1. Ce face Biserica lui Hristos atunci când tezaurul Revelaţiei Dumnezeieşti este ameninţat de eretici? Răspunde imediat prin apărarea Adevărului şi condamnarea celor care cutează să strâmbe învăţăturile mântuitoare, concomitent cu încercarea de a-i aduce pe eretici în Biserică, prin pocăinţă. Niciodată în istorie Biserica, Poporul lui Dumnezeu, nu a rămas impasibilă atunci când Dreapta Credinţă a fost primejduită de vrăjmaşii rătăciţi.
2.Cum a reacţionat Biserica faţă de sinodul eretic din Creta? Prin mijloacele canonice statornicite de-a lungul vremii, adică:
– neparticiparea la pseudo-sinod a mai bine de 80 la sută din pliroma Bisericii, ştiindu-se dinainte că va fi o adunare eretică, datorită documentelor elaborate în prealabil şi a multor abateri de la Sfintele Canoane, cum ar fi selectarea participanţilor pe criterii de obedienţă, împiedicarea participării episcopilor cu cuget ortodox, fapt nemaiîntâlnit în Tradiţia sinodală a Bisericii. Astfel, au refuzat să participe ierarhii Sfintelor Biserici din Rusia, Bulgaria, Antiohia şi Georgia.
– Atenţionarea episcopilor şi a celorlalţi clerici, concomitent cu mărturisirea adevărului de Credinţă
– Întreruperea pomenirii acestora la Sfintele Slujbe (Canoanele 31 Apostolic şi 15 I-II Constantinopol), până la o prezumtivă pocăinţă
– Întreruperea comuniunii euharistice cu clericii prezenţi în Creta
– Condamnarea de facto a clericilor eretici
– Anatemizarea acestora prin citirea Sinodiconului de la Duminica Ortodoxiei
3.Este necesară condamnarea sinodală a ereticilor participanţi în Creta? Da, este necesară pentru că sinodul are menirea de a încerca îndreptarea ereticilor. În caz de refuz, aceştia sunt caterisiţi, anatemizaţi şi îndepărtaţi din Biserică, adică excomunicaţi. Neputându-se reuni un sinod cu adevărat ortodox, rămâne determinantă şi suficientă respingerea de catre Biserică a sinodului tâlhăresc.
4. Ce se întâmplă dacă un Sinod nu se poate convoca şi reuni, datorită vitregiilor vremii? Când un Sinod nu se poate întruni, Biserica nu poate fi împiedicată în opera ei de mântuire a oamenilor. Dacă Biserica ar putea fi redusă la neputinţă de vrăjmaşii ei, fie chiar şi temporar, aceasta ar însemna că a fost biruită, ceea ce ar infirma – Doamne, fereşte! – cuvintele Mântuitorului ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Sfântul Cuvios Iustin Popovici: ,,Nu ne aducem aminte ca atîta timp cît Biserica a suferit prigoane să se fi întrunit vreun Sinod Ecumenic, ceea ce nu înseamnă că Biserica lui Dumnezeu nu a vieţuit sau nu a lucrat într-un mod sobornicesc în acele vremuri’’. Iată ce ne spune şi cartea bisericească: ,,Dar cum în realitatea bisericească generală pot, de fapt, să vină şi vremuri nefavorabile întrunirii unui Sinod Ecumenic – istoria dovedeşte aceasta – atunci proclamarea sinodală solemnă poate fi înlocuită prin ceea ce se numeşte consens unanim al Bisericii… Astfel, acel consens unanim al Bisericii este, de fapt glasul Bisericii întregi…’’ (Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti 1991, pag. 15).
5.Ce este Sinodul? Este Sinodul infailibil? ,,Sinod’’ este un cuvânt grecesc compus, însemnând ,,drum împreună’’. Sinodul este un instrument al Bisericii, o modalitate de exprimare şi apărare a adevărului. Sinodalii lucrează din încredinţarea Bisericii, în numele ei, ca parte a ei şi sub asistenţa Duhului Sfânt. ,,Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă…’’ (Fapte 15, 28), este formula biblică existentă în cugetul sinodalilor în vremea lucrărilor. Toate hotărârile unui Sinod sunt supuse pliromei Bisericii. Biserica receptează un Sinod ca fiind Ecumenic sau îl respinge şi condamnă acel sinod, atunci când nu exprimă adevărul revelat. Aşadar, un sinod nu este ortodox decât în condiţiile enumerate mai sus, cu alte cuvinte nu este infailibil decât atunci când stă sub puterea Duhului Sfânt. Infailibilă este numai Biserica în întregul ei, avându-L Cap şi Ocrotitor pe Mântuitorul Hristos.
