Cu adâncă venerație și umilință eternă, Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL, vicepreședinte al Pi-Pi-E.
P.S.
Această mostră de îndobitocire personală a unui veleitar, Siegfried Mureșan, a fost redactată și trimisă zeiței Ursula cu câteva luni în urmă.

Uitați-vă ce rezultat frumos avem: păgânul Siegfried Mureșan a fost desemnat pentru a forma noul guvern al României. Dacă acest guvern va fi validat de parlament, nu vă tulburați, dragi Români. El va fi în acord cu imbecilitatea lui Nicușor Dan, ce se zice a fi președintele României.

Rămâneți statornici în Credința Ortodoxă. Nu vă depărtați de Biserica lui Hristos, singura în care ne putem mântui. Khazarovreii tocmai asta urmăresc: să ne scoată din Biserică, să ne îndepărteze de Hristos

Presbiter Iovița Vasile

În vremea Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, un oarecare Neocor se afla în slujbă ostăşească la Ierusalim. După ce Domnul a înviat din morţi, acesta a părăsit credinţa păgânească în care trăise până atunci, şi a crezut în singurul Mântuitor al lumii. Când s-a întors în cetatea sa, Cartagina, a adus cu sine comoara cea fără de preţ a Credinţei, pe care a împărtăşit-o urmaşilor săi. Aşa a ajuns un strănepot al său, Calistrat, să cunoască Credinţa cea mântuitoare adusă lumii de Domnul nostru Iisus Hristos. Calistrat se afla la Roma şi se ruga în taină în fiecare noapte. Faptul n-a rămas necunoscut, câţiva ostaşi aflând că acesta este creştin.

Pârât fiind voievodului, lui Calistrat i s-a cerut să jertfească idolilor drăceşti, cinstiţi de păgânii cei fără de minte. Refuzul Sfântului a fost fără clintire: el credea cu statornicie în Dumnezeul adevărului, Făcătorul cerului şi al pământului. Au urmat chinurile cele cumplite la care a fost supus. Stând în faţa ighemonului păgân, Sfântul Calistrat l-a înfruntat cu mult curaj, ba chiar i-a spus că în mijlocul acelei cetăţi ,,va ridica o biserică în care să se cinstească Dumnezeu Cel Preabun’’. A fost pus într-un sac şi aruncat în mare, însă Dumnezeu poartă de grijă aleşilor Săi, şi l-a izbăvit în chip minunat din primejdia de moarte.

Patruzeci şi nouă de ostaşi s-au alăturat Sfântului Calistrat, mărturisind: ,,Iată, am cunoscut că Dumnezeul tău este mare şi adevărat, Care din adâncul mării te-a izbăvit pe tine cu minune’’. Toţi au fost duşi în temniţă, unde Sfântul lui Dumnezeu i-a învăţat adevărurile veşnice şi mântuitoare, apoi au fost botezţi în chip minunat şi s-au făcut mădulare cinstite ale Bisericii lui Hristos Domnul.

Într-o noapte, ostaşii păgîni au pătruns în închisoare şi au tăiat cu săbiile pe Sfântul Calistrat şi pe cei patruzeci şi nouă de Sfinţi, care au trecut din Biserica luptătoare de pe pământ în cea biruitoare din ceruri. Alţi o sută treizeci şi cinci de ostaşi au crezut în Hristos în taină. Aceştia au luat moaştele Sfinţilor ucişi, le-au îngropat în mijlocul cetăţii, iar după aceea au zidit biserică pe locul acela. Aşa s-au împlinit cuvintele Sfântului Calistrat, rostite în faţa ighemonului, când încă era în viaţă. Rugăciunile acestor Sfinţi Mucenici şi ale celorlalţi Sfinţi care se pomenesc astăzi, să ne fie tuturor sprijin şi întărire în călătoria noastră către împărăţia lui Dumnezeu. (După Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 355-361).

