Dragi fraţi,
Trebuie să ştiti că ne-am născut în zile în care Credinţa ne este atacată de toate puterile întunericului. Trebuie să aveţi acest lucru în vedere ca să întelegeţi de ce am ales să vă fac cunoscute o serie de minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre. Nu vreau să credeţi că vă spun acestea ca să vă minunaţi de persoana mea, deoarece atunci când se întamplă o minune pe care o trăieşte cineva nu înseamnă că acela este sfânt; dimpotrivă, sfinţii nici măcar nu vorbesc despre minunile pe care le trăiesc, ei le ascund. Vedeti, noi nu le ascundem pentru că nu suntem Sfinţi, dar, deoarece Credinţa noastră este lovită din toate părţile, vrem să întărim Credinţa fratilor noştri împotriva celor care încearcă să spună că Ortodoxia noastră este un muzeu, că Hristos este un mit şi toate minunile despre care vorbeşte Sfânta Scriptură şi Vietile Sfinţilor sunt poveşti ale preoţilor. Numai şi numai de aceea dorim să vă împărtăşim câteva minuni de netăgăduit pe care le-am trăit chiar noi, aici în mănăstirea noastră sau în alte mănastiri din ţara noastră sau chiar în afara ţării. Căci am avut parte de minuni şi în afara ţării, spre exemplu in Biserica Ortodoxa Albaneză din Chicago, unde icoana Maicii Domnului a plâns cu lacrimi, iar ochii săi deveniseră omeneşti în icoană. Am văzut cu ochii nostri cum lacrimile Maicii Domnului curgeau ca nişte râuri şi au venit mii de chinezi, greci, budişti, negri, oameni din toate popoarele şi religiile lumii, până şi reprezentanţi ai guvernului local să vadă aceasta minune. Şi au luat icoana Maicii Domnului ca să o analizeze şi, ce au constatat? Că lacrimile erau ca lacrimile de om. Că icoana, nu se ştie cum, lăcrima din ochi, mai mult, ochii icoanei erau ai unei persoane vii, in carne si oase. Tot Chicago-ul a fost martorul acestei minuni, acum multi ani.
De asemenea, vreau să vă spun şi despre ce s-a întâmplat în mănăstirea noastră cu Maica Domnului Trikorfiotissa. Mănăstirea noastră are zugravita aceasta icoana: Panagia Trikorfiotissa. O familie avea un copilaş bolnav de cancer, internat intr-un spital oncologic din Atena. Familia aceasta trăieşte pe o insulă din Ciclade. Cei doi soţi dormeau într-o noapte, în timp ce copilul era internat în spital, şi sotia o visează pe Maica Domnului care îi spune: “Eu sunt Panaghia Trikorfiotissa. Veniţi să vă inchinaţi icoanei mele şi eu mă voi îngriji de copilul vostru”. De dimineaţa când s-au sculat, soţia îi spuse soţului despre visul ei. Soţul îi raspunde: “Femeie, nu am auzit nimic despre aceasta icoană, nu cumva ai înţeles greşit, nu cumva ţi-a spus “Prousiotissa”?” “Nu, Trikorfiotissa mi-a spus.” Şi atunci au căutat pe internet şi au găsit mănăstirea noastră şi icoana Panaghia Trikorfiotissa. Au sunat la noi la mănăstrie ca să ne roage să le trimitem o copie a acestei icoane. Le-am trimis prin curier icoana la spital, unde era internat copilaşul lor şi, când au deschis-o, au constatat că icoana izvora mir şi emana o mireasma binemirositoare de care se umpluse întregul salon. Semnul prezenţei Născătoarei de Dumnezeu. Copilaşul lor a ieşit după puţină vreme din spital şi au venit să se închine la mănăstire. Slavă Domnului, acum, dupa 3 ani, copilul este foarte bine şi nu a mai avut nevoie de nici o intervenţie medicală şi părinţii săi îi mulţumesc şi o slăvesc pe Maica Domnului. (…)
O alta minune a Fecioarei despre care o să vă vorbesc este despre o familie care trăieşte in Peristeri Atena, şi care timp de 18 ani nu a putut avea copii. Aflaseră că cei care se închină la lemnul Sfintei Cruci, chiar dacă sunt sterpi mulţi ani la rând, pot să facă copii. Au venit la mine şi mi-au povestit despre suferinţa lor, cum de 18 ani încearcă să facă un copil, şi cum făcuseră de-a lungul anilor 11 fertilizari in vitro fără nici un succes.”Am venit să ne închinam lemnului Sfintei Cruci şi să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze casnicia cu un copil, înainte de a face cea de- a 12 fertilizare.” Era 22 august când i-am cunoscut, acum mulţi ani. Le-am spus: ”Este Vecernie în Biserica Panaghiei Koutsouriotissa. Să mergeţi la mănăstire, chiar dacă este multă lume, să îngenuncheaţi în faţa Sfintei Fecioare şi să vă rugaţi ei. Spuneţi-i că v-am trimis eu. Şi o rugati să vă dea un copilaş. Să fiţi siguri ca Maica Domnului o să vă dea o fetiţă, fără să faceţi nici o fertilizare şi să îi puneti numele Maria.” Au plecat şi s-au dus la icoana Maicii Domnului, iar in doua luni soţia a rămas însărcinată, dupa 18 ani.
