Pocăința are mare putere. Face din cărbune, din tăciune, diamant. Transformă lupul în miel. Face din omul sălbatic om sfânt. Ia tâlharul sângeros și îl face primul locuitor al raiului, prin cuvintele: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.” Datorită faptului că pocăința are o astfel de putere, diavolul se zbate să-l împiedice pe om să se lupte. Așa se explică obiecțiile multor oameni legate de pocăință și spovedanie.
Cineva spune: „De vreme ce voi cădea iarăși, de ce să merg să mă spovedesc? Știu că voi cădea în aceleași lucruri.” Fratele meu, păcatul este precum boala. Nu te îmbolnăvești doar o singură dată. Te poți îmbolnăvi de multe ori de aceeași boală. Și de fiecare dată când te îmbolnăvești mergi la doctor și iei medicamentele care ți se dau. Același lucru fă-l și pentru sufletul tău. De fiecare dată când te rănești, chiar dacă te rănești în același loc, pocăiește-te și te spovedește! La un moment dat, medicamentul harului te va tămădui în întregime și acea rană [va fi vindecată] în mod desăvârșit.
Patima seamănă de multe ori cu un copac – care are rădăcini puternice și pare că e greu de dezrădăcinat. Ai văzut ce făceau tăietorii de lemne în vremurile de dinainte? Tăiau copacii cu toporul. Imaginează-ți un copac cu rădăcini puternice, mare și voluminos. Tăietorul îi lovea o dată cu toporul. Nu cade dintr-o primă lovitură. Îl lovește de două ori, de trei ori, de zece ori. La un moment dat, copacul cedează și cade. Așa e și patima păcătoasă când e puternic înrădăcinată. Poate că din prima lovitură nu va cădea. Ține-o tot așa și lovește patima prin pocăința continuă. Să fii sigur că într-o zi patima va pleca, și te vei izbăvi de păcatul ce te-a chinuit ani de zile. Așa spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
via Chilie Athonită
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
Așa să ajute Dumnezeu !
Sfântul Spiridon arată înţelegere faţă de slăbiciunile oamenilor
Sfântul Nicolae Velimirovici
Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blânzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă. Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?
Sfântul Spiridon a vândut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră, şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfântul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfântul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mânând negustorul împreună cu ciobanii lui turma astfel „cumpărată”, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind. Sfântul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, până când s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămână nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sfântul Spiridon de negustor şi i-a şoptit la ureche aşa: „Ascultă, fiule, capra aceasta nu în zadar se întoarce mereu înapoi la mine. Nu cumva ai dosit preţul ei?”. Negustorul, ars de ruşine, şi-a recunoscut înşelătoria. De îndată ce a plătit banii cuveniţi, capra a mers liniştită alături de turma celor cumpărate.
Altă dată în staulele de oi ale Sfântului Spiridon au năvălit nişte tâlhari. După ce au apucat câte oi au vrut, ei au căutat să iasă din staul, dar o forţă nevăzută îi ţintuia pe loc, făcându-i incapabili de vreo mişcare. În zori, Episcopul a venit să caute de oile sale. Văzându-i pe tâlhari, i-a certat cu blândeţe şi i-a povăţuit ca pe viitor să caute să-şi câştige agoniseala traiului din muncă cinstită, iar nu din tâlhărit. Apoi a luat un berbece şi l-a dăruit tâlharilor, zicându-le: „Luaţi-l pe acesta pentru osteneala voastră, să nu vă fi fost privegherea de toată noaptea în zadar!”. Apoi, i-a slobozit cu pace.
Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 12 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici
Părintele Rafail Noica:În taina lui Dumnezeu nu există tragedie, ci se ascunde pronia lui Dumnezeu
Cine vrea să se mute de la veacul acesta înșelător și să se ducă la cele veșnice? Cine vrea, cu nerăbdare, să scape de greutățile și de multele înșelătorii ale acestei vieți trecătoare și să se sălașluiască în patria unde ne cheamă zilnic Dumnezeu prin cuvântul Său?
Am cunoscut un așa suflet, care două săptămâni înainte de moarte, cu bucurie și cu nesaț, aștepta și se ruga în boala ei: „Maica Domnului, ia-mi sufletul!”. Și asta nu din deznădejde, ci din însuflețirea Duhului Sfânt. Că ea știa că se mută de la cele înșelătoare. Și noi vom urma același drum, și asta nouă ni se pare tragedie. Dar, deși are o înfățișare tragică, precum a avut și viața și răstignirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, în taina lui Dumnezeu nu există tragedie, ci se ascunde pronia lui Dumnezeu cea mare, care ne ridică de la pământ la Cer, de la moarte la viață, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la cele înșelătoare la cele adevărate. Pentru aceea să căutăm, mai întâi, patria noastră cea cerească, Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui.
Și mai înainte de toate să căutăm la rugăciune. Sfântul cel mare al veacului nostru, Siluan Athonitul, de multe ori, în scrierile lui, spune că greutățile, neajunsurile și tragediile vin în viața omului fiindcă nu se roagă.
Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 90-91
„În ce te voi găsi, întru aceea te voi judeca…”
Sfantul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona
„În cele ce te voi găsi, în acelea te voi judeca” (Ie. 33, 20). Iată importanţa unei clipe. Te-a aflat El în căinţă? Te-a aflat în mărturisire?Te-a găsit spunând: „Am greşit la cer şi înaintea Ta ”(Luca 15, 18). S-a apropiat El de tine pe când aveai lacrimi de adevărată căinţă şi învinuire de sine în ochii tăi?
Vezi, într-o singură clipă Dumnezeu ia o hotărâre.„Domnul este credincios în toate cuvintele Sale” (Psalmul 144, 13).
Oricum, dacă el se află în altă situaţie, o, omule, atunci ochii sufletului tău se vor deschide şi vei vedea ce ai pierdut – dar ce folos? Dacă Dumnezeu osândeşte un om, căinţa este inutilă; când „bâlciul” vieţii se sfârşeşte, cuvintele nu-şi mai au rostul. Totul s-a terminat!
Oh, ce mare taină este aceasta! O, Dumnezeul meu, dulcele meu Iisus, deschide ochii sufletului meu ca eu să pot vedea foarte limpede această mare taină a veşnicei mele mântuiri, aşa încât, ajutat de Harul Tău, să-mi pot pregăti provizii şi să nu mă căiesc la capătul vieţii mele fără de folos.
Aşa cum vezi, eu nu fac absolut nimic şi sunt în întregime plin de lepra patimilor. Dăruieşte-mi lacrimi şi împlineşte căinţa înaintea ultimului ceas ce va să fie, atunci când voi auzi glasul Tău:
„Pune-ţi totul în ordine, pentru că vei muri şi nu vei mai trăi ”(Isaia 38, 1).
Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 63
Va multumesc pentru aceste comori CERESTI!