Autor: iovita_vasile

Imaginile cu militarii care au înconjurat mănăstirea au ajuns în toată lumea. Inclusiv la ipocriții care clamau statul de drept și drepturile omului. Niciun  șef de stat, nicio personalitate proeminentă nu s-au ridicat împotriva acestei monstruozități. Atenția lumii e orientată spre teroriștii din Hamas și asupra inocenților jidani, victime, zice-se, a acestora. Nu trebuie să se vadă ce face jidanul Zelenski în Ucraina, împotriva Bisericii Canonice. Și iată ce face:

ÎPS Părinte Longhin a fost asistat de doi avocați, în înscenarea de proces pusă la cale de autoritățile antihristice. Unul din ei a fost arestat, celălalt otrăvit, și se află la reanimare în stare critică. Este locul să spunem că ÎPS Sa nu are nevoie de apărare, fiind nevinovat în toate acuzațiile absurde  care i s-au ticluit. Apărători îi sunt Dumnezeul Treimic, Măicuța Sfântă, Sfinții și Puterile Cerești. Apărător îi este Adevărul cu care s-a înconjurat. Apărători îi sunt pruncii nevinovați pe care i-a luat sub ocrotire și îi crește pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Acesta-i monstrul luciferic Zelenzki, pe lângă care se gudură javrele fără coloană vertebală de la București. Când pui în primejdie viețile unor copii curați sufletește, unii dintre ei cu mari neputințe și boli, nu ești om. Ești fiară.

Mâine, Duminică, toți cei care-l iubim pe ÎPS Părinte Longhin, să înălțăm rugăciuni stăruitoare către Bunul și Marele nostru Dumnezeu, pentru biruința asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Să ne rugăm pentru toată Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, pentru toate sufletele din Mănăstirea Bănceni.

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Mina din Egipt a trăit în vremea împăraţilor romani păgâni Diocleţian şi Maximian. Vremurile erau cumplite pentru creştini, deoarece erau siliţi să ia parte la sărbătorile cele drăceşti ale păgânilor şi să aducă jertfe necuraţilor zei, care erau, de fapt, demoni. Nevrând să se lepede de Împăratul cerului şi al pământului, de Mântuitorul Iisus Hristos, fiii Bisericii erau supuşi unor chinuri greu de imaginat şi apoi erau omorâţi.

Sfântul Mina n-a vrut să vadă ,,cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, si-a lăsat ostăşia şi s-a dus în munte în pustie, voind mai bine a vieţui cu fiarele, decât cu poporul care nu cunoaşte pe Dumnezeu’’.La un praznic păgânesc, Sfântul n-a mai răbdataceastă fărădelege şi a venit în mijlocul poporului să-i mustre pentru rătăcirea pierzătoare şi să le arate că Adevăratului Dumnezeu trebuie să se închine şi să slujească. Ighemonul cetăţii a poruncit să prindă pe Sfântul lui Dumnezeu şi să-l pedepsească, dar şi să-l înduplece să se lepede de Hristos. Sfântul Mina a mărturisit în faţa persecutorilor: ,,Am lepădat slujba ostăşească şi am ieşit din cetate, ca să nu fiu părtaş fărădelegii şi pieirii lor; şi am umblat până acum prin locuri pustii, fugind de oamenii cei necredincioşi şi vrăjmaşi Dumnezeului meu. Iar acum, auzind de praznicul vostru cel necurat, am râvnit după Dumnezeul meu şi am venit să mustru orbirea voastră şi să mărturisesc pe Unul, Adevăratul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul cu cuvântul Său şi ţine toată lumea’’.Ighemonul a osândit pe Sfânt să i se taie capul cu sabia şi să-i fie trupul aruncat în foc. Credincioşii au luat cinstitele sale moaşte şi le-au pus în loc curat, apoi au zidit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic.

Multe minuni a săvârşit Dumnezeu prin acest ales al Său. În 1942, în vremea războiului mondial, generalul german Rommel conducea operaţiunile Reich-ului în Africa de Nord. Mărşăluind spre Alexandria, a poposit într-un loc numit El-Alamein, aproape de biserica despre care am amintit. Forţa germană era covârşitoare faţă de trupele aliaţilor, iar confruntarea iminentă ar fi dat câştig de cauză lui Rommel. Noaptea, s-a arătat în mijlocul taberei germane Sfântul Mina, în fruntea unei caravane de cămile, i-a îngrozit pe nemţi şi i-a redus la neputinţă, încât puţinele trupe aliate, în care erau şi câţiva greci ortodocşi, au biruit, împotriva tuturor strategiilor şi calculelor militare. Scena aparţiei Sfântului Mina a fost pictată în biserică (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 142-150).

Sfântul Mucenic Mina este grabnic ajutător celor păgubiţi. El urmăreşte pe hoţi şi-i sileşte să întoarcă bunurile furate. Iubite cititorule! În cărţile bisericeşti se găseşte Acatistul Sfântului Mina, de aceea, când vei suferi vreo pagubă, citeşte-l cu credinţă şi Dumnezeu te va ajuta, pentru rugăciunile alesului Său.

Presbiter Iovița Vasile

Adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Ortodoxe sunt nişte războinici. Sunt într-o luptă neîntreruptă cu puterile întunericului. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ,,Luptă-te lupta cea bună a Credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori’’(I Timotei 6, 12). Acelaşi Sfânt Apostol conturează, metaforic, imaginea unui adevărat luptător: ,,Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului’’ ( Efeseni 6, 11). ,,În toate luaţi pavăza Credinţei cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu’’ (Efeseni 6, 11-17). Însuşi Apostolul neamurilor mărturisea spre sfârşitul vieţii sale pământeşti: ,,Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, Credinţa am păzit’’ (II Timotei 4, 7). Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă pe noi toţi: ,,Să luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’(Iuda 1, 3).