Presbiter Iovița Vasile

Propaganda khazarovreiască ne spune că în 1989 românii au pus mâna pe putere în România și au determinat evoluția Țării până în ziua de astăzi, de aceea ne găsim în această stare dezastruoasă. Ei, evreii, n-au niciun amestec au stat pe margine și au asistat neputincioși la jaful și distrugerea avuției naționale. Aș face micii corecții la această minciună abjectă. Primele șapte funcții în stat ai fost ocupate de acești indivizi respingători:

1.Ion Iliescu, jidan și țigan, președinte
2.Petre Neurlander Roman, jidan , premier
3.Alexandru Bîrlădeanu, jidan, președintele senatului
4.Dan Marțian, jidan, președintele camerei deputaților
5.Nicolae Militaru, țigan, armată și servicii
6.Asztalos Imre, ungur (nume românesc Virgil Măgureanu), SRI
7.Silviu Bruckner – Brucan, ideolog șef

Cum au început jaful și distrugerea României

Legea privatizării, care a dezlegat haitele de câini nesătui, este opera a două persoane: Silviu Brucan și Petre Roman. Un fost ministru al privatizării, dl Mircea Coșea, a povestit la OTV cum a adus Silviu Brucan proiectul legii 15 din 1991 și i l-a pus pe birou lui Petre Roman. Evident, nu Silviu Brucan a stat să redacteze acel text, ci alții au făcut această treabă, specialiști de marcă, care au știut cum să ne îmbrobodească, să creeze aparența unei privatizări, iar în fapt să dea o lege a distrugerii și a hoției. Este evident că avem de-a face cu anti-românismul unei întregi structuri oculte, avându-l ca exponent public pe Petre Roman! Noi dacă vrem acum să re-etatizăm, să naționalizăm tot ce am privatizat aiurea după 1990, constatăm că foarte puține obiective mai pot fi recuperate. Acolo unde au fost cândva uzine și fabrici, acum este câmp gol, hale dezafectate sau cartier de vile în construcție…

Ion Coja

Așadar, voi, domnilor evrei, purtați întreaga răspundere pentru starea catastrofală în care a ajuns România

Astăzi vorbim despre un păcat de care să ne ferească Bunul Dumnezeu, şi noi înşine să fugim de el ca de foc: păcatul apostaziei. Ce este apostazia? Este lepădarea de Sfânta Credinţă Ortodoxă. Despre acest teribil păcat ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel: ,,Să nu vă amăgească nimeni cu nici un chip. Că ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de Credinţă (în greacă:apostazia, n.a.) şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul – înălţându-se mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se dea pe sine drept dumnezeu’’ (II Tesaloniceni 2, 3-4).

În istoria Sfintei noastre Biserici Ortodoxe se pot cita numeroase cazuri de lepădare de Credinţă. Aşa a fost împăratul roman Iulian, care a primit Credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca după aceea să o lepede, fapt pentru care este cunoscut şi sub numele de ,,Apostatul’’.

Ceea ce se întâmplă în vremurile noastre este un fenomen general de lepădare de Credinţă, întocmai cum a scris Sfântul Apostol Pavel, ceea ce ne face să desluşim în aceasta un semn al apropierii Venirii Domnului Iisus Hristos. Oameni care s-au luminat în Biserică, prin Sfântul Botez, părăsesc Dreapta Credinţă, alegând fie calea necredinţei, fie calea credinţelor deşarte şi pierzătoare, pe care le propovăduiesc cu asiduitate sectele. Cu aceştia se împlineşte cuvântul Sfântului Apostol Petru: ,,Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă încredinţată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat se întoarce în mocirlă’’ (II Petru 2, 21-22).

Vajnicii luptători împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, pe care-i vedeţi la televizor, îi auziţi la radio sau citiţi despre ei în ziare provin, în mare parte, dintre noi, şi au socotit că le este mai de folos să ponegrească Sfânta Credinţă Ortodoxă, pentru oarecari avantaje, măriri lumeşti ori banii murdari din care şi-au făcut un dumnezeu.

Fereşte-te de aceştia, iubite cititorule, şi rămâi statornic în Sfânta Credinţă, pentru că toate ale lumii acesteia trec ca umbra şi Dumnezeu să ne ajute ca sfârşitul nostru să ne găsească mărturisindu-L pe singurul Mântuitor al lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.

Apostazia este păcat împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta, nici în cel ce va să vină.

