Răutatea şi prostia celor care-L tăgăduiesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pare că nu au margini. Mi-aduc aminte că, în anii întunecaţi ai comunismului, ni se spunea la şcoală ceea ce şi nebunul grăia în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’ (Psalmul 13, 1). Despre Domnul Iisus Hristos afirmau că este un mit, că El n-a existat niciodată. Dar omul întreg la minte îşi punea fireasca întrebare: dacă Hristos n-a existat, cum se face că numele Lui este cunoscut peste tot pământul şi pretutindeni s-au înălţat biserici spre slujirea şi cinstirea Lui? Cei care gândeau astfel, simţeau că propaganda comunistă atee este impregnată de minciună.
Văzând că minciunile lor sunt vădite, slujitorii diavolului au schimbat strategia: admit că Domnul Hristos a existat într-adevăr, dar El n-a fost Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, cum Îl mărturiseşte Biserica Sa, ci un om ca oricare altul, Care a trăit pe pământ, a fost omorât pe Cruce şi aici s-a sfârşit tot, căci El n-a înviat. Vârful de lance al acestei propagande mincinoase sunt diavolii fără coarne, cum îi numea Părintele Cleopa, martorii zişi ai lui Iehova, în fapt ai diavolului, ale cărui minciuni le răspândesc cu asiduitate. Aceştia au o carte satanică, numită ,,Cel mai mare om care a trăit pe pământ’’, plină de minciuni şi hule la adresa Domnului. Este uşor de înţeles că în spatele iehoviştilor stau urmaşii ucigaşilor Domnului Iisus.
Astăzi pomenim pe Sfânta Fecioară şi Muceniţă Acvilina, cea care bine învăţa pe fecioarele de seama ei despre Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat. Acestea au întrebat-o: ,,Dacă Acela, despre care tu grăieşti, a făcut atâtea bunătăţi în lume, atunci pentru ce iudeii, din al căror neam a fost şi El, nu Îl au ca pe un Dumnezeu?’’ Bună întrebare! De mare mirare este lucrul acesta. Cine poate să înţeleagă de ce, până în ziua de astăzi, iudeii urăsc şi hulesc pe Fiul lui Dumnezeu? Sfânta Acvilina le-a răspuns: ,,Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreaptă, şi având sufletul orbit de răutate şi cerbicea învârtoşată, leapădă cele ce sunt drepte şi adevărate. De aceea s-au lepădat de Acela Care le-a făcut prea mult bine, dându-L la Pilat, spre a fi răstignit’’.
Antipatul păgân al locului a adus-o pe Sfântă la judecată. Pentru el zeii cei diavoleşti erau vrednici de cinste, iar pe Mântuitorul Hristos Îl numea batjocoritor ,,Cel răstignit’’. A pus ca Sfânta să fie bătută cu sălbăticie, în vreme ce grăia dispreţuitor: ,,Acvilino, unde este acum Dumnezeul tău de Care ai zis că nu mă va ierta pe mine la judecata Sa? Să vină aici şi să te scoată din mâinile mele!’’ Şi Dumnezeu a scos-o din mâinile fiarei, căci a primit sufletul ei în locaşurile cereşti. Păgânul antipat va avea de dat greu răspuns la judecată. (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.221-226).
Presbiter Iovița Vasile
Drept la replică
Am încercat un dialog cu Părintele Claudiu Buză pe blogul dânsului, la art. ,,Zece ani de la Sinodul din Creta…”, dar ca de obicei, unele comentarii le publică ,altele le cenzurează…
Dar pentru că avem și noi dreptul la opinie, exprimată liber, cer permisiunea de a reposta aici comentariul cenzurat acolo. Vă mulțumesc!
,, Există o diferență între a spune că o anumită atitudine favorizează obiectiv înaintarea ereziei și a afirma că orice persoană aflată în această situație e în mod necesar eretică sau lipsită de har. Sfinții Părinți au combătut cu fermitate erezia, dar au fost foarte atenți atunci când au judecat starea sufletească a persoanelor”- afirmă Părintele Claudiu.
(Părintele Claudiu înceracă să ducă discuția într-o direcție care-i convine dânsului, ca apoi să poată argumenta niște lucruri…Dar discuția noastră nu avea coordonatele acelei direcții și nici măcar nu reprezintă punctul meu de vedere, motiv pentru care nu știu de ce insistă pe aceste lucruri despre care eu nu am pomenit nici măcar în treacăt și care pe mine nu mă reprezintă… Dar în fine, este modalitatea dânsului de a ,,dialoga”…
Eu vorbeam despre cu totul alte aspecte, dar pe care dânsul le ignoră și se pare că nici nu vrea să le publice…)
Acesta este comentariul cenzurat, făcut pe marginea citatului din Părintele Claudiu, publicat la început:
,, Tocmai în acest punct există și se propagă o confuzie totală care duce la deruta multora și la o raportare greșită privitor la atitudinea pe care cineva trebuie să o adopte privitor la erezia în care a fost sau au fost atrași…!!!