Sfântul Nicodim Aghioritul a scris o carte, ,,Războiul nevăzut’’ (Ed. Bunavestire, 2000), în care arată cum fiii Bisericii – nu ,,creştinii’’! – trebuie să lupte împotriva diavolului şi a slujitorilor săi, demoni sau oameni.

Cu toţii am simţit, nu de puţine ori, că suntem războiţi de puterile întunericului şi, de multe ori, chiar am fost biruiţi. Să nu deznădăjduim! Putem pierde o bătălie, dar nu lupta. Aşadar, de câte ori suntem îngenunchiaţi, să nu disperăm, ci să ne ridicăm şi să ne îndreptăm rugăciunea şi nădejdea spre Bunul Dumnezeu, Care vede neputinţele şi slăbiciunile noastre şi ceea ce noi nu putem împlini, va împlini El Însuşi, cu iubirea Sa de oameni.

Fii adevărat ostaş al lui Hristos, luptă-te împotriva diavolului, a demonilor şi a slujitorilor săi dintre oameni, cu armele nebiruite pe care ni le-a arătat Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: smerenia, postulşi rugăciunea. Nu postul făţarnic, înfierat de Fiul lui Dumnezeu, nici rugăciunea sectară, improvizată de eretici, ci Rugăciunea cea sfintă, aşezată în cărţile bisericeşti.

Presbiter Iovița Vasile

Antihriștii, numiți și globaliști sau ecumeniști sau dumnezei, cum zicea Beghin, au planuri diabolice precis conturate. Amintim dintre acestea:

2.Înrobirea și controlul total al făpturilor lui Dumnezeu

2.Exterminarea acestora în proporție de 90 %, pentru ca ei să viețuiască nestingheriți, în pace și onor.

Planuri nebune, izvodite de minți întunecate! Să spunem deschis și în cuvinte puține: retragerea banilor din circulație este o etapă în aceste planuri imbecile. Vă spun antihriștii că e pentru combaterea evaziunii fiscale. Minciună sfruntată! După ce sufocă toate intreprinderile și afacerile românești, după ce favorizează, prin lege, multinaționalele care extrag seva țării, ne povestesc de evaziune fiscală, lăsându-ne să înțelegem că după combaterea ei, ,,viitor de aur țara are,,. Retragerea banilor e gândită ca metodă de control deplin asupra populației, ca un factor de intimidare, știind că oricând pot bloca un card, lăsându-l pe titular fără banii rezultați din munca sa grea și cinstită. Nu vă temeți, Dumnezeu nu vă va părăsi, doar să faceți ceea ce spune El.

Poate, prin retragerea banilor, Dumnezeu vrea să ia un rău ce planează asupra noastră. Spune Sfânta Scriptură ,,că iubirea de argint (de bani, adică) este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la Credință și s-au struns de multe dureri,,(I Timotei 6, 10).

În rest, să vă doară-n cot de ce spun acești imbecili jalnici.

Presbiter Iovița Vasile

De patru mii de ani încoace, oamenii cumpără și vând folosindu-se de bani, pentru a evita trocul. Însuși Mântuitorul, ca să nu smintească pe nimeni, a plătit un statir, adică o monedă de argint, drept impozit. (Matei 17, 24-27).

Deținerea numerarului îi conferă omului libertatea de a-l folosi cum dorește. Odată ce omenirea a descoperit mijloacele de plată electronice, mai-marii lumii încearcă să-i îngrădească omului această libertate prin legi care vizează renunțarea la numerar, adică la banii cash. Renunțarea la numerar înseamnă să-i dăm cezarului dreptul  de a ne spune ce să cumpărăm, de unde să cumpărăm și ce condiții trebuie să îndeplinim pentru a avea acces la propriii bani câștigați cinstit.

Dispariția preconizată a numerarului este strâns legată de identitatea electronică și acest lucru este înspăimântător pentru un creștin. Identitatea electronică din documentele electronice este un pas premergător spre pecetluirea despre care se vorbește în Apocalipsă:

,,Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” ( Apocalipsa, 13, 15-18)

Profețiile se împlinesc sub ochii noștri. Odată cu apariția inteligenței artificiale , începem să identificăm chipul fiarei care vorbește. Prin dispariția numerarului, omul își pierde libertatea, deoarece nu va mai deține asupra lui banii municiți. Nu. Acești bani vor sta la o bancă, iar banca va putea impune diferite condiții pentru ca omul să-și cumpere cele necesare. Trebuie să înțelegem că scopul dispariției numerarului este necinstit și din punct de vedere lumesc și din punct de vedere duhovnicesc.

Din punct de vedere lumesc, această măsură este legată de ideea orașului de 15 minute și a reducerii consumului de carbon. Dacă banca vrea să stai în țarc, poate  să-ți restricționeze cumpărăturile în caz că ieși de acolo, ca măsură disciplinară! Apoi, sub pretextul reducerii consumului de carbon, banca poate să controleze ce cumperi chiar acolo, în perimetrul în care ți s-a dat voie să te miști. Asta presupune măsuri discriminatorii în funcție de diverse criterii: scor social, vârstă, vaccinuri, etnie etc. Unele țarcuri vor fi mai bine aprovizionate, iar în altele nu se vor mai vinde produse lactate și carne. În unele țarcuri oamenii își vor putea cumpăra de toate, iar în altele – doar trei articole de îmbracăminte pe an! Ca să reducem consumul de carbon, cică! Dacă îți cumperi un maieu, o pereche  de șosete și o pereche de chiloți, s-a dus rația de articole de îmbrăcăminte la care ai dreptul!!! Banca știe ce ai cumpărat deja. Astfel apar diferențe vizibile între conducători și cei conduși din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere duhovnicesc, lucrurile sunt mult mai grave. Sistemul antihristic tânjește după un CONTROL TOTAL și acesta nu se poate realiza fără un microcip implantat. Unde? Pe mâna dreaptă sau pe frunte, așa cum scrie mai sus! Adică din banii tăi din bancă nu-ți vei mai putea cumpăra nimic dacă nu vei avea cip implantat pe mâna dreaptă sau pe frunte. Nu se va mai mulțumi să ai acest cip în documentele electronice. Când se vede stăpână pe banii tăi, banca este cea care își impune regulile. Cu un microcip implantat în creier, așa cum se preconizează, și modificat genetic prin vaccinuri, omul ajunge în situația de a se subordona inteligenței artificiale pentru a putea cumpăra și vinde. Adică și-a ales alt stăpân în locul lui Dumnezeu.

