Cuvioasa ţarină Olga, este cea care a adus lumina Evangheliei lui Hristos pe pământ rusesc. Această plăcută a lui Dumnezeu a avut ca nepot pe Cuviosul Vladimir, pomenit în Biserica noastră în această zi.
S-a scris despre Cuviosul Vladimir că după ce a ajuns pe tronul Rusiei, a făcut cercetare pentru a se convinge care este Credinţa adevărată. Cei dintâi care s-au înfăţişat au fost mahomedanii. Aceştia au început să preamărească pe zeul Allah ca pe Dumnezeu, şi pe proorocul său mincinos Mahomed. Au arătat apoi că Mahomed le îngăduie să aibă mai multe femei, cu care fiecare poate să-şi împlinească poftele trupeşti după voie. Au mai expus şi alte lucruri murdare care le sunt îngăduite, care însă nu se cuvine să fie pomenite, pentru că în toate trebuie să păstrăm buna cuviinţă. După ce i-a ascultat, Vladimir s-a convins că nu acest fel de credinţă necurată îi trebuie poporului rus.
Au venit apusenii nemţi, cei care au spus că a lor este credinţa cea bună, pentru că ei ascultă de papa Romei, capul bisericii din toată lumea. Împăratul nu s-a plecat spre credinţa lor eretică.
Au urmat la rând evreii şi au mărturisit: ,,Pământul nostru este Ierusalimul, Palestina şi cele dimprejurul ei; dar de vreme ce am mâniat pe Dumnezeu cu păcatele noastre, pentru aceea ne-a risipit Dumnezeu în toată lumea, iar pământul nostru l-a dat creştinilor’’. Răspunsul împăratului a fost categoric, aspru chiar: ,,Cum învăţaţi voi pe alţii la credinţa voastră, când voi înşivă sunteţi lepădaţi de Dumnezeul vostru? Că de v-ar fi iubit Dumnezeu, nu v-ar fi risipit prin pământuri străine. Oare şi nouă ne doriţi o risipire ca aceea?’’ Acestea spunându-le, i-a alungat de la faţa sa.
Cei din urmă au fost grecii, care s-au înfăţişat cu daruri de la împăraţii greceşti, aduse de un filozof, adevărat iubitor de înţelepciune, Chiril. Acesta a vorbit ţarului pe larg despre Credinţa mântuitoare, despre judecata înfricoşătoare care ne aşteaptă pe toţi. I-a arătat şi o pânză ţesută cu aur care arăta judecata lui Dumnezeu şi despărţirea drepţilor de cei păcătoşi, pentru veşnicie. ,,Împărate, de vei înceta de la lucruri rele şi vei primi Sfântul Botez, te vei învrednici a sta de-a dreapta; iar de vei rămâne în necurăţie, apoi locul tău va fi la stânga’’. Ţarul Vladimir a orbit, întocmai cum Saul îşi pierduse vederea pe drumul Damascului. Când însă a intrat în apa Sfântului Botez, ochii lui s-au luminat din nou. De-atunci a început să lucreze cu puterea-i împărătească pentru luminarea poporului rus, întocmai cum bunica lui, Olga, făcuse mai înainte (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 330-345).
Presbiter Iovița Vasile
Directivă ecumenistă privind semnele prevestitoare ale Venirii a Doua a Mantuitorului nostru Iisus Hristos
La prima adunare generala a consiliului mondial al bisericilor mincinoase de la Amsterdam, din 22 aug.- 5 sept. 1948, printre alte s-a trasat profesorilor care predau în facultățile de teologie urmatorul fir rosu:
„Problemele eshatologice sa fie cercetate prin prisma pragmatismului, care situeaza imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant (imparatia de o mie de ani pe pamant).
Problemele esahatologice sa fie integrate in hristologie”.
In aceasta cheie este limpede in ce mod s-a redefinit studiul Teologiei in toate facultatile de Teologie Ortodoxa din intreaga lume.
Astfel semnele care prevestesc Cea de a Doua Venire au fost epurate, transformate si contramandate prin diversiune, adica prin redirectionarea oamenilor strict pe o vietuire crestina, avand chipurile ca scop pe Hristos si totodata s-a dus in derizoriu aparitia lui antihrist care precede Cea de a Doua Venire.
S-a invocat ca pretext ca noi trebuie sa ne preocupam de Hristos, nu de antihrist. Astfel, propaganda ecumenista a ajuns la apogeu prin corifeii sai magnifici: profesorul Ioannis Romanidis si IPS Ierotei Vlachos, care au supralicitat din rasputeri aceasta miza ecumenista care pregateste lejer venirea lui antihrist. Asadar, demersul a avut ca exponenti mondiali pe vladica Ierotei Vlachos si profesorul Romanidis.
Nu regasim in abordarea dogmatica a lui Romanidis semnele care ne indica Cea de a Doua Venire.
Deci a rezolvat cu succes directiva antihristica CMB care epureaza eshatologia camufland-o in hristologie. De asemenea, si vladica Ierotei Vlachos a clamat gaunos ca e prea multa antihristologie si avem nevoie de hristologie.
Da, dar se stie ca indiciul aparitie lui anthrist este o problema secundara care ne atentioneza ca urmeaza Cea de a Doua Venire. Deci gandirea la semnele vremurilor este in fond hristocentrica.
In schimb, pervertirea fortata a succesiunii etapelor cronologice este o amagire atent organizata de CMB prin interpusii antementionati. Trei surse dogmatice de referinta ne amintesc de semnele care preced Cea de a Doua Venire:
1. Teologia Dogmatica, vol. 3, a Parintelui Dumitru Staniloae
2. Teologia Dogmatica, vol.3, a Sfantului Iustin Popovici.
3. Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin
In rest tematica eshatologica, a semnelor care preced Parusia, Judecata de Apoi, este cenzurata, epurata si deviata systematic spre deruta tuturor ortodocsilor.
Astfel nici macar cei care studiaza in facultatile de Teologie nu au sansa dobandirii unei criteorologii sanatoase, si atunci cand li se pune problema venirii lui antihrist, cauta sa plaseze raspunsul prin prisma psihozei apocaliptice, prin care isi diagnosticheaza preopinentii.
Sfântul Iustin Popovici:
Adevărul teribil despre Antihrist aparține celor mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el ca despre Domnul Iisus Hristos.
Dacă Evanghelia ar ascunde acest adevăr, atunci cu cât mai periculoasă ar fi acțiunea antihristului! Noi, creștinii, știm din Evanghelia Mântuitorului ce gândește Dumnezeu despre noi, oamenii, și ce vrea El de la noi. Totuși, Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne-a revelat și ce gândește satana despre noi și ce vrea de la noi, la fel ca și apostolul său principal, antihristul.
Nouă, creștinilor, nimic din ce este Dumnezeiesc nu ne este necunoscut, dar în egală măsură nimic satanic nu ne este necunoscut, astfel încât să știm cum să ne protejăm și să ne apărăm de ispitele satanice.
Suntem oameni creați cu scopul de a deveni dumnezeu-oameni după har. Domnul Iisus Hristos S-a făcut Om și, ca Dumnezeul-Om, El a demonstrat cum tot ce este Dumnezeiesc se poate realiza în viața umană pe pământ și pentru a preveni, a distruge tot ce este anti-Dumnezeu, păcătos, rău, satanic, antihrist.
Știm că suntem întotdeauna mai puternici decât satana și îngerii lui întunecați. Suntem mai puternici prin Harul lui Hristos, prin Sfânta Lui Biserică, în care neîncetat, ca în trupul Său, Dumnezeul-Omul Hristos trăiește și însuflețește cu toate puterile Sale Dumnezeiești pline de har, la care participăm prin Sfintele Taine și sfintele virtuți și biruim orice rău satanic, păcat, moarte și iad. Dumnezeu, care este cu noi prin Sfintele Taine și virtuți, este incomparabil mai puternic decât diavolul, care este în păcate, patimi, morți și iaduri. De aceea, creștinii nu se tem nici de satana, nici de antihrist.
Îi biruim în toate cu Domnul Iisus Hristos, care în Biserica Sa lucrează atotputernic în noi prin harul Tainelor și virtuți.
Felix S. (Preluare de pe Saccsiv)
„Problemele eshatologice sa fie cercetate prin prisma pragmatismului, care situeaza imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant (imparatia de o mie de ani pe pamant).
Problemele esahatologice sa fie integrate in hristologie”.
In aceasta cheie este limpede in ce mod s-a redefinit studiul Teologiei in toate facultatile de Teologie Ortodoxa din intreaga lume.
Astfel semnele care prevestesc Cea de a Doua Venire au fost epurate, transformate si contramandate prin diversiune, adica prin redirectionarea oamenilor strict pe o vietuire crestina, avand chipurile ca scop pe Hristos si totodata s-a dus in derizoriu aparitia lui antihrist care precede Cea de a Doua Venire.
S-a invocat ca pretext ca noi trebuie sa ne preocupam de Hristos, nu de antihrist. Astfel, propaganda ecumenista a ajuns la apogeu prin corifeii sai magnifici: profesorul Ioannis Romanidis si IPS Ierotei Vlachos, care au supralicitat din rasputeri aceasta miza ecumenista care pregateste lejer venirea lui antihrist. Asadar, demersul a avut ca exponenti mondiali pe vladica Ierotei Vlachos si profesorul Romanidis.
Nu regasim in abordarea dogmatica a lui Romanidis semnele care ne indica Cea de a Doua Venire.
