Roadele rugăciunii stăruitoare: Domnul omoară și învie, El pogoară în iad și iarăși scoate (I Regi 2, 6)

„De vreme ce te interesezi, copilul meu, să-ți spun ceva și mai înfricoșător despre rugăciunea cu metanierul, legat de viața Starețului meu (Iosif Isihastul).
Starețul meu avea în lume o verișoară. Chiar dacă viața ei nu era prea bună, Starețul o iubea foarte mult. La un moment dat, l-au înștiințat că verișoara lui murise – și încă nu bine. Făcea fel de fel de grimase, se comporta ciudat, vorbea urât etc., și în starea aceasta jalnică și-a dat sufletul.
De îndată ce a aflat Starețul, a început să plângă cu amar. Eu m-am mirat foarte mult: atâta sensibilitate? Să plângă atât de mult? Dar el mi-a priceput gândul și îmi spune înainte să apuc să întreb:
– «Eu nu plâng, copilul meu, că a murit, ci plâng pentru că s-a osândit.»

Din ziua aceea, Starețul a ținut post neîncetat și s-a rugat pentru verișoara lui. După câteva zile, îl văd pe Stareț foarte bucuros.
– «Ce s-a întâmplat, Gheronda?» îl întreb.
– «Să-ți spun, copilul meu. După atâtea zile în care nu m-am odihnit deloc, rugându-mă și priveghind cu post și lacrimi pentru verișoara mea, astăzi am văzut următoarea vedenie, plină de bucurie și minunată.
Pe când mă rugam, o văd pe verișoara mea vie înaintea mea, și-mi strigă cu multă veselie:
– „Astăzi este ziua mântuirii mele! Astăzi am scăpat din iad! Astăzi merg în Rai!”
Deodată, în aceeași clipă, îl văd și pe părintele Gheorghe – fericitul părinte Gheorghe – înaintea mea. Acesta este un sfânt contemporan. L-am prins și eu când eram în lume. Își pusese în gând, dacă s-ar fi putut, să-i scoată pe toți păcătoșii din iad. În fiecare zi slujea Liturghia și pomenea mii de nume. Apoi mergea prin cimitire și toată ziua citea trisaghioane și parastase pentru cei adormiți.
Așadar, văzându-l în vedenie înaintea mea, îl aud, cu mare uimire, zicându-mi:
– „Ei bine, ei bine… până acum credeam că morții se mântuiesc doar cu Liturghii și parastase. Acum însă am văzut și am înțeles că și cu metanierele se mântuiesc cei osândiți din iad!”
Și iarăși, cu uimire mare:
– „Și cu metanierele se mântuiește lumea!”

Prin această vedenie am înțeles că verișoara mea s-a mântuit, dar Dumnezeu mi-a arătat și puterea metanierului, care poate scoate suflet chiar și din iad.»
Spunând acestea fratelui, Starețul, foarte mișcat, i-a dat binecuvântarea și i-a zis:
– «Hai, du-te cu binecuvântarea mea și vezi să te nevoiești cât poți mai mult în ascultare și în rugăciune, dacă vrei să te ajuți pe tine și pe ceilalți.»

Părintele Haralambie Dionisiatul