,,Însă Mântuitorul ne spune clar: ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” ( Matei, 6, 24)

Iată de ce se spune că acceptarea unui număr al cărui semn este 666 în locul numelui de Botez este incompatibliă cu mântuirea. Următorul citat este și mai clar în acest sens:

,,Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.” (Apocalipsa, 14, 9-12)

Tot Mântuitorul ne spune cum să facem față acestor vremuri în care nu ni se va mai putea permite să fim căldicei.

,,De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” ( Matei, 6, 25-26)

Indiferent cât de mari vor fi provocările acestor vremuri, vor exista biruitori plăcuți lui Dumnezeu care nu se vor supune fiarei, nici lui Antihrist, iar răsplata lor va fi pe măsură:

,,Şi am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, şi pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de cristal şi având alăutele lui Dumnezeu.” (Apocalipsa, 15, 2)

Așa cum am arătat, acceptarea identității electronice și dispariția numerarului reprezintă pericole pentru mântuire nemaiîntâlnite în istoria omenirii.

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa în aceste vremuri!

Sora Pelaghia

De ziua Domnului Eminescu

Cine-i Domnul Eminescu?

Poetul fără pereche.

Cine-s detractorii lui?

Nebunii loviți de streche.

Un catren care-l definește pe H.R. Patapievici, scursoarea care-l defăimează pe Poetul nostru Național și rostește vorbe grele asupra Neamului Românesc:

Horia Roman Patapievici-

Un produs pe o cărare.

Să nu-l calci, să nu te-mpiedici,

Atenție la picioare!

Presbiter Iovița Vasile

„Mult mă mir, pentru ce să ne cuminecăm numai Duminica, iar în altă zi, când se întâmplă Liturghie, nu”

Tot așa lacrimile de umilință mult ajutor aduc, iar peste toate acestea, Sfânta Împărtășanie este cel mai mare dar Dumnezeiesc. Cu toate acestea, noi nu purtăm grijă să ne împărtășim destul de des, și mult mă mir, pentru ce să ne cuminecăm numai Duminica, iar în altă zi, când se întâmplă Liturghie, nu.

Căci se cuvine mai ales monahilor care se află în sânul vieții de obște, în toate zilele să se împărtășească, însă aceasta o zic despre cei curați și cu sufletul și cu trupul, dar cu nebăgare de seamă și fără mare cercare și luare aminte, să nu îndrăznească cineva. Că zice Apostolul Iacob: «Să se cerceteze omul pe sine de este vrednic și atunci să se cuminece; căci cel ce mănâncă și bea Trupul și Sângele lui Hristos cu nevrednicie, păcat și osândă mare pricinuiește sufletului său». Că Sfânta Cuminecătură este pâinea vieții.

Această pâine dă viață veșnică și fericit este cel care o mănâncă, știind că este fără prihană. Adică fără poftă rea sau vrăjmășie, beție, lăcomie, iubire de argint, sau orice altă necurăție. Și iată ce zice Hristos: «Eu sunt pâinea vieții, care M-am pogorât din cer și cel ce va mânca trupul Meu și va bea sângele Meu este împreună cu Mine și Eu împreună cu el».

„Cel ce nu se împreună cu Sfintele Taine, este despărțit de Hristos”

Vedeți, fraților, ce dar nespus și milă nemărginită, că nu numai a murit pentru noi Hristos, dar încă și trupul și sângele Său ni L-a dat să-L mâncăm și să-L bem. Oare ce semn poate fi mai mare, decât acesta, despre dragostea Lui către noi, și ce altă dovadă, că dorește mântuirea noastră a tuturor, poate fi mai luminată decât aceasta?

Și dacă cel ce este oprit de la masa de obște se mâhnește și-i pare rău, cu cât oare mai mult se cade să se mâhnească, să plângă și să se tânguie cel ce se oprește el însuși de la masa Dumnezeiască, fie pentru necurăție, fie pentru neînfrânare, ori pentru neascultare, sau pentru orice altă patimă. Căci nu se lipsește de hrană proastă și trecătoare, ci de pâinea vieții și de paharul mântuirii și, mai adevărat să zic, de Însuși Hristos; că de este în Hristos cel ce se împărtășește cu Sfintele Taine și Hristos este în el. Iată dar că, cel ce nu se împreună cu sfintele taine, este despărțit de Hristos.

Iar de n-am urmat până acum aceasta, de acum înainte să ne îndreptăm. Cunoscând puterea darului și curățindu-ne, când ne este cu putință, să ne împărtășim cu Preacuratele Taine, spre sănătatea trupului și a sufletului și spre moștenirea vieții veșnice.

„Dacă nu avem grija de a ne împărtăși, cădem în multele patimi ale păcatelor”

De se va întâmpla să fim chiar la muncă și ascultare afară și vom auzi toaca bisericii, să lăsăm treaba și să alergăm cu multă sârguință să ne cuminecăm, și mult ajutor vom câștiga. Căci cu această grijă fiind de-a pururea, ne vom feri de orice păcat și vom fi gata totdeauna, iar dacă nu avem grija de a ne împărtăși, cădem în multele patimi ale păcatelor.