Deci a rezolvat cu succes directiva antihristica CMB care epureaza eshatologia camufland-o in hristologie. De asemenea, si vladica Ierotei Vlachos a clamat gaunos ca e prea multa antihristologie si avem nevoie de hristologie.
Da, dar se stie ca indiciul aparitie lui anthrist este o problema secundara care ne atentioneza ca urmeaza Cea de a Doua Venire. Deci gandirea la semnele vremurilor este in fond hristocentrica.
In schimb, pervertirea fortata a succesiunii etapelor cronologice este o amagire atent organizata de CMB prin interpusii antementionati. Trei surse dogmatice de referinta ne amintesc de semnele care preced Cea de a Doua Venire:
1. Teologia Dogmatica, vol. 3, a Parintelui Dumitru Staniloae
2. Teologia Dogmatica, vol.3, a Sfantului Iustin Popovici.
3. Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin
In rest tematica eshatologica, a semnelor care preced Parusia, Judecata de Apoi, este cenzurata, epurata si deviata systematic spre deruta tuturor ortodocsilor.
Astfel nici macar cei care studiaza in facultatile de Teologie nu au sansa dobandirii unei criteorologii sanatoase, si atunci cand li se pune problema venirii lui antihrist, cauta sa plaseze raspunsul prin prisma psihozei apocaliptice, prin care isi diagnosticheaza preopinentii.
Sfântul Iustin Popovici:
Adevărul teribil despre Antihrist aparține celor mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el ca despre Domnul Iisus Hristos.
Dacă Evanghelia ar ascunde acest adevăr, atunci cu cât mai periculoasă ar fi acțiunea antihristului! Noi, creștinii, știm din Evanghelia Mântuitorului ce gândește Dumnezeu despre noi, oamenii, și ce vrea El de la noi. Totuși, Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne-a revelat și ce gândește satana despre noi și ce vrea de la noi, la fel ca și apostolul său principal, antihristul.
Nouă, creștinilor, nimic din ce este Dumnezeiesc nu ne este necunoscut, dar în egală măsură nimic satanic nu ne este necunoscut, astfel încât să știm cum să ne protejăm și să ne apărăm de ispitele satanice.
Suntem oameni creați cu scopul de a deveni dumnezeu-oameni după har. Domnul Iisus Hristos S-a făcut Om și, ca Dumnezeul-Om, El a demonstrat cum tot ce este Dumnezeiesc se poate realiza în viața umană pe pământ și pentru a preveni, a distruge tot ce este anti-Dumnezeu, păcătos, rău, satanic, antihrist.
Știm că suntem întotdeauna mai puternici decât satana și îngerii lui întunecați. Suntem mai puternici prin Harul lui Hristos, prin Sfânta Lui Biserică, în care neîncetat, ca în trupul Său, Dumnezeul-Omul Hristos trăiește și însuflețește cu toate puterile Sale Dumnezeiești pline de har, la care participăm prin Sfintele Taine și sfintele virtuți și biruim orice rău satanic, păcat, moarte și iad. Dumnezeu, care este cu noi prin Sfintele Taine și virtuți, este incomparabil mai puternic decât diavolul, care este în păcate, patimi, morți și iaduri. De aceea, creștinii nu se tem nici de satana, nici de antihrist.
Îi biruim în toate cu Domnul Iisus Hristos, care în Biserica Sa lucrează atotputernic în noi prin harul Tainelor și virtuți.
Felix S. (Preluare de pe Saccsiv)
Sfantul Cuvios Manuil
,,Celor care sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia’’ (I Corinteni 7, 8-11).
Învăţătura Sfintei noastre Biserici ne spune că amândouă stările, amintite în textul Sfântului Apostol Pavel, stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă omul alege să-şi întemeieze familie, drumul îi este deschis pentru a păşi în faţa Sfântului Altar şi a primi Sfânta Taină a Cununiei; când însă se hotătăşte să trăiască în feciorie, poate trece pragul mănăstirii şi aici, printr-o rânduială deosebită, este primit în calugărie, pentru a trăi în feciorie, ascultare şi sărăcie, căci acestea sunt cele trei făgăduinţe ale vieţuirii calugăreşti.
Într-o zi de 12 iulie a plecat la Domnul Cuviosul Manuil, care era de neam împărătesc. Aflându-se la Constantinopol cu vreo trebuinţă oarecare, Manuil a văzut cum era purtat împăratul Leon cel binecredincios, care murise tocmai atunci. Plângându-l, Manuil a cugetat la moarte şi s-a gândit aşa: ,,Dacă şi împăraţii mor, ce folos voi avea eu, aflându-mă în deşertăciunea lumii? Mai bine să mă duc într-un loc liniştit şi acolo să mă rog pentru mântuirea mea’’. Aşa a plecat în ascuns de-acasă şi a intrat într-o mănăstire, luând asupra sa nevoinţele călugăreşti.
Părinţii lui ar fi dorit să-l căsătorească pentru că-l iubeau nespus de mult, fiindu-le dăruit de Dumnezeu după multă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Când au văzut că a părăsit casa şi lumea, s-au dus în căutarea lui şi găsindu-l, l-au adus acasă şi cu multe rugăminţi şi staruinţe au vrut să-l întoarcă din drumul pe care tocmai l-a ales. Zadarnic. Sfântul Manuil a rămas neclintit în hotărârea sa şi în cele din urmă ei înşişi l-au alungat cu multă mânie. Dumnezeu însă a rânduit ca părinţii Sfântului să înţeleagă calea slujirii pe care a ales-o şi chiar au îndrăgit-o. Tatăl său i-a spus: ,,Fiul meu, vezi să nu pierzi pe Dumnezeu, pe Care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi şi decât lumea’’. Nu după multă vreme, tatăl sau, Evdochim, a murit, iar mama lui a îmbrăcat haina calugărească şi în această stare binecuvântată şi-a sfârşit viaţa pământească. Sfântul Manuil şi-a dus până la capăt jugul lui Hristos, apoi a trecut la Domnul (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.277-288).
Presbiter Iovița Vasile
Învăţătura Sfintei noastre Biserici ne spune că amândouă stările, amintite în textul Sfântului Apostol Pavel, stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă omul alege să-şi întemeieze familie, drumul îi este deschis pentru a păşi în faţa Sfântului Altar şi a primi Sfânta Taină a Cununiei; când însă se hotătăşte să trăiască în feciorie, poate trece pragul mănăstirii şi aici, printr-o rânduială deosebită, este primit în calugărie, pentru a trăi în feciorie, ascultare şi sărăcie, căci acestea sunt cele trei făgăduinţe ale vieţuirii calugăreşti.
Într-o zi de 12 iulie a plecat la Domnul Cuviosul Manuil, care era de neam împărătesc. Aflându-se la Constantinopol cu vreo trebuinţă oarecare, Manuil a văzut cum era purtat împăratul Leon cel binecredincios, care murise tocmai atunci. Plângându-l, Manuil a cugetat la moarte şi s-a gândit aşa: ,,Dacă şi împăraţii mor, ce folos voi avea eu, aflându-mă în deşertăciunea lumii? Mai bine să mă duc într-un loc liniştit şi acolo să mă rog pentru mântuirea mea’’. Aşa a plecat în ascuns de-acasă şi a intrat într-o mănăstire, luând asupra sa nevoinţele călugăreşti.
Părinţii lui ar fi dorit să-l căsătorească pentru că-l iubeau nespus de mult, fiindu-le dăruit de Dumnezeu după multă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Când au văzut că a părăsit casa şi lumea, s-au dus în căutarea lui şi găsindu-l, l-au adus acasă şi cu multe rugăminţi şi staruinţe au vrut să-l întoarcă din drumul pe care tocmai l-a ales. Zadarnic. Sfântul Manuil a rămas neclintit în hotărârea sa şi în cele din urmă ei înşişi l-au alungat cu multă mânie. Dumnezeu însă a rânduit ca părinţii Sfântului să înţeleagă calea slujirii pe care a ales-o şi chiar au îndrăgit-o. Tatăl său i-a spus: ,,Fiul meu, vezi să nu pierzi pe Dumnezeu, pe Care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi şi decât lumea’’. Nu după multă vreme, tatăl sau, Evdochim, a murit, iar mama lui a îmbrăcat haina calugărească şi în această stare binecuvântată şi-a sfârşit viaţa pământească. Sfântul Manuil şi-a dus până la capăt jugul lui Hristos, apoi a trecut la Domnul (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.277-288).
Presbiter Iovița Vasile
Năvălirea altor neamuri asupra noastră. Romania nu va pieri
,,Încă ne rugăm ca să se păzească sfant locașul acesta, ţara aceasta, și toate oraşele şi satele: de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră şi să ne miluiască pe noi’’ (Liturghier, Slujba Litiei).
Multe rele au trecut peste Neamul Romanesc în decursul istoriei, dar parcă niciodată Țara nu s-a găsit într-o situație atat de grea, cum este cea prezentă: economic e ruinată și vîndută, îndatorată peste puterile ei, pentru sute de ani. Dacă vor mai fi acele sute… Leprele care au batjocorit acest Popor se află în frunte, și pozează în salvatori ai Romaniei. Uitați-vă la triumviratul prostiei, nemerniciei și răutății care se află la cîrma Țării cu încolăciri de șarpe: Nicușor Mucea, Bolojan-Bolovan, Daniel (D)avid de putere, secondați de cohortele de ticăloși vanduți străinilor.
