Înțeleg că antihriștii au trecut prin senat o lege cu țintă precisă, preoții și monahii falși. Episcopii nu? Nu, pentru că ei sunt componentă a sistemului antihristic, care are nevoie de ei pentru a-și implementa planurile satanist-globaliste.
1.Cine sunt antihriștii, în cazul de față? Sunt iudele autohtone, dezgustătoare, care fac orice pentru a sta cît mai sus pe piramida masonică, de unde trag toate foloasele necuvenite pentru a-și spori agoniseala pe care o vor lăsa cînd se vor duce în mormant. Sunt iudele dintre iudei, cei care pun la cale toată persecuția împotriva Bisericii lui Hristos, de la noi și din toată lumea ortodoxă. Sunt agenții infiltrați în Biserică, cu scopul precis de a o distruge din interior, acoperiți de veșminte episcopale, măscărici teatrali care joacă roluri în piese numite, bunăoară, Sfinte Liturghii.
2.Cine sunt falșii preoți și monahi, pasibili de ani grei de închisoare? Suntem noi, nebunii, care ne-am îngrădit de erezie și slujim lui Hristos Domnul cu slabele noastre puteri. Suntem noi, care am urmat calea Sfintelor Canoane și ne opunem sinodului tîlhăresc din Creta. Suntem noi, cei pe care agenții infiltrați, episcopii mincinoși ne socotesc în afara Bisericii, schismatici și sectari, pentru a-și ascunde îndărătul nostru ereziile pe care le introduc, hoțește, în trupul Sfintei Biserici. Suntem noi cei care atragem atenția asupra unui sinod corupt, – sfantul sinod – mincinos, fără autoritate, lipsit de vlagă duhovnicească. Pentru că am reliefat toate aceste fărădelegi și abuzuri, Poporul Dreptmăritor nu-i mai urmează. Suntem cei care am cerut, repetat și răspicat, ca homosexualii să plece din Biserică. Nu pleacă, pentru că sistemul antihristic i-a ales, pregătit, și impus tocmai pentru că sunt stăpîniți de patima sodomită. Prin aceasta, asupra Bisericii se atrag avalanșe de hule, cei care au o credință superficială alunecă ireversibil spre sectele neo-protestante.
3.Înțelegeți în ce situație ne aflăm. Citiți Cartea Proorocului Daniel. Leprele vremii au spus: Dacă nu-i găsim lui Daniel nicio pricină, cu toate acestea, îi vom afla lui una, în Legea Dumnezeului lui. Au scris o lege samavolnică ,,ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui om și dumnezeu, decît ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei’’.
Ce-a făcut Proorocul Daniel? N-a băgat în seama legea spurcată a păgînilor, la vremea cuvenită s-a întors cu fața spre Ierusalim și s-a rugat Dumnezeului Adevărului. Atunci au năvălit leprele asupra lui și l-au pîrît ca pe un călcător de lege. A fost aruncat în groapa cu lei, din care, cu vrerea Lui Dumnezeu, a ieșit nevătămat.
4.V-ați speriat de legea antihristilor votată de senatul antihristic? Întoarceți-vă cu fața spre Dumnezeu, rugați-vă Lui, și nu uitați că în mainile lui Dumnezeu sunt toate orînduielile lumii. Antihriștii vor pieri în adîncimile iadului, iar noi neputicioșii, să dea Dumnezeu Atotputenicul să ne sălășluim într-un colț de rai.
Presbiter Iovița Vasile
Scrisoare deschisă devastatoare către IPS Calinic: „Cum ați putut premia un monah penal, escroc, criminal, proxenet?”
Un grup de credincioși au trimis o scrisoare publică către IPS Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în care cer demisia acestuia pentru abuzurile comise și critică decorarea preotului Calistrat Chifan cu ordinul „Crucea Bucovinei”, lucru pe care-l consideră „o faptă extrem de rușinoasă”.
„Ips Părinte Calinic, suntem un grup de credincioși care am rămas total oripilați și extrem de revoltați, când am văzut că individul Calistrat Chifan, care a fost fost implicat în decursul timpului în numeroase și răsunătoare scandaluri, a fost decorat din partea Ips Voastre de ziua “Înălțării Domnului”, cu ordinul „Crucea Bucovinei”, o faptă extrem de rușinoasă, regretabilă și total condamnabilă.”
Amintim că preotul Calistrat Chifan este unul dintre cei care a făcut fățiș campanie în favoarea candidatului Călin Georgescu. „Noi ar trebui acum să facem ochii mari cât cepele și să ne întrebăm dacă dorim să fim conduși în continuare cu spatele înainte spre Europa. Ați adus muhaiaua asta care ne salvează pe noi de toate nenorocirile, băgați-vă mintea în cap. Nu avem nevoie de bărbați cu toc și umbreluțe. Avem nevoie de bărbați care fac copii, care încalecă femeia și să zămislească.”, spunea el în campania de anul trecut.
Rechizitoriul
În continuare, în scrisoarea deschisă se realizează un „rechizitoriu” cu privire la scandalurile în care a fost implicat preotul Calistrat:
„Cum ați putut premia un “monah” penal, escroc, criminal, proxenet (mănăstirea Vladiceni fiind un focar de sodomie şi un renumit bordel), un golan care are o mulțime de antecedente inumane, gravisime fiind oprit de la slujire de către Ips Părinte Daniel când era mitropolitul Moldovei; o brută ordinară care a distrus atâția oameni nevinovați, călugări, femei și a omorât animale (…) După cum bine știți de la mănăstirea Dragomirna a fost scos afară în regim de urgență de către Ips Pimen”.
„Ce călugăr este ăsta și unde este împlinit de el, votul sărăciei”
Scrisoarea deschisă amintește de luna noiembrie anul 2022, când preotul ar fi fost implicat într-un scandal cu consecințe grave:
„Când a bătut cu pumnii şi picioarele 2 femei a fost iarăşi oprit de la slujire de către Ips Teofan Mitropolitul Moldovei, caz extrem de grav, mediatizat la maxim şi care a huit în presa românească şi cea internațională. Tocmai Ips Voastră l-ați uns cu distincție, însă nu cunoaștem pe ce criterii de “vrednicie”: doar că ați fost buni prieteni la Iași și în cârdășie ați făcut numai atrocități, fiind doi răzvrătiți neascultători cu tulburări de comportament, indisciplinați, provocatori de zâzanie și scandaluri în sânul Bisericii cât și între credincioși, sau și pentru că acest individ mediocru a prostit și înșelat mii de oameni și le-a luat banii împărțindu-i cu Ips Voastră? Sau poate Calistrat Chifan a ridicat biserici, azile de bătrâni şi orfelinate de copii, ori a ajutat familii nevoiașe cu mulți copii de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei, iar noi poporul nu știm mai nimic.”
Credincioșii au făcut referire la declarațiile acestuia cu privire la ajutarea persoanelor nevoiașe:
„Că doar a spus la o emisiune că nu dă nici 2 lei la săraci, să meargă putorile să muncească că au mâini și picioare. Acum ne întrebăm ce face acest individ putred de bogat, care nu are familie, copii și nu ajută nici un sărac, cu atâtea proprietăți și cu atâția bani de ordinul milioanelor de euro?! Ce călugăr este ăsta și unde este împlinit de el, votul sărăciei și porunca Domnului care spune în Sfânta Evanghelie: “Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde furul nu se apropie şi nici molia nu o strică” (Luca 12, 33)”.
„Prejudicii grave de imagine aduse Bisericii Ordodoxe”
În scrisoare se aduc acuzații atât preotului Calistrat Chifan, cât și IPS Calinic, care ar fi adus prejudicii grave imaginii Bisericii Ortodoxe:
„Rețineți că atât Ips Voastră cât și Calistrat Chifan sunteți două personaje negative și extrem de toxice pentru Biserica Ortodoxă care ați fost implicate în multe și zguduitoare scandaluri mediatizate atât de televiziuni cât și de alte publicații massmedia, prin aceasta aducând-se prejudicii grave și ireversibile asupra imaginii Bisericii Ortodoxe Române, dar și pierderea credinței și a încrederii a numeroşi credincioși din Biserică. Înseamnă că astăzi e valabilă mai mult că oricând zicala: Cine seamănă se-adună! Să nu uitați nicicând câte abateri gravisime condamnate de sfintele canoane ați săvârșit cât ați fost episcop vicar la Iași, câtă neascultare și scârbă în exces ați manifestat față de fostul Mitropolit al Moldovei, Daniel, care v-a canonisit și oprit o perioadă de la slujire și de a mai face preoți, însă în bunătatea lui v-a iertat și dezlegat de la un anumit timp, însă Ips Voastră ați stăruit în continuare în răzvrătire și neascultare”.
IPS Calinic este acuzat că a început o campanie de comunicate, petiții și plângeri înaintate către Sinodul BOR și în mass-media, pentru a-l „distruge pe Preasfințitul Părinte Nectarie, într-un stil bestial de parşiv, de tip mafiot-bolşevist și să îl compromiteți în fața lumii. Asta faceți voi ca arhierei și urmași ai Domnul Hristos, vă turnaţi, vă urâți de moarte și vă mâncați unii pe alţii ca câinii prin gard, nu? Halal episcopi avem în BOR, la noi ca la nimenea, râde dracul de se prăpădește, iar sectanții și neo-marxiștii sar în sus de bucurie, că le faceți deliciul. Dar totul porneşte de bani, bani şi iarăşi bani”.
În scrisoare este criticat modul în care IPS Calinic a condus arhiepiscopia: „Într-un mod prost, dezastruos, macabru și fără tact pastoral, ați distrus tot ce a construit și ridicat prin multă jertfă și cu osteneală, vrednicul de pomenire, Vlădica Pimen. Nu aveți nici un pic de evlavie și teamă de Dumnezeu, nu vă interesează nimic din cele sfinte, decât să ridicaţi în slăvi și să dați distincții numai afaceriștilor, politicienilor, artiștilor și oamenilor influenți, de pe urma cărora să mulgeţi bani la greu. Nu aveți nici un Dumnezeu și nu vă pasionează nimic, decât afacerile, fermele, pădurile Bucovinei, proprietăţile aducătoare de profit, mulgerea parohiilor și banii la greu, dar să fie de ordinul milioanelor de euro.”
Mesaj pentru IPS Calinic: „plecați de bunăvoie”
La final, grupul de credincioși transmit un mesaje către IPS Calinic, cerându-i să plece de la Suceava „de bună voie”, altfel riscând un scandal deoarece „ credincioşii şi preoţii s-a săturat până în gât de atrocităţile, nebuniile, distrugerea, dezbinarea, umilința, înscenările mizere și hărțuirea, proliferate și înfăptuite de către Ips Voastră.”
Autorii îi cer să publice pe siteul Arhiepiscopiei scrisoarea deschisă.
La final, sunt atașate „foarte puține linkuri din mass-media unde a apărut individul Calistrat Chifan”.
Ce spun cei acuzați
„Adevărul” a trimis scrisoarea deschisă și a cerut un punct de vedere de la IPS Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, dar și de la preotul Calistrat Chifan.
Am primit răspuns doar de la Calistrat:
„Nu știu despre ce scrisoare este vorba și nu mă preocupa scrisorile anonime (precizăm că i-am trimis preotului scrisoarea în cauză – n.r.) (…) Eu știu ca frustrarea, invidia, mediocritatea, nu sunt virtuți, sunt neputințe. La toti prietenii necunoscuți și îngerii mei păzitori, care îmi atribuie virtuți de orice fel, de care eu nu am habar, le doresc sănatate, bucurii, reușite și succese de zece ori mai mari decât ale mele, să nu mai aibă motive de supărare și ură gratuită”, a răspuns acesta.