Așadar se cade fraților totdeauna să ne gătim, ca să ne facem părtași vieții veșnice, învrednicindu-ne să o câștigăm cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Extras din Sf. Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Ed. Episcopiei de Alba-Iulia, 1994 , pag. 122-124)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

După cum bine a desluşit Sfântul Dionisie Areopagitul, miriadele de îngeri din ceruri sunt rânduite de Dumnezeu în trei ierarhii de câte trei cete fiecare:

          – Serafimi, Heruvimi, Scaune

          – Domnii, Puteri, Stăpânii

          – Începătorii, Arhangheli, Îngeri.

Îngerii din ierarhia cea dintâi sunt cei mai apropiaţi de Preasfânta Treime. Sfântului Prooroc Isaia i s-a arătat priveliştea cerească din jurul tronului, şi a văzut Serafimii, având fiecare câte şase aripi, cântând aşa cum şi noi cântăm la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui!’’(Isaia 6, 3).     

Sfinţii Îngeri numiţi ,,Domnii’’ din ierarhia a doua domnesc peste ceilalţi Îngeri şi slujesc cu multă bucurie lui Dunezeu Atotputernicul. ,,Puterile’’ dau celor vrednici darul facerii de minuni şi întăresc pe oamenii aflaţi în mari nevoi. ,,Stăpâniile’’ sunt numite astfel deoarece au stăpânire asupra diavolilor şi îngrădesc puterea acestora, pentru a nu aduce peste oameni ispite peste puterile lor. Sfinţii Îngeri din ierarhia a treia numiţi ,,Începătorii’ sunt păzitori ai împărăţiilor de pe pământ, ai popoarelor, neamurilor şi limbilor. Aşadar, sunt mai apropiaţi de noi pământenii. Arhanghelii ,,înmulţesc Sfânta Credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele Credinţei celei Drepte’’, după cum bine a scris Sfântul Grigorie Dialogul. Din această ceată fac parte cei doi Îngeri cărora le cunoaştem numele: Mihail şi Gavriil. ,,Îngerii’’ din ceata din urmă sunt cei mai apropiaţi de oameni şi ne păzesc în toate împrejurările vieţii.

Când o parte din îngeri s-au întunecat cu păcatul mândriei şi al răzvrătirii, Sfântul Arhanghel Mihail a adunat toate oştile îngereşti, şi-a înălţat glasul, spunând: ,,Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui Care ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi până acum se împărtăşeau cu noi din Dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum îndată s-au prefăcut din lumină în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos în adânc. Să luăm aminte cum a căzut luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ’’(După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 106-111)

Adunarea Sfinţilor Îngeri s-a numit Sobor îngeresc, deoarece toate puterile  netrupeşti şi-au unit cugetele şi glasurile întru preamărirea Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aceasta este semnificaţia sărbătorii de astăzi, cinstite cititorule.

Presbiter Iovița Vasile

Toată Legea e cuprinsă în aceste două mari porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (cf. Luca 10, 27). Traiul duhovnicesc e de preţ şi cu rost de-l duci cu iubire de frate. De n-ai iubire, te osteneşti zadarnic. Dragoste de n-ai, omule, nu eşti decât „aramă sunătoare”.

Iar de iubeşti, iubeşte duhovniceşte, în Domnul, cu dragoste de El. Iubeşte-ţi fratele pentru Dumnezeu. Iubeşte-l de dragul Lui. Pe placul Lui, iar nu al tău, iubirea ta să fie. „Iubirea fără Dumnezeu – spune Părintele Serghie – este iubire de sine”. Cu rugăciunea dă iubirii tale chip dumnezeiesc.

Şi iată cum e iubirea:

Intâi, nu judecă şi nu osândeşte. Indelung rabdă, e binevoitoare. Stai, aşadar, tare în adevăr şi bine, fără să te mânii pe cel păcătos. De vezi păcat la altul, nu-l osândi şi nu-l dispreţui. Ia asupra ta păcatul lui. Spune ca Stareţul Zosima, din Fraţii Karamazov: „Fiecare din noi e vinovat pentru toţi”.

Iubirea nu se trufeşte, că-i smerită. Nu te înălţa, dar, că eşti creştin şi ai viaţă creştinească, iar cel de-alături nu. Tu îl ai, drept e, pe Hristos, Care e Adevărul, şi stai în Adevăr, dar nu spre slavă să-ţi fie asta, ci spre înfricoşare şi smerire. Vezi doar cât de nevrednic eşti de aşa o bogăţie. Stai, dar, în faţa celuilalt cu duh de căinţă, că multe rele ai, şi puţin bine.

Nu caută ale sale. Pătimeşte cu fratele, îl miluieşte, se milostiveşte şi se îndurerează pentru durerea lui. Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune… Ea cată la frate, gata mereu să-i sară în ajutor.

Fii blând şi bun cu toţi, ne îndeamnă Părintele Serghie, că toţi sunt în nevoi, bolnavi cu toţii. Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deşi ne pare că le merge bine, de stai să cugeti ce i-a fost hărăzit omului să fie, şi ce-a ajuns, nu poţi decât să plângi de mila lor, şi-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieţii; citeşte numai ziarul, şi-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin şi suferinţă. N-au, oare, toţi aceşti oameni nefericiţi nevoie de mila şi bunătatea ta? Fiecare om pe care Domnul ţi l-a scos în cale să simtă că ţi-e drag, că-i vrei binele şi ai dorinţa vie de a-l ajuta. Să simtă, adică, toţi iubirea ta.

Şi cum să nu-i iubeşti pe toţi, când sunt cu toţii de mare preţ în ochii lui Dumnezeu! Când fiecare, cum spune Dostoievski, mărunt şi neînsemnat cum e, are o soartă măreaţă şi zguduitoare, vrednic de luat în seamă şi de plâns. Că pentru toţi, până la unul, S-a întrupat şi S-a jertfit Hristos. Părintele Serghie spune sus şi tare că niciodată nu-i preţuim pe oameni aşa cum se cuvine, şi de aceea pe cei ce par că sunt mai de necinste, pe aceia cu mai multă cinste să-i întâmpinăm (cf. 1 Cor. 12, 23).