Primejdia cea mare vine de la năvălirea altor neamuri. N-au venit cu putere armată, ci s-au infiltrat șerpește acești străini cu nume și identități false, au pătruns în toate instituțiile și structurile de putere pînă au ajuns să facă ei legea-n Țara asta (Vexler), să dicteze și să impună cele convenabile lor cu ură și anti-Romanism vădit. Firește, cu ajutorul parlamentului idiot, pentru că acești ticăloși sunt oameni ai legii, nimic făcînd în afara ei. Exact ca Hitler. Oare?
Zic și eu ca Părintele Iustin Parvu: soluții omenești nu există pentru Romania! Asta ne face să ne înălțăm privirile spre ceruri și să ne gandim că Dumnezeu ne-a plămădit ca Popor Ortodox, dintru început. Că a lăsat să treacă atîtea rele peste noi, e adevărat. Ce sunt aceste rele? Sunt MUSTRAREA LUI CEA DREAPTĂ pentru păcatele noastre. Ori de cite ori am înțeles acest lucru, Atotputernicul a îndepărtat și a împrăștiat relele aduse de leprele străine. A spus și cronicarul că am stat în calea relelor.
Dacă vrăjmașii venetici ne-ar putea rupe de cer – și asta încearcă să facă cu încrîncenare -, planurile lor ar avea sorți de izbîndă. Dar nu, romanilor nu li se poate lua Sfanta Credință Ortodoxă, și asta-i face neputincioși pe vrăjmași. Unica Credință dată de Dumnezeu, veșnică și mîntuitoare, ne va ajuta să-l înfruntăm și să-l biruim pe mesia cel mincinos – antihristul! Vină păgînii urîtori de Hristos, ateii, ereticii, schismaticii, ecumeniștii trădători, laolaltă cu toate cohortele iadului. Se vor izbi de stînca pururi nemișcată a Ortodoxiei, spre a lor pieire. Ortodoxia salvează Romania, nu usr-ul sorosist.
,,Ascultați-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptății, Popor care ești cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor și de batjocura lor să nu te înfricoșezi’’ (Isaiia 50, 7). Nu vă temeți, dragi Romani, de toate scursorile și corciturile venite pe Pămantul nostru Sfant. Cine este dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?
Presbiter Iovițá Vasile
Sfântul Gavriil Georgianul, cel nebun pentru Hristos: Profeții pentru vremurile noastre
Când icoana de la Iviron a Maicii Domnului va părăsi Muntele Athos, clopotele vor rasuna. Cupolele bisericilor se vor închina Reginei Cerului și a Pământului, iar toate acestea vor fi arătate la televizor. Va fi marea milă a lui Dumnezeu pentru ca lumea să vadă.
Astăzi, forțele inteligente ale conspirației masonice globale plănuiesc dinainte să creeze războaie între diferite țări, să creeze foamete artificiala, revolte și diverse tipuri de mari dezastre și nevoi. De la cei extrem de săraci și nevoiași, încă se mai aude: ce se va întâmpla cu noi? Cine ne va salva și ce ne va salva?
În astfel de momente, când tot felul de tulburări și nevoi vor fi la apogeu și lumea pare să ajungă într-un impas fără speranță, Antihristul va veni în lume ca un salvator [mântuitor]. Pentru ca venirea Antihristului să fie cât mai asemănătoare cu venirea lui Hristos în lume, el va fi precedat de venirea predecesorului sau „înaintemergătorului” său. El le va arăta oamenilor minuni mincinoase foarte mari. Oamenii uimiți îl vor recunoaște aproape ca pe un dumnezeu. El le va spune:
cine este comparabil cu mine, care vin în această lume ca mântuitor și protector al vostru?
Există o profeție: „Antihristul se va naște din seminția lui Dan ”. Se va spune în presa că o fecioara l-a născut. De fapt, se va naște dintr-o prostituată profană. Toată răutatea lumii se va concentra în el, deoarece Satana însuși va locui în el…
Martiriul sfinților Enoh și Ilie prigoniti de Antihrist va fi difuzat la televizor. Din cauza păcatelor, vor fi cutremure.
Când Părintele Gavriil a fost întrebat dacă vom ști cine este Antihristul, el a răspuns : „Veți intui. Amintiți-vă, Antihristul bate la ușă. Când bate el, ce ar trebui să fac? – să deschid. Când deschideți ușa și vedeți un vizitator, ce ar trebui să spuneti? Intrați. Asta, vă va fi un semn…, va fi el care va veni. Ușa este deja deschisă acum.
El nu mai bate la ușă ca să aștepte: ci da buzna”
În ultimii ani, susținătorii Antihristului vor merge goi pe stradă fără rușine. Creștinul se va îmbrăca modest însă va fi recunoscut și persecutat. Bărbații se vor transforma în femei, femeile în bărbați! Atunci va fi momentul în care va trebui să va dovediti bărbația. Dacă ești femeie, atunci va trebui să devii curajoasa, iar dacă ești bărbat, va trebui să devii erou!
Antihristul s-a născut deja, iar pecetea lui va fi pusă nu doar invizibil, ci și vizibil pe mâna sau pe frunte. Produsele pe care este pus numărul antihristului nu ne pot face rău. Aceasta nu este încă pecetea. Este necesar să citim rugăciunea „Tatăl nostru”, pentru a binecuvânta și a putea primi alimentele sfințire. În acest fel, fiecare mâncare va fi sfințită.
Aplicarea semnul fiarei nu va fi în palma, ci la baza degetului arătător. Pecetea va fi plasata subcutanat cu ajutorul unui computer. Inițial, acceptarea semnul fiarei va fi voluntară, iar odată cu apariția la vedere a Conducătorului Mondial Antihrist va deveni obligatorie pentru toată lumea. Cei „neascultători” , care vor refuza sa primească pecetea vor fi declarați trădători și atunci oamenii vor fi forțați să se ascundă în munți, în pădure.
Vor trebui să plece în grupuri de 10-15 persoane. Oricare ar fi situația, nu trebuie să ne pierdem speranța. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mintea va deveni clară în privința a ceea ce trebuie să facem în continuare. Cine își păstrează credința în inima până la sfârșit nu va fi atins de foamete sau dezastre naturale.
Selecție și editare : Constanța Florea
Astăzi, forțele inteligente ale conspirației masonice globale plănuiesc dinainte să creeze războaie între diferite țări, să creeze foamete artificiala, revolte și diverse tipuri de mari dezastre și nevoi. De la cei extrem de săraci și nevoiași, încă se mai aude: ce se va întâmpla cu noi? Cine ne va salva și ce ne va salva?
În astfel de momente, când tot felul de tulburări și nevoi vor fi la apogeu și lumea pare să ajungă într-un impas fără speranță, Antihristul va veni în lume ca un salvator [mântuitor]. Pentru ca venirea Antihristului să fie cât mai asemănătoare cu venirea lui Hristos în lume, el va fi precedat de venirea predecesorului sau „înaintemergătorului” său. El le va arăta oamenilor minuni mincinoase foarte mari. Oamenii uimiți îl vor recunoaște aproape ca pe un dumnezeu. El le va spune:
cine este comparabil cu mine, care vin în această lume ca mântuitor și protector al vostru?
Există o profeție: „Antihristul se va naște din seminția lui Dan ”. Se va spune în presa că o fecioara l-a născut. De fapt, se va naște dintr-o prostituată profană. Toată răutatea lumii se va concentra în el, deoarece Satana însuși va locui în el…
Martiriul sfinților Enoh și Ilie prigoniti de Antihrist va fi difuzat la televizor. Din cauza păcatelor, vor fi cutremure.
Când Părintele Gavriil a fost întrebat dacă vom ști cine este Antihristul, el a răspuns : „Veți intui. Amintiți-vă, Antihristul bate la ușă. Când bate el, ce ar trebui să fac? – să deschid. Când deschideți ușa și vedeți un vizitator, ce ar trebui să spuneti? Intrați. Asta, vă va fi un semn…, va fi el care va veni. Ușa este deja deschisă acum.
El nu mai bate la ușă ca să aștepte: ci da buzna”
În ultimii ani, susținătorii Antihristului vor merge goi pe stradă fără rușine. Creștinul se va îmbrăca modest însă va fi recunoscut și persecutat. Bărbații se vor transforma în femei, femeile în bărbați! Atunci va fi momentul în care va trebui să va dovediti bărbația. Dacă ești femeie, atunci va trebui să devii curajoasa, iar dacă ești bărbat, va trebui să devii erou!
Antihristul s-a născut deja, iar pecetea lui va fi pusă nu doar invizibil, ci și vizibil pe mâna sau pe frunte. Produsele pe care este pus numărul antihristului nu ne pot face rău. Aceasta nu este încă pecetea. Este necesar să citim rugăciunea „Tatăl nostru”, pentru a binecuvânta și a putea primi alimentele sfințire. În acest fel, fiecare mâncare va fi sfințită.
Aplicarea semnul fiarei nu va fi în palma, ci la baza degetului arătător. Pecetea va fi plasata subcutanat cu ajutorul unui computer. Inițial, acceptarea semnul fiarei va fi voluntară, iar odată cu apariția la vedere a Conducătorului Mondial Antihrist va deveni obligatorie pentru toată lumea. Cei „neascultători” , care vor refuza sa primească pecetea vor fi declarați trădători și atunci oamenii vor fi forțați să se ascundă în munți, în pădure.
Vor trebui să plece în grupuri de 10-15 persoane. Oricare ar fi situația, nu trebuie să ne pierdem speranța. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mintea va deveni clară în privința a ceea ce trebuie să facem în continuare. Cine își păstrează credința în inima până la sfârșit nu va fi atins de foamete sau dezastre naturale.