(Preluare de pe Adevărul)
„Ips Părinte Calinic, suntem un grup de credincioși care am rămas total oripilați și extrem de revoltați, când am văzut că individul Calistrat Chifan, care a fost fost implicat în decursul timpului în numeroase și răsunătoare scandaluri, a fost decorat din partea Ips Voastre de ziua “Înălțării Domnului”, cu ordinul „Crucea Bucovinei”, o faptă extrem de rușinoasă, regretabilă și total condamnabilă.”
Amintim că preotul Calistrat Chifan este unul dintre cei care a făcut fățiș campanie în favoarea candidatului Călin Georgescu. „Noi ar trebui acum să facem ochii mari cât cepele și să ne întrebăm dacă dorim să fim conduși în continuare cu spatele înainte spre Europa. Ați adus muhaiaua asta care ne salvează pe noi de toate nenorocirile, băgați-vă mintea în cap. Nu avem nevoie de bărbați cu toc și umbreluțe. Avem nevoie de bărbați care fac copii, care încalecă femeia și să zămislească.”, spunea el în campania de anul trecut.
Rechizitoriul
În continuare, în scrisoarea deschisă se realizează un „rechizitoriu” cu privire la scandalurile în care a fost implicat preotul Calistrat:
„Cum ați putut premia un “monah” penal, escroc, criminal, proxenet (mănăstirea Vladiceni fiind un focar de sodomie şi un renumit bordel), un golan care are o mulțime de antecedente inumane, gravisime fiind oprit de la slujire de către Ips Părinte Daniel când era mitropolitul Moldovei; o brută ordinară care a distrus atâția oameni nevinovați, călugări, femei și a omorât animale (…) După cum bine știți de la mănăstirea Dragomirna a fost scos afară în regim de urgență de către Ips Pimen”.
„Ce călugăr este ăsta și unde este împlinit de el, votul sărăciei”
Scrisoarea deschisă amintește de luna noiembrie anul 2022, când preotul ar fi fost implicat într-un scandal cu consecințe grave:
„Când a bătut cu pumnii şi picioarele 2 femei a fost iarăşi oprit de la slujire de către Ips Teofan Mitropolitul Moldovei, caz extrem de grav, mediatizat la maxim şi care a huit în presa românească şi cea internațională. Tocmai Ips Voastră l-ați uns cu distincție, însă nu cunoaștem pe ce criterii de “vrednicie”: doar că ați fost buni prieteni la Iași și în cârdășie ați făcut numai atrocități, fiind doi răzvrătiți neascultători cu tulburări de comportament, indisciplinați, provocatori de zâzanie și scandaluri în sânul Bisericii cât și între credincioși, sau și pentru că acest individ mediocru a prostit și înșelat mii de oameni și le-a luat banii împărțindu-i cu Ips Voastră? Sau poate Calistrat Chifan a ridicat biserici, azile de bătrâni şi orfelinate de copii, ori a ajutat familii nevoiașe cu mulți copii de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei, iar noi poporul nu știm mai nimic.”
Credincioșii au făcut referire la declarațiile acestuia cu privire la ajutarea persoanelor nevoiașe:
„Că doar a spus la o emisiune că nu dă nici 2 lei la săraci, să meargă putorile să muncească că au mâini și picioare. Acum ne întrebăm ce face acest individ putred de bogat, care nu are familie, copii și nu ajută nici un sărac, cu atâtea proprietăți și cu atâția bani de ordinul milioanelor de euro?! Ce călugăr este ăsta și unde este împlinit de el, votul sărăciei și porunca Domnului care spune în Sfânta Evanghelie: “Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde furul nu se apropie şi nici molia nu o strică” (Luca 12, 33)”.
„Prejudicii grave de imagine aduse Bisericii Ordodoxe”
În scrisoare se aduc acuzații atât preotului Calistrat Chifan, cât și IPS Calinic, care ar fi adus prejudicii grave imaginii Bisericii Ortodoxe:
„Rețineți că atât Ips Voastră cât și Calistrat Chifan sunteți două personaje negative și extrem de toxice pentru Biserica Ortodoxă care ați fost implicate în multe și zguduitoare scandaluri mediatizate atât de televiziuni cât și de alte publicații massmedia, prin aceasta aducând-se prejudicii grave și ireversibile asupra imaginii Bisericii Ortodoxe Române, dar și pierderea credinței și a încrederii a numeroşi credincioși din Biserică. Înseamnă că astăzi e valabilă mai mult că oricând zicala: Cine seamănă se-adună! Să nu uitați nicicând câte abateri gravisime condamnate de sfintele canoane ați săvârșit cât ați fost episcop vicar la Iași, câtă neascultare și scârbă în exces ați manifestat față de fostul Mitropolit al Moldovei, Daniel, care v-a canonisit și oprit o perioadă de la slujire și de a mai face preoți, însă în bunătatea lui v-a iertat și dezlegat de la un anumit timp, însă Ips Voastră ați stăruit în continuare în răzvrătire și neascultare”.
IPS Calinic este acuzat că a început o campanie de comunicate, petiții și plângeri înaintate către Sinodul BOR și în mass-media, pentru a-l „distruge pe Preasfințitul Părinte Nectarie, într-un stil bestial de parşiv, de tip mafiot-bolşevist și să îl compromiteți în fața lumii. Asta faceți voi ca arhierei și urmași ai Domnul Hristos, vă turnaţi, vă urâți de moarte și vă mâncați unii pe alţii ca câinii prin gard, nu? Halal episcopi avem în BOR, la noi ca la nimenea, râde dracul de se prăpădește, iar sectanții și neo-marxiștii sar în sus de bucurie, că le faceți deliciul. Dar totul porneşte de bani, bani şi iarăşi bani”.
În scrisoare este criticat modul în care IPS Calinic a condus arhiepiscopia: „Într-un mod prost, dezastruos, macabru și fără tact pastoral, ați distrus tot ce a construit și ridicat prin multă jertfă și cu osteneală, vrednicul de pomenire, Vlădica Pimen. Nu aveți nici un pic de evlavie și teamă de Dumnezeu, nu vă interesează nimic din cele sfinte, decât să ridicaţi în slăvi și să dați distincții numai afaceriștilor, politicienilor, artiștilor și oamenilor influenți, de pe urma cărora să mulgeţi bani la greu. Nu aveți nici un Dumnezeu și nu vă pasionează nimic, decât afacerile, fermele, pădurile Bucovinei, proprietăţile aducătoare de profit, mulgerea parohiilor și banii la greu, dar să fie de ordinul milioanelor de euro.”
Mesaj pentru IPS Calinic: „plecați de bunăvoie”
La final, grupul de credincioși transmit un mesaje către IPS Calinic, cerându-i să plece de la Suceava „de bună voie”, altfel riscând un scandal deoarece „ credincioşii şi preoţii s-a săturat până în gât de atrocităţile, nebuniile, distrugerea, dezbinarea, umilința, înscenările mizere și hărțuirea, proliferate și înfăptuite de către Ips Voastră.”
Autorii îi cer să publice pe siteul Arhiepiscopiei scrisoarea deschisă.
La final, sunt atașate „foarte puține linkuri din mass-media unde a apărut individul Calistrat Chifan”.
Ce spun cei acuzați
„Adevărul” a trimis scrisoarea deschisă și a cerut un punct de vedere de la IPS Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, dar și de la preotul Calistrat Chifan.
Am primit răspuns doar de la Calistrat:
„Nu știu despre ce scrisoare este vorba și nu mă preocupa scrisorile anonime (precizăm că i-am trimis preotului scrisoarea în cauză – n.r.) (…) Eu știu ca frustrarea, invidia, mediocritatea, nu sunt virtuți, sunt neputințe. La toti prietenii necunoscuți și îngerii mei păzitori, care îmi atribuie virtuți de orice fel, de care eu nu am habar, le doresc sănatate, bucurii, reușite și succese de zece ori mai mari decât ale mele, să nu mai aibă motive de supărare și ură gratuită”, a răspuns acesta.
(Preluare de pe Adevărul)
Sfantul Mucenic Iustin Filosoful
Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Sfântul Mucenic Iustin Filosoful. Aceste din urmă nume i se trage de la faptul că, dorind să ajungă la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu, s-a dus la filozofii stoici pentru a deprinde ,,înţelepciunea’’ acestora, căci aşa se tâlcuieşte cuvântul ,,filozofie’’, ,,iubire de înţelepciune’’. Repede a înţeles că ceea ce numeau aceşti oameni ,,înţelepciune’’, era nebunia veacului aceluia. Următorul popas l-a făcut la filozofii peripatetici, ceea ce a însemnat o nouă decepţie. A urmat ucenicia la filozofii lui Pitagora, însă a înţeles că ar fi trebuit să petreacă mulţi ani cu învăţături nefolositoare, de aceea s-a alipit de filozofii lui Platon. Aici a petrecut timp mai îndelungat, fără să reuşească să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu, pentru că aceştia se bizuiau pe puterile proprii.
Întro zi, când se plimba în apropierea mării, a întâlnit un necunoscut cu care a avut o lungă convorbire privitoare la Sfânta Credinţă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Printre altele, l-a învăţat şi acestea: ,,Eu îţi spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovăţuindu-se de Duhul Sfânt şi neluminându-se prin Credinţă, nu poate nicidecum să-L ştie şi să-L înţeleagă pe Adevăratul Dumnezeu… Mai înainte de toate, roagă-te cu dinadinsul Adevăratului Dumnezeu, ca să-ţi deschidă ţie uşa luminii’’. Din acel moment a început să citească cărţile Sfinţilor Prooroci şi ale Sfinţilor Apostoli din care învăţa adevărurile veşnice şi mântuitoare, până când a primit Sfântul Botez şi a devenit fiu al Bisericii lui Hristos.
Vremurile acelea însă erau grele şi tulburi pentru Biserică. Iudeii şi păgânii urâtori de Hristos născoceau calomnii diavoleşti împotriva creştinilor. ,,Şi multe lucruri necinstite şi de ruşine le aduceau cu minciună asupra lor, prihăniri şi clevetiri nemaiauzite, care ziceau despre creştini că în adunările lor de noapte, stingând lumânările, sting împreună şi lumina curăţiei, spurcându-se unul cu altul prin necurăţie şi mâncând carne de om (Sfânta Împărtăşanie, n. a.), după asemănarea fiarelor’’. Din acestă pricină erau prigoniţi şi urâţi de toţi necuraţii şi rătăciţii, ei care petreceau viaţă sfântă, după cum s-a convins mai apoi şi Sfântul Mucenic Iustin. Acesta a apărat adevărul privitor la fiii Bisericii, arătând dreapta lor vieţuire în mijlocul barbarilor calomniatori. A ajuns şi în faţa împăratului şi a mărturisit despre creştini, luând scrisori prin care a putut să intervină pentru uşurarea stării lor.
Binele pe care l-a făcut Sfântul Iustin Filozoful n-a rămas nepedepsit. Un oarecare Crescent, pe care-l biruise în confruntări anterioare, l-a otrăvit în închisoare (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 7-16).