Să-ţi pese de fiecare om, ajută-l, doreşte-i mântuirea. Cu gingăşie însă să-l ajuţi. Nu-i ţine predici, că nu-i sunt de folos nici lui, nici ţie. Nici sfat nu da de nu ţi s-a cerut. De faci vreun bine, fă-l cu duh smerit. Să-ţi fie pildă adânca smerenie cu care Sfântul Serafim de Sarov îi întâmpina pe cei ce veneau la el, mic ori mare.

(Învăţătura Părintelui Serghie, ţine candela inimii aprinsă; Editura Sophia – Jean Claude-Larchet)

Selecție și editare : Dr. Gabriela Naghi

Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, strategia militară a Americii a vizat în mod deliberat civili, precum și „obiecte civile”, inclusiv spitale, școli, biserici, zone rezidențiale. Dovezile sunt copleșitoare.

În timp ce această practică este catalogată drept o crimă împotriva umanității, Statele Unite nu au făcut niciodată obiectul urmăririi penale de către Curtea Penală Internațională (ICC).

Istoria războaielor conduse de SUA confirmă că uciderea a milioane de civili este o parte integrantă a agendei de război globală a Americii.

În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au ucis peste 40 de milioane de oameni într-un număr de țări, majoritatea civili, fie direct, fie prin împuternicire de către regimurile sale marionete:

• Germania – Al Doilea Război Mondial:  (mai multe orașe bombardate de SUA inclusiv Dresda, Nürnberg, Hamburg, Köln); Numărul de persoane ucise: 600.000 (conform declarației recente a oficialului israelian )
• Japonia-Al Doilea Război Mondial:   442.000 de civili  uciși de bombardamentele incendiare din SUA și Marea Britanie.
• Războiul din Coreea 1950-53:  trei milioane de civili uciși de bombardamentele americane.
• Războiul din Vietnam (1962-1975):  3,8  milioane de civili uciși de bombardamentele și invazia SUA . 
• Vietnam, Cambodgia și Laos (1962-1975):  Un total de 4,3 milioane  de oameni uciși de SUA în toate cele trei țări.
• Războiul din Irak (2003):  trei milioane de irakieni uciși de invazia SUA.
• Așa-numitul „Război împotriva terorismului” al SUA a ucis până la 4,6 milioane de oameni în Irak, Afganistan, Yemen, Libia, Siria, Somalia și Pakistan, potrivit unui raport al Universității Brown .   
• Pakistan 1971:  Până la trei milioane de etnici bengalezi uciși de armata pakistaneză (un mandatar al SUA) în Pakistanul de Est (cea mai mare provincie a țării). Datorită acestui fapt, Pakistanul de Est s-a separat de Pakistan și a devenit Bangladesh.  
• Invazia Republicii Democratice Congo de către mandatarii SUA Rwanda şi Uganda , începând din 1998 ,  a ucis peste 6,9 ​​milioane de civili. Acest genocid continuă.

Lista de mai sus este o listă parțială care nu include Afganistan, Sudan, Yemen, Libia, Siria, Indonezia, Angola, Mozambic și America Latină. De asemenea, sunt relevante și decesele rezultate din foamete și sărăcie în masă impuse de politicile SUA la nivel global, în special de sancțiuni. 

Fostul secretar de stat american Madeleine Albright (care și-a asumat această funcție în 1997)  a fost întrebat de intervievatorul CBS Leslie Stahl în 1996 despre efectul letal al sancțiunilor americane asupra copiilor irakieni. Stahl: „Am auzit că jumătate de milion de copii au murit. Merită prețul?”

Albright a răspuns:

„Cred că este o alegere foarte grea, dar prețul – credem că prețul merită.” 

Distribuie!

(Preluare după site-ul Ion Coja, cu mici adaptări și adăugiri)

Distribui și spun ceea ce spun și Părinții Bisericii: SUA vor fi lovite de mânia lui Dumnezeu.

Presbiter Iovița Vasile

Dar aceasta zic: Cel ce seamănă cu uşurinţă, va secera şi cu uşurinţă; iar cel care seamănă din belșug va secera și din belșug. Fiecare om după cum își propune în inima lui, așa să dea; nu cu poftă, sau de nevoie, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie. Și Dumnezeu este în stare să facă tot harul să prisosească față de tine; pentru ca voi, având totdeauna tot ceea ce trebuie în toate lucrurile, să vă înmulțiți pentru orice lucrare bună: (După cum este scris: Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac. Acum cel ce slujește sămânța semănătorului deopotrivă slujește pâinea pentru hrana ta și înmulțește sămânța ta semănată și sporește roadele neprihănirii tale;) Fiind îmbogățiți în toate pentru toată bunătatea, care aduce prin noi mulțumiri lui Dumnezeu (2 Cor. 9, 6–11).

Hristos este în mijlocul nostru, dragii mei cititori!

Lectura epistolei de astăzi [8 octombrie] ne învață milă, compasiune, capacitatea de a împărtăși cu cei apropiați de dragul lui Hristos nu numai căldura sinceră, ci și bogăție materială. Tema „preoților lacomi în Mercedes Benz” a fost la vremea ei preluată de mulți oameni care căutau un motiv pentru a urî Biserica. Nu voi oferi exemple – au fost foarte mulți în timpul vieții mele, când preoții slujeau în sărăcie extremă. Domnul ne conduce pe fiecare pe calea Lui către mântuire. Pentru o persoană lacomă, invidioasă, iubitoare de bani, averea vecinului său este ca un cuțit în inimă. În general, toate revoluțiile sunt construite pe acest lucru. „Vom construi propria noastră lume nouă, iar cel care a fost nimic va deveni totul”[unul dintre sloganurile revoluției bolșevice]. Dar nimic nu s-a schimbat. Proprietarii bogați au fost înlocuiți cu oameni de afaceri bogați, în locul elitei aristocratice a venit elita de partid, iar omul sărac care trăia în sărăcie a continuat să trăiască în sărăcie.