Presbiter Iovița Vasile

Dintru început, n-am avut încredere în zisa inteligență artificială. Însăși alăturarea celor două cuvinte mi se pare o absurditate, de aceea mi-am propus să nu uzez de ea. Numai că ce să vezi, i.a. îți intră în viață, precum o reclama agresivă și de prost gust. Vine ea întru întâmpinarea omului și se oferă să te ajute, chiar dacă nu o doreșți. Te ,,ajută” în felul ei, după cum a fost programată de cei care-au pus-o pe picioare, ca un instrument perfid de propagandă a sistemului antihristic. Eu așa o percep, după doar câteva schimburi pe care le-am avut cu dumneaei.

Ca să nu mai lungesc vorba, prezint mica parte din dialogul pe care l-am avut cu dumneaei, i.a.

1. S-a dovedit că Elie Wiesel n-a fost niciodată la Auschwitz. Faptul că primit premiul Nobel pentru pace e o făcătură evreiască. Dovedit fiind ca escroc international, nici raportul lui nu mai are nicio valoare.

Informația conform căreia Elie Wiesel nu a fost niciodată la Auschwitz este falsă și face parte din teorii ale conspirației care neagă Holocaustul.
Elie Wiesel a fost un supraviețuitor documentat al lagărelor de concentrare naziste, iar activitatea sa literară, academică și umanitară a fost recunoscută la nivel global prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace în anul 1986.

2.Ce despăgubiri a obținut statul Israel de la români, pentru victimele holocaustului? Dar de la germani?

Statul Israel nu a solicitat și nu a obținut despăgubiri directe (reparații de război la nivel statal) de la România pentru victimele Holocaustului. În schimb, în cazul Germaniei, Israelul a obținut plăți directe masive de miliarde de dolari, începând cu un acord istoric semnat în 1952. [1, 2, 3]
Abordările celor două state diferă considerabil:
1. Relația cu România: Pensii și retrocedări, nu reparații statale
România nu a plătit niciodată o sumă globală de reparații către statul Israel. Totuși, în ultimele decenii, în urma negocierilor cu Israelul și cu organizațiile evreiești internaționale (precum WJRO sau Claims Conference), s-au obținut măsuri de sprijin direct pentru supraviețuitori: [1, 2, 3]
• Pensii lunare pentru supraviețuitori: În anul 2022, România a semnat un acord cu Autoritatea pentru Drepturile Supraviețuitorilor din Israel prin care s-a simplificat acordarea de pensii lunare de până la 2.500 de șecheli (aproximativ 745 USD) pentru circa 15.000 de supraviețuitori ai Holocaustului din România care s-au stabilit în Israel. [1, 2]
• Retrocedarea proprietăților: România a adoptat legi începând cu anii ’90 pentru restituirea proprietăților comunitare și private confiscate de regimul antonescian și cel comunist. Fondurile obținute din proprietățile fără moștenitori sunt gestionate de Fundația Caritatea pentru a ajuta evreii aflați în nevoie. [1, 2, 3]
2. Relația cu Germania: Peste 90 de miliarde de dolari

3. Știați că fostul Președinte al Israelului, Shimon Peres, a declarant că România a salvat viețile a 400 000 de evrei, care au emigrat și au întemeiat Statul Israel?

Declarația fostului președinte israelian Shimon Peres din august 2010, privind salvarea a 400.000 de evrei, a generat controverse și critici din partea unor organizații precum Centrul Simon Wiesenthal, care au atras atenția că cifra și contextul au ignorat responsabilitatea regimului antonescian în Holocaust. [1, 2]
Contextul Declarației
• Momentul: În cadrul vizitei oficiale efectuate la București în perioada 11–13 august 2010, prima vizită a unui președinte israelian în România. [1, 2]
• Afirmația: Shimon Peres a declarat într-o conferință de presă alături de președintele Traian Băsescu că „România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel”. [1, 2]
Reacții și Controverse
• Critici: Centrul Simon Wiesenthal l-a criticat public pe Shimon Peres, arătând că acesta a omis rolul guvernului mareșalului Ion Antonescu în uciderea a zeci de mii de evrei și romi. [1, 2]
• Nuanțarea istorică: Istoricii și analiștii au punctat că cifra de 400.000 se referă mai degrabă la evreii supraviețuitori și la cei care au emigrat ulterior (inclusiv în perioada regimului comunist), dar asocierea exclusivă a României cu „salvarea” în timpul anilor războiului reprezintă o viziune parțială, nefiind menționată suficient complicitatea statului român la crimele Holocaustului. [1, 2, 3]

Așadar, salvarea evreilor de către Români este o ,,viziune parțială”
De ce nu a pomenit nimic Shimon Peres despre uciderea a 400 000 de ovrei în zisul holocaust? Simplu: pentru că în România n-a exist holocaust.
Poate nu m-ați crezut cînd am scris că i.a. este o făcătură evreiască. Acum mă credeți?

