Să te declari țigan sau să faci ca țiganul e prima condiție. Să te stabilești într-un sat al cărui primar are mare nevoie de votul tău și al celor din familia ta. Ai o înțelegere explicită sau tacită cu el, și din acel moment a scăpat de toate obligațiile. Pur și simplu nu le mai plătești, chiar dacă primești somații în aceste sens.
Țiganii nu plătesc impozit pe pământ, pentru că nu au. Pământul presupune muncă ți investiții. Nu e pentru ei. Nu plătesc impozit nici pe proprietăți (case, mașini) și după ani și ani, se adună sume imense. Cum să-l constrângi să plătească taxe restante cu penalizări, de 800 de milioane? Nu-i de unde. Și chiar de-ar fi… Cum să evacuezi o sută de țigani din case? Ce faci cu ei, unde-i relochezi?
Majoritatea nu au prestat măcar o zi în câmpul muncii. De vechime-n muncă și pensie nu poate fi vorba. Ajutoarele de la stat sunt singura sursă de venit, să zicem decentă. La aceasta se adaugă, firește, ciordeala, împrumuturi niciodată restituite și înșelăciunea.
Vecinii mei sunt țigani onorabili. N-au nicio calificare, n-au avut și nu vor avea niciodată calitatea de angajați. Au șapte copii și trei mașini, din care un microbus. Circulă zilnic, ei știu unde și cu ce bani.
Țiganii circulă fără asigurare la mașină, fără rovignetă, fără impozit plătit. Dacă sunt amendați de poliție, amenzile ajung la primărie și are grijă primarele. Pot să încalce toate regulile de circulație, amenzile rămân în evidența primăriei și țiganul nostru nu scoate niciun leuț din buzunar.
Când au de-a face cu băncile, au grijă să-și depună banii pe numele altora, nu cumva să li se rețină amenzile care totalizează două-trei sute de milioane.
Presbiter Iovița Vasile