Atâta timp cât există dragoste pentru bani și dragoste pentru putere, vor exista întotdeauna oameni care sunt gata să obțină putere și bani cu orice preț. Pentru că în viziunea pământească, atee asupra lumii, aceasta este fericirea. Dar câte exemple există de oameni bogați care își sfârșesc viața prin sinucidere. Unii dintr-o viață suprasaturată de bunuri, alții pentru că din miliardari au devenit milionari „sărăciți” din cauza fluctuațiilor cursului de schimb. Nimic din exterior, oricât de abundent ar fi, nu poate oferi bucuria interioară. Între aceste două lucruri este un zid de nepătruns. Omul sărac poate avea paradisul în inimă în mijlocul sărăciei, în timp ce omul bogat are în inimă flăcările iadului.

Dumnezeu Se smerește pe Sine în fața voinței omului și îi permite să trăiască după cum vrea. Există mărturisiri în rândul heterodocșilor care sunt pur și simplu obsedați de ideea de îmbogățire. Ei adună mulțimi uriașe de bani la slujbele lor și îi cer bani lui Dumnezeu. Și funcționează. Cum poate fi asta? Avva Dorotei răspunde la această întrebare în învățăturile sale: „Cine îi cere lui Dumnezeu cele pământești, Dumnezeu îi dă cele pământești – numai El îi ia însă, cele cerești.”

Trebuie să ne uităm la inimile noastre. Cei care cred în Evanghelie știu că Domnul are grijă nu numai de crinii câmpului și de păsările cerului, ci și de om. De mult s-a observat că, dacă o persoană îi ajută pe săraci fără să se uite înapoi la propria avere, Dumnezeu Însuși va avea grijă de ea. Nu va avea dealuri de aur, nu va deveni un sac de bani, dar nu îi va lipsi niciodată ceea ce îi este necesar. Și contrariul este adevărat – de îndată ce inima unui om se înclină spre dragostea de bani, Domnul îl părăsește.

Cunosc un medic ultra specializat, care înainte de a fi chemat la o consultație întreba: „Pacientul are bani să-mi plătească consultația?” Domnul i-a dat ocazia să învețe profunzimile artelor medicale, dar a decis să le păstreze pentru el. Mai târziu, el însuși a început să aibă astfel de probleme care nu puteau fi rezolvate cu nicio sumă de bani. Și tot ce câștigase nu-i mai aducea nicio bucurie.

Din păcate, această abordare este acum cultivată în fiecare sferă a vieții omului ca o normă general acceptată. Dacă ai bani, vei obține ceea ce îți dorești; dacă nu, du-te și fii fericit cu ceea ce ai, sau mori. Dar sunt convins că dacă un om s-a specializat cu talantul dat de Dumnezeu, iar inima lui trăiește prin Hristos, nu va trăi după normele general acceptate, ci după Evanghelie. Și slavă lui Dumnezeu, că la noi și în toată lumea sunt încă nu puțini astfel de specialiști. Cineva merge în vacanță în Insulele Canare, în timp ce altul își ia rucsacul cu medicamente și merge în țări sărace să-i trateze fără plată pe cei care nu au acces la medic. Unii se vor odihni la soare pe un pat pe plajă, înghețându-și sufletul, în timp ce inima altuia va fi plină de lumină, dragoste și bucurie liniștită în mijlocul oamenilor săraci.

Așa este viața omenească. Omul lacom are o inimă de piatră, dar inima omului milostiv este vie. Când sufletul primului își părăsește trupul, va cădea în jos ca o piatră în iad, în timp ce sufletul celui din urmă va zbura ca o pasăre până la Dumnezeu. Și ni se oferă libertatea de a alege pe care drum vom merge .

(Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol)

Traducere și adaptare: Dr. Gabriela Naghi
sursa: spzh.news

Victorie uriasa: precedent internațional! Proces capital castigat de Kennedy la curtea suprema:

Vaccinurile Covid nu sunt vaccinuri

Aproape nimeni nu a observat că Robert F. Kennedy Jr. a câștigat procesul împotriva tuturor lobbyiștilor farmaceutici. Vaccinurile Covid-19 nu sunt vaccinuri. În decizia sa, Curtea Supremă afirmă că prejudiciul cauzat de terapiile genetice cu ARNm ale Covid este ireparabil.�

Întrucât Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță din Statele Unite, nu mai există alte căi de atac și toate căile de atac au fost epuizate. 

Într-o primă declarație, Robert F. Kennedy a subliniat că acesta a fost un succes care a fost posibil doar datorită cooperării internaționale a unui număr mare de avocați și oameni de știință. astă hotărâre este, desigur, un precedent internațional. În special aici, în Elveția, această hotărâre ar trebui să facă senzație, deoarece Elveția are o poziție specială cu constituția sa federală. Pe de o parte, Codul de la Nürnberg este ancorat în Constituție prin articolul 118b, iar utilizarea abuzivă a ingineriei genetice pe oameni este interzisă în Elveția în temeiul articolului 119 din Constituția federală. Aceasta este completată de articolul 230bis din Codul penal, … Acest lucru înseamnă că autorii pot fi pedepsiți cu până la 10 ani de închisoare.

Cu toate acestea, această hotărâre ar trebui, de asemenea, să facă restul lumii să se ridice și să ia aminte, deoarece Codul de la Nürnberg are valabilitate internațională și este inclus, de asemenea, în articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În cazul unor acuzații penale, în declarație ar trebui să se facă referire la scandalul talidomidei pentru a da o greutate deosebită semnificației acestei acuzații. Astfel, politicienii vor avea parte de o toamnă călduroasă. Ar trebui să știți, de asemenea, că avocatul german Dr. Rainer Füllmich și alți peste 100 de avocați germani au fost implicați în aceste proceduri.