Selecție și editare : Constanța Florea
Scrisoare de bun simț către un nesimțit mediocru
,,Domnule ministru Daniel David, numele meu este Cătălin Zaman, sunt un mărunt profesor din mediul rural care face naveta 20 de kilometri zilnic către locul de muncă. Nici nu este important numele meu, ci doar ce îmi doresc să exprim prin această scrisoare deschisă. (…) Am muncit în acești 19 ani în condiții grele.
Am pornit de la un salariu de 600 de lei, am ‘beneficiat’ și de reducerea de 25%, am lucrat în frig, de uneori se abureau geamurile. Dar nu m-am plâns niciodată, domnule ministru. Pentru că nu am intrat în sistem să mă plâng, ci am intrat să fac ceva pentru copii, altceva. (…) Am căutat să nu se stingă lumina aceea a vocației, cu toate că, uneori, asemenea bătrânului dascăl eminescian, aveam ‘haina roasă-n coate’ (…).
Acum, domnule ministru, nu pot să tac. Pentru că sub denumirea de reformă pe care o atribuiți dumneavoastră măsurilor pe care le luați se ascunde un omor calificat: distrugeți și ultima pâlpâire a educației și-așa muribunde, distrugeți și speranțele oamenilor care munceau gândindu-se că într-o zi va veni cineva care să ne reprezinte, care să susțină sistemul educațional”, afirmă cadrul didactic în scrisoarea deschisă.
”De ce nu spuneți oamenilor adevărul?”
Profesorul atrage atenția că, în ciuda unor declarații, măsurile ministerului vor contribui la reducerea personalului.
”De ce nu spuneți oamenilor adevărul? Spuneți că nu vor exista disponibilizări… Creșterea numărului minim de elevi în fiecare clasă va duce la comasarea unor clase, iar acolo unii oameni își vor strânge lucrurile și vor pleca. Și vor fi multe școli, mai ales din mediul rural, care vor avea de suferit.
De asemenea, creșterea numărului de elevi la 500 pentru a asigura personalitatea juridică a școlilor va duce la desființarea multor posturi. (…) Creșterea numărului de elevi pe clasă va duce la scăderea calității. Eu nu am nicio problemă cu creșterea normei de predare, deși, sunt țări europene în care norma de predare este, ca și la noi, de 18 ore (Italia, Franța).
Nu am nicio problemă în a munci mai mult, în a găsi soluții pentru copii. Dar soluțiile dumneavoastră sunt rupte de realitatea imediată. Cum credeți că se vor descurca directorii pe care îi trimiteți la ore când o măsură corectă ar fi degrevarea totală a lor de această muncă? (…) Imaginați-vă, domnule ministru, că sunteți director și aveți 14 ore de predare și vreo 4 școli arondate, situate la distanță de 15 kilometri una de cealaltă, cât de greu vă va fi să gestionați administrația lor?”, scrie pe pagina sa de Facebook Cătălin Zaman.
El acuză un ‘haos fără precedent’ în Educație, susținând totodată că decizia de comasare a unor instituții de învățământ ar putea afecta desfășurarea unor proiecte derulate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Prof. Cătălin Zaman
(Titlul aparține administratorului acestui blog)
Am pornit de la un salariu de 600 de lei, am ‘beneficiat’ și de reducerea de 25%, am lucrat în frig, de uneori se abureau geamurile. Dar nu m-am plâns niciodată, domnule ministru. Pentru că nu am intrat în sistem să mă plâng, ci am intrat să fac ceva pentru copii, altceva. (…) Am căutat să nu se stingă lumina aceea a vocației, cu toate că, uneori, asemenea bătrânului dascăl eminescian, aveam ‘haina roasă-n coate’ (…).
Acum, domnule ministru, nu pot să tac. Pentru că sub denumirea de reformă pe care o atribuiți dumneavoastră măsurilor pe care le luați se ascunde un omor calificat: distrugeți și ultima pâlpâire a educației și-așa muribunde, distrugeți și speranțele oamenilor care munceau gândindu-se că într-o zi va veni cineva care să ne reprezinte, care să susțină sistemul educațional”, afirmă cadrul didactic în scrisoarea deschisă.
”De ce nu spuneți oamenilor adevărul?”
Profesorul atrage atenția că, în ciuda unor declarații, măsurile ministerului vor contribui la reducerea personalului.
”De ce nu spuneți oamenilor adevărul? Spuneți că nu vor exista disponibilizări… Creșterea numărului minim de elevi în fiecare clasă va duce la comasarea unor clase, iar acolo unii oameni își vor strânge lucrurile și vor pleca. Și vor fi multe școli, mai ales din mediul rural, care vor avea de suferit.
De asemenea, creșterea numărului de elevi la 500 pentru a asigura personalitatea juridică a școlilor va duce la desființarea multor posturi. (…) Creșterea numărului de elevi pe clasă va duce la scăderea calității. Eu nu am nicio problemă cu creșterea normei de predare, deși, sunt țări europene în care norma de predare este, ca și la noi, de 18 ore (Italia, Franța).
Nu am nicio problemă în a munci mai mult, în a găsi soluții pentru copii. Dar soluțiile dumneavoastră sunt rupte de realitatea imediată. Cum credeți că se vor descurca directorii pe care îi trimiteți la ore când o măsură corectă ar fi degrevarea totală a lor de această muncă? (…) Imaginați-vă, domnule ministru, că sunteți director și aveți 14 ore de predare și vreo 4 școli arondate, situate la distanță de 15 kilometri una de cealaltă, cât de greu vă va fi să gestionați administrația lor?”, scrie pe pagina sa de Facebook Cătălin Zaman.
El acuză un ‘haos fără precedent’ în Educație, susținând totodată că decizia de comasare a unor instituții de învățământ ar putea afecta desfășurarea unor proiecte derulate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Prof. Cătălin Zaman
(Titlul aparține administratorului acestui blog)
Cea mai ticăloasă măsură a Bolovanului
„Dintre toate măsurile de austeritate luate de guvernul soroşist care zilele astea încalecă România, de departe cea mai ticăloasă este cea privind tăierea asigurării medicale pentru mamele aflate în concediu de creștere a copilului”,
„Câștigul la buget este infim: 75 de milioane lei. Practic nimic. Incomparabil mai mic decît toate furăciunile de optimizare fiscală comise de multinaționale. Însă ce mesaj de nemernicie programatică transmite. Se pune în pericol însuși viitorul demografic al acestei țări. Guvernul României sapă la temelia acestui popor. La ce ne trebuie copii? Ce să facem cu ei? Nu ajută la nimic. Nu mai bine importăm pakistanezi?
E clar că ăștia de acum au de gînd să distrugă România. Cu program. În mod metodic. Exact logica soroşistă aplicată cu perseverență după 1989. Distrugeți acest popor. Să vină alții.
Mirel Palade
(Preluare de pe blogul Ion Coja)
„Câștigul la buget este infim: 75 de milioane lei. Practic nimic. Incomparabil mai mic decît toate furăciunile de optimizare fiscală comise de multinaționale. Însă ce mesaj de nemernicie programatică transmite. Se pune în pericol însuși viitorul demografic al acestei țări. Guvernul României sapă la temelia acestui popor. La ce ne trebuie copii? Ce să facem cu ei? Nu ajută la nimic. Nu mai bine importăm pakistanezi?
E clar că ăștia de acum au de gînd să distrugă România. Cu program. În mod metodic. Exact logica soroşistă aplicată cu perseverență după 1989. Distrugeți acest popor. Să vină alții.
Mirel Palade
(Preluare de pe blogul Ion Coja)
Simplitatea
Este o însușire pe care puțini o posedă și încă și mai puțini o caută. De prea multe ori suntem puși în situația de a parcurge 2-3 pagini pentru a afla o cifră, un enunț, o constatare. Darul conciziei se înscrie în aria mai largă a simplității. Poți spune un adevăr în cuvinte puține, fiind mai convingător decît unul care nu poate fără logoree. Chiar Sfanta Scriptură ne îndeamnă la simplitate și concizie: Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii, că ei cred că în poliloghia (vorba multă, n.a.) lor vor fi ascultaţi (Matei 6, 7).
Încerc să expun cîteva lucruri cu simplitate.
1.În Creta, în 2016, pseudo-ierarhii care au semnat documentele, au decretat că există un număr nedeterminat de ,,biserici’’, în flagrantă contradicție cu Învățătura Ortodoxă, care ne spune, prin formulare dogmatică, adevărul că avem o singură Biserică, ,,Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească’’. Atacînd Dogma unicității Bisericii din Simbolul Credinței,, sinodalii sunt eretici. Simplu, nu?
2.Reacția Bisericii a fost cea firească. A respins sinodul și l-a condamnat. Concret: O parte dintre clerici, monahi și mireni au aplicat corect Canonul 31 Apostolic și Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, și s-au îngrădit de ierarhii eretici. E greu de înțeles? Eu cred că nu.
3.Sfintele Canoane spun limpede că numai Biserica are menirea de a-și alege ierarhii. Cei impuși de puterea lumească urmează a fi caterisiți și îndepărtați. Vă rog să dați exemple de ierarhi romani care au fost aleși de Biserică.
4.Biserica noastră are rînduieli clare și precise, privind prezența în sfintele locașuri, la Sfintele Slujbe, respectiv haine curate și decente, femeile cu capul acoperit, participare activă la săvîrșirea celor sfinte, fără grija cea lumească. E greu de înțeles? Nu, și totuși avem prea mulți credincioși și credincioase care nu pun preț pe aceste recomandări și nu se conformează.