Este evident că oricine nu se îngrădește de erezie, într-o măsură sau alta contribuie la înaintarea ei sau la perpetuarea ei.
Căci, în acest caz, mediul de existență/prezență a ereziei este asigurat!
Acolo erezia (dracul)/ lucrarea demonică nu este înlăturată.Se coabitează cu ea = părtășia la erezie…
Părintele Theodoros Zisis: ,, Nu există altă îngrădire de erezie decât întreruperea pomenirii/comuniunii…”.
Mai mult : e total greșit a se înțelege sau răstălmăci tendențios că afirmația cum că cineva se află în erezie (neîngrădit de ea) ar constitui o judecată a stării sufletești făcută asupra aceluia sau o condamnare a lui sau o etichetare a lui, ca fiind eretic. Acesta este atributul unei instanțe/Sinod sau în ultimă instanță Dumnezeu hotărește/judecă cine , ce și cum…
(Dar datoria și obligația noastră este să avertizăm unde este erezie și că acolo este erezie…De aia suntem creștini…!)
Deci, în mod categoric, cine nu se separă/îngrădește de erezie, este în erezie sau părtaș la ea! (Din acest motiv și noi ne-am îngrădit de erezie, pentru a nu petrece în ea).
Să-i spui cuiva care nu e îngrădit de erezie că e în regulă, că are cuget ortodox sau că nu e în erezie, nu e altceva decât anularea luptei împotriva ereziei și inducerea în eroare a celui aflat în erezie/în comuniune cu erezia! Adormirea conștiinței lui…Relaxarea lui chiar în toiul luptei…
E exact atitudinea care le convine cel mai mult ecumeniștilor sau …diavolilor care reprezintă sursa ereziei…
Noi nu vorbim aici de învinovățire, de condamnare, de etichetare, atunci când spunem cuiva că e în erezie sau neîngrădit de ea, ci de o atitudine plină de responsabilitate; de dragoste și de interes pentru salvarea sufletului celui aflat în situația respectivă…
Eu sunt dator, ca și creștin, sunt obligat, să avertizez că acolo e o problemă. Mai departe, fiecare să aleagă sau să facă după conștiința lui…
A-i atrage cuiva atenția că e în erezie nu e echivalentul condamnării lui…Asta nu constituie o judecată/condamnare a lui, ci un avertisment, un semnal de alarmă, o încercare de a-l ajuta să conștientizeze pericolul în care se află și un ajutor acordat aceluia…
Reprezintă, dacă vreți, o manifestare de dragoste faťă de fratele aflat în pericol…
A spune cuiva că e în erezie nu reprezintă echivalentul etichetării lui ca eretic (în situația noastră de acuma)…
Majoritatea au fost atrași în erezie în mod unilateral, viclean și samavolnic de către sinodali și ceilalți clerici care-i urmează…
Alții petrec în erezie, urmându-i pe cei cu ,, cuget ortodox” , care ,,se luptă cu erezia” din sânul Bisericii… Bineînțeles că nu toți aceștia sunt vinovați, căci doar ei au fost băgați în erezie fără voia lor, fără acordul lor…
Însă, dacă tu nu ești vinovat că altul te-a atras în erezie, fără voia ta, în mod viclean și samavolnic, acuma tu de ce mai stai/petreci în erezie, dacă ești avertizat, atenționat sau în cunoștință de cauză? De ce nu ieși din ea?De ce nu te separi de ea?
Nimeni nu te ține cu forța în erezie! Biserica însăși te ajută și te îndeamnă să ieși din erezie…Îți oferă chiar și un cadru sau acoperire canonică /juridică, ca să poți face acest lucru.
Dar, însăși Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți te ajută, te lămuresc și te îndeamnă la acest lucru…
Nu mai rămâne altceva decât interesul tău pentru mântuirea ta, pentru sufletul tău sau… alegerea ta…să ieși din erezie sau nu…
Pentru că alții te-au băgat în erezie, nu e vina ta…
Dar pentru că tu nu te îngrădești de erezie, nu te separi de ea, nu mai e vina altora, ci alegerea ta…
Doamne, ajuta!
Mă bucur că vă simțiți mai bine și ați revenit pe blog. Slavă Domnului!
Rugați-vă Domnului pentru sănătatea mea, vă rog. Am nevoie de acest lucru…Mulțumesc!
Știu, da… Nu vă uit în rugăciunile mele.
Bunul Dumnezeu, Preasfânta Sa Maică, Sfântul Apostol Petru să vă dea sănătate și mântuire.
Seară binecuvântată și s-auzim de bine.