Mass-media nu vorbește despre acest lucru, nici în Elveția, nici în Europa. Din păcate, acest lucru se va întâmpla doar cu o întârziere. Vă rugăm să transmiteți această decizie familiei, prietenilor și cunoscuților dumneavoastră.

(Preluare de pe Ion Coja)

Am preluat această ,,doctă’’ exprimare din ,,tezaurul’’ ființelor jalnice cu creierele atrofiate, dar cățărate pe piramida puterii care s-a făcut stăpână pe Pământul Românesc, după al doilea război mondial.

1.Posibilitate care se poate. Este aceea ca Biserica Ortodoxă Română din zisa Republica Moldova să rămână sub jurisdicția Sfintei Biserici Ortodoxe a Rusiei. Credincioșii Români Ortodocși sinceri vor putea să se mântuiască, deși stau sub oblăduirea Bisericii Ruse, condusă de ereticul Kiril.

2.Posibilitate care nu se poate. Este aceea ca Biserica Ortodoxă  din Basarabia să fie de sine stătătoare. Ca Mitropolie, este absolut necesar să stea sub jurisdicția unei Patriarhii. Teamă-mi e ca nu cumva hulpavul, ereticul și schismaticul Bartolomeu din Constantinopol să nu și-o subordoneze și să se facă stăpân peste ea.

3.Posibilități care se poate. Ar fi ca Sfânta Biserică Ortodoxă din Basarabia să intre sub jurisdicția ereticilor de la București. Aceasta ar însemna că nevrednicii din Dealul Patriarhiei vor putea dicta discreționar asupra ierarhilor și, implicit, asupra credincioșilor, cu intenția vădită de a-i face părtași ai ereziilor cretane și apoi de a-i uni cu papistașii eretici. Acesta este gândul ascuns al ecumeniștilor români, pe care nu-l veți găsi niciunde exprimat.

Paranteză: Ne dorim din tot sufletul ca Poporul Credincios din Basarabia să revină la Biserica-Mamă, să se unească cu noi, cu Sfânta, Sobornicească Biserică Română, dar nu sub păstorirea acestor nevrednici ierarhi.

4.Cei opt ierarhi din Biserica Ortodoxă din zisa Republica Moldova au de trecut un examen foarte greu. Primul pas a fost făcut de mitropolitul Moldovei, Vladimir, care a trimis o scrisoare lui Kiril, din care se vede limpede delimitarea de Patriarhia Moscovei, și dorința de a se pune sub jurisdicția ereticului Daniel și a clicii sale. Vă spun deslușit: să nu aveți încredere în Vladimir! Ce vor hotărî ceilalți ierarhi, vom vedea. Mari nădejdi avem în PS Petru  de Ungheni și Nisporeni, pe care-l socotim un bun apărător al Ortodoxiei. Ne rugăm să fie consecvent, să nu cedeze în fața hidoasă a ecumeniștilor. Dacă vor accepta să se pună sub ascultarea ecumeniștilor din Dealul Patriarhiei, se vor pierde. În fața lui Daniel tremură toți stătătorii sub mitrele arhierești. Nu cumva să-și piardă privilegheomurile dobândite prin supunere față de puterea lumească.

Până la urmă, Hristos Domnul va fi Biruitor în toate aceste frământări. Unii se vor ridica și se vor mântui, alții vor cădea și se vor pierde. Doresc sincer, în fața lui Dumnezeu, ca toți să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină.

Presbiter Iovița Vasile

Sunt cincizeci şi şapte de ani de când port rasa şi, pe cât îmi pare, nu am dorit a-mi neglija mântuirea, ci totdeauna
cu mare teamă şi lacrimi am rugat pe Dumnezeu să se milostivească de mine, să-mi ierte toate păcatele şi să nu mă lepede de la aşternutul picioarelor Sale. Am încercat, cred, după puterile mele, să nu nedreptăţesc nici o persoană de pe Pământ; mai mult chiar, să-mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni cu putinţă, fără să aştept de la ei nici o plată materialnică sau duhovnicească, ci aşteptând doar de la Dumnezeu darul iertării păcatelor mele.

Şi totuşi, în tot acest răstimp de mai mult de jumătate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranţă, ci totdeauna am simţit în jurul meu ameninţări, ori cel puţin stări potrivnice. În tot ceea ce încerc să fac, chiar şi în cel mai mic lucru, întâlnesc totdeauna piedici de netrecut.
Aproape toate porţile lumii acesteia sunt mereu închise pentru mine.

Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul acestor încercări.
Adică: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu faţă de mine, păcătosul, sau altceva se întâmplă? De nenumărate ori am rugat pe Dumnezeu să-mi descopere pentru ce merg lucrurile aşa, iar Dumnezeu îmi răspunde necontenit cu tăcere. De aici veţi înţelege că nu sunt în măsură să vă dau explicaţii la dramatica încercare prin care treceţi.
Dar vă avem totdeauna în rugăciunile noastre, cu durere şi dragoste.

Greu este nouă să învinovăţim pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar iarăşi, nu este uşor să facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau să se facă apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, uitând de înfricoşatele chinuri prin care a trecut Iov.

Astfel, tace Dumnezeu, tăcem şi noi.

Arhimandritul Sofronie, 1984.

Selecție și editare: Ioan

Când te rogi, memoria îţi aduce [în minte] fie nălucirile unor lucruri din trecut, fie griji noi, fie chipul celui ce te-a întristat.

Când vrem să ne rugăm, zice Avva Evagrie, mintea ne aduce unul dintre aceste trei lucruri: fie lucruri trecute, bune sau rele, situaţie în care ne întoarcem asupra noastră înşine, fie griji noi, fie chipul celui care ne-a adus întristare, care ne-a nedreptăţit, care ne-a dispreţuit, care nu ne-a ascultat.