5.Canoanele Bisericii noastre interzic categoric credincioșilor săi rugăciunile cu ereticii, săvîrșirea de slujbe comune cu aceștia, discuții inutile și contradictorii, relații prea apropiate. Mare parte din pseudo-ierarhi, ceilalți clericii, monahi și mireni nu vor să se supună acestor prevederi canonice, inventează pretexte precum iubirea (care e mincinosă, prefăcută), necesitatea de a fi una, fără a avea Credința cea adevărată, singura care ne poate uni.
6.Cangrena ecumenismului a fost adusă oficial în trupul sfant al Bisericii lui Hristos, prin sinodul tîlhăresc din Creta. Reacția Bisericii e cea firească, de respingere și condamnare, pentru simplul fapt că între ea și erezie există o incompatibilitate cu neputință de înlăturat. Hristos n-are niciun amestec cu diavolul. Punct.
7.Sub ochii noștri se împlinesc proorocii biblice și ale Sfinților lui Dumnezeu, care ne atrag atenția asupra vremurilor pe care le trăim și a celor viitoare. Și totuși, oamenii se comportă ca și cum actuala stare de lucruri va dura veșnic. Nici urmă de îngrijorare pentru sfîrșitul veacului acestuia și pentru mîntuire.
Pentru că mi-e dragă simplitatea, la fel ca și concizia și echilibrul în toate, mă opresc aci și semnez simplu:
Presbiter Iovița Vasile
Încerc să expun cîteva lucruri cu simplitate.
1.În Creta, în 2016, pseudo-ierarhii care au semnat documentele, au decretat că există un număr nedeterminat de ,,biserici’’, în flagrantă contradicție cu Învățătura Ortodoxă, care ne spune, prin formulare dogmatică, adevărul că avem o singură Biserică, ,,Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească’’. Atacînd Dogma unicității Bisericii din Simbolul Credinței,, sinodalii sunt eretici. Simplu, nu?
2.Reacția Bisericii a fost cea firească. A respins sinodul și l-a condamnat. Concret: O parte dintre clerici, monahi și mireni au aplicat corect Canonul 31 Apostolic și Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, și s-au îngrădit de ierarhii eretici. E greu de înțeles? Eu cred că nu.
3.Sfintele Canoane spun limpede că numai Biserica are menirea de a-și alege ierarhii. Cei impuși de puterea lumească urmează a fi caterisiți și îndepărtați. Vă rog să dați exemple de ierarhi romani care au fost aleși de Biserică.
4.Biserica noastră are rînduieli clare și precise, privind prezența în sfintele locașuri, la Sfintele Slujbe, respectiv haine curate și decente, femeile cu capul acoperit, participare activă la săvîrșirea celor sfinte, fără grija cea lumească. E greu de înțeles? Nu, și totuși avem prea mulți credincioși și credincioase care nu pun preț pe aceste recomandări și nu se conformează.
5.Canoanele Bisericii noastre interzic categoric credincioșilor săi rugăciunile cu ereticii, săvîrșirea de slujbe comune cu aceștia, discuții inutile și contradictorii, relații prea apropiate. Mare parte din pseudo-ierarhi, ceilalți clericii, monahi și mireni nu vor să se supună acestor prevederi canonice, inventează pretexte precum iubirea (care e mincinosă, prefăcută), necesitatea de a fi una, fără a avea Credința cea adevărată, singura care ne poate uni.
6.Cangrena ecumenismului a fost adusă oficial în trupul sfant al Bisericii lui Hristos, prin sinodul tîlhăresc din Creta. Reacția Bisericii e cea firească, de respingere și condamnare, pentru simplul fapt că între ea și erezie există o incompatibilitate cu neputință de înlăturat. Hristos n-are niciun amestec cu diavolul. Punct.
7.Sub ochii noștri se împlinesc proorocii biblice și ale Sfinților lui Dumnezeu, care ne atrag atenția asupra vremurilor pe care le trăim și a celor viitoare. Și totuși, oamenii se comportă ca și cum actuala stare de lucruri va dura veșnic. Nici urmă de îngrijorare pentru sfîrșitul veacului acestuia și pentru mîntuire.
Pentru că mi-e dragă simplitatea, la fel ca și concizia și echilibrul în toate, mă opresc aci și semnez simplu:
Presbiter Iovița Vasile
Chiar nu-i poate opri nimeni pe tolomacii aceștia?
Mă refer în primul rînd la Daniel David, profesor, doctor, fost rector al Universității Babeș din Cluj, împopoțonat cu fel de fel de titluri, specializări, opere de două parale, acum ministru al învățămîntului și educației. Mediocrul acesta iese zilnic cu tot felul de trăznăi clocite în mintea lui încețoșată, pe care, citindu-le, stai și te întrebi ce-ar fi vrut să spună. Nici el nu știe, noi cum să știm?
Reproduc două texte din gîndirea-i prolifică
,,Un elev de gimnaziu, în general, va asimila eficient cele opt competențe cheie la nivelul preconizat la gimnaziu, fiind pregătit pentru a începe apoi obligatoriu un proces incipient de specializare, odată cu alegere filierei (teoretic vs. vocațional vs. tehnologic) și a specializărilor, în clasa a IX-a’’.
Remarcați: a începe un proces incipient.
”Mi-ar plăcea să vă proiectaţi şi să ne proiectăm, şi eu, chiar dacă nu voi fi ministru, voi rămâne rectorul universităţii, rămân în sistemul de educaţie şi de cercetare, să ne proiectăm în vremurile care vin căutând oportunităţi, căutând să întărim punctele tari pe care deja le avem şi în educaţie şi în cercetare şi să corectăm cu această ocazie punctele care nu funcţionează bine, aspectele care nu funcţionează bine”, a explicat ministrul Educaţiei.
(Adevărul)
Dănilă Prepeleac vrea să întărească punctele tari. Cele moi…
Omul acesta a fost deliberat menținut în noul guvern cu ținta precisă de a introduce mai mult haos, dezordine și confuzie într-un învățămînt pe care l-au siluit toți incapabilii care s-au perindat de-a lungul vremii. Am văzut cîteva zeci de lucruri trăznite pe care vrea să le promoveze. Imaginați-vă că va începe să le pună în practică, după mintea lui atrofiată. Nici nu vreau să mă gîndesc ce va urma.
Pe David l-aș trimite la Universitate, dar nu în fotoliul de rector, ci fochist la centrala termică, acesta fiind nivelul intelectual la care a ajuns acest individ, cu un slab aspect comercial.
Menirea inepțiilor lui David e să lovească în corpul profesoral. Să obligi dascălii să stea opt ore în școală, uitîndu-e unii la alții, și toți la pereți e o prostie fără seamăn. Să mărești norma didactică fără să te gîndești la consecințe, e iarăși o imbecilitate ministerială. Prepeleac vrea să comaseze școli, să le aducă la numărul de 500 de elevi. Unde, Doamne iartă-mă, sunt clădiri școlare care să poată primi atîția elevi? Mă refer la mediul rural. Cu profesorii și elevii din școlile desființate ce faci? Îi pui pe drumuri, ca să străbată zilnic zeci de kilometri? Nu-i nimeni care să-l tragă de mînecă pe acest prostănac?
Presupun că anul școlar ce urmează va începe cu o grevă. Ar fi binevenită, pentru că poate-l vor tempera pe neica acesta în pornirile lui distructive și tîmpe.
Necazul este că neica David e secondat de alți doi neputincioși. Nu-i știți? Bolojan și Nicușor Mucea. Nimeni n-a deslușit legăturile acestora cu cultura, cu învățămîntul romanesc și cu educația. Cu toate acestea, ei decid și scriu legi care vor degrada și mai mult învățămîntul și educația. E o acțiune ticăloasă, concertată de sus și pusă în practică de acești castrați intelectual. Mai putem vorbi peste cîteva luni. Nu de bine.
Presbiter Iovița Vasile
Neo-ortodoxia sau ne-ortodoxia
Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui. Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică.
Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.
E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.
Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.
Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă.
Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.
Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.
Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la „frații” protestanți.
Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.
Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.
Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație.
Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic…
Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.
Pr. Ioan Istrati
Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.
E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.
Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.
Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă.
Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.
Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.
Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la „frații” protestanți.
Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.
Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.
Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație.
Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic…
Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.
Pr. Ioan Istrati
Seceta…
…a ucis orice boare de vînt. Pîraiele și rîurile au secat. Bietele viețuitoare de pe cîmp aleargă în căutarea apei. Fîntînile sunt și ele seci. Știm că înțelepții din ue intenționează să ne interzică să le mai folosim! Fantînile părinților noștri. Vegetația e pîrjolită, culturile plîng de lipsa apei, pămîntul își arată crăpăturile incredibile. Locuiesc, de 74 de ani pe Valea Almașului și țin minte că o singură data a secat. Acum e a doua oară. Oamenii însă o țin într-o veselie și nu se arată îngrijorați. Ca-n vremea lui Noe.
Ce-i de făcut? Eu aș sugera ca globaliștii, ocultiștii ecumeniștii, sectarii, ateii, păgînii, barabarii să strige către dumnezeii lor de la Bruxelles și de aiurea. Care dumnezei? Aceia care răcesc clima, pot provoca ploile și le pot opri, alungă sau aduc grindina; aceia care provoacă cutremure, inundații și au inventat inteligența (de fapt, prostia) artificială.