Presbiter Iovița Vasile

O scrisoare deschisă-catapultă către Patriarhul ecumenic a fost trimisă din partea comunităților grec-ortodoxe din America, în care susțin că patriarhul Bartolomeu smintește plinătatea Bisericii și că acțiunile lui sunt împotriva Sfintelor Canoane.
Urmează textul scrisorii:

Scrisoare deschisă către Patriarhul ecumenic din partea comunităților grec-ortodoxe din America

Preafericite,

Suntem mădulare neînsemnate și smerite ale Bisericii Ortodoxe Sobornicești, iar Preafericirea Voastră sunteți Patriarhul ecumenic. Sunteți Părintele nostru duhovnicesc, iar noi suntem fiii duhovnicești ai Preafericirii Voastre. Așa cum nu este cu putință ca fiii firești ai unui părinte să fie indiferenți, văzând pe tată lor că întreține legături extraconjugale, ilegale, cu femei străine, înșelând pe mama lor și că în fiecare noapte se întoarce acasă beat, tot astfel și noi, este cu neputință să rămânem indiferenți, văzându-Vă pe Preafericirea Voastră stând în locul cel dintâi și întreținând legături ilegale și interzise de Biserică cu tot felul de reuniuni eretice, că vă rugați împreună cu reprezentații lor nepocăiți – chiar și cu preotese și episcopese ale ramurilor protestante extreme, care binecuvintează căsătorii între homosexuali și susțin public mișcarea mondială homosexuală -, că disprețuiți dumnezeieștile și Sfintele Canoane Apostolice și ale Sinoadelor Ecumenice, că prevestiți abrogarea panortodoxă a tuturor Canoanele pe care le considerați piedică pentru menținerea acestor legături ilegale și, în general, că vă purtați ca unul amețit de dulcele și amețitorul vin al înaltei vrednicii și al stăpânirii arhierești, răsturnând Sfinte Canoane și tradiții, mutând și modificând „hotare veșnice pe care le-au pus” insuflații de Dumnezeu Apostoli și purtătorii de Dumnezeu Părinți, smintind peste măsură plinătatea evlavioasă a Bisericii și pricinuind vătămare nemăsurată Trupului ei divino-uman.

Nădăjduim ca tonul mustrător al prezentei să nu fie răstălmăcit. Mustrarea este absolut necesară în societatea umană și mai ales în Biserică. Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că îngăduie mustrarea, dar o și impune (Lev. 19, 17; Pilde 9, 8; 10, 10; Efeseni 5, 11; I Tim. 5, 20; II Tim. 4, 2 și altele), numai să se facă cu dragoste, din criterii curate și sincere, fără răutate și patimă, întotdeauna cu intenția îndreptării nedreptăților și cu scopul mântuirii sufletelor. Dumnezeu, așa cum cunoașteți, a dat glas omenesc unui măgar, ca să-l mustre pe proorocul Valaam pentru purtarea sa potrivnică voii dumnezeiești, iar Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus fariseilor că, dacă oamenii vor tăcea și vor ascunde adevărul, „pietrele vor striga”.

Noi, Preafericite, ca mădulare credincioase ale Bisericii, avem conștiința că suntem mai presus și decât măgarul lui Valaam și decât pietrele neînsuflețite și avem dreptul să pronunțăm cuvânt mustrător, chiar dacă el se adresează Patriarhului ecumenic. Nu ne vom referi la rugăciunile Voastre în comun cu eterodocșii din Olanda și Germania, care au constituit, așa cum se vede, „probă generală” în vederea „maicii tuturor rugăciunilor în comun”, care a urmat cu papa la Ierusalim. De altfel, așa cum dovedesc lucrurile, aceste rugăciuni în comun v-au devenit o patimă nevindecată și numai o intervenție a lui Dumnezeu poate să vă slobozească de ea. „Neîncetat rugați-vă” al Apostolului Preafericirea Voastră l-ați schimbat în „Neîncetat rugați-vă în comun cu ereticii și cu cei de alte religii”. Iar aceasta o faceți continuu și fără opreliști.