Dar care dintre aceste trei lucruri pe care ni le aduce memoria este cel mai împovărător? Cu siguranţă, este chipul celui ce ne-a întristat, pentru că celelalte sunt sinele nostru si interesul nostru. Cel ce ne-a întristat , este duşmanul nostru, este cel care vine în contradicţie cu noi înşine, în timp ce restul produce mulţumire de sine. Cel care ne-a întristat ne produce o împotrivire, o opoziţie, o înfruntare, ne ia bucuria şi pacea. De îndată ce memoria ne aduce în minte persoana omului care, fie şi aflat departe de noi, ne-a întristat sau ne-a nedreptăţit, ne-a deranjat sau ne-a uitat, nu ne-a iubit sau ne-a dispreţuit, puterile noastre se dezarticulează.

De aceea trebuie să fim oameni care au o gândire cerească, asa încât cei care ne întristează să nu existe. Când vom gândi astfel, nu ne va întrista nimeni. Odată ce există ceva lăuntric, o oarecare voire sau dorinţă în noi, înlăuntrul nostru, o anumită concepţie sau părere, vor exista, cu siguranţă, şi cei care ne întristează, fiindcă ei vor avea înlăuntrul lor o voie contrară… Să nu avem nimic, ca să nu existe cei care ne întristează, cei care se ridică înaintea noastră ca nişte munţi şi ne împiedică!

Este, desigur, cu putinţă ca imaginaţiile şi noile griji pe care ţi le aduce memoria în timpul rugăciunii să aibă aceeaşi intensitate cu chipul celui ce te-a întristat, pentru că şi în acestea trei tot şinele nostru se află: în primele două, în mod pozitiv; în celălalt, în stare de împotrivire. Primele două reprezintă şinele nostru, cel de-al treilea se împotriveşte sinelui nostru. De exemplu, m-a întristat nu pentru că nu ascultă de Dumnezeu, ci pentru că a venit în contradicţie cu mine.

De asemenea, dacă am înlăuntrul meu aceste trei elemente care întrerup rugăciunea, se poate ca primul sau al doilea să aibă mai multă influenţă decât al treilea, potrivit cu înrudirea duhovnicească pe care o are împotrivirea celuilalt cu partea irascibilă a sufletului meu. De exemplu, se poate să nu-mi pese prea mult de învinuirea pe care mi-a adus-o cineva, fiindcă ştiu că l-am întrecut la slujire şi m-am bucurat. Dar aceste trei elemente sunt legături cu sinele nostru. Cine ne leagă cel mai mult în spaţiu şi în timp?

Spunem că împotrivirea celuilalt are cea mai mare tărie înlăuntrul nostru, dar se poate întâmpla şi situaţia opusă.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul. „Despre rugaciune. Talcuire la Avva Evagrie”, Editura Nectarie. 2019)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Avva Ammona, Despre bucuria sufletului care începe să trăiască pentru Dumnezeu!

Să știți și asta: Orice om care mănâncă și bea fără măsură, sau care iubește ceva lumesc, nici nu va atinge și nici măcar nu se va apropia de virtuți. El trăiește înșelându-se pe sine. Îl rog pe oricine vrea să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de beție. Ea trezește toate patimile și alungă frica de Dumnezeu din suflet.

Dar tu, cu toată puterea, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea frica de El, așa că dorința ta fierbinte va topi toate patimile care luptă cu sufletul tău suferind și vor să-l ia de lângă Domnul Hristos. Poate de aceea dușmanii luptă cu toată puterea când atacă omul. Nu uita, frate, să te odihnești, cât ești trupesc în lumea aceasta.

Sa nu te încrezi niciodată în tine, când îl vezi pe unul liniștit în războiul patimilor, căci dușmanii perfizi se ascund vremelnic prin viclenie, până când omul, crezând că războiul a încetat, își relaxează vigilența interioară. Apoi, deodată, se reped în sufletul suferind, îl apucă „ca un struț” și, stăpânindu-l, îl umilesc fără milă cu orice păcat. Ei umilesc sufletul cu păcate mai grave decât cele pe care le-a săvârșit înainte și sufletul imploră să fie iertat.

Să stăm deci cu frica de Dumnezeu și să ne străduim să dobândim toate virtuțile care împiedică răutatea vrăjmașilor. Trudele și ostenelile acestei vieți vremelnice nu numai că ne salvează de păcat, ci pregătesc și coroane pentru suflet, înainte ca acesta să părăsească trupul. Să ne ferim, fraţilor, de lume şi de bunurile lumeşti, ca să moştenim lucrurile cereşti. Bunurile acestei lumi sunt aurul, argintul, casele, hainele, lucruri care nu numai că ne duc la păcat, ci și pe care le lăsăm în urmă când murim.

În timp ce bunurile lui Dumnezeu sunt nenumărate. Este ceea ce „ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și nu a intrat în inima omului* ( 1 Corinteni 2, 9).* Aceasta este ceea ce Dumnezeu le dă celor care Îl ascultă în această viață vremelnică. Și nu le dă degeaba, ci drept răsplată pentru pâinea și apa și îmbrăcămintea pe care le-au dat săracilor, pentru dragostea și curăția trupului, pentru evitarea vătămării aproapelui, și păzirea celorlalte porunci.

Cei care le păstrează vor găsi odihnă. În această lume oamenii îi vor respecta, iar în viața următoare se vor bucura de bucurie veșnică.

(Extras din cartea „Avva Ammona” publicată de Sfânta Mănăstire a Sfantului Duh. Interpretare greacă modernă Călugărul Serafim)

ttps://www.pemptousia.gr/2023/10/avvas-ammonas-ta-agatha-tou-theou-ine-ametrita/

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi