Mărturii contemporane. Sfântul Dionisie Ignat de la Colciu, îngrădit fiind de erezie, a cerut să nu fie înmormântat de clerici ecumeniști

Vorbind zilele trecute cu părintele Paisie Prodromitul despre Sfântul Cuvios Dionisie Ignat Vatopedinul de la Colciu, pe care l-a cunoscut în viață și împreună cu care a slujit Sfânta Liturghie, sfinția sa mi-a relatat și alte câteva momente semnificative din viața duhovnicească și mărturisitoare a Cuviosului de la Colciu.

După schimbarea starețului Mănăstirii Vatoped, noul egumen, părintele Efrem, i-a cerut Sfântului Dionisie Ignat să reia pomenirea patriarhului Bartolomeu. Lăsându-i un timp de gândire, dar și sub amenințarea că părinții vor fi scoși din Schitul Colciu, egumenul a așteptat răspunsul bătrânului cuvios. Atunci, Sfântul Dionisie a luat cheia schitului și a dus-o personal la Vatoped, înmânând-o starețului Efrem. Mișcat de smerenia, simplitatea și hotărârea bătrânului, egumenul a încuviințat ca părinții să rămână în Schitul Colciu fără pomenirea episcopului Sfântului Munte.

Potrivit mărturiei părintelui Paisie Prodromitul, Sfântul Dionisie pomenea la slujbe doar „episcopul ortodox”, fără a-l pomeni pe SS Bartolomeu, pe care îl considera căzut în erezia ecumenistă. Această atitudine se înscria în tradiția îngrădirii de erezie, despre care vorbește Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol, canon care laudă despărțirea de comuniunea cu un episcop ce propovăduiește public o învățătură socotită străină de dreapta credință, înainte de o condamnare sinodală definitivă.

O altă întâmplare relatată de părintele Paisie privește anul 1992, când acesta a slujit la Colciu și, din obișnuință, l-a pomenit la slujbă pe episcopul Sf. Munte, fiind mustrat de Cuviosul Părinte. În același an, părinții de la Colciu au mers la hram la Schitul Prodromu. Părintele Paisie își amintește că Sfântul Dionisie nu a slujit și nici nu s-a împărtășit atunci, ci a rămas doar la slujbă, retras într-o strană, păstrând cu discreție și fără tulburare poziția sa de conștiință.

De asemenea, Cuviosul Dionisie le-ar fi spus părinților din schit să nu îngăduie ca el să fie înmormântat de clerici ecumeniști. Totodată, înainte de mutarea sa la Domnul, i-ar fi îndemnat pe părinții din Colciu să nu-l pomenească pe Bartolomeu câtă vreme el este în viață, iar după moartea sa „fiecare să facă după cum îl îndeamnă conștiința”.

Prin aceasta, Sfântul Dionisie a arătat că mărturisirea adevărului trebuie unită cu libertatea conștiinței și cu evitarea duhului de constrângere. El nu a urmărit întemeierea unei rupturi sau a unei structuri paralele, ci a ales calea unei mărturisiri smerite, în duhul tradiției athonite și al păstrării dreptei credințe.
Așa se explică și faptul că astăzi părinții de la Schitul Colciu îl pomenesc pe patriarhul Bartolomeu, în contextul presiunilor și al realităților actuale din Sfântul Munte. Însă memoria vie a Sfântului Dionisie Ignat rămâne pentru mulți credincioși o pildă de statornicie, discernământ și mărturisire liniștită, fără ură și fără răzvrătire.

Acestea sunt cuvintele și mărturiile părintelui Paisie Prodromitul din experiența sa directă cu Sfântul Cuvios Dionisie Ignat de la Colciu.