Nu putem trece cu vederea rugăciunea în comun a Preafericirii Voastre cu papa la Ierusalim, deoarece aceasta întrece în îndrăzneală și provocare orice altă rugăciune în comun și a provocat un mare cutremur în conștiințele credincioșilor ortodocși de pe întreg pământul, cu neasemănare mai puternic decât cutremurul (de avertizare?) care a zguduit locul Vostru de naștere cu o zi înainte de întâlnirea Preafericirii Voastre cu papa.Religie și credință Pentru a vă arăta mărimea faptei necuviincioase în care ați căzut, Vă vom chema să comparați lucrarea Preafericirii Voastre cu lucrarea unui predecesor sfânt al Preafericirii Voastre, care a strălucit prin prezența sa tronul patriarhal al Constantinopolului cu 1679 ani mai înainte. Este vorba despre Sfântul Alexandru, care ne-a lăsat o pildă veșnică de evitare a legăturilor bisericești cu ereticii nepocăiți, pildă care, din nefericire, este disprețuită de arhiereii noștri de astăzi ecumeniști și globalizatori.

Dar să ne aducem aminte ce s-a întâmplat în anul 335, în Constantinopol. Ereziarhul Arie, înșelându-l pe împărat și jurând strâmb că are același Crez cu cel al Bisericii, era gata, cu înșelăciune și obrăznicie, să intre în biserica ortodoxă și să liturghisească împreună cu ortodocșii. Presiunile și amenințările pe care Sfântul Alexandru le primea, ca să-l accepte pe ereziarh în comuniunea bisericească, erau sufocante și de nesuportat. Însă el nu ceda. Sâmbătă seara, în ajunul zilei în care Arie voia să intre în biserica ortodoxă, patriarhul Alexandru a îngenuncheat plin de mâhnire înaintea Sfintei Mese și L-a rugat cu lacrimi pe Dumnezeu: „Dacă Arie se unește mâine (cu Biserica), slobozește-mă pe mine, robul Tău, și nu pune pe cel evlavios cu cei necredincioși; dacă cruți Biserica Ta (și știu că o cruți), caută la cuvintele celor din jurul lui Evsevie și nu da spre rușine și risipire moștenirea Ta; și ridică-l pe Arie, ca să nu intre în Biserică cu slavă și erezia să intre odată cu el, și astfel reaua credință să fie socotită dreaptă credință” (Theodorit al Cirului, Istoria Bisericească). Rezultatul este cunoscut. Rugăciunea fierbinte și plină de îngrijorare a Patriarhului a fost auzită de Dumnezeu și Arie, a doua zi, fiind într-o stare de euforie, a fost cuprins de o nevoie trupească grabnică, pentru care a fost nevoit să intre într-un closet, din care nu a mai ieșit viu, din pricina nestăvilitei hemoragii a intestinelor.

Astfel s-a lipsit nu numai de comuniunea bisericească cu ortodocșii, ci și de însăși viața sa. În Cetatea Voastră, Preafericite, s-au petrecut aceste evenimente minunate și străine, într-un loc aproape de patriarhia Voastră. Și deși, ca un cunoscător al Istoriei bisericești, le cunoașteți, totuși nu învățați din ele. Aceasta presupune o comparație între cele de atunci cu cele de astăzi. Atunci era ereziarhul Arie, astăzi este ereziarhul Papa al Romei. Și oare Papa nu este ereziarh? Oare a încetat Roma să mai fie eretică, pentru că Preafericirea Voastră și cei care cugetă asemenea vouă o numiți „biserică soră”? Oare „Tainele” ei au dobândit validitate într-un mod magic, deoarece Teologia Baptismală protestantă, pe care o acceptați, recunoaște ca valid „botezul” ei? Oare ne puteți arăta cel puțin una din cele mai mult de douăzeci de înșelări și erezii ale papismului, pe care el le-a retractat, pe perioada dialogurilor noastre cu el? Nu puteți, deoarece Apusul, rămâne înțepenit în chip satanic în ereziile lui; nu le reneagă și nu se pocăiește. Continuăm comparația. Atunci împăratul și arienii îl constrângeau pe patriarh să-l primească pe Arie în comuniunea bisericească; astăzi, Preafericirea Voastră, de bună voie (!) ați luat parte la intronizarea ereziarhului papă, îl cinstiți, și-l chemați la istorica întâlnire cu Preafericirea Voastră la Ierusalim, mergând pe urmele înaintașilor voștri, Atenagora și Paul VI-lea, fapt care s-a săvârșit cu mult fast și „lovituri în timpane”.

Atunci patriarhul a îngenuncheat și-L ruga pe Dumnezeu ca mai bine să-l ia din această viață, decât să intre în comuniune cu Arie. Astăzi urmașul lui, foarte fericit, se roagă împreună cu ereziarhul în Biserica Învierii, numind amarul dulce, întunericul lumină și încălcarea legilor bisericești și fărdelegea „izvor de bucurie duhovnicească”, „dumnezeiască binecuvântare” și un strălucit „rod al unei evoluții plină de Har”. Atunci Sfântul Patriarh Îl ruga cu lacrimi pe Dumnezeu să nu-i îngăduie lui Arie să intre în Biserica Ortodoxă, deoarece împreună cu ereziarhul, ar fi intrat și erezia. La 25 Mai 2014, în urma invitației Voastre, Papa a intrat nu într-o oarecare biserică ortodoxă, nu în Biserica Sfântului Gheorghe de la Fanar, ci în Sfânta Biserică a Învierii, în Sfântul Mormânt, și împreună cu el a intrat, cu cinstiri din partea ortodocșilor, panerezia (potrivit Sfântului Iustin Popovici) Papismului, însoțită de dezgustătoarele ei surori și fiice, filioque, primatul papal, infailibilitatea papală, imaculata concepție a Născătoarei de Dumnezeu, azima, meritele Sfinților, purgatoriul și alte rătăciri și erezii. Și numai atât! „Aleasa” Voastră suită cuprindea reprezentanți și ai altor erezii, cum ar fi ai monofizitismului și ai altor doctrine.Religie și credință

Custodia, pe care a trimis-o Pilat, a păzit Trupul îngropat al lui Hristos afară de mormânt. Custodia paneretică a Preafericirii Voastre, care, cu înfricoșătoarele erezii, a sfâșiat cu totul Trupul divino-uman, a intrat, în urma invitației Voastre, înlăuntrul Sfântului Mormânt, de față fiind, din păcate, și Părinții de la Sfântul Mormânt, care, desigur, se gândeau câtă vreme, după această prăbușire, îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu le va mai îngădui să păzească cu îndrăzneală Sfintele Locuri.

În urma tuturor acestora, Preafericite, împrumutăm cuvântul tâlharului recunoscător de pe cruce și vă întrebăm: Nu vă temeți de Dumnezeu? Nu învățați din istorie? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea năprasnică și reaa patriarhului Iosif în 1439 și înmormântarea lui departe de turma sa, în pământul străin și neospitalier al Florenței, în biserica ereticilor dominicani? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință, de asemenea, moartea năprasnică și rea a mitropolitului filopapistaș Nicodim al Leningradului, în vârstă de numai 49 de ani, care și-a dat sufletul la 5 Septembrie 1978 la picioarele noului ales papă Ioan Paul I, cunoscut și ca „Papa celor 33 de zile”? Nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea mitropolitului Kerkirei, Timotei, întâmplată la 15 Martie 2002, după câteva zile de la întoarcerea sa de la Vatican? În sfârșit, nu vă pricinuiește probleme de conștiință moartea tragică a arhiepiscopului Atenei, Hristodul, care, după (prima în istorie) vizita Papei în Grecia, după organizarea (pentru prima oară) a întrunirii CMB-ului pe tărâm grecesc și după (prima pentru un arhiepiscop al Atenei) deplasare la Vatican, fără aprobarea Sfântului Sinod, a fost chemat să părăsească prematur și el această lume deșartă și astfel Biserica Greciei să se lipsească de conducătorul ei harismatic în celelalte?