6. Au fost şi sinoade eretice în istorie. Care a fost poziţia Bisericii faţă de acestea? Biserica s-a manifestat prompt şi intransigent, le-a condamnat şi respins, chiar înainte de condamnarea sinodală. Exemple: sinodul I tâlhăresc de la Efes din 449 a fost dezavuat de pliroma Bisericii, încât nici n-a mai fost nevoie de condamnare sinodală; sinodul unionist din 1439 de la Ferrara-Florenţa a fost respins ab initio de pliromă, încât unirea nu s-a înfăptuit, şi nici n-a mai fost nevoie de un sinod care să constate caducitatea hotărârilor; şi în sfârşit, pseudo-sinodul din Kolimbari, din 2016. Am văzut cu toţii că Biserica l-a respins la scurt timp după ce au fost făcute publice hotărârile eretice. Acest pseudo-sinod a fost ordonat de vrăjmaşii Bisericii, ,,hotărârile’’ lui au fost scrise înainte, ceea ce a determinat ierarhii celor patru Biserici ştiute să nu participe. Sinodul a fost astfel respins chiar înainte de a începe.
7.Văzând că Biserica a respins şi condamnat pseudo-sinodul cretan, ecumeniştii participanţi au recurs la o stratagemă vicleană, lansând ideea că numai un viitor sinod se poate pronunţa în privinţa acestuia. Fals! Biserica este mai mare decât sinodul şi ea şi-a spus cuvântul negreşelnic. Ideea a fost îmbrăţişată chiar de unii clerici îngrădiţi de erezie. Cu acest vicleşug ereticii urmăresc să câştige timp pentru a introduce treptat, pe nesimţite, ereziile ecumeniste în Biserică şi pentru a se ţine la adăpost de criticile îndreptăţite, exprimate de teologi de seamă, precum Părintele Theodoros Zisis. În împrejurările actuale, întrunirea unui Sinod Ortodox este imposibilă. Ierarhii eretici ecumenişti sunt majoritari, ei ar trebui să participe la prezumtivul Sinod ca împricinaţi care ori se pocăiesc, ori sunt înlăturaţi din Biserică. Credeţi că e posibilă o atare cale de urmat? Hotărât, nu, dar şi utopiile sunt frumoase. Se conturează din ce în ce mai pregnant un pseudo-sinod în 2025, la care se va hotărî unirea cu ereticii papistaşi şi va fi confirmată adunarea nelegiuită din Creta. De asemenea sinod avem noi nevoie?
8.În loc de concluzii, câteva întrebări. În faţa ereziilor, Biserica poate rămâne impasibilă, asistând cum acestea pătrund în trupul ei? Nicidecum. Admitem, ipotetic, că peste două luni se reuneşte un Sinod alcătuit exclusiv din episcopii rămaşi ortodocşi. Ar hotărî acest Sinod altceva decât a spus Biserica? Ar recepta sinodul din Creta ca fiind ortodox? Doamne, fereşte! Exclus cu desăvârşire. Atunci de ce ne cramponăm obsesiv de o improbabilă condamnare sinodală? Pentru a ne înscrie în planul ecumeniştilor?
Presbiter Ioviţa Vasile
SFATURI RECENSĂMÂNT DE LA SENATOR/AVOCAT DIANA IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ
Atentie: nu jigniti recenzorii, nu ii injurati, nu ii umiliti! Nu au absolut nicio vina. Sunt oameni fara posibilități financiare care incearca sa castige un ban pt a-si creste copiii. STATUL ISI BATE JOC DE EI, PT CA NU II PROTEJEAZĂ SI NU II RESPECTA!
Pentru cei care nu doresc sa se recenzeze sau doar partial:
1. Legitimati recenzorul. Notati-va tot ce scrie pe legitimatie. Puteti sa o si pozati
2. Cereti-i actul de atestare pt operator de date cu caracter personal. Daca nu il are, nu poate sa va recenzeze, pt ca nu are dreptul sa colecteze datele.
– daca are atestatul, notati-va datele din el, pozati-l.
3. Cereti sa va dea actul care demonstreaza ca telefonul, tableta sau orice aparat detine pt completarea datelor si răspunsurilor dvs, apartine unei instituții a statului care are dreptul de a colecta datele cu caracter personal pt recensamant.