Presbiter Iovița Vasile
Întro zi, când se plimba în apropierea mării, a întâlnit un necunoscut cu care a avut o lungă convorbire privitoare la Sfânta Credinţă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Printre altele, l-a învăţat şi acestea: ,,Eu îţi spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovăţuindu-se de Duhul Sfânt şi neluminându-se prin Credinţă, nu poate nicidecum să-L ştie şi să-L înţeleagă pe Adevăratul Dumnezeu… Mai înainte de toate, roagă-te cu dinadinsul Adevăratului Dumnezeu, ca să-ţi deschidă ţie uşa luminii’’. Din acel moment a început să citească cărţile Sfinţilor Prooroci şi ale Sfinţilor Apostoli din care învăţa adevărurile veşnice şi mântuitoare, până când a primit Sfântul Botez şi a devenit fiu al Bisericii lui Hristos.
Vremurile acelea însă erau grele şi tulburi pentru Biserică. Iudeii şi păgânii urâtori de Hristos născoceau calomnii diavoleşti împotriva creştinilor. ,,Şi multe lucruri necinstite şi de ruşine le aduceau cu minciună asupra lor, prihăniri şi clevetiri nemaiauzite, care ziceau despre creştini că în adunările lor de noapte, stingând lumânările, sting împreună şi lumina curăţiei, spurcându-se unul cu altul prin necurăţie şi mâncând carne de om (Sfânta Împărtăşanie, n. a.), după asemănarea fiarelor’’. Din acestă pricină erau prigoniţi şi urâţi de toţi necuraţii şi rătăciţii, ei care petreceau viaţă sfântă, după cum s-a convins mai apoi şi Sfântul Mucenic Iustin. Acesta a apărat adevărul privitor la fiii Bisericii, arătând dreapta lor vieţuire în mijlocul barbarilor calomniatori. A ajuns şi în faţa împăratului şi a mărturisit despre creştini, luând scrisori prin care a putut să intervină pentru uşurarea stării lor.
Binele pe care l-a făcut Sfântul Iustin Filozoful n-a rămas nepedepsit. Un oarecare Crescent, pe care-l biruise în confruntări anterioare, l-a otrăvit în închisoare (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 7-16).
Presbiter Iovița Vasile
Utopia alegerilor libere
Metodele de frauda electorala s-au rafinat devenind simultan si mult mai eficiente
Alta dovada aici:
Eu personal nu cred utopia asa ziselor alegeri libere. E un nonsens. Nu da nimeni puterea din mina de bunavoie.
Nu cunosc nici un moment in istorie in care alegerile sa fi schimbat sistemul. Nu-mi amintesc ca, in 1989, actuala clasa politica sa fi pus mina pe putere prin alegeri. Au dat o lovitura de stat, au pus mina violent pe putere dupa care au facut simulacre de alegeri care au iesit asa cum au fost proiectate sa iasa.
In prima faza sistemul functioneaza prin indobitocirea puternica a populatiei prin manipulare, educatie si santaj economic. In aceasta faza se inlocuieste piinea cu circul mediatic si se creaza contradictii artificiale de interese intre diverse paturi sociale apelindu-se la mita sociala (margele colorate in culturile primitive).
Cînd populatiei ii ajunge cutitul la os si acest sistem nu mai functioneaza se renunta complet la orice aparente de democratie si se apeleaza la forta bruta (cum a fost cu anularea turului 2 fara explicatii).
Este o utopie sa credem ca actualul sistem mafiot, care are toate atuurile in mina (putere economica si militara), poate fi rasturnat prin alegeri . Adica sa cistigam un meci organizat de ei, pe terenul lor, dupa regulamentul lor si cu arbitrii lor.
In acest caz utopia este prostie iar prostia este criminala. Asa cum au venit astia la putere asa trebuie sa plece. Nu vor ceda puterea de buna voie.
Nu pleaca ciinele de la macelarie.
Marian A. (Preluare de pe blogul Ion Coja)
Alta dovada aici:
Eu personal nu cred utopia asa ziselor alegeri libere. E un nonsens. Nu da nimeni puterea din mina de bunavoie.
Nu cunosc nici un moment in istorie in care alegerile sa fi schimbat sistemul. Nu-mi amintesc ca, in 1989, actuala clasa politica sa fi pus mina pe putere prin alegeri. Au dat o lovitura de stat, au pus mina violent pe putere dupa care au facut simulacre de alegeri care au iesit asa cum au fost proiectate sa iasa.
In prima faza sistemul functioneaza prin indobitocirea puternica a populatiei prin manipulare, educatie si santaj economic. In aceasta faza se inlocuieste piinea cu circul mediatic si se creaza contradictii artificiale de interese intre diverse paturi sociale apelindu-se la mita sociala (margele colorate in culturile primitive).
Cînd populatiei ii ajunge cutitul la os si acest sistem nu mai functioneaza se renunta complet la orice aparente de democratie si se apeleaza la forta bruta (cum a fost cu anularea turului 2 fara explicatii).
Este o utopie sa credem ca actualul sistem mafiot, care are toate atuurile in mina (putere economica si militara), poate fi rasturnat prin alegeri . Adica sa cistigam un meci organizat de ei, pe terenul lor, dupa regulamentul lor si cu arbitrii lor.
In acest caz utopia este prostie iar prostia este criminala. Asa cum au venit astia la putere asa trebuie sa plece. Nu vor ceda puterea de buna voie.
Nu pleaca ciinele de la macelarie.
Marian A. (Preluare de pe blogul Ion Coja)
Antihriștii se pregătesc să atragă copiii în manifestările lor satanice
Organizatorii festivalului UNTOLD anunță luni lansarea UNTOLD Kids, un proiect inedit care deschide pentru prima dată porțile festivalului și pentru cei mai mici participanți. Noua inițiativă este destinată copiilor cu vârste între 3 și 12 ani.
Evenimentul, integrat în povestea generală a UNTOLD, va găzdui zilnic peste 500 de copii, alături de aproximativ 20.000 de vizitatori – părinți și bunici. Proiectul include patru mini scene tematice, ateliere de muzică, dans, teatru și creație, dar și zone de relaxare pentru adulți și spații gastronomice adaptate celor mici, în cadrul unui spațiu special amenajat de 3.000 de metri pătrați.
Printre atracțiile principale se numără o cabină de DJ pentru începători, o scenă de dans coordonată de instructori specializați, o zonă de balet și operă, precum și ateliere de confecționat instrumente sau design de costume.
UNTOLD Kids se dorește a fi mai mult decât o experiență de festival – este un demers cu miză educațională și socială.
(Preluare)
Evenimentul, integrat în povestea generală a UNTOLD, va găzdui zilnic peste 500 de copii, alături de aproximativ 20.000 de vizitatori – părinți și bunici. Proiectul include patru mini scene tematice, ateliere de muzică, dans, teatru și creație, dar și zone de relaxare pentru adulți și spații gastronomice adaptate celor mici, în cadrul unui spațiu special amenajat de 3.000 de metri pătrați.
Printre atracțiile principale se numără o cabină de DJ pentru începători, o scenă de dans coordonată de instructori specializați, o zonă de balet și operă, precum și ateliere de confecționat instrumente sau design de costume.
UNTOLD Kids se dorește a fi mai mult decât o experiență de festival – este un demers cu miză educațională și socială.
(Preluare)
Antihriștii au făcut primul pas spre desființarea celei mai vechi Mănăstiri a Bisericii noastre
Indubitabil, această intenție mîrșavă există. O dovedește demersul celor două ministere egiptene. S-au sincronizat perfect între ele. A fost un balon de încercare. Justiția a fost sesizată și a dat cîștig de cauză Sfintei Mănăstiri. Deocamdată. E o temporizare.
Academicianul cu zece clase din Craiova, Irineu pseudo-mitropolitul a folosit metoda aceasta cînd, în foarte scurt timp, a desființat Sfanta Mănăstire Frăsinei. Ca să fie și mai convigător, a întemnițat un călugăr, Nicodim, pe care ulterior justiția l-a găsit nevinovat și l-a eliberat. Vă pot spune cu certitudine că Irineu nu-și mai pleacă liniștit capul pe perna sa. Simte el ceva…
Reproduc textele de mai jos, trimise de Doamna Constanța Florea, și fiecare va trage concluziile de rigoare. Dumnezeu apără Biserica Sa și va pune stavilă răutăților antihristice.
Comentariul unei doamne pe ActiveNews (site de opoziție controlată):
„Din surse locale am aflat urmatoarele :
Curtea de Apel Ismailia, Guvernoratul Sinai, a decis ieri 28 mai 2025 că viețuitorii Mănăstirii Sfânta Ecaterina au dreptul să beneficieze de mănăstire și de siturile arheologice religioase din zona Sfânta Ecaterina, statul deținând aceste situri ca proprietate publică. Aceasta având în vedere faptul că viețuitorii mănăstirii sunt prezenți acolo în calitatea lor religioasă și își practică ritualurile religioase sub conducerea episcopului mănăstirii, numit prin Decretul prezidențial nr. 306 din 1974, iar aceste situri arheologice sunt supravegheate de Consiliul Suprem de Antichități.
In anul 2015 a fost deschis un dosar la aceasta Curte, prin care Ministerul Arheologiei si Ministerul Mediului din Egipt au solicitat cateva teritorii apartinand Manastirii Sf Ecaterina din Sinai. Curtea a constituit o comisie si a verificat situatia pe teren, apoi comisia a facut un raport.
Decizia finala a Curtii, emisa ieri, a dat castig de cauza Manastirii Sinai, cele 2 ministere au pierdut procesul.
Ce s-a hotarat ieri:
Patrimoniul Manastirii Sf Ecaterina din Sinai este intangibil si cuprinde, ca drept de folosinta:
– Manastirea propriu-zisa si ce apartine de ea, in interior.
– Capela ortodoxa din varful Muntelui Sinai
– Memorialul / mormantul lui Aron (fratele lui Moise)
– Manastirea Sapte Fete din Oaza Faran
– Alte locatii apartinand manastirii si folosite de manastire.
– Alte locatii cumparate de Manastirea Sf Ecaterina de la Guvernul egiptean, prin contracte directe
– Si multe alte siteuri, pana la aproximativ 50 de proprietati
Mănăstirea trebuie să predea autorităților egiptene alte situri care nu sunt folosite de ei și care nu le sunt utile.
Hotararea este definitiva.
Aceste informatii ne-au fost trimise de Ehab Atteya, ghid de turism din Cairo, care a luat legatura direct cu calugarii Manastirii Sfanta Ecaterina din Sinai – in urma solicitarilor noastre, ca urmare a raspandirii rapide a stirii despre inchiderea acestei oaze de ortodoxie din nordul Africii, cea mai veche manastire ortodoxa activa din lume. Decizia Curtii Ismailia este publica, in limba araba, si a fost de asemenea tradusa de Ehab.
Datorita amplorii pe care a luat-o aceasta stire falsa, clarificari asupra acestei probleme apar in aceasta seara si la emisiunile de stiri din Egipt. Toate aceste stiri vorbesc despre decizia finala a Curtii, respectiv: ”Dreptul de folosinta al terenurilor este al manastirii si al celor ce slujesc in ea” (deci nu se pune problema evacuarii calugarilor), iar specificatia ca ”ramane sub proprietatea statului” se refera la un status-quo al situatiei anterioare.
COMUNICAT al Ministerului de Externe din Egipt: Cu privire la hotărârea judecătorească emisă ieri, 28 mai, privind terenurile din jurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina și zvonurile despre confiscarea mănăstirii și a terenurilor afiliate acesteia, purtătorul de cuvânt oficial al Ministerului Afacerilor Externe a clarificat că această afirmație este complet falsă și că o revizuire a textului integral al hotărârii relevă următoarele fapte.