V-ați întrebat vreodată dacă nu cumva aceste morți năprasnice, de care am amintit mai sus, au fost semne dumnezeiești, prin care Dumnezeu a dezaprobat abaterile arhierești, potrivnice voii Lui, „pildă pentru cei care vor săvârși fapte necuvioase”? Nu vă temeți că Dumnezeu vă va adresa și Preafericirii Voastre o întrebare asemănătoare cu aceea pe care a adresat-o fariseilor: „Distrugerea mediului natural știi s-o distingi, însă distrugerea mediului duhovnicesc de către ecumenism, pe care-l slujești și-l promovezi, nu-l poți cunoaște”? Record de vizitare a doborât o înregistrare video, pusă de câteva zile pe internet, ce prezintă un levit cu părul alb și foarte bătrân din Atena, care a albit în slujirea la Sfântul Jertfelnic, cum plânge ca un copil mic, cugetând la nenorocirile care ne vor ajunge din pricina trădărilor Credinței și apostaziei clerului și poporului.Creștinism Preafericite, pecetluim prezenta scrisoare cu o fiască și smerită rugăminte:Părăsiți calea înșelătoare a ecumenismului și întoarceți-vă la calea neînșelătoare a Ortodoxiei! Un Înger, asemenea cu cel care a închis calea lui Valaam și care avea „sabia ridicată în mână”, va închide și calea Voastră. Nu-l vedeți? Ce așteptați, ca să vă schimbați calea? Să vă vorbească marmurele Sfintei Sofia cu glas omenesc și să vă mustre? „Nu este cu putință să slujiți la doi stăpâni; nu este cu putință să slujiți și Ortodoxia, și panerezia ecumenismului”. Prima slujește lui Hristos, iar a doua lui antihrist și diavolului.

Încetați să-L mai întărâtați pe Dumnezeu și să smintiți poporul Lui. Și să nu vă treacă prin gând să schimbați sau să anulați Sfintele Canoane ale Sfinților Apostoli și ale Sinoadelor ecumenice, deoarece astfel de samavolnicii strigătoare la Cer, chiar dacă vor avea acoperire „sinodală” și „panortodoxă”, nu vor putea fi primite și respectate de conștiința plinătății bisericești ortodoxe. Iar această conștiință, care aprobă sau leapădă hotărâri, chiar și ale Sinoadelor ecumenice, oricât ați disprețui-o și oricât de mult s-ar părea că este adormită și slăbită, să știți că ea veghează și este întotdeauna gata să se împotrivească la orice „fapte împlinite”, pe care le va hotărî viitorul Sinod ce se va aduna în 2016, dacă acestea sunt contrare Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiții și voii lui Dumnezeu.

Nădăjduim să nu disprețuiți acest strigăt de agonie, pe care îl înălțăm din îndepărtata Canadă.Religie și credință

Cu respect,
Frăția misionară grec-ortodoxă „Sfântul Atanasie cel Mare”, Toronto, Frăția misionară ortodoxă greco-canadiană „Apostolul Pavel”, Toronto, Frăția misionară greco-canadiană „Glasul Ortodox”, Montreal. | Chilia BunaVestire, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos Citeşte şi: Manuscris al Sfântului Nifon din 1334: Clerici din vremurile de pe urma vor deveni instrumente ale antihristului

Preluare de pe Apărătorul md

Observație
Bartolomeu nu se va pocăi. Va muri strivit de povara îngrozitoarelor păcate, erezii și schisme, și de toate relele pe care le-a adus asupra Sfintei Biserici Ortodoxe, de când oculta a binevoit să-l ridice pe tronul patriarhal. Mai are pe agendă o misiune, depotrivă satanică și nebunească: Înlăturarea Sfintelor Canoane din Biserica lui Hristos! Îi va îngădui Dumnezeu și această cutezanță luciferică?

În privința lui Bartolomeu se vor adeveri cuvintele lui Dumnezeu, spuse Sfântului Antonie cel Mare: Răutatea veche nu poate fi bunătate nouă.