Nu are dreptul sa va completeze datele pe un dispozitiv personal, ci numai pe unul aprobat si care sa apartina de instituții ale statului clar identificate (singurul care ar fi abilitat este STS).
Stati linistiti, nici ei nu stiu care sunt aceste institutii.
Daca va arata un astfel de act (desi ma indoiesc,) cereti sa va faca dovada legala ca instituția respectiva este abilitata de lege sa adune datele.
4. Daca nu vreti sa răspundeți la intrebari, invocati faptul ca RELIGIA NU VA PERMITE. Tehnologia nu este acceptata de multi preoti, calugari, măicuțe, culte religioase si NIMENI NU ARE VOIE SA VA INCALCE DREPTUL LA RELIGIE SI CREDINTA SI SA VA INCALCE NORMELE RELIGIOASE.
5. ÎNREGISTRAȚI TOATA ACEASTA INTALNIRE SI PASTRATI-O BINE.
Cereti formularul pe hartie. Daca vi-l dau, putin probabil, completati numai ce vreti voi. Nu bifați acordul pt prelucrarea datelor.
6. La sfarsitul intrebarilor, va vor cere sa bifati casuta in care va dati acordul pt prelucrarea datelor cu caracter personal: NU BIFATI ASA CEVA! REFUZAȚI! ESTE DREPTUL VOSTRU IN VIRTUTEA CONSTITUTIEI ROMANIEI – Art. 26, GDPR etc
7. Refuzati sa semnati pe tableta, telefon etc, menționând ca nu sunteți de acord ca semnatura dvs sa fie preluata de sistem si reprodusa oriunde, oricand, de oricine.
8. Nu dati datele personale ale membrilor familiei: nu aveti dreptul sa dati CNP, serie, nr buletin/carte de identitate al niciunei persoane, fara acordul expres exprimat in scris. Nu au nevoie de CNP la recensamant. Ceea ce fac este un abuz. Va sfatuiesc sa nu il dati nici pe al dvs.
9. In ceea ce priveste presupusa amenda:
RECENZORUL NU ARE DREPTUL SA VA AMENDEZE.
Pt a va amenda pt presupusul refuz de completare la recensamant, trebuie sa se duca la Politie, sa cheme un agent de politie care sa vina la usa casei, sa va legitimeze si sa constate personal ca refuzați. Dar pt asta trebuie sa ii deschideți, SI NU AVETI ACEASTA OBLIGAȚIE. NU II PRIMIȚI IN CURTE SAU IN CASA. NU AVETI ACEASTA OBLIGATIE, IAR EI NU AU DREPTUL SA INTRE PE PROPRIETATEA DVS. NICU RECENZORUL, NICI POLITIA.
ESTE VALABIL SI PT CEI CARE STAU IN CHIRIE.
Nu semnati procesul verbal de constatare a contraventiei, in caz ca vi se întocmește de politie. La mentiuni scrieti ca nu sunteti de acord si mentionati ce v-am scris mai sus.
APARATI-VA DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE!
DACA NU O FACETI VOI, NU O VA FACE NIMENI PT VOI! ESTE OBLIGAȚIA VOASTRA SA AVETI GRIJA DE DATELE VOASTRE
STATUL A DEMONSTRAT CA AUTORECENZAREA A CLACAT. 2 MILIOANE DE FORMULARE COMPLETATE ONLINE NU AU FOST ÎNREGISTRATE CORECT. VA DATI SEAMA CA DATELE VOASTRE SUNT IN PERICOL? SI NU VOR FI PĂZITE DE NIMENI
SUCCES!
Avocat/Senator Diana Iovanovici-Șoșoacă
Partidul S.O.S România
Pe canalul meu de Youtube au apărut în format audio următoarele cărți:
1 STAREȚUL MEU, IOSIF ISIHASTUL
2 STAREȚUL EFREM KATUNAKIOTUL
3 BĂTRÂNUL ARSENIE PUSTNICUL
SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL
4 CUVINTE DESPRE VIAȚA DUHOVNICEASCĂ
5 CUVINTE DESPRE VIAȚA DE FAMILIE
6 SFATURI DESPRE CREȘTEREA ȘI EDUCAREA COPIILOR
7 CUVINTE DESPRE BOALĂ ȘI MÂNGÂIERE
8 CUVINTE DESPRE RUGĂCIUNE ȘI POCĂINȚĂ
9 CUV. PAISIE AGHIORITUL – VOL 1 – CU DURERE PENTRU OMUL CONTEMPORAN
10 CUVINTE DIN INIMĂ – STAREȚA MAKRINA VASSOPOULOS
11 SFÂNTUL BENEDICT DE NURSIA – RÂNDUIELILE VIEȚII MONAHALE
SINAXAR (Editura Mănăstirii Sihăstria)
12 IANUARIE
13 FEBRUARIE
14 MARTIE
15 APRILIE
16 MAI
17 IUNIE
18 IULIE
19 AUGUST
20 SEPTEMBRIE
21 OCTOMBRIE
22 NOIEMBRIE
23 DECEMBRIE
24 FILOCALIA 1
25 STAREȚUL HARALAMBIE – DASCĂLUL RUGĂCIUNII MINȚII
ÎN CURS DE APARIȚIE (înregistrări în curs)
CUV. PAISIE AGHIORITUL – VOL 2 – TREZIRE DUHOVNICEASCĂ
FILOCALIA 4
SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT
VIAȚA MEA ÎN HRISTOS
CĂTRE PĂSTORII DUHOVNICEȘTI
MÂNTUIREA PĂCĂTOȘILOR
CUVIOSUL SILUAN ATHONITUL
SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI
RĂSPUNSURI ÎNTREBĂRILE LUMII DE AZI – VOLUM 1
SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG
IMNELE IUBIRII DUMNEZEIEȘTI
PSALTIREA ÎN VERSURI
CUVIOSUL IOSIF ISIHASTUL – SIMȚIREA IUBIRII DUMNEZEIEȘTI
ARIPI DE ÎNGER
NOUL THEOTOKARION
GLASUL 1
CUVIOSUL DAVID BĂTRÂNUL
Audiție cu folos duhovnicesc!
Cu prețuire,
Justinian Filokalis
Asta pt cei care vor sa se schimbe:
Nu ne putem mântui dacă nu ne iubim, dacă nu ne iertăm şi dacă nu ne ajutăm unii pe alţii
DE ADMIN · 29 SEPTEMBRIE 2016
02
Ce sfat deosebit daţi ucenicilor Prea Cuvioşiei Voastre, pe care i-aţi crescut şi învăţat voia lui Dumnezeu?
Să rămână în dragostea lui Hristos şi să se iubească unii pe alţii, cu dragostea cu care i-am iubit şi eu. Apoi, să ajute şi ei pe alţii la mântuire, să rămână sub ascultare în Biserica Ortodoxă şi să se roage pentru iertarea păcatelor mele, că aştept din zi în zi să mă cheme Hristos la judecată şi să dau socoteală pentru toate…
Să nu uite ucenicii mei că oricâtă ştiinţă, avere şi cinste am avea, oricâtă rugăciune şi nevoinţă am face, nu ne putem mântui dacă nu ne iubim, dacă nu ne iertăm şi dacă nu ne ajutăm unii pe alţii, că „Dumnezeu este dragoste”. Altfel, este în zadar toată osteneala şi nădejdea noastră. Cât am putut, m-am silit după a mea slabă putere, cu darul lui Dumnezeu, să folosesc şi să învăţ pe fiecare, călugăr şi credincios, calea mântuirii. Pe nimeni n-am întors deşert de la uşa chiliei mele. Ci am deschis uşa chiliei şi a cuvântului tuturor care au venit la mine, ştiind că odată cu fiecare om, intră şi Hristos în chilia mea. Nu pot spune că am făcut tot ce aş fi putut face, nici n-am împlinit cu fapta ce-am învăţat pe alţii. Însă am cugetul împăcat că aceea ce mi-a dat Dumnezeu în dar am împărţit şi eu altora în dar şi nădăjduiesc că mă voi mântui, prin mila lui Dumnezeu şi prin rugăciunile Bisericii şi ale fiilor mei duhovniceşti.
Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, ediția a doua, vol. V, Edi. Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pag. 140-141
Iar pe cei care nu vor sa se schimbe,pa si sa ramana pe drumul lor.
Interviu cu Părintele Iustin Pârvu (1919-2013):
𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑎 𝑖𝑧𝑏𝑢𝑐𝑛𝑖 𝑢𝑛 𝑛𝑜𝑢 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑚𝑜𝑛𝑑𝑖𝑎𝑙, 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑎̆?
Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele acestea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…
Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gândesc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.
De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spovedim, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Aşa ca atunci, aşa e şi acum: în faţă mirosea a puşcă, în spate a crâşmă. Am ajuns la o aşa stare de lucru încât toate aceste nebunii nu le mai poţi opri. Mânia lui Dumnezeu va veni asupra noastră spre a ne aduce la pocăinţă.
𝑁𝑢 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑠𝑎̆ 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̧𝑖𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡̧𝑖𝑖 𝑆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑈𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑟𝑢𝑠̧𝑖?
Asupra României se abate exact acelaşi pericol ca în secolul precedent. Vecinii noştri vor să ne sfâşie în bucăţi: Ungaria să ia Ardealul, Rusia Moldova. …Dumnezeu va îngădui să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor aduce roadă.
…Un conducător, fiu al Bisericii, nu se aliază niciodată cu păgânii, sau împotriva unor state ortodoxe. Îl vedeţi pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul sau pe Constantin Brâncoveanu aliindu-se cu turcii? Asta înseamnă să îţi vinzi credinţa şi neamul. Nu că ceilalţi ar fi mai ortodocşi. Pentru că ruşii, vă mai povesteam eu, din războiul trecut, tocmai de Paşti ne atacau sau de sărbătorile mai importante, chiar dacă era o convenţie între noi să nu atacăm în perioada sărbătorilor. Dar atunci Rusia era sub stăpânire atee, bolşevică. Acum însă totul este dirijat din umbră şi se urmăreşte de fapt un război împotriva statelor ortodoxe… Înainte veneau directivele de la Moscova, acum vin de la Europa centrală. Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă.
Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism… Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului.
Noi nu trebuie să facem parte din această Uniune Europeană, ce se vrea o nouă Uniune Sovietică. Aceste uniuni doresc o globalizare a statelor, ce ascund un plan dictatorial, de a se ajunge la banca unică, la moneda unică, pentru a îngrădi cetăţeanul, pentru a centraliza puterea spre instaurarea noii ere.
𝐶𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡̧𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡̧𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒, 𝐴𝑚𝑒𝑟𝑖𝑐𝑎, 𝑣𝑜𝑚 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎 𝑐𝑢 𝑢𝑛𝑔𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎̆?
Dragii mei, noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta decât numai în acoperământul Maicii Domnului şi sub oblăduirea puterilor cereşti. Noi parcă am prevăzut întotdeauna cuvintele Psalmistului: „Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor în care nu este mântuire”. După experienţa pe care acest neam a avut-o de milenii aici, noi am rămas întotdeauna pe calea de mijloc a credinţei şi pe ea am mers, fără sprijinul acesta omenesc, şi nu am avut străini de partea noastră. Ne-au promis şi nu ne-au ajutat cu nimic. Dimpotrivă, au uneltit împotriva noastră cât s-a putut ca să ne distrugă din ce în ce mai mult, dar nu le-a fost cu putinţă. Pentru că o Europă strategică nu se poate lipsi de cuvântul sfânt al României. Aici s-au izbit toate forţele Răsăritului, de apărarea naturală a Carpaţilor răsăriteni; iar aici în ’44 am fost martor ocular cum s-au măcinat toate puterile fiarei din Răsărit până ce a venit trădarea de la Yalta şi Malta. Ruşii nu intrau la noi în ţară dacă nu era trădarea. Ca de obicei, în toate împrejurările, cuceririle mari n-au stat în forţa armelor, ci în forţa trădărilor, a vânzărilor. Eu am crezut dintotdeauna că în apărarea noastră vin mai puţin armele, decât orice alte posibilităţi. Noi avem arma Duhului Sfânt, avem sabia Duhului care ne ocârmuieşte, ne pune în lumina şi mărturisirea adevărului.
…Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!
𝐴𝑟𝑡𝑖𝑐𝑜𝑙 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑎 𝐴𝑇𝐼𝑇𝑈𝐷𝐼𝑁𝐼, 𝑛𝑟. 35
Exista un caz al preotului caterisit anul acesta al eparhiei Tomisului.in acest caz e de precizat:Biserica Ortodoxa recupereaza omul si merge pe principiul medierii pentru ca noi ortodocsii nu pierdem omul,nu dam cu barda,nu taiem capete.Ereticii taie capete si posibilitati de mediere.Asa ca excomunicarea ereticului patriarh Daniel,pentru ca e eretic nu e valabila.Asta trebuie sa stie preotul Daniel Balas.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: „Cu smerenie şi rugăciune se îndreaptă toate cele neîndreptate”
Odinioară, mai înainte ca cineva să întreprindă ceva, dacă era om vieţuitor în lume, mai întâi se gândea, iar dacă era om duhovnicesc se gândea şi se ruga.
În vremea noastră chiar şi oamenii “duhovniceşti” nu numai că nu se roagă, dar nici nu se mai gândesc. Şi mai ales acum când apar probleme serioase, aceştia fac experienţe pe lume.
În toate cazurile, înainte de a acţiona, să ne întrebăm: “Oare am gândit bine la aceasta? M-am rugat pentru aceasta?”… Adesea, mulţi creştini prin modul în care acţionează nu Îl lasă pe Dumnezeu să intervină. Unii ca aceştia cred că ei singuri le vor reuşi pe toate. În timp ce chiar şi cel necredincios spune uneori “Va avea grijă Dumnezeu”, aceştia nu spun nici măcar aşa ceva.
Cu smerenie şi rugăciune se îndreaptă toate cele neîndreptate. Astăzi trăim în anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva să fie prooroc pentru ca să înţeleagă aceasta. Lucrurile înaintează tac-tac. Ce ne aşteaptă nu ştim. Toată această situaţie ce s-a înstăpânit ne vorbeşte în acest sens. De aceea cu atât mai mult acum trebuie să ne sprijinim mai mult pe rugăciune şi să luptăm împotriva răului prin rugăciune. Singura soluţie aceasta este. Să-L rugăm pe Dumnezeu să-I fie milă de făptura Sa, deşi nu suntem vrednici de milă.
Nu va mai exista nici o oprelişte. Fiecare va face ceea ce îi va spune gândul său. Se va întâmpla ceea ce spune Sfântul Cosma: “Vei umbla multă vreme ca să afli un om. Iar cei care vor trăi, vor mânca din linguri de aur”. Unora, desigur, le spune gândul: “Dacă proorociile se vor împlini întocmai, la ce va folosi rugăciunea?”. Dumnezeu ştie că astfel se vor desfăşura lucrurile, dar noi facem rugăciune pentru ca un rău să fie mai puţin dureros şi să nu se întindă. De aceea se spune şi în Evanghelie că pentru cei aleşi se vor scurta zilele. Într-un război, de pildă, cu puterea rugăciunii se face o minune prin care se izbăvesc mai mulţi, sunt mai puţine victime şi astfel oamenii se folosesc duhovniceşte, cred şi se schimbă în înţelesul cel bun.
Lucrurile sunt serioase. Minune este faptul că până acum lumea n-a sărit încă în aer. Dumnezeu să ne miluiască, pentru că lumea depinde de trei-patru persoane. Soarta lumii stă în mâinile câtorva smintiţi. Paremia spune: “Caii dau cu copitele şi puii de găină mor”. Aşa este. Când se iau la ceartă statele mari, cele mici, sărmanele, sunt nedreptăţite. Cele mari îşi dau cu copitele şi distrug pe cele mici. Este trebuinţă de multă rugăciune, multă rugăciune, ca Dumnezeu să lumineze pe cei mari, pentru că, dacă vor, pot distruge lumea. Dumnezeu cunoaşte multe moduri prin care să le dea şi acestora puţină luminare. Dacă Dumnezeu luminează, dă unul o poruncă şi se schimbă toate.
Părintele Paisie Aghioritul, „Trezire Duhovniceasca”, Ed. Evanghelismos
Sfantul Cuvios Efrem Katunakiotul: „Ai o boală? Ai o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe El.”
Sfinții niciodată n-au cerut să scape de necazuri. Ci să le dea Dumnezeu răbdare! Deoarece în răbdare se dobândește răsplata. În răbdare se primește cununa mucenicească, nu în bucurie. De aceea să nu deznădăjduiască omul.
Ai o boală? Ai o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe El. Ce ține de noi e să facem răbdare și să zicem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”.
Fiecare om are crucea sa. Suntem creștini și-L avem ca model pe Hristos. El a urcat pe Golgota …dacă într-adevăr pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și slăvim (Romani 8, 17). Însă o spunem (toți). Dar când trebuie să punem în practică aceste cuvinte, e un pic cam greu, un pic cam greu, am zice.
Gheorghios S. Kroustalakis, „Gheronda Efrem Katunakiotul. Teologul și pedagogul pustiei”, Editura Egumenița
„In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa le alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrani….
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini….
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci! „