Astăzi pomenim pe Sfântul Ilarion cel Mare, care a trăit în vremea altui Sfânt al Bisericii, Antonie cel Mare. Amândoi aveau multă înţelepciune întru vădirea vicleniei diavolilor pierzători de suflete şi erau iscusiţi în lupta cu aceştia, biruindu-i cu ajutorul lui Dumnezeu.
Cărţile noastre bisericeşti ne înştiinţează că o femeie din hotarele Gazei a fost adusă la Sfântul Ilarion, fiind demonizată. Ce se întâmplase? Un tânăr desfrânat poftea să o aibă de femeie, dar aceasta se depărta întotdeauna de el, nevoind să alunece spre acea poftă necurată. Văzându-se neputincios, tânărul a luat multe daruri de preţ şi s-a dus în Egipt, în cetatea Memfis, unde se găseau vrăjitorii iscusiţi ai lui Asclipie. A luat de la aceştia o tăbliţă pe care erau scrise cuvinte vrăjitoreşti şi s-a întors acasă, îndemnat fiind să îngroape acea tăbliţă sub pragul casei în care trăia acea fecioară. În acest chip, diavolului i s-a deschis drumul de a intra în fecioară, şi aşa s-a îndrăcit ea. Purtarea fetei s-a schimbat, pentru că nu mai era stăpână pe voia sa. A început să strige pe acel tânăr spre împlinirea poftei celei rele şi se dezbrăca cu neruşinare.
Părinţii au înţeles că fata lor era demonizată şi îndată au luat-o şi s-au dus la Sfântul Ilarion. Diavolul din ea răcnea cu putere: ,,Mai bine era când mă aflam în Memfis, înşelând pe oameni cu nălucirile din vis, decât acum când sunt adus aici’’. Spunea acestea din pricina apropierii de Sfânt, aşa cum prezenţa Domnului Iisus Hristos era un chin pentru demonii ce intraseră în acei oameni din ţinutul Gadarenilor (Matei 8, 28-34). Apoi a continuat să se destăinuie: ,,Fără de voie am intrat în fecioara aceasta, şi cu sila sunt trimis într-însa de cel ce mă stăpâneşte pe mine, iar acum cu amar mă muncesc şi nu pot să ies, pentru că sunt legat de tăbliţa cea de aramă care este îngropată sub prag. Deci nu pot ieşi, până mă va dezlega tânarul care m-a legat pe mine’’.
Tânărul, la rândul lui, avea în el un alt demon, care-i stârnea poftele cele necurate. Sfântul Ilarion cel Mare a biruit şi a alungat demonul prin rugăciune şi fecioara s-a făcut sănătoasă. A povăţuit-o părinteşte să se ferească de cursele pline de vicleşug ale diavolului şi să nu se întâlnească cu tinerii cei fără ruşine, grăitori de vorbe spurcate (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 258-259).
Presbiter Iovița Vasile
„Eu nădăjduiesc, întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără zăbavă, ca și eu să fiu cu inima bună, aflând vești despre voi. CĂCI NU AM PE NIMENI ALTUL, LA UN GÂND CU MINE ȘI CARE SĂ VĂ POARTE GRIJA CU ADEVĂRAT, FIINDCĂ TOȚI CAUTĂ ALE LOR, NU ALE LUI IISUS HRISTOS. Dar încercarea lui o cunoașteți, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine”.
Deci, dintre toți cei împreună lucrători cu Sfântul Pavel, numai Timotei era în același cuget cu Sfântul, în Adevărul lui Hristos.. Înfricoșător cuvânt.
Dar in zilele noastre???
Sfinte Ilarion cel Mare, roagă-te bunului Dumnezeu și pentru mântuirea sufletelor noastre!