Dar aceasta zic: Cel ce seamănă cu uşurinţă, va secera şi cu uşurinţă; iar cel care seamănă din belșug va secera și din belșug. Fiecare om după cum își propune în inima lui, așa să dea; nu cu poftă, sau de nevoie, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie. Și Dumnezeu este în stare să facă tot harul să prisosească față de tine; pentru ca voi, având totdeauna tot ceea ce trebuie în toate lucrurile, să vă înmulțiți pentru orice lucrare bună: (După cum este scris: Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac. Acum cel ce slujește sămânța semănătorului deopotrivă slujește pâinea pentru hrana ta și înmulțește sămânța ta semănată și sporește roadele neprihănirii tale;) Fiind îmbogățiți în toate pentru toată bunătatea, care aduce prin noi mulțumiri lui Dumnezeu (2 Cor. 9, 6–11).
Hristos este în mijlocul nostru, dragii mei cititori!
Lectura epistolei de astăzi [8 octombrie] ne învață milă, compasiune, capacitatea de a împărtăși cu cei apropiați de dragul lui Hristos nu numai căldura sinceră, ci și bogăție materială. Tema „preoților lacomi în Mercedes Benz” a fost la vremea ei preluată de mulți oameni care căutau un motiv pentru a urî Biserica. Nu voi oferi exemple – au fost foarte mulți în timpul vieții mele, când preoții slujeau în sărăcie extremă. Domnul ne conduce pe fiecare pe calea Lui către mântuire. Pentru o persoană lacomă, invidioasă, iubitoare de bani, averea vecinului său este ca un cuțit în inimă. În general, toate revoluțiile sunt construite pe acest lucru. „Vom construi propria noastră lume nouă, iar cel care a fost nimic va deveni totul”[unul dintre sloganurile revoluției bolșevice]. Dar nimic nu s-a schimbat. Proprietarii bogați au fost înlocuiți cu oameni de afaceri bogați, în locul elitei aristocratice a venit elita de partid, iar omul sărac care trăia în sărăcie a continuat să trăiască în sărăcie.
Atâta timp cât există dragoste pentru bani și dragoste pentru putere, vor exista întotdeauna oameni care sunt gata să obțină putere și bani cu orice preț. Pentru că în viziunea pământească, atee asupra lumii, aceasta este fericirea. Dar câte exemple există de oameni bogați care își sfârșesc viața prin sinucidere. Unii dintr-o viață suprasaturată de bunuri, alții pentru că din miliardari au devenit milionari „sărăciți” din cauza fluctuațiilor cursului de schimb. Nimic din exterior, oricât de abundent ar fi, nu poate oferi bucuria interioară. Între aceste două lucruri este un zid de nepătruns. Omul sărac poate avea paradisul în inimă în mijlocul sărăciei, în timp ce omul bogat are în inimă flăcările iadului.
Dumnezeu Se smerește pe Sine în fața voinței omului și îi permite să trăiască după cum vrea. Există mărturisiri în rândul heterodocșilor care sunt pur și simplu obsedați de ideea de îmbogățire. Ei adună mulțimi uriașe de bani la slujbele lor și îi cer bani lui Dumnezeu. Și funcționează. Cum poate fi asta? Avva Dorotei răspunde la această întrebare în învățăturile sale: „Cine îi cere lui Dumnezeu cele pământești, Dumnezeu îi dă cele pământești – numai El îi ia însă, cele cerești.”
Trebuie să ne uităm la inimile noastre. Cei care cred în Evanghelie știu că Domnul are grijă nu numai de crinii câmpului și de păsările cerului, ci și de om. De mult s-a observat că, dacă o persoană îi ajută pe săraci fără să se uite înapoi la propria avere, Dumnezeu Însuși va avea grijă de ea. Nu va avea dealuri de aur, nu va deveni un sac de bani, dar nu îi va lipsi niciodată ceea ce îi este necesar. Și contrariul este adevărat – de îndată ce inima unui om se înclină spre dragostea de bani, Domnul îl părăsește.
Cunosc un medic ultra specializat, care înainte de a fi chemat la o consultație întreba: „Pacientul are bani să-mi plătească consultația?” Domnul i-a dat ocazia să învețe profunzimile artelor medicale, dar a decis să le păstreze pentru el. Mai târziu, el însuși a început să aibă astfel de probleme care nu puteau fi rezolvate cu nicio sumă de bani. Și tot ce câștigase nu-i mai aducea nicio bucurie.
Din păcate, această abordare este acum cultivată în fiecare sferă a vieții omului ca o normă general acceptată. Dacă ai bani, vei obține ceea ce îți dorești; dacă nu, du-te și fii fericit cu ceea ce ai, sau mori. Dar sunt convins că dacă un om s-a specializat cu talantul dat de Dumnezeu, iar inima lui trăiește prin Hristos, nu va trăi după normele general acceptate, ci după Evanghelie. Și slavă lui Dumnezeu, că la noi și în toată lumea sunt încă nu puțini astfel de specialiști. Cineva merge în vacanță în Insulele Canare, în timp ce altul își ia rucsacul cu medicamente și merge în țări sărace să-i trateze fără plată pe cei care nu au acces la medic. Unii se vor odihni la soare pe un pat pe plajă, înghețându-și sufletul, în timp ce inima altuia va fi plină de lumină, dragoste și bucurie liniștită în mijlocul oamenilor săraci.
Așa este viața omenească. Omul lacom are o inimă de piatră, dar inima omului milostiv este vie. Când sufletul primului își părăsește trupul, va cădea în jos ca o piatră în iad, în timp ce sufletul celui din urmă va zbura ca o pasăre până la Dumnezeu. Și ni se oferă libertatea de a alege pe care drum vom merge .
(Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol)
Traducere și adaptare: Dr. Gabriela Naghi
sursa: spzh.news