Boala secolului nu este cancerul, nici foametea, nici războiul, ci pierderea lui Dumnezeu din mintea și din inima omului. Omul de astăzi are de toate și nu mai are nimic: are informație, dar nu are discernământ; are confort, dar nu are pace; are libertăți, dar nu mai știe să se stăpânească. Sufletul i s-a îmbolnăvit de uitare, iar uitarea de Dumnezeu naște frică, tulburare și singurătate.
Această boală lucrează pe ascuns: începe cu nepăsarea, continuă cu mândria și se desăvârșește în împietrirea inimii. Omul nu mai plânge pentru păcat, dar plânge pentru pierderi materiale; nu se mai teme de judecata lui Dumnezeu, dar se teme de ziua de mâine. Trăim o vreme în care trupul este îngrijit excesiv, iar sufletul este lăsat flămând, gol și rănit.
Vindecarea nu vine din sisteme, nici din știință, nici din promisiuni omenești, ci din pocăință, spovedanie și întoarcere la viața simplă, curată, trăită cu Hristos. Cât timp omul nu se va apleca iarăși asupra inimii sale și nu va striga din adânc: „Doamne, fără Tine nu pot”, boala secolului va adânci prăpastia. Dar unde este smerenie și credință, acolo Dumnezeu vindecă și ceea ce pare pierdut.
Text trimis de Ștefan Arad