Nu strigă nimeni? Nu, pentru că dumnezeii lor, balii, sunt neputincioși. Vă invit să citiți cu atenție Capitolul 18 al Cărții a III a a Regilor. În vremea Proorocului Ilie, pămantul si făpturile lui Dumnezeu suspinau după ploaia ce nu mai venea. Poporul s-a împărțit în două, exact ca-n vremea noastră. O parte din oameni au rămas credincioși Dumnezeului Adevărului, ceilalți s-au robit lui Baal. Și unii și alții resimțeau dureros lipsa apei; și unii și alții au promis venirea ploii.
A venit vremea jertfei și au început adepții lui Baal să strige către demonul și domnul lor, dar n-a fost niciun glas, niciun răspuns. Zadarnic săreau și se scălămbăiau în jurul jertfelnicului. A fost momentul în care Proorocul Ilie a rîs și a batjocorit prostia și neputința lor: ,,Strigați mai tare, că doară-i dumnezeu. Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este în călătorie, sau doarme; strigați tare, să se trezească’’ (III Regi 18, 27).
La jertfa de seară, poporul cel binecredincios s-a adunat și Proorocul Ilie a înălțat rugăciune către Dumnezeul Cel Atotputernic. Foc s-a pogorît din cer și a ars jerfa cea bineplăcută. La scurt timp, Ilie a trimis vorbă regelui Ahab, cerul s-a acoperit de nori și ploaia cea binecuvîntată a căzut peste pămînt.
Mîine este Ziua Domnului. Fie că veți sta în fața altarelor tăinuite, la Sfanta Liturghie, fie că vă veți ruga în cămara voastră, înălțați mîinile și cugetele voastre spre cer și veți vedea cum Dumnezeu se va milostivi spre noi și va vădi nimicnicia dumnezeilor mincinoși și neputincioși.
,,Cel ce ridici norii de la marginile pămîntului și fulgerele spre ploaie le-ai făcut, poruncește acelora să slobozească ploi liniștite și rouă aducătoare de roadă pe pămînt, cu lacrimi ne rugăm Ție, Unule Bun, auzi-ne degrabă și cu milostivire ne miluiește’’.
Dă, Doamne. Amin. Așa să fie.
Presbiter Iovița Vasile
Ce-i de făcut? Eu aș sugera ca globaliștii, ocultiștii ecumeniștii, sectarii, ateii, păgînii, barabarii să strige către dumnezeii lor de la Bruxelles și de aiurea. Care dumnezei? Aceia care răcesc clima, pot provoca ploile și le pot opri, alungă sau aduc grindina; aceia care provoacă cutremure, inundații și au inventat inteligența (de fapt, prostia) artificială.
Nu strigă nimeni? Nu, pentru că dumnezeii lor, balii, sunt neputincioși. Vă invit să citiți cu atenție Capitolul 18 al Cărții a III a a Regilor. În vremea Proorocului Ilie, pămantul si făpturile lui Dumnezeu suspinau după ploaia ce nu mai venea. Poporul s-a împărțit în două, exact ca-n vremea noastră. O parte din oameni au rămas credincioși Dumnezeului Adevărului, ceilalți s-au robit lui Baal. Și unii și alții resimțeau dureros lipsa apei; și unii și alții au promis venirea ploii.
A venit vremea jertfei și au început adepții lui Baal să strige către demonul și domnul lor, dar n-a fost niciun glas, niciun răspuns. Zadarnic săreau și se scălămbăiau în jurul jertfelnicului. A fost momentul în care Proorocul Ilie a rîs și a batjocorit prostia și neputința lor: ,,Strigați mai tare, că doară-i dumnezeu. Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este în călătorie, sau doarme; strigați tare, să se trezească’’ (III Regi 18, 27).
La jertfa de seară, poporul cel binecredincios s-a adunat și Proorocul Ilie a înălțat rugăciune către Dumnezeul Cel Atotputernic. Foc s-a pogorît din cer și a ars jerfa cea bineplăcută. La scurt timp, Ilie a trimis vorbă regelui Ahab, cerul s-a acoperit de nori și ploaia cea binecuvîntată a căzut peste pămînt.
Mîine este Ziua Domnului. Fie că veți sta în fața altarelor tăinuite, la Sfanta Liturghie, fie că vă veți ruga în cămara voastră, înălțați mîinile și cugetele voastre spre cer și veți vedea cum Dumnezeu se va milostivi spre noi și va vădi nimicnicia dumnezeilor mincinoși și neputincioși.
,,Cel ce ridici norii de la marginile pămîntului și fulgerele spre ploaie le-ai făcut, poruncește acelora să slobozească ploi liniștite și rouă aducătoare de roadă pe pămînt, cu lacrimi ne rugăm Ție, Unule Bun, auzi-ne degrabă și cu milostivire ne miluiește’’.
Dă, Doamne. Amin. Așa să fie.
Presbiter Iovița Vasile
Nu!
Diavolul își împinge discipolii homosexuali în față cu o cutezanță nebună. Par siguri, curajoși, sfidători, înfricoșători chiar, dat nu sunt. Sunt slabi, neputincioși, fricoși, măcinați de patimile scîrboase care-i stăpînesc. Sunt niște jalnice ființe de care ți se face milă, văzîndu-i cu cîtă inconștiență se îndreaptă spre pieire. Sunt niște răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și a legilor Sale veșnice și mîntuitoare. Tatăl minciunii le dă gîndul prostesc, spunîndu-le că ei vor ajunge să stăpînească lumea. Dumnezeu nu va îngădui. Pe cei din Sodoma și Gomora i-a stîrpit cu foc și pucioasă, încît în acele locuri a rămas o pustietate înfricoșătoare, care ar trebui să fie un memento pentru sodomiții din toate timpurile și locurile.
Nu ne temem de acești nenorociți, pentru că stăm de partea lui Dumnezeu și apărăm binele. Niciodată n-am auzit ca marele arhitect al universului să fi dobîndit o cît de palidă biruință asupra Dumnezeului nostru. Așa va fi și cu sodomiții: mana lui Dumnezeu îi va lovi atunci cînd vor crede că sunt pe culmile puterii.
Iată ce amenințări grețoase slobod aceștia asupra Neamului omenesc:
Vă vom sodomiza fiii. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în seminarele voastre, în cazărmile voastre, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. […] Familia — cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa -— va fi desființată. […] Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilați. Nu vor exista compromisuri. – Fragment din „Manifestul homosexualilor”, 1987
Nu!
(Text reprodus după Ortodoxia.ro)
Nu, homosexualilor, nu veți face aceasta. Nu va îngădui Dumnezeu. Ne vom opune nebuniilor voastre, chiar riscîndu-ne viețile. Și vă aducem aminte că Sfantul Ioan Valahul l-a ucis pe turcul care voia să-l spurce cu poftele sale porcești, și e pomenit în rîndul Sfinților Bisericii noastre.
Presbiter Iovița Vasile
Nu ne temem de acești nenorociți, pentru că stăm de partea lui Dumnezeu și apărăm binele. Niciodată n-am auzit ca marele arhitect al universului să fi dobîndit o cît de palidă biruință asupra Dumnezeului nostru. Așa va fi și cu sodomiții: mana lui Dumnezeu îi va lovi atunci cînd vor crede că sunt pe culmile puterii.
Iată ce amenințări grețoase slobod aceștia asupra Neamului omenesc:
Vă vom sodomiza fiii. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în seminarele voastre, în cazărmile voastre, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. […] Familia — cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa -— va fi desființată. […] Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilați. Nu vor exista compromisuri. – Fragment din „Manifestul homosexualilor”, 1987
Nu!
(Text reprodus după Ortodoxia.ro)
Nu, homosexualilor, nu veți face aceasta. Nu va îngădui Dumnezeu. Ne vom opune nebuniilor voastre, chiar riscîndu-ne viețile. Și vă aducem aminte că Sfantul Ioan Valahul l-a ucis pe turcul care voia să-l spurce cu poftele sale porcești, și e pomenit în rîndul Sfinților Bisericii noastre.
Presbiter Iovița Vasile
Credința voastră în Hristos Iisus și dragostea ce aveți către toți Sfinții (Coloseni 1, 4)
,,Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de felul acesta, ci ca să fie Sfântă şi fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27). Dumnezeu este izvorul a toată sfinţenia. El împărtăşeşte din sfinţenia Sa făpturilor Sale, care toate sunt chemate la viaţă sfântă, după cuvântul Dumnezeiesc al Sfântului Apostol Pavel: ,,Căutaţi pacea cu toată lumea şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul’’ (Evrei 12, 14). Sfinţenia se dobândeşte de oameni numai în Biserica cea Sfântă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că ea singură are cele şapte Sfinte Taine, prin care ni se împărtăşeşte harul Dumnezeiesc; ea singură are obiecte sfinţite, precum crucea, cădelniţa, vasele pentru slujbă, toate întrebuiţate exclusiv spre slava lui Dumnezeu; ea singură posedă rugăciuni şi rânduieli prin care se sfinţesc strădania spre bine a omului, firea înconjurătoare, casa, cele de trebuinţă vieţii; Bisericii i s-a dat, în exclusivitate, vremuri sfinte, precum Duminica, Sărbătorile şi Posturile, după care omul îşi ocârmuieşte viaţa.
Oamenii ajung la măsura sfinţeniei doar dacă sunt mădulare ale Trupului tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică. Este un nonsens să vorbim de sfinţenie şi de Sfinţi în afara Bisericii Ortodoxe. Catolicii şi monofiziţii vorbesc şi ei despre sfinţenie, pretind a o avea şi chiar declară anumite persoane ca fiind ,,sfinţi’’. Zadarnic. Ele sunt comunităţi pe care le-a părăsit harul Dumnezeiesc, din pricina ereziilor şi a neascultării de Biserică, prin urmare, logica şi bunul simţ ne spun că sunt lipsite şi de atributul sfinţeniei.
Sfinţii sunt binefăcătorii neamului omenesc. Fie că sunt printre noi, pe pământ, fie că au plecat la ceruri, ei se roagă neîncetat pentru binele lumii. Prin urmare, sunt vrednici de toată cinstea noastră. Mai mult, Sfântul Apostol Pavel laudă pe cei din Biserica din Colose pentru că erau legaţi sufleteşte de Sfinţii lui Dumnezeu: ,,Căci am auzit despre Credinţa voastră în Hristos Iisus şi de dragostea ce aveţi către toţi Sfinţii’’ (Coloseni 1, 4). Vedem, aşadar, legătura de nedesfăcut dintre Credinţa Ortodoxă şi dragostea pentru Sfinţi.
Cinstite cititorule, nu te lăsa dus de valul lumii acesteia ticăloase, care defaimă, ignoră şi tăgăduieşte pe Sfinţii lui Dumnezeu. Apropie-te cu sfială de ei, prin rugăciune, pentru că ,,Sfinţii vor judeca lumea’’ (I Corinteni 6, 2), adică vor fi chemaţi de Dumnezeu să ia parte la Judecata din urmă.
Presbiter Iovița Vasile
Iustitia iudaeorum
1.Ucraineanul, născut iar nu făcut, Orest Berezovski, care e și întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Canonice a Ucrainei, păstorind sub numele Onufrie, nu mai are cetățenia țării sale. I-a fost retrasă de autoritățile antihristice.
Jidanul Zelenski este cetățean al Ucrainei, nu oricum, ci pe poziția cea mai înaltă, aceea de președinte.
2.Se zvonește că jidanii, aduși recent în Romania, trec pe la porțile oamenilor din Sighetul Marmației și le pun în vedere să-și părăsească casele, deoarece le-au fost repartizate lor. Dă, Doamne, să nu fie așa. Vom vedea.
Oamenii ajung la măsura sfinţeniei doar dacă sunt mădulare ale Trupului tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică. Este un nonsens să vorbim de sfinţenie şi de Sfinţi în afara Bisericii Ortodoxe. Catolicii şi monofiziţii vorbesc şi ei despre sfinţenie, pretind a o avea şi chiar declară anumite persoane ca fiind ,,sfinţi’’. Zadarnic. Ele sunt comunităţi pe care le-a părăsit harul Dumnezeiesc, din pricina ereziilor şi a neascultării de Biserică, prin urmare, logica şi bunul simţ ne spun că sunt lipsite şi de atributul sfinţeniei.
Sfinţii sunt binefăcătorii neamului omenesc. Fie că sunt printre noi, pe pământ, fie că au plecat la ceruri, ei se roagă neîncetat pentru binele lumii. Prin urmare, sunt vrednici de toată cinstea noastră. Mai mult, Sfântul Apostol Pavel laudă pe cei din Biserica din Colose pentru că erau legaţi sufleteşte de Sfinţii lui Dumnezeu: ,,Căci am auzit despre Credinţa voastră în Hristos Iisus şi de dragostea ce aveţi către toţi Sfinţii’’ (Coloseni 1, 4). Vedem, aşadar, legătura de nedesfăcut dintre Credinţa Ortodoxă şi dragostea pentru Sfinţi.
Cinstite cititorule, nu te lăsa dus de valul lumii acesteia ticăloase, care defaimă, ignoră şi tăgăduieşte pe Sfinţii lui Dumnezeu. Apropie-te cu sfială de ei, prin rugăciune, pentru că ,,Sfinţii vor judeca lumea’’ (I Corinteni 6, 2), adică vor fi chemaţi de Dumnezeu să ia parte la Judecata din urmă.
Presbiter Iovița Vasile
Iustitia iudaeorum
1.Ucraineanul, născut iar nu făcut, Orest Berezovski, care e și întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Canonice a Ucrainei, păstorind sub numele Onufrie, nu mai are cetățenia țării sale. I-a fost retrasă de autoritățile antihristice.
Jidanul Zelenski este cetățean al Ucrainei, nu oricum, ci pe poziția cea mai înaltă, aceea de președinte.
2.Se zvonește că jidanii, aduși recent în Romania, trec pe la porțile oamenilor din Sighetul Marmației și le pun în vedere să-și părăsească casele, deoarece le-au fost repartizate lor. Dă, Doamne, să nu fie așa. Vom vedea.
Zelenski cere pseudo-ierarhilor romani să recunoască hoardele schismatice, care terorizează Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, păstorită de Prea Fericitul Onufrie
„Privitor la situația bisericească din Ucraina, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române rămâne cel formulat de Sfântul Sinod în ședința sa de lucru desfășurată în ziua de 21 februarie 2019, respectiv:
1. „Timp de aproape 30 de ani nu a fost rezolvată problema schismei din Ucraina și nici nu s-a făcut apel la o mediere pan-ortodoxă, așa cum s-a procedat în cazul schismei din Bulgaria”, a explicat Patriarhia Română, în exlusivitate pentru STIRIPESURSE.RO.
„Constatându-se acest impas în rezolvarea situației, Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei.
Prin urmare, problema unității ecleziale în Ucraina nu este în prezent rezolvată deplin, și pentru că aici există o mare populație de etnie rusă, care păstrează legătura directă cu Patriarhia Moscovei.
Privitor la această situație bisericească tensionată din Ucraina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reiterează punctul de vedere exprimat anterior în cadrul ședințelor sale din 24 mai 2018 și din 25 octombrie 2018. S-a recomandat atunci ca Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei să identifice, prin dialog, o soluție a diferendului bisericesc amintit, prin păstrarea unității de credință, respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului şi credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie) și restabilirea comuniunii euharistice.
În caz de nereușită a dialogului bilateral, este necesară convocarea unei sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente.
Pentru o decizie concretă şi corectă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la o viitoare ședință a Sfântului Sinod se va ține seama cu prioritate de faptul că în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei.
În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română.
În România, funcționează deja un Vicariat Ortodox Ucrainean, începând cu anul 1990”, se mai arată în răspuns.
„Urmare consultărilor cu clericii și mirenii ortodocșii români din Ucraina, majoritatea acestora resping cu fermitate, chiar cu spaimă, o eventuală trecere a lor în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Ortodocșii români din Ucraina consideră că recunoașterea de către Biserica Ortodoxă Română a acestei Biserici ar duce automat la un asediu mai puternic din partea autorităților ucrainene pentru a-i forța să treacă sub jurisdicția mitropolitului Epifanie.
Pe de altă parte, Statul ucrainean nu respectă propriile sale legi, refuzând recunoașterea Asociației Religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina care îndeplinește toate criteriile legale prevăzute de legislația ucraineană în vigoare. Mai mult, promisiunile autorităților ucrainene de a garanta oficierea slujbelor în limba română par lipsite de credibilitate, mai ales în contextul în care aceleași autorități se laudă cu oficierea primei slujbe în limba ucraineană într-o biserică din Cernăuți preluată abuziv, pe frontispiciul căreia este scris în limba română, cu caractere chirilice: „Unul în trei ipostasuri – Dumnezeu”. Această situație ridică serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea și buna credință a demersurilor lor”, a mai explicat Biserica Ortodoxă Română.
Preluare selectivă de pe Știripesurse
Observații
În sfarșit pseudo-ierarhii romani au ieșit din letargie și constată abia acum că hoardele schismatice ale lui Bartolomeu din Constantinopol se năpustesc cu sălbăticie asupra Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, singura Canonică și Legitimă, bat, apoi întemnițează preoți și ierarhi, monahi și mireni, sparg sfintele biserici apoi le profanează prin prezența lor blestemată și cu largul sprijin al autorităților lui Zelenski.
Această luare de poziție trebuia să aibă loc de ani de zile, timp în care cei din Dealul Patriarhiei au păstrat o tăcere vinovată.
Am spus de multe ori că pămîntul răpit de bandiții istoriei și alipit silnic Ucrainei, rămîne sfant, romanesc, cu toată suflarea care este pe el și nădăjduim că Bunul Dumnezeu ni-l va înapoia, cînd va socoti de cuviință. Pînă atunci, Biserica de pe acest pămînt are o bună așezare canonică, sub omoforul Prea-Fericitului Onufrie și pseudo-ierarhii romani nu sunt îndreptățiți canonic să înființeze structuri paralele în jurisdicția ucraineană și să submineze această Biserică, atrăgînd în mod viclean parohiile să se alăture lor, ereticilor din București. Ceea ce fac domnii ierarhi se numește schismă, o schismă ciudată, în care ei par că rămîn în Biserică, dar rup parohii și le îndepărtează de Biserica în care au ființat pînă acum. Aceași schismă au provocat-o și în Republica Moldova prin înființarea mitropoliei peste care au pus un fost ierarh caterisit. E vorba de Petru Păduraru.
Patriarhia Romană socotește că hoardele de derbedei asmuțite asupra Bisericii păstorite de Prea Fericitul Onufrie sunt… ,,biserica ortodoxă a Ucrainei’’. Pe de altă parte, ,,Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei’’.
