În secolul IV s-a ridicat cu semeţie un preot, numit Arie, care a cutezat să hulească Preasfânta Treime şi să înveţe că Domnul nostru Iisus Hristos nu este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ci numai o creatură, căci a fost un timp în care El n-a existat. Erezia aceasta a produs multă tulburare în Biserică, deoarece arienii erau şi foarte violenţi întru propovăduirea rătăcirii lor. Din această pricină, în anul 325 de la Naşterea Mântuitorului, s-a adunat la Niceea Sfântul Sinod a toată lumea, unde Părinţii Bisericii au apărat adevărul revelat de Dumnezeu şi au condamnat pe Arie şi pe cei de un cuget cu el.
După câţiva ani de la Sinod, dreptcredinciosul împărat Constantin a chemat pe Arie la Constantinopol ca să-l cerceteze în legătură cu credinţa lui. Fiind deosebit de viclean, a ascuns în sânul său o hârtie pe care a scris erezia sa. Când împăratul l-a întrebat dacă crede precum Sfinţii Părinţi de la Sinod, ereticul lovea cu mâna în piept şi zicea: ,,Aşa cred’’, dând impresia că s-a învoit a primi Dreapta Credinţă, însă în mintea lui cugeta: ,,Aşa cred, precum am scris cu mâna mea şi cum am în sânul meu’’.
Pentru că împăratul l-a socotit pe Arie ca având Credinţă Dreaptă, a poruncit Patriarhului Constantinopolului, Alexandru, să-l primească la împărtăşirea bisericească. Arhiereul lui Hristos s-a întristat adânc, pentru că nu voia cu nici un chip să aibă vreun amestec cu ereticul Arie. Atunci a căzut cu umilinţă în faţa sfântului altar, rugând pe Bunul Dumnezeu, precum oarecând Proorocul Iona, ori să-i ia sufletul, ori să piardă de pe pământ pe hulitorul Său, numai să nu ajungă ziua în care Arie se va apropia de Dumnezeieştile Taine.
În vreme ce Arie mergea spre sfânta biserică, Dumnezeu a adus asupra lui dureri cumplite şi, căutând un loc ferit, a intrat şi şi-a sfârşit viaţa ticăloasă, deoarece a crăpat şi şi-a lepădat maţele spurcate, împlinindu-se rugăciunea Patriarhului Alexandru şi cuvintele Psalmistului: ,,moartea păcătoşilor este cumplită’’. Vestea morţii sale s-a răspândit în cetate şi arienii au fost ruşinaţi, iar Biserica lui Hristos s-a bucurat că a scăpat de un lup îmbrăcat în piei de oaie, care mult rău îi făcuse până atunci (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 401-403).
Presbiter Iovița Vasile
Cu multa tristețe va aduc la cunoștință că a trecut la Domnul fratele Paul care a scris sub mai multe pseudonime ( Iona, Lin, etc ) pe unde i s- a permis și mai ales aici în ultimul timp . A dus o viață grea , cu o mama ușor handicapata și foarte bolnava . A trăit cu un autor de boala , de 400 Ron pe luna pe care l-a pierdut la începutul anului . A suferit de o boala de care multi se sting in 10- 15 ani , dar el a dus-o mai mult de 35 de ani ,adica de la 17 -18 ani . Datorita boli și altor necazuri mari (fara tata din copiarie a ajuns la înalt discernământ și vedere
a celor duhovnicești. Sunt multe de spus, dar mai bine să vorbească timpul ! A plecat dintre noi feciorelnic și autentic nepomenitor , chiar daca mulți nu apreciau intransigenta sa . Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Și să-l ierte !
Doamnne, ce rău în pare. Nu l-am cunoscut decât prin ce scria și l-am gâzduit și eu pe blog, în câteva rânduri. Dumnezeu să-l primească în corturile Sale veșnice.
Cine-i îngrijește mama acum?
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească.
Dumnezeu să-l odihnească!
Nu știu cine o să aibă grijă de mama lui , deoarece este legată de proprietatea achiziționată de 5 ani intr-un loc mai retras , în ținutul moților , și acum v-a trebui să vândă , deoarece nu se v-a descurca acolo fără o mana de bărbat . Vom vedea ce hotărâre v-a lua . Doamne ai mila de noi !