A patra minune pe care am trăit-o personal a fost la Mănăstirea Panaghia Malevi, care se afla pe muntele Malevo. Este o icoana a Maicii Domnului care izvorăşte Mir. Acolo era stareţă Gherondissa Parthenia, de care mă lega o veche prietenie duhovnicească. Când mergeam la mănăstirea ei mă ruga să vorbesc la sfârşitul Liturghiei. Odata am mers la mănăstire şi am rugat-o pe stareţă să mă lase să fac un Paraclis Maicii Domnului. Stareţa mi-a dat binecuvântare să rostesc Paraclisul împreună cu călugăriţa Agni. Şi când am ajuns la “Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiruită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul”…, să ştiţi că eu mă rugam de ceva vreme la Maica Domnului să îmi dea un semn în ceea ce priveşte rezolvarea unei probleme care mă preocupa. O rugasem mai demult pe Maica Domnului să îmi adeverească o decizie pe care trebuia să o iau printr-un mic semn de la ea, să îmi dea o picatură de mir de pe o icoana a ei. Si cum eram îngenuncheaţi, plângeam în faţa icoanei, cerând ajutorul Maicii Domnului. Şi pentru că ochii mei se înceţoşaseră din cauza lacrimilor, vedeam cum si Icoana se încetosaşe. Şi o intreb pe maica Agni care statea lângă mine: “Oare nu vad bine eu sau icoana s-a înceţoşat?” Şi îmi zice maica Agni: “Pare ca icoana s-a înrourat dintr-o dată.” Şi o aud pe maica cum striga catre stareţa: “Gherondisa, gherondisa, veniţi repede! Icoana stă să izvorasca Mir.” Nu apucă să ajunga Gherondisa Parthenia în biserică, că văd un râu de mir cum curgea pe jos de la icoana. “Aduceti repede bumbac”, striga Gherondisa. Şi a trebuit să pună peste tot pe jos în Biserica bucaţi de vată pentru ca mirul ajunsese deja până la uşă. Atunci Gherondisa a tras de iconostas în faţă şi s-a desprins Icoana din suportul pe care era prinsă. Înmânându-mi icoana, stareta imi spuse: ”Părinte Nectarie, aceasta minune s-a făcut pentru Sfinţia Voastră! Ce aţi cerut de la Maica Domnului?” Şi mi-a dat icoana în mână. Călugariţele toate căzuseră în genunchi, îmi sărutau picioarele. Eu mă trăgeam în spate, ţineam în mână icoana Maicii Domnului şi curgea mir, mir peste tot, un râu de mir! Nu am mai văzut atâta mir să curgă, să umple toată Biserica. Am strâns mult mir atunci şi l-am împărţit în multe locuri dupa aceea, la creştini şi familii. Mâinile mele şi hainele cu care fusesem îmbracat au mirosit a mir cel puţin un an dupa aceea. Atunci m-a chemat Gherondisa şi mi-a spus: “Panaghia te iubeste nespus, Părinte! Nu am mai văzut atâta mir niciodată să izvorască aici. Izvorăşte mir din când în când, mai rar, dar niciodata atât de mult deodată. De aceea, calugariţele v-au sarutat mâinile” . Şi i-am răspuns: “Să ştiţi că eu nu sunt vreun Sfânt. Doar atât, am cerut un semn de la Maica Domnului ca să înţeleg dacă ce am în suflet e bineprimit de Dumnezeu sau este o greşeală. Şi am rugat-o să îmi dea o picatură de mir dacă era bun gândul meu.” Şi Maica Domnului mi-a dăruit un râu de mir!
(…) Fraţilor, vedeţi? Patru minuni ale Maicii Domnului, una la Malevi, una la Koutsouriotissa, una la Biserica albaneză din Chicago şi una aici, la mănăstirea noastră, unde Panaghia Trikorfiotissa l-a vindecat de cancer pe micuţul despre care v-am povestit, Slavă Domnului! Şi toate acestea s-au întâmplat în zilele noastre. Vi le povestesc pentru ca Sfânta Credinţă a noastră este puternic atacată azi. Să ştiţi, că Credinţa noastră nu este o minciună. Acestea trebuie facute cunoscute pentru că Domnul vrea să ne întărească Credinţa. Au fost situaţii în care Domnul spunea când se întamplă o minune: “Mergi şi să nu spui la nimeni”; dar au fost şi cazuri când Domnul – vezi minunea vindecarii celor 10 leproşi – a spus: “Mergeţi şi aratati-vă preoţilor”, ca să spună că, într-adevăr, s-a facut minunea. În alte cazuri, Hristos le spunea bolnavilor: “Mergi şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” Nu e că simţim noi că suntem Sfinţi, în niciun caz. Ne cunoaştem păcatele şi neputinţele. Nu uitati că în Vechiul Testament Dumnezeu a făcut şi un măgar să vorbească. Deci nu vă spun acestea ca să credeţi că sunt Şfânt, ci ca să se întarească Credinţa voastră şi ca să se slăveasca Numele Domnului. Azi e nevoie de asta pentru caăne-am născut în vremuri în care Credinţa ne este atacată de toate puterile întunericului şi noi trebuie să ne rugam: Întăreşte, Doamne, Credinţa noastră! În zilele noastre, Hristos este Viu, Maica Domnului este prezentă în lume, este lângă noi şi ne aude. Vorbiţi-i, îmbraţăţişaţi-o, închinaţi-vă ei! Şi ea vă va dărui ceea ce îi cereţi cu inimă curată.
Traducere: Dr. Gabriela Naghi