În primul rând, el a declarat: „Nu s-a făcut absolut niciun rău Mănăstirii Sfânta Ecaterina, siturilor sale arheologice, valorii sale spirituale, statutului său religios sau cimitirelor sale”. Purtătorul de cuvânt a subliniat că această hotărâre judecătorească marchează prima dată când statutul mănăstirii a fost legalizat și statutul său sacru a fost păstrat.
În al doilea rând, în ciuda existenței unor situri suplimentare pentru care au fost semnate contracte cu autoritățile locale, chiar dacă acestea sunt considerate rezervații naturale, pentru a păstra valoarea spirituală și înaltul statut religios al mănăstirii, hotărârea instanței a permis călugărilor mănăstirii să continue să beneficieze de aceasta și de siturile religioase și arheologice din zonă.
Purtătorul de cuvânt oficial a explicat că decizia instanței a indicat existența unor zone izolate ale rezervațiilor naturale, departe de mănăstire și nelocuite, pentru care nu au fost furnizate dovezi de proprietate sau posesie și, prin urmare, acestea sunt considerate terenuri de stat.
Purtătorul de cuvânt oficial a subliniat necesitatea acurateței și evitarea emiterii unor judecăți false sau preconcepute înainte de a revizui textul integral al hotărârii instanței. De asemenea, el a subliniat importanța capitală de a nu jigni relațiile strânse, fraterne și istorice care leagă Egiptul de națiunea sa prietenă, Grecia, de-a lungul secolelor.
Academicianul cu zece clase din Craiova, Irineu pseudo-mitropolitul a folosit metoda aceasta cînd, în foarte scurt timp, a desființat Sfanta Mănăstire Frăsinei. Ca să fie și mai convigător, a întemnițat un călugăr, Nicodim, pe care ulterior justiția l-a găsit nevinovat și l-a eliberat. Vă pot spune cu certitudine că Irineu nu-și mai pleacă liniștit capul pe perna sa. Simte el ceva…
Reproduc textele de mai jos, trimise de Doamna Constanța Florea, și fiecare va trage concluziile de rigoare. Dumnezeu apără Biserica Sa și va pune stavilă răutăților antihristice.
Comentariul unei doamne pe ActiveNews (site de opoziție controlată):
„Din surse locale am aflat urmatoarele :
Curtea de Apel Ismailia, Guvernoratul Sinai, a decis ieri 28 mai 2025 că viețuitorii Mănăstirii Sfânta Ecaterina au dreptul să beneficieze de mănăstire și de siturile arheologice religioase din zona Sfânta Ecaterina, statul deținând aceste situri ca proprietate publică. Aceasta având în vedere faptul că viețuitorii mănăstirii sunt prezenți acolo în calitatea lor religioasă și își practică ritualurile religioase sub conducerea episcopului mănăstirii, numit prin Decretul prezidențial nr. 306 din 1974, iar aceste situri arheologice sunt supravegheate de Consiliul Suprem de Antichități.
In anul 2015 a fost deschis un dosar la aceasta Curte, prin care Ministerul Arheologiei si Ministerul Mediului din Egipt au solicitat cateva teritorii apartinand Manastirii Sf Ecaterina din Sinai. Curtea a constituit o comisie si a verificat situatia pe teren, apoi comisia a facut un raport.
Decizia finala a Curtii, emisa ieri, a dat castig de cauza Manastirii Sinai, cele 2 ministere au pierdut procesul.
Ce s-a hotarat ieri:
Patrimoniul Manastirii Sf Ecaterina din Sinai este intangibil si cuprinde, ca drept de folosinta:
– Manastirea propriu-zisa si ce apartine de ea, in interior.
– Capela ortodoxa din varful Muntelui Sinai
– Memorialul / mormantul lui Aron (fratele lui Moise)
– Manastirea Sapte Fete din Oaza Faran
– Alte locatii apartinand manastirii si folosite de manastire.
– Alte locatii cumparate de Manastirea Sf Ecaterina de la Guvernul egiptean, prin contracte directe
– Si multe alte siteuri, pana la aproximativ 50 de proprietati
Mănăstirea trebuie să predea autorităților egiptene alte situri care nu sunt folosite de ei și care nu le sunt utile.
Hotararea este definitiva.
Aceste informatii ne-au fost trimise de Ehab Atteya, ghid de turism din Cairo, care a luat legatura direct cu calugarii Manastirii Sfanta Ecaterina din Sinai – in urma solicitarilor noastre, ca urmare a raspandirii rapide a stirii despre inchiderea acestei oaze de ortodoxie din nordul Africii, cea mai veche manastire ortodoxa activa din lume. Decizia Curtii Ismailia este publica, in limba araba, si a fost de asemenea tradusa de Ehab.
Datorita amplorii pe care a luat-o aceasta stire falsa, clarificari asupra acestei probleme apar in aceasta seara si la emisiunile de stiri din Egipt. Toate aceste stiri vorbesc despre decizia finala a Curtii, respectiv: ”Dreptul de folosinta al terenurilor este al manastirii si al celor ce slujesc in ea” (deci nu se pune problema evacuarii calugarilor), iar specificatia ca ”ramane sub proprietatea statului” se refera la un status-quo al situatiei anterioare.
COMUNICAT al Ministerului de Externe din Egipt: Cu privire la hotărârea judecătorească emisă ieri, 28 mai, privind terenurile din jurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina și zvonurile despre confiscarea mănăstirii și a terenurilor afiliate acesteia, purtătorul de cuvânt oficial al Ministerului Afacerilor Externe a clarificat că această afirmație este complet falsă și că o revizuire a textului integral al hotărârii relevă următoarele fapte.
În primul rând, el a declarat: „Nu s-a făcut absolut niciun rău Mănăstirii Sfânta Ecaterina, siturilor sale arheologice, valorii sale spirituale, statutului său religios sau cimitirelor sale”. Purtătorul de cuvânt a subliniat că această hotărâre judecătorească marchează prima dată când statutul mănăstirii a fost legalizat și statutul său sacru a fost păstrat.
În al doilea rând, în ciuda existenței unor situri suplimentare pentru care au fost semnate contracte cu autoritățile locale, chiar dacă acestea sunt considerate rezervații naturale, pentru a păstra valoarea spirituală și înaltul statut religios al mănăstirii, hotărârea instanței a permis călugărilor mănăstirii să continue să beneficieze de aceasta și de siturile religioase și arheologice din zonă.
Purtătorul de cuvânt oficial a explicat că decizia instanței a indicat existența unor zone izolate ale rezervațiilor naturale, departe de mănăstire și nelocuite, pentru care nu au fost furnizate dovezi de proprietate sau posesie și, prin urmare, acestea sunt considerate terenuri de stat.
Purtătorul de cuvânt oficial a subliniat necesitatea acurateței și evitarea emiterii unor judecăți false sau preconcepute înainte de a revizui textul integral al hotărârii instanței. De asemenea, el a subliniat importanța capitală de a nu jigni relațiile strânse, fraterne și istorice care leagă Egiptul de națiunea sa prietenă, Grecia, de-a lungul secolelor.
Sfantul Cuvios Isachie Mărturisitorul
Scriind Episcopului Timotei al Efesului, Sfântul Apostol Pavel ne face să fim prevăzători şi atenţi la o primejdie prezentă întotdeauna în lume: ,,Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de Credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor’’ (I Timotei 4, 1). Învăţăturile demonilor sunt, iubite cititorule, ereziile pierzătoare de suflete. Ereziile sunt strâmbări ale Revelaţiei Dumnezeieşti, denaturări voite ale adevărurilor mântuitoare, propovăduite de Sfânta Biserică Ortodoxă. Diavolii izvodesc ereziile şi le răspândesc în lume prin slujitorii lor, care întotdeauna se prezintă drept slujitori ai lui Hristos.
În secolul IV după Naşterea Mântuitorului, un anume Arie a plecat urechea spre îndemnul diavolului şi a propovăduit erezia care nega Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Această erezie s-a întins ca o molimă şi a produs multă tulburare în Biserică. Ca să aibă putere şi mai mare, ereticii au atras în rătăcirea lor şi pe împăraţi. Aşa bunăoară, împăratul Valens a trecut de partea ereticilor şi a închis multe biserici, altele le-a dărâmat, iar pe unele le-a transformat în grajduri de cai, aşa încât să nu se mai săvârşească în ele Dumnezeieştile Slujbe.
Atunci s-a ridicat Cuviosul Isachie, pe care-l pomenim în această zi, şi a cerut lui Valens: ,,Împărate, deschide bisericile celor dreptcredincioşi şi Dumnezeu îţi va îndrepta bine calea înaintea ta’’. După multe stăruinţe, împăratul a vrut să asculte glasul Sfântului, însă, ca de obicei, s-a găsit unul vătămat de arianism care l-a întors de la sfatul cel bun al stareţului Isachie. Sfântului i-a făcut multă necinste şi l-a alungat batjocoritor. Era înainte de o înfruntare militară dintre grecii lui Valens şi barabari. Dumnezeu a rânduit desfăşurarea lucrurilor după înţelepciunea Sa cea de negrăit, şi grecii au fost înfrânţi. Valens a fugit însoţit de doi sfetnici şi, fiind foarte obosit, s-a ascuns într-o grămadă de paie. Barbarii care-i urmăreau au prins de veste, au venit şi au aprins paiele, astfel că împăratul a pierit, fiind pedepsit de Dumnezeu pentru păcatele cele grele îndreptate împotriva Sfintei Biserici (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 475-479).
Ceea ce a făcut împăratul Valens a fost un precedent din vechime, căci această faptă nesăbuită o regăsim mai târziu în istorie la marii criminali ai omenirii Lenin, Stalin şi Ceauşescu. Am trăit vremurile de dinainte de 1989 când dictatorul român păgân a darâmat multe biserici în Bucureşti, mânat de o megalomanie devastatoare. Pe lângă toate acestea, mai avea pretenţia să fie pomenit la Slujbele Bisericii, nu pentru că avea vreo fărâmă de credinţă, ci pentru a dovedi cât de mult îl iubeşte poporul român, călcat în picioare. Sunt acestea lecţii ale istoriei, din care puţini sunt dispuşi să înveţe.
Presbiter Iovița Vasile
În secolul IV după Naşterea Mântuitorului, un anume Arie a plecat urechea spre îndemnul diavolului şi a propovăduit erezia care nega Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Această erezie s-a întins ca o molimă şi a produs multă tulburare în Biserică. Ca să aibă putere şi mai mare, ereticii au atras în rătăcirea lor şi pe împăraţi. Aşa bunăoară, împăratul Valens a trecut de partea ereticilor şi a închis multe biserici, altele le-a dărâmat, iar pe unele le-a transformat în grajduri de cai, aşa încât să nu se mai săvârşească în ele Dumnezeieştile Slujbe.
Atunci s-a ridicat Cuviosul Isachie, pe care-l pomenim în această zi, şi a cerut lui Valens: ,,Împărate, deschide bisericile celor dreptcredincioşi şi Dumnezeu îţi va îndrepta bine calea înaintea ta’’. După multe stăruinţe, împăratul a vrut să asculte glasul Sfântului, însă, ca de obicei, s-a găsit unul vătămat de arianism care l-a întors de la sfatul cel bun al stareţului Isachie. Sfântului i-a făcut multă necinste şi l-a alungat batjocoritor. Era înainte de o înfruntare militară dintre grecii lui Valens şi barabari. Dumnezeu a rânduit desfăşurarea lucrurilor după înţelepciunea Sa cea de negrăit, şi grecii au fost înfrânţi. Valens a fugit însoţit de doi sfetnici şi, fiind foarte obosit, s-a ascuns într-o grămadă de paie. Barbarii care-i urmăreau au prins de veste, au venit şi au aprins paiele, astfel că împăratul a pierit, fiind pedepsit de Dumnezeu pentru păcatele cele grele îndreptate împotriva Sfintei Biserici (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 475-479).
Ceea ce a făcut împăratul Valens a fost un precedent din vechime, căci această faptă nesăbuită o regăsim mai târziu în istorie la marii criminali ai omenirii Lenin, Stalin şi Ceauşescu. Am trăit vremurile de dinainte de 1989 când dictatorul român păgân a darâmat multe biserici în Bucureşti, mânat de o megalomanie devastatoare. Pe lângă toate acestea, mai avea pretenţia să fie pomenit la Slujbele Bisericii, nu pentru că avea vreo fărâmă de credinţă, ci pentru a dovedi cât de mult îl iubeşte poporul român, călcat în picioare. Sunt acestea lecţii ale istoriei, din care puţini sunt dispuşi să înveţe.
Presbiter Iovița Vasile
Când minciuna stă la loc de cinste…
Când lumea ignoră Calea, Adevărul și Viața, Care este Hristos, atunci tatăl minciunii, adică necuratul, știe că e momentul să acționeze. Câinii de pază dorm ori se lasă ademeniți de vreo coajă de pâine de la slugile necuratului și tac. Dar să nu jignim câinii! Aceștia nu latră la propriul stăpân și nici nu-l mușcă.
În rugăciunea ,,Împărate ceresc”, noi Îl chemăm pe Duhul Sfânt să Se sălășluiască în noi și să ne curățească de toată întinăciunea pentru a putea distinge lucrurarea lui Dumnezeu de lucrarea necuratului, Adevărul de minciună. Dacă nu-L chemăm sau dacă nu-i pregătim o inimă curată, El nu vine. Să nu cumva să credem că prin puterea noastră ne putem apăra de minciună întotdeauna! Necuratul i-a păcălit chiar și pe Adam și Eva! Și astfel ei au fost izgoniți din Rai. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nu observăm întotdeauna minciuna la timp.
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos ne-a avertizat că în vremurile din urmă oamenii îl vor întrece în viclenie pe necuratul. Acest lucru îl vedem deja întâmplându-se. Fără mustrări de cuget și fără conștiința că minciuna care aduce pagube aproapelui ar fi un păcat. Dimpotrivă, mincinosul ipocrit a ajuns să se pretindă apărător al Adevărului, iar mincinosul sadea – pur și simplu să-L sfideze fățiș.
Dar să nu uităm spusele proorocului:
,,Vai de cei ce numesc întunericul lumină și lumina întuneric, de cei ce spun că amarul este dulce și dulcele amar.” (Isaia 5, 20)
Și nici cuvintele proorocului David:
,,Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat! S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Psalmul 61, 3-11)
Minciuna face parte din categoria păcatelor mari care se situează ca nivel de gravitate imediat după păcatele de moarte. După cum spunea Sfântul Ioan Scărarul, renunțarea obiceiul de a minți este un semn de sănătate sufletească. Înșelarea semenilor prin minciună presupune încălcarea poruncii evanghelice privind iubirea aproapelui.
Minciuna este asociată din ce în ce mai mult cu hula care întrece din ce în ce mai mult limitele. Sfidarea lui Dumnezeu prin promovarea păcatului reprezintă hulă împotriva Duhului Sfânt. De ce? Pentru că tinerilor le sunt prezentate păcate grave ca fiind cumva admise de Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne spune să iubim virtutea, nu păcatul.
Despre hula împotriva Duhului Sfânt, Însuși Mântuitorul ne spune:
,,cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică. (Marcu, 3, 29)
și
,, Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” (Matei, 18, 7)
Când minciuna s-a însoțit cu hula împotriva Duhului Sfânt și cu ipocrizia, au apărut schisme și secte care ulterior au fost numite ,,biserici”, s-a falsificat știința pentru a face cât mai mulți ucenici ai necuratului, a fost promovat păcatul iubirii de arginți în locul iubirii lui Dumnezeu, au fost dezincriminate păcate grave, au fost prigoniți cei care au apărat valorile creștine…
Dar Hristos ne-a învățat să avem încredere în triumful Adevărului, chiar și în împrejurări potrivnice:
,,Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei, 10, 24-28)
Sora Pelaghia
În rugăciunea ,,Împărate ceresc”, noi Îl chemăm pe Duhul Sfânt să Se sălășluiască în noi și să ne curățească de toată întinăciunea pentru a putea distinge lucrurarea lui Dumnezeu de lucrarea necuratului, Adevărul de minciună. Dacă nu-L chemăm sau dacă nu-i pregătim o inimă curată, El nu vine. Să nu cumva să credem că prin puterea noastră ne putem apăra de minciună întotdeauna! Necuratul i-a păcălit chiar și pe Adam și Eva! Și astfel ei au fost izgoniți din Rai. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nu observăm întotdeauna minciuna la timp.
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos ne-a avertizat că în vremurile din urmă oamenii îl vor întrece în viclenie pe necuratul. Acest lucru îl vedem deja întâmplându-se. Fără mustrări de cuget și fără conștiința că minciuna care aduce pagube aproapelui ar fi un păcat. Dimpotrivă, mincinosul ipocrit a ajuns să se pretindă apărător al Adevărului, iar mincinosul sadea – pur și simplu să-L sfideze fățiș.
Dar să nu uităm spusele proorocului:
,,Vai de cei ce numesc întunericul lumină și lumina întuneric, de cei ce spun că amarul este dulce și dulcele amar.” (Isaia 5, 20)
Și nici cuvintele proorocului David:
,,Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat! S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Psalmul 61, 3-11)
Minciuna face parte din categoria păcatelor mari care se situează ca nivel de gravitate imediat după păcatele de moarte. După cum spunea Sfântul Ioan Scărarul, renunțarea obiceiul de a minți este un semn de sănătate sufletească. Înșelarea semenilor prin minciună presupune încălcarea poruncii evanghelice privind iubirea aproapelui.
Minciuna este asociată din ce în ce mai mult cu hula care întrece din ce în ce mai mult limitele. Sfidarea lui Dumnezeu prin promovarea păcatului reprezintă hulă împotriva Duhului Sfânt. De ce? Pentru că tinerilor le sunt prezentate păcate grave ca fiind cumva admise de Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne spune să iubim virtutea, nu păcatul.
Despre hula împotriva Duhului Sfânt, Însuși Mântuitorul ne spune:
,,cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică. (Marcu, 3, 29)
și
,, Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” (Matei, 18, 7)
Când minciuna s-a însoțit cu hula împotriva Duhului Sfânt și cu ipocrizia, au apărut schisme și secte care ulterior au fost numite ,,biserici”, s-a falsificat știința pentru a face cât mai mulți ucenici ai necuratului, a fost promovat păcatul iubirii de arginți în locul iubirii lui Dumnezeu, au fost dezincriminate păcate grave, au fost prigoniți cei care au apărat valorile creștine…
Dar Hristos ne-a învățat să avem încredere în triumful Adevărului, chiar și în împrejurări potrivnice:
,,Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei, 10, 24-28)
Sora Pelaghia
Scene grobiene între Nimeni și Pseudo
Nu știu alții cum sunt, dar eu cînd văd filmulețul acela de la instalarea tirifliciului în fotoliul de președinte al Țării, mă cufund într-o tristețe apăsătoare ca o piatră de moară. Cred că ați văzut acele secvențe penibile, grotești, în centrul lor fiind acest om ridicol, neajutorat, umflîndu-se în pene – iată, cine sunt eu! – trecînd prin mulțimea din sala parlamentului, imediat după ceremonia aceea regizată tot de ei.
Primul care-i iese în cale, rabinul. Scurt schimb de cuvinte între ei părînd a spune ,,totul este în regulă, a ieșit cum am vrut noi,,. Așa este. Cel mai slab și mai caraghios intre candidații la președinție, este uns în cea mai înaltă funcție a Romaniei! Doamne Dumnezeule, mult am greșit înaintea Ta!
Tiriflici se întoarce, îl vede pe șeful papistașilor stînd cu spatele și cu un gest lipsit cea mai elementară bună-cuviință, îl bate pe la spate, omul se întoarce și intră în dialog.
La doi pași, Daniel tocmai își lepăda veșmintele cu grăbire, probabil că oficiase vreo slujbă, și așteaptă să-i vină rîndul. Numai că proaspătul president îl ignoră ostentativ. Patriarhul insistă, cerșește strîngerea de mînă care i se refuză. Penibilul atinge cote inimaginabile. Tiriflici se îndreaptă spre prințesa Margareta – toți o apă ș-un pămînt – , iar Daniel rămîne consternat. Uitați-vă la expresia feței lui. Uluitoare! Bine i-a făcut, am gîndit, merită să fie umilit de nimea-n drum. Așa-ți trebuie, Daniele!
Este bine că ni s-au dat aceste secvențe. Ele ne arată exact locul unde se situează pseudo-patriarhul Daniel. O slugă docilă, nebăgată în seamă, care execută orbește ordinele stăpînilor. De-acum înainte și Tiriflici Dan va fi printre cei care-i vor da porunci. Ne place, nu ne place aceasta este realitatea.
Întărește, Dumnezeule, Sfanta și Dreapta Credință a dreptmăritorilor creștini și Sfantă Biserica Ta o păzește în veacul veacului. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
Primul care-i iese în cale, rabinul. Scurt schimb de cuvinte între ei părînd a spune ,,totul este în regulă, a ieșit cum am vrut noi,,. Așa este. Cel mai slab și mai caraghios intre candidații la președinție, este uns în cea mai înaltă funcție a Romaniei! Doamne Dumnezeule, mult am greșit înaintea Ta!
Tiriflici se întoarce, îl vede pe șeful papistașilor stînd cu spatele și cu un gest lipsit cea mai elementară bună-cuviință, îl bate pe la spate, omul se întoarce și intră în dialog.
La doi pași, Daniel tocmai își lepăda veșmintele cu grăbire, probabil că oficiase vreo slujbă, și așteaptă să-i vină rîndul. Numai că proaspătul president îl ignoră ostentativ. Patriarhul insistă, cerșește strîngerea de mînă care i se refuză. Penibilul atinge cote inimaginabile. Tiriflici se îndreaptă spre prințesa Margareta – toți o apă ș-un pămînt – , iar Daniel rămîne consternat. Uitați-vă la expresia feței lui. Uluitoare! Bine i-a făcut, am gîndit, merită să fie umilit de nimea-n drum. Așa-ți trebuie, Daniele!
Este bine că ni s-au dat aceste secvențe. Ele ne arată exact locul unde se situează pseudo-patriarhul Daniel. O slugă docilă, nebăgată în seamă, care execută orbește ordinele stăpînilor. De-acum înainte și Tiriflici Dan va fi printre cei care-i vor da porunci. Ne place, nu ne place aceasta este realitatea.
Întărește, Dumnezeule, Sfanta și Dreapta Credință a dreptmăritorilor creștini și Sfantă Biserica Ta o păzește în veacul veacului. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
O, Împărăție!…
Hristos ne spune că Împărăția Cerurilor este sau ar trebui să fie înăuntrul nostru. ( cf. Luca, 17, 21)
Nu oricum, ci dacă facem voia Sa. Altminteri găzduim în inimile noastre duhurile cele viclene în locul Duhului Sfânt.
Din Apocalipsă, capitolul 21, versetul 8, aflăm că ,,partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.”
Chiar ortodocși fiind, spovediți și împărtășiți, observăm că în mod practic este destul de greu de luptat, de exemplu, cu păcatul mândriei, păcat care duce multe sufletele spre iad în aceste vremuri. Mândria trece adesea neobservată și chiar nespovedită, fapt care influențează lumea întreagă în cele din urmă.
Sfântul Grigorie Dialogul spune despre mândrie astfel: ,, Mândria, împărăteasă a tot păcatul, îndată ce va birui pe om va robi inima lui, îl dă sub stăpânirea celor șapte păcate de moarte ca să-l omoare.”
Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina spune:
,,Sunt păcate de moarte și păcate care nu sunt de moarte: cele de moarte sunt cele pentru care, dacă nu te vei pocăi și te va afla moartea, vei merge în iad; iar dacă te vei pocăi, atunci îndată ți se vor ierta. Se numește păcat de moarte pentru că din pricina lui moare sufletul și poate să învieze doar prin pocăință.”
Păcatele de moarte sunt: mândria, iubirea de argint, curvia, mânia, lăcomia pântecelui, invidia și lenea.
Ne dăm seama că avem în noi păcatul mândriei dacă:
1)credem că e meritul nostru că avem daruri duhovnicești (facerea de minuni, prorocia etc.) sau daruri ale firii (priceperea, frumusețea, puterea etc.);
2) credem că le avem de la Dumnezeu, dar ni se cuvin;
3) credem că avem niște bunătăți pe care nu le avem;
4)dorim cinstire și îi defăimăm pe ceilalți;
5) defăimăm ceea ce au legiuit Sfinții Părinți. (Cf. Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 50)
,,Ramurile mândriei și fiicele ei, sunt douăsprezece: iscodirea, trufia, slava deșartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălțarea cu mintea, pregetarea, mărturisirea cea făţarnică, lepădarea de credinţă, voia slobodă, și cea de pe urmă: deprinderea păcatului care cuprinde o oarecare defăimare a poruncilor lui Dumnezeu”. (Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 50)
Pe măsură ce biruim mândria și fiicele acesteia, luptăm mai ușor cu toate păcatele, iar Duhul Sfânt poate să ne aducă pacea lui Hristos în inimi, chiar și în împrejurări potrivnice.
Dumnezeu să ne ajute să luptăm pentru cele veșnice mai mult decât pentru cele vremelnice pentru ca Împărăția Cerurilor să fie înăuntrul nostru! Amin.
Sora Pelaghia
Balabusta care ne batjocorește. Cloaca care s-a format în spațiul Ortodox Roman
Există o cloacă în care s-au amestecat scursorile venite de aiurea, cu cele autohtone. Emană o putoare insuportabilă, de care e bine să te ții departe, pentru că oricum nu vei putea sta în apropierea ei. Aceste scursori sunt mediatizate cu perseverență. Vrei, nu vrei, îți intră în casă prin televiziunile aservite sistemului antihristic, sau prin internet.
Despre CTP am scris de mai multe ori. Acest individ cu fizionomie de criminal în serie, care te înspăimîntă, se ridică împotriva Bisericii Neamului, cea Ortodoxă Romană cu o cutezanță diabolică. Nu vreau să-l mai amintesc, din motive de igienă morală.
Ce să mai zic de figura sinistră, cum supărare-i zice?,.. Horia Roman Patapievici. Individul acesta abject, spurcat, care a ocupat funcții în instituțiile Statului, ne batjocorește în Țara nostră cu o nerușinare, cu o nesimțire, știind prea bine că nimeni nu se poate atinge de el. Deocamdată. Cînd Dumnezeu va da de pămînt cu el, vom scăpa de un damf spurcat.
Acum vreau să vorbesc de o altă panaramă din spațiul romanesc: A-li-na Mun-giu-Pipi-di. Creatura asta ciudată iese periodic la televiziuni, ascunzîndu-și gușa aceea dezagreabilă îndărătul unui acoperămînt. Gura spurcată îi este însă liberă, și de acolo slobozește (sau sloboade) tot felul de mizerii, coapte în mintea sa bolnavă, împotriva Romanismului. ,,Să luăm bani de la biserici’’. Luați-i, cucoano, și burdușiți-vă buzunarele fără fund, pentru că banul este dumnezeul vostru.
Prin 2005, această ființă ciudată ne-a batjocorit cu piesa Evangheliștii, pusă în scenă inainte de Marea Sărbătoare a Nașterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Balabusta asta nu mai are niciun fel de opreliști. Știindu-se la adăpostul antihriștilor, ne spurcă (vrea să ne spurce!), cu toate izvodirile maladive ale minții sale, stăpînită de puterile cele întunecate ale iadului. Timpul se scurge repede. Doamne, parcă văd cum se vor prăbuși potrivnicii Tăi.
Presbiter Iovița Vasile
Despre CTP am scris de mai multe ori. Acest individ cu fizionomie de criminal în serie, care te înspăimîntă, se ridică împotriva Bisericii Neamului, cea Ortodoxă Romană cu o cutezanță diabolică. Nu vreau să-l mai amintesc, din motive de igienă morală.
Ce să mai zic de figura sinistră, cum supărare-i zice?,.. Horia Roman Patapievici. Individul acesta abject, spurcat, care a ocupat funcții în instituțiile Statului, ne batjocorește în Țara nostră cu o nerușinare, cu o nesimțire, știind prea bine că nimeni nu se poate atinge de el. Deocamdată. Cînd Dumnezeu va da de pămînt cu el, vom scăpa de un damf spurcat.
Acum vreau să vorbesc de o altă panaramă din spațiul romanesc: A-li-na Mun-giu-Pipi-di. Creatura asta ciudată iese periodic la televiziuni, ascunzîndu-și gușa aceea dezagreabilă îndărătul unui acoperămînt. Gura spurcată îi este însă liberă, și de acolo slobozește (sau sloboade) tot felul de mizerii, coapte în mintea sa bolnavă, împotriva Romanismului. ,,Să luăm bani de la biserici’’. Luați-i, cucoano, și burdușiți-vă buzunarele fără fund, pentru că banul este dumnezeul vostru.
Prin 2005, această ființă ciudată ne-a batjocorit cu piesa Evangheliștii, pusă în scenă inainte de Marea Sărbătoare a Nașterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Balabusta asta nu mai are niciun fel de opreliști. Știindu-se la adăpostul antihriștilor, ne spurcă (vrea să ne spurce!), cu toate izvodirile maladive ale minții sale, stăpînită de puterile cele întunecate ale iadului. Timpul se scurge repede. Doamne, parcă văd cum se vor prăbuși potrivnicii Tăi.
Presbiter Iovița Vasile
Sinoadele Ecumenice şi conciliile papistașilor
Istoria Bisericii lui Iisus Hristos consemnează şapte Sfinte Sinoade Ecumenice. Convocarea acestora a fost necesară din pricina ereziilor care au tulburat viaţa bisericească, începând cu secolul al IV-lea până în secolul al VIII-lea. Părinţii sinodali ai Bisericii au condamnat pe eretici şi au statornicit învăţătura adevărată, aşa cum a fost ea împărtăşită oamenilor prin Revelaţia Dumnezeiască.
Trebuie să remarcăm că toate cele şapte Soboare a toată lumea au avut loc în Răsărit. Niciunul dintre ele nu a fost convocat sau prezidat de episcopii Romei, aceştia fiind reprezentaţi de un număr infim de delegaţi, cum vom vedea în continuare, care n-au avut contribuţii majore la desfăşurarea lucrărilor. Sinoadele despre care vorbim n-au fost convocate apriori ca Ecumenice. Abia după ce au fost receptate ca atare de Biserică, au fost declarate Ecumenice. Papii au avut uneori reţineri şi rezerve în receptarea hotărârilor Sinoadelor Ecumenice, dar până la urmă au consimţit, încât catolicii le recunosc fără excepţie, chiar dacă ulterior au ţinut sinoade proprii, pe care le-au decretat a fi ecumenice. Istoricii catolici nu vorbesc despre receptare de către papi, ci de aprobare, ca şi cum de această aprobare ar depinde sau nu validitatea unui Sinod Ecumenic.
Faptul că episcopii Romei n-au fost prezenţi la niciunul din cele şapte Sinoade Ecumenice, având doar reprezentări extrem de reduse, iar la Sinodul II Ecumenic papa Damasus I nici măcar n-a fost reprezentat, arată cât de absurdă este pretenţia acestora după care nici un sinod nu poate fi convocat decât de pontiful roman şi nu are valabilitate decât în momentul aprobării sale. Redăm mai jos lista celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, cu un minim de precizări lămuritoare:
1.Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325. A fost convocat de împăratul Constantin cel Mare pentru combaterea ereziei lui Arie. Tradiţia a consacrat numărul de 318 Părinţi sinodali. Papa Silvestru I (314-335) a fost reprezentat doar de doi preoţi, Vitus şi Vincenţiu din Roma.
2. Sinodul II Ecumenic, Constantinopol, 381. Convocarea a făcut-o împăratul Teodosie cel Mare. Lucrările au fost prezidate la început de Meletie al Antiohiei, fiind cel mai vârstnic, apoi, după moartea subită a acestuia, de Sfântul Grigorie de Nazians, episcopul Constantinopolului. După o vreme, Sfântul Grigorie de Nazians s-a retras, preşedinţia revenindu-i succesorului său pe scaunul din Constantinopol, Nectarie. A fost combătută erezia pnevmatomahă a lui Macedonie. Au participat peste 150 de episcopi. Papa Damasus I (366-384) nu avut nici un reprezentant şi a refuzat să recunoască canoanele Sinodului. Mult mai târziu, papii Virgiliu (537-555), Pelagiu II (579-590) şi Grigorie cel Mare (590-604) au recunoscut Sinodul II Ecumenic, fiind astfel încheiată receptarea acestuia de către Biserică.
– Sinodul III Ecumenic, Efes, 431. Au participat 198 de episcopi, cărora li s-au mai adăugat, între timp, şi alţii. Sinodul avea ca misiune principală combaterea ereziei lui Nestorie privind persoana Sfintei Fecioare Maria. Celestin, episcopul Romei a trimis pe episcopii Arcadie şi Proiect, şi pe preotul Filip, cu mandatul de a se alătura Sfântului Ciril al Alexandriei.
– Sinodul IV Ecumenic, Calcedon, 451. Numărul participanţilor a fost crescător, de la 520 iniţial, la 630 de episcopi, având cea mai numeroasă prezenţă dintre cele şapte Sinoade Ecumenice. Papa Leon cel Mare (440-461) a trimis o delegaţie formată din episcopii Paschasinus de Lilybaeum, Lucentius şi Iulian de Cos, şi preoţii Bonifacius şi Vasile. Sinodul a dezbătut asupra ereziei monofizite a lui Eutihie şi Dioscor al Alexandriei.
– Sinodul V Ecumenic, Constantinopol, 553. A condamnat învăţăturile eretice ale lui Origen şi pe susţinătorii lui. S-au întrunit 165 de episcopi. Papa Virgilius (537-555) a refuzat să participe, invocând motive de sănătate. A trimis totuşi 8 episcopi care s-au adăugat răsăritenilor.
– Sinodul VI Ecumenic, Constantinopol, 680-681. Au participat 174 de episcopi care au condamnat erezia numită monotelism. De remarcat că papa Honoriu a fost anatemizat ca eretic, acesta fiind un argument de neînlăturat împotriva pretinsei infailibilităţi a episcopilor Romei.
– Sinodul VII Ecumenic, Niceea, 787. A fost necesară reunirea acestuia din pricina luptei împotriva sfintelor icoane, numită şi iconoclasm. Au participat între 330 şi 367 de episcopi. Papa Adrian I (772-795) a avut ca reprezentanţi pe arhipresbiterul Petru şi abatele Petru.
Sfânta Biserică Ortodoxă a rămas credincioasă acestor şapte Sinoade Ecumenice. După schisma din 1054, catolicii eretici s-au manifestat, în frunte cu papa, ca adevărata şi singura Biserică a lui Hristos. În acest sens, ei au decretat drept Ecumenice încă patrusprezece concilii, deşi acestea au dat hotărâri contrare Sinoadelor Ecumenice, recunoscute totuşi de apuseni. Reproducem lista acestor concilii după Tertulian Langa, Dicţionar Teologic Creştin din perspectiva Ecumenismului Catolic, Ed. Dacia, Cluj, 1997, p. 54-55:
1. Constantinopol III (869-870), ,,confirmat’’ de Hadrian II
2. Lateran I (1123), ,,confirmat’’ de Calixt II
3. Lateran II (1139), ,,confirmat’’ de Inocenţiu II
4. Lateran III (1179), ,,confirmat’’ de Alexandru III
5. Lateran IV (1215), ,,confirmat’’ de Inocenţiu III
6. Lyon I (1245), ,,confirmat’’ de Inocenţiu IV
7. Lyon II (1274), ,,confirmat’’ de GrigoreX
8. Vienne (1311), ,,confirmat’’ de Clement V
9. Constanţa (1414-1418), ,,confirmat’’ de Martin
10. Basel-Ferara-Florenţa (1431-1445), ,,confirmat’’ de Eugen IV
11. Lateran V (1512-1517), ,,confirmat’’ de Leon X
12. Trento (1545-1563), ,,confirmat’’ de Pius IV
13. Vatican I (1869-1870), ,,confirmat’’ de Pius IX
14. Vatican II (1962-1965), ,,confirmat’’ de Paul VI.
Această adevărată inflaţie de concilii arată tendinţa nesăbuită şi despotică a pontifilor eretici de la Vatican de a domina toată lumea creştină.
Presbiter Iovița Vasile
Trebuie să remarcăm că toate cele şapte Soboare a toată lumea au avut loc în Răsărit. Niciunul dintre ele nu a fost convocat sau prezidat de episcopii Romei, aceştia fiind reprezentaţi de un număr infim de delegaţi, cum vom vedea în continuare, care n-au avut contribuţii majore la desfăşurarea lucrărilor. Sinoadele despre care vorbim n-au fost convocate apriori ca Ecumenice. Abia după ce au fost receptate ca atare de Biserică, au fost declarate Ecumenice. Papii au avut uneori reţineri şi rezerve în receptarea hotărârilor Sinoadelor Ecumenice, dar până la urmă au consimţit, încât catolicii le recunosc fără excepţie, chiar dacă ulterior au ţinut sinoade proprii, pe care le-au decretat a fi ecumenice. Istoricii catolici nu vorbesc despre receptare de către papi, ci de aprobare, ca şi cum de această aprobare ar depinde sau nu validitatea unui Sinod Ecumenic.
Faptul că episcopii Romei n-au fost prezenţi la niciunul din cele şapte Sinoade Ecumenice, având doar reprezentări extrem de reduse, iar la Sinodul II Ecumenic papa Damasus I nici măcar n-a fost reprezentat, arată cât de absurdă este pretenţia acestora după care nici un sinod nu poate fi convocat decât de pontiful roman şi nu are valabilitate decât în momentul aprobării sale. Redăm mai jos lista celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, cu un minim de precizări lămuritoare:
1.Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325. A fost convocat de împăratul Constantin cel Mare pentru combaterea ereziei lui Arie. Tradiţia a consacrat numărul de 318 Părinţi sinodali. Papa Silvestru I (314-335) a fost reprezentat doar de doi preoţi, Vitus şi Vincenţiu din Roma.
2. Sinodul II Ecumenic, Constantinopol, 381. Convocarea a făcut-o împăratul Teodosie cel Mare. Lucrările au fost prezidate la început de Meletie al Antiohiei, fiind cel mai vârstnic, apoi, după moartea subită a acestuia, de Sfântul Grigorie de Nazians, episcopul Constantinopolului. După o vreme, Sfântul Grigorie de Nazians s-a retras, preşedinţia revenindu-i succesorului său pe scaunul din Constantinopol, Nectarie. A fost combătută erezia pnevmatomahă a lui Macedonie. Au participat peste 150 de episcopi. Papa Damasus I (366-384) nu avut nici un reprezentant şi a refuzat să recunoască canoanele Sinodului. Mult mai târziu, papii Virgiliu (537-555), Pelagiu II (579-590) şi Grigorie cel Mare (590-604) au recunoscut Sinodul II Ecumenic, fiind astfel încheiată receptarea acestuia de către Biserică.
– Sinodul III Ecumenic, Efes, 431. Au participat 198 de episcopi, cărora li s-au mai adăugat, între timp, şi alţii. Sinodul avea ca misiune principală combaterea ereziei lui Nestorie privind persoana Sfintei Fecioare Maria. Celestin, episcopul Romei a trimis pe episcopii Arcadie şi Proiect, şi pe preotul Filip, cu mandatul de a se alătura Sfântului Ciril al Alexandriei.
– Sinodul IV Ecumenic, Calcedon, 451. Numărul participanţilor a fost crescător, de la 520 iniţial, la 630 de episcopi, având cea mai numeroasă prezenţă dintre cele şapte Sinoade Ecumenice. Papa Leon cel Mare (440-461) a trimis o delegaţie formată din episcopii Paschasinus de Lilybaeum, Lucentius şi Iulian de Cos, şi preoţii Bonifacius şi Vasile. Sinodul a dezbătut asupra ereziei monofizite a lui Eutihie şi Dioscor al Alexandriei.
– Sinodul V Ecumenic, Constantinopol, 553. A condamnat învăţăturile eretice ale lui Origen şi pe susţinătorii lui. S-au întrunit 165 de episcopi. Papa Virgilius (537-555) a refuzat să participe, invocând motive de sănătate. A trimis totuşi 8 episcopi care s-au adăugat răsăritenilor.
– Sinodul VI Ecumenic, Constantinopol, 680-681. Au participat 174 de episcopi care au condamnat erezia numită monotelism. De remarcat că papa Honoriu a fost anatemizat ca eretic, acesta fiind un argument de neînlăturat împotriva pretinsei infailibilităţi a episcopilor Romei.
– Sinodul VII Ecumenic, Niceea, 787. A fost necesară reunirea acestuia din pricina luptei împotriva sfintelor icoane, numită şi iconoclasm. Au participat între 330 şi 367 de episcopi. Papa Adrian I (772-795) a avut ca reprezentanţi pe arhipresbiterul Petru şi abatele Petru.
Sfânta Biserică Ortodoxă a rămas credincioasă acestor şapte Sinoade Ecumenice. După schisma din 1054, catolicii eretici s-au manifestat, în frunte cu papa, ca adevărata şi singura Biserică a lui Hristos. În acest sens, ei au decretat drept Ecumenice încă patrusprezece concilii, deşi acestea au dat hotărâri contrare Sinoadelor Ecumenice, recunoscute totuşi de apuseni. Reproducem lista acestor concilii după Tertulian Langa, Dicţionar Teologic Creştin din perspectiva Ecumenismului Catolic, Ed. Dacia, Cluj, 1997, p. 54-55:
1. Constantinopol III (869-870), ,,confirmat’’ de Hadrian II
2. Lateran I (1123), ,,confirmat’’ de Calixt II
3. Lateran II (1139), ,,confirmat’’ de Inocenţiu II
4. Lateran III (1179), ,,confirmat’’ de Alexandru III
5. Lateran IV (1215), ,,confirmat’’ de Inocenţiu III
6. Lyon I (1245), ,,confirmat’’ de Inocenţiu IV
7. Lyon II (1274), ,,confirmat’’ de GrigoreX
8. Vienne (1311), ,,confirmat’’ de Clement V
9. Constanţa (1414-1418), ,,confirmat’’ de Martin
10. Basel-Ferara-Florenţa (1431-1445), ,,confirmat’’ de Eugen IV
11. Lateran V (1512-1517), ,,confirmat’’ de Leon X
12. Trento (1545-1563), ,,confirmat’’ de Pius IV
13. Vatican I (1869-1870), ,,confirmat’’ de Pius IX
14. Vatican II (1962-1965), ,,confirmat’’ de Paul VI.
Această adevărată inflaţie de concilii arată tendinţa nesăbuită şi despotică a pontifilor eretici de la Vatican de a domina toată lumea creştină.
Presbiter Iovița Vasile
Haita ecumenistă din Cipru s-a năpustit asupra Mitropolitului Tychikos, pentru că a mărturisit și a apărat Adevărul
Într-o sesiune de urgență de astăzi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului a decis să-l înlăture pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Tychikos din funcția de ierarh conducător al Diecezei de Paphos.
Mitropolitul, care a fost hirotonit episcop în urmă cu puțin peste doi ani, a fost chemat în fața Sinodului pentru a răspunde la o serie de acuzații. Deși a fost demis din catedrala din Paphos, el rămâne episcop și membru al Sfântului Sinod, relatează Romfea.
Acum este considerat vicar al Mitropoliei din Paphos și este pus la dispoziția Bisericii, care îl va folosi după cum va considera de cuviință. Paphos ocupă un loc de onoare în Biserica Cipriotă. Actualul primat, Arhiepiscopul Georgios, și cei doi predecesori ai săi au slujit cu toții ca mitropoliți acolo înainte de a urca pe tronul arhiepiscopal.
Mitropolitul Tychikos a slujit anterior ca protosinghel al diecezei de Paphos, în timp ce Arhiepiscopul Georgios era ierarhul conducător acolo. Cu toate acestea, de când a fost întronat în martie 2023, a avut mai multe dispute cu Arhiepiscopul. Inițial, a refuzat să concelebreze cu el, deoarece respinge poziția primatului de comuniune cu schismaticii ucraineni. Mitropolitul Tychikos și Eminența Sa Mitropolitul Neofit de Morphou sunt singurii ierarhi ciprioți care continuă să mențină o poziție ortodoxă fermă în această privință.
Mitropolitul Tychikos a condamnat, de asemenea, programa obligatorie de educație sexuală în școlile cipriote, care începe la grădiniță, în timp ce Arhiepiscopul Georgios a lăudat-o.
Mai recent, Arhiepiscopul s-a simțit ofensat de Mitropolitul Tychikos pentru diverse alte probleme care implică poziții opuse cu privire la ecumenism. O problemă majoră a fost aducerea craniului Apostolului Pavel la Paphos de la Vatican. S-a convenit aducerea relicvei cu ani în urmă, când Arhiepiscopul Georgios era încă Mitropolit de Paphos, dar Mitropolitul Tychikos a refuzat să permită aducerea acesteia, spunând că experiența arată că astfel de vizite duc inevitabil la rugăciune comună cu ereticii.
Arhiepiscopul Georgios și-a exprimat nedumerirea, spunând că Mitropolitul Tychikos nu mai vorbise niciodată despre eretici. El crede că cineva trebuie să-l controleze pe Mitropolit, forțându-l să adopte astfel de poziții „demodate”.
De asemenea, s-a relatat că Mitropolitul Tychikos refuză să permită căsătoriile mixte între creștinii ortodocși și cei neortodocși, deși spune că le permite, dar îndeamnă soțul/soția neortodoxă să devină mai întâi ortodox.
O altă problemă menționată în mass-media ortodoxă este că Mitropolitul învață că toți convertiții ar trebui botezați.
Pentru Arhiepiscopul Georgios, care spune că Biserica Ciprului trebuie să urmeze cursul Patriarhiei Constantinopolului de reconciliere cu Biserica Catolică, astfel de poziții reprezintă o „întoarcere la Evul Mediu”.
Preluare de pe Orthodox Cristianity. Traducere Google. Titlul îmi aparține
Mitropolitul, care a fost hirotonit episcop în urmă cu puțin peste doi ani, a fost chemat în fața Sinodului pentru a răspunde la o serie de acuzații. Deși a fost demis din catedrala din Paphos, el rămâne episcop și membru al Sfântului Sinod, relatează Romfea.
Acum este considerat vicar al Mitropoliei din Paphos și este pus la dispoziția Bisericii, care îl va folosi după cum va considera de cuviință. Paphos ocupă un loc de onoare în Biserica Cipriotă. Actualul primat, Arhiepiscopul Georgios, și cei doi predecesori ai săi au slujit cu toții ca mitropoliți acolo înainte de a urca pe tronul arhiepiscopal.
Mitropolitul Tychikos a slujit anterior ca protosinghel al diecezei de Paphos, în timp ce Arhiepiscopul Georgios era ierarhul conducător acolo. Cu toate acestea, de când a fost întronat în martie 2023, a avut mai multe dispute cu Arhiepiscopul. Inițial, a refuzat să concelebreze cu el, deoarece respinge poziția primatului de comuniune cu schismaticii ucraineni. Mitropolitul Tychikos și Eminența Sa Mitropolitul Neofit de Morphou sunt singurii ierarhi ciprioți care continuă să mențină o poziție ortodoxă fermă în această privință.
Mitropolitul Tychikos a condamnat, de asemenea, programa obligatorie de educație sexuală în școlile cipriote, care începe la grădiniță, în timp ce Arhiepiscopul Georgios a lăudat-o.
Mai recent, Arhiepiscopul s-a simțit ofensat de Mitropolitul Tychikos pentru diverse alte probleme care implică poziții opuse cu privire la ecumenism. O problemă majoră a fost aducerea craniului Apostolului Pavel la Paphos de la Vatican. S-a convenit aducerea relicvei cu ani în urmă, când Arhiepiscopul Georgios era încă Mitropolit de Paphos, dar Mitropolitul Tychikos a refuzat să permită aducerea acesteia, spunând că experiența arată că astfel de vizite duc inevitabil la rugăciune comună cu ereticii.
Arhiepiscopul Georgios și-a exprimat nedumerirea, spunând că Mitropolitul Tychikos nu mai vorbise niciodată despre eretici. El crede că cineva trebuie să-l controleze pe Mitropolit, forțându-l să adopte astfel de poziții „demodate”.
De asemenea, s-a relatat că Mitropolitul Tychikos refuză să permită căsătoriile mixte între creștinii ortodocși și cei neortodocși, deși spune că le permite, dar îndeamnă soțul/soția neortodoxă să devină mai întâi ortodox.
O altă problemă menționată în mass-media ortodoxă este că Mitropolitul învață că toți convertiții ar trebui botezați.
Pentru Arhiepiscopul Georgios, care spune că Biserica Ciprului trebuie să urmeze cursul Patriarhiei Constantinopolului de reconciliere cu Biserica Catolică, astfel de poziții reprezintă o „întoarcere la Evul Mediu”.
Preluare de pe Orthodox Cristianity. Traducere Google. Titlul îmi aparține
Cea mai importantă luptă
Cred că trăim vremuri bune pentru mântuire. Apele se cam lipezesc și știm clar în ce direcție dorește lumea să meargă, chiar dacă nu ne convine.
Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne gândim mai serios la mântuire. Să fugim? Unde? Nu putem fugi de noi înșine. Și nici nu e bine să facem asta. Mult mai constructiv este să ne întoarcem în noi înșine, să facem introspecții și să ne gândim serios la ce ne împiedică să ne menținem pacea sufletului. Sigur că orânduirea care începe dorește să pună stăpânire și pe suflet. Și asta pe tot globul. Lupta pentru salvarea sufletului este cea mai importantă luptă care are valoare aici și în veșnicie. Aici ne ajută să avem pace în suflet, chiar dacă va fi război în lume.
Fiind o țară bogată, toți vor să ne ia bogățiile și toți străinii o vor fără români. Eu o iubesc așa rănită cum este și nu aș pleca de aici pentru nimic în lume. Pământul românesc plânge și nu știu cum să-i șterg lacrimile. Strămoșii care au luptat pentru apărarea acestei țări și pentru păstrarea credinței ortodoxe așteaptă să le fim cumva recunoscători pentru jertfa lor.
Fără vorbe mari, trebuie să facem fapte de creștin, indiferent unde ne-am afla. Chiar dacă acest lucru ne-ar putea costa serviciul sau viața. Cam asta ni se cere. Ești profesor și statul vrea să fii ideologul lui, adică să smitești mințile copiilor cu ideologia sexomarxistă și cu alte bazaconii? Trebuie să faci voia lui Dumnezeu. Ești medic și statul vrea să scape de bătrâni? Faci voia lui Dumnezeu. Ești jurist și statul vrea să aperi legile antihristice? Faci voia lui Dumnezeu. Ești brutar și statul vrea să pui ce nu trebuie în pâine? Faci voia lui Dumnezeu. Ești politician și UE îți impune ideologii antihristice? Faci voia lui Dumnezeu. Dacă ești electronist și știi clar că pecetluirea afectează mântuirea semenilor tăi, faci voia lui Dumnezeu! Etc.
Aceasta este mucenicia despre care vorbea părintele Iustin Pârvu. Dacă faci voia lui Dumnezeu înseamnă că respecți poruncile evanghelice, deci îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele.
Dacă te conformezi înseamnă că nu-L iubești nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. Păstrarea locului de muncă NU reprezintă un argument pentru mântuire. Faptul că ești dat afară de la serviciu este o cruce.
Crucea sau pâinea! Indiferent ce alegem, trebuie să ne asumăm răspunderea în mod individual pentru alegerea noastră. Dacă alegem Crucea, suntem ai lui Hristos. Dacă nu, nu putem avea această pretenție.
Sora Pelaghia
Episcopul Macarie al Europei de Nord i-a acordat miercuri lui Bogdan Popescu, directorul Institutului Cultural Român (ICR) de la Stockholm, Suedia, Ordinul „Crucea Nordului”.
Remarcă: distincția acordată este Crucea răsturnată
A cincea pacoste. Evaluări după marea victorie a sistemului antihristic asupra Romaniei
1.Să vă fie rușine celor care ați votat cu partizanul porcăriilor lgtb-iste, neputinciosul Nicușor Dan. N-am zis niciodată să votați cu Simion George. V-aș fi sfătuit să stați acasă, să nu intrați într-un joc murdar, puturos, regizat de antihrști. Ortodocși! Cînd ați pus ștampila în dreptul acestui personaj grețos, i-ați dat mandat să legifereze pentru toți homosexualii și deviații de la bunele rînduieli statornicite de Dumnezeu. Cei care sunteți în această situație, vă rog să nu veniți la mine. Rezolvați-vă problemele duhovnicești cum știți. Nu mă angajez în a rezolva situațiile unor inconștienți care au știut cine e acest personaj malefic, și totuși l-ați votat.
2.Există în poporul roman un număr de indivizi care întotdeauna vor fi de partea puterii. Din prostie, din neștiință, din influența televiziunilor jidănești. N-am ce să le spun decît: ,,Pînă cînd, proștilor veți iubi prostia…’’ (Psalmistul David).
3.Mă bucur pentru cei care au stat de partea Adevărului și nu au intrat în jocul satanic al antihriștilor. Absența lor de la urne e o mărturisire, o stîncă împotriva ecumeniștilor antihriști. Am văzut cît s-au bucurat, Mihai Gîdea cel malefic, de pildă, că romanii s-au bulucit la urne. Uitați-vă cum poporul roman îl votează pe Nicușor Dan!
5.În decembrie 2024, ccr și-a bătut joc de votul vostru, anulînd alegerile. Ați uitat de 2013? Dragi romani, aveți o memorie atît de scurtă încît ați uitat de această batjocură? V-ați mobilizat la vot pentru o nouă batjocură. Fiți sănătoși.
6.Peste puțină vreme, se vor legifera în Romania, toate porcăriile și spurcăciunile homosexuale, în toate formele lor. Și sunt multe! Romani ortodocși, care l-ați votat pe Nicușor, să nu vă indignați. Asumați-vă această enormitate. Veți răspunde în fața lui Dumnezeu. Vor urma pedepsele lui Dumnezeu peste Neamul nostru. Le vom suporta împreună. Dar la Judecată, răspunsul vostru va fi mult mai greu.
7.Tot votând, votând, votând o să-l votați și pe antihrist. A spus părintele Iustin Pârvu, că rezolvare lumească nu mai există. S-a întors planeta și România cu adevărat la Hristos? Nu! Categoric, nu! Și-atunci…
8.Am spus în titlu că ni s-a dat a cincea pacoste: Nicușor Dan. Celelalte patru le-ați uitat? Cum le-ați uitat, că tot voi ați pus ștampila? Ați uitat de Ion Iliescu, de jidanul ascuns sub nume romanesc, Emil Conatantinescu, de tătarul Traian Băsescu, de moaflea jalnică numită KW Iohannis?
Presbiter Iovița Vasile
2.Există în poporul roman un număr de indivizi care întotdeauna vor fi de partea puterii. Din prostie, din neștiință, din influența televiziunilor jidănești. N-am ce să le spun decît: ,,Pînă cînd, proștilor veți iubi prostia…’’ (Psalmistul David).
3.Mă bucur pentru cei care au stat de partea Adevărului și nu au intrat în jocul satanic al antihriștilor. Absența lor de la urne e o mărturisire, o stîncă împotriva ecumeniștilor antihriști. Am văzut cît s-au bucurat, Mihai Gîdea cel malefic, de pildă, că romanii s-au bulucit la urne. Uitați-vă cum poporul roman îl votează pe Nicușor Dan!
5.În decembrie 2024, ccr și-a bătut joc de votul vostru, anulînd alegerile. Ați uitat de 2013? Dragi romani, aveți o memorie atît de scurtă încît ați uitat de această batjocură? V-ați mobilizat la vot pentru o nouă batjocură. Fiți sănătoși.
6.Peste puțină vreme, se vor legifera în Romania, toate porcăriile și spurcăciunile homosexuale, în toate formele lor. Și sunt multe! Romani ortodocși, care l-ați votat pe Nicușor, să nu vă indignați. Asumați-vă această enormitate. Veți răspunde în fața lui Dumnezeu. Vor urma pedepsele lui Dumnezeu peste Neamul nostru. Le vom suporta împreună. Dar la Judecată, răspunsul vostru va fi mult mai greu.
7.Tot votând, votând, votând o să-l votați și pe antihrist. A spus părintele Iustin Pârvu, că rezolvare lumească nu mai există. S-a întors planeta și România cu adevărat la Hristos? Nu! Categoric, nu! Și-atunci…
8.Am spus în titlu că ni s-a dat a cincea pacoste: Nicușor Dan. Celelalte patru le-ați uitat? Cum le-ați uitat, că tot voi ați pus