Dacă Bartolomeu ,,a acordat Tomosul de autocefalie unora care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie’’, în schimbul a 20 de milioane de dolari, mai putem să-l numim patriarh ecumenic? Doamne, ferește! Omulețul acesta ursuz ar trebui să fie interzis pe pămînt romanesc, nu să fie invitat la ,,sfințirea’’ unei jumătăți din catedrala zisă a mîntuirii Neamului, în luna octombrie.
Presbiter Iovița Vasile
1. „Timp de aproape 30 de ani nu a fost rezolvată problema schismei din Ucraina și nici nu s-a făcut apel la o mediere pan-ortodoxă, așa cum s-a procedat în cazul schismei din Bulgaria”, a explicat Patriarhia Română, în exlusivitate pentru STIRIPESURSE.RO.
„Constatându-se acest impas în rezolvarea situației, Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei.
Prin urmare, problema unității ecleziale în Ucraina nu este în prezent rezolvată deplin, și pentru că aici există o mare populație de etnie rusă, care păstrează legătura directă cu Patriarhia Moscovei.
Privitor la această situație bisericească tensionată din Ucraina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reiterează punctul de vedere exprimat anterior în cadrul ședințelor sale din 24 mai 2018 și din 25 octombrie 2018. S-a recomandat atunci ca Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei să identifice, prin dialog, o soluție a diferendului bisericesc amintit, prin păstrarea unității de credință, respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului şi credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie) și restabilirea comuniunii euharistice.
În caz de nereușită a dialogului bilateral, este necesară convocarea unei sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente.
Pentru o decizie concretă şi corectă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la o viitoare ședință a Sfântului Sinod se va ține seama cu prioritate de faptul că în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei.
În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română.
În România, funcționează deja un Vicariat Ortodox Ucrainean, începând cu anul 1990”, se mai arată în răspuns.
„Urmare consultărilor cu clericii și mirenii ortodocșii români din Ucraina, majoritatea acestora resping cu fermitate, chiar cu spaimă, o eventuală trecere a lor în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Ortodocșii români din Ucraina consideră că recunoașterea de către Biserica Ortodoxă Română a acestei Biserici ar duce automat la un asediu mai puternic din partea autorităților ucrainene pentru a-i forța să treacă sub jurisdicția mitropolitului Epifanie.
Pe de altă parte, Statul ucrainean nu respectă propriile sale legi, refuzând recunoașterea Asociației Religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina care îndeplinește toate criteriile legale prevăzute de legislația ucraineană în vigoare. Mai mult, promisiunile autorităților ucrainene de a garanta oficierea slujbelor în limba română par lipsite de credibilitate, mai ales în contextul în care aceleași autorități se laudă cu oficierea primei slujbe în limba ucraineană într-o biserică din Cernăuți preluată abuziv, pe frontispiciul căreia este scris în limba română, cu caractere chirilice: „Unul în trei ipostasuri – Dumnezeu”. Această situație ridică serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea și buna credință a demersurilor lor”, a mai explicat Biserica Ortodoxă Română.
Preluare selectivă de pe Știripesurse
Observații
În sfarșit pseudo-ierarhii romani au ieșit din letargie și constată abia acum că hoardele schismatice ale lui Bartolomeu din Constantinopol se năpustesc cu sălbăticie asupra Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, singura Canonică și Legitimă, bat, apoi întemnițează preoți și ierarhi, monahi și mireni, sparg sfintele biserici apoi le profanează prin prezența lor blestemată și cu largul sprijin al autorităților lui Zelenski.
Această luare de poziție trebuia să aibă loc de ani de zile, timp în care cei din Dealul Patriarhiei au păstrat o tăcere vinovată.
Am spus de multe ori că pămîntul răpit de bandiții istoriei și alipit silnic Ucrainei, rămîne sfant, romanesc, cu toată suflarea care este pe el și nădăjduim că Bunul Dumnezeu ni-l va înapoia, cînd va socoti de cuviință. Pînă atunci, Biserica de pe acest pămînt are o bună așezare canonică, sub omoforul Prea-Fericitului Onufrie și pseudo-ierarhii romani nu sunt îndreptățiți canonic să înființeze structuri paralele în jurisdicția ucraineană și să submineze această Biserică, atrăgînd în mod viclean parohiile să se alăture lor, ereticilor din București. Ceea ce fac domnii ierarhi se numește schismă, o schismă ciudată, în care ei par că rămîn în Biserică, dar rup parohii și le îndepărtează de Biserica în care au ființat pînă acum. Aceași schismă au provocat-o și în Republica Moldova prin înființarea mitropoliei peste care au pus un fost ierarh caterisit. E vorba de Petru Păduraru.
Patriarhia Romană socotește că hoardele de derbedei asmuțite asupra Bisericii păstorite de Prea Fericitul Onufrie sunt… ,,biserica ortodoxă a Ucrainei’’. Pe de altă parte, ,,Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei’’.
Dacă Bartolomeu ,,a acordat Tomosul de autocefalie unora care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie’’, în schimbul a 20 de milioane de dolari, mai putem să-l numim patriarh ecumenic? Doamne, ferește! Omulețul acesta ursuz ar trebui să fie interzis pe pămînt romanesc, nu să fie invitat la ,,sfințirea’’ unei jumătăți din catedrala zisă a mîntuirii Neamului, în luna octombrie.
Presbiter Iovița Vasile
Sfinții Mucenici Cosma şi Damian, Doctori fără de arginţi
Cinstite cititorule! Avem datoria să iubim pe Sfinţii lui Dumnezeu pentru că ei sunt binefăcătorii noştri aici pe pământ, şi după ce au trecut la Domnul. Prin rugăciunile lor bineprimite, prin faptele lor cele drepte ei au adus mult bine oamenilor. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a văzut lucruri minunate pe care le-a descris în Cartea Apocalipsei. Aşa citim în capitolul 8: ,,Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe jerfelnicul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor’’. Expresia ,,rugăciunile tuturor Sfinţilor’’ o regăsim şi în slujbele noastre bisericeşti, pentru că avem Credinţa că acestea ne sunt nouă de mare folos.
Astăzi facem pomenirea a doi Sfinţi, Cosma şi Damian, pe care Biserica îi numeşte ,,Doctori fără de arginţi’’ dintr-o pricină cunoscută: nu primeau nicio răsplată pentru munca lor. Şi totuşi ei primeau o plată ce nu se poate măsura: ,,numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuinţă de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă în Hristos’’.
Sfinţii Cosma şi Damian au trăit la Roma şi, fiind fraţi după trup, au moştenit împreună de la strămoşi şi de la părinţi multe averi, din care îşi agoniseau avere nepieritoare în ceruri. Multor nevoiaşi le veneau în ajutor. Bolnavilor care se tămăduiau aşa le spuneau: ,,Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea puternică a lui Hristos, Unuia Adevăratului Dumnezeu, în Care de veţi crede cu neîndoire, îndată sănătoşi veţi fi’’.
Diavolul cel întunecat n-a răbdat ca aceşti Sfinţi să săvârşească binele şi să răspândească Credinţa cea mântuitoare, de aceea a pus în inimile unor slujitori ai săi să-i pârască împăratului Carin. Acesta i-a adus la judecată, dar prin putere Dumnezeiască, grumajii lui s-au sucit, încât faţa lui s-a întors spre spate. Văzându-şi neputinţa, împăratul a crezut în Dumnezeu şi i s-a dat tămăduire prin Sfinţii Cosma şi Damian.
În cele din urmă, diavolul vrăjmaş a îndemnat pe doctorul care i-a învăţat meşteşugul vindecării să-i ucidă. Aşa şi-au încheiat vieţile pe pământ, ca Sfinţi Mucenici. Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Cosma şi Damian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte şi mântuieşte lumea Ta (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7-11).
Presbiter Iovița Vasile
Astăzi facem pomenirea a doi Sfinţi, Cosma şi Damian, pe care Biserica îi numeşte ,,Doctori fără de arginţi’’ dintr-o pricină cunoscută: nu primeau nicio răsplată pentru munca lor. Şi totuşi ei primeau o plată ce nu se poate măsura: ,,numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuinţă de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă în Hristos’’.
Sfinţii Cosma şi Damian au trăit la Roma şi, fiind fraţi după trup, au moştenit împreună de la strămoşi şi de la părinţi multe averi, din care îşi agoniseau avere nepieritoare în ceruri. Multor nevoiaşi le veneau în ajutor. Bolnavilor care se tămăduiau aşa le spuneau: ,,Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea puternică a lui Hristos, Unuia Adevăratului Dumnezeu, în Care de veţi crede cu neîndoire, îndată sănătoşi veţi fi’’.
Diavolul cel întunecat n-a răbdat ca aceşti Sfinţi să săvârşească binele şi să răspândească Credinţa cea mântuitoare, de aceea a pus în inimile unor slujitori ai săi să-i pârască împăratului Carin. Acesta i-a adus la judecată, dar prin putere Dumnezeiască, grumajii lui s-au sucit, încât faţa lui s-a întors spre spate. Văzându-şi neputinţa, împăratul a crezut în Dumnezeu şi i s-a dat tămăduire prin Sfinţii Cosma şi Damian.
În cele din urmă, diavolul vrăjmaş a îndemnat pe doctorul care i-a învăţat meşteşugul vindecării să-i ucidă. Aşa şi-au încheiat vieţile pe pământ, ca Sfinţi Mucenici. Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Cosma şi Damian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte şi mântuieşte lumea Ta (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7-11).
Presbiter Iovița Vasile