Nu știu cine o să aibă grijă de mama lui , deoarece este legată de proprietatea achiziționată de 5 ani intr-un loc mai retras , în ținutul moților , și acum v-a trebui să vândă , deoarece nu se v-a descurca acolo fără o mana de bărbat . Vom vedea ce hotărâre v-a lua . Doamne ai mila de noi !
Părinte Vasile, nu vreți să adunați comentariile lui Iona și să faceți un articol?
Aș vrea să fac. Mai este o condiție: să pot. Din păcate, traversez o perioadă nu prea bună. Eventual aș putea relua unul din articole. Să vedem.
Comentariul acesta a fost scris de mine…
Părinte Vasile, vedeți cine este acest Virgil Gunoiu, căci se folosește de nick-name-ul meu…
Daca am greșit cu ceva va rog să mă iertați . Vreau să îl asigur pe ” duhul căpitanului ” că nu am folosit nick – nameul dansului cu bună știință , dar am vrut sa iau legătura cu dânsul în numele lui ” iona ” care mi-a fost frate intru Hristos . Ii transmit din nou ” Duhului Căpitanului ” că am dorit sa iau eu legătura cu dânsul , în numele lui „Iona ” , deoarece acesta suferea de un cancer galopant , și deși ( d- voastră știți părinte Vasile ) că am dorit eu sa iau legătura cu ” duhul căpitanului ” dar nu am reușit . Repet în numele lui Iona acum decedat care își dorea o discuție cu ” Duhul Căpitanului ” . Daca am greșit cu ceva îmi cer iertare smerit , dar cred că am făcut-o din nepricepere și prostie , dar încercând să ii transmit la ” Duhul căpitanului ” că Iona dorea asta și m- a rugat pe mie să îl ajut . Părinte Vasile știți că v-am cerut să mă ajutați cu un număr de telefon sau adresa de email dar nu s-au putut și eu m-am resemnat . Iona dorea o discuție fata cătră fata . El nu putea și m- a rugat pe mine , iar eu Prot și nepriceput nu am reușit încercând tot felul de metode , după priceperea mea . Acum el s-ar stins și cu un prost nu o sa vreți să discutați vreo- fatal . Îmi pare rau că v-am supărat , și va cer smerit iertare ! Azi l-am înmormântat și poate o sa va spun alta data ce am probleme am întâmpinat , și ce se poate alege uneori de un om căruia îi hotărăște soarta altcineva. Mă iertați !
Frate Virgil,
iti multumim pentru informatiile despre „Iona”. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze la dreapta Sa. Ne-am bucurat mult ca in tara noastra mai exista asemenea credinciosi ca Iona. Este extrem de regretabil ca aceste comentarii ale lui nu erau bine-primite de unii teologi. Tot ce a vorbit despre ecumenism a fost ca un adevarat manual de invatatura pentru cei care vor sa-L urmeze pe Hristos. Dumnezeu sa te lumineze si Maica Domnului sa te ocroteasca!
Părinte, iartă-l. E nepomenitor de-al nostru și e om cumsecade. Dânsul își exolica fapta, nu e rău intenționat. Dar ce-i acela nick-name, că n-am auzit de el?
Nick-name= pseudonim
Doamne, ajuta!
Când cineva face un comentariu, înainte de a-l posta, trebuie sa vadă, în partea de jos a paginii, dacă figurează coordonatele comentatorului de dinaintea lui. Dacă da, trebuie sa șteargă tot, sa pună numele sau pseudonimul său, iar pătrățelul de la rubrica „Salceaza-mi.numele….” sa rămână GOL. Altfel, comentăm, dar cu numele comentatorului care a scris înaintea noastră și care a uitat sa lase liber respectivul pătrățel.
Nu e cu intenție rea. Si mie mi s-a întâmplat.
De ex., mie îmi apare acum Stănescu Ingrid. Dar eu șterg numele doamnei si pun numele meu.
Și verific ca pătrățelul sa fie GOL, sa nu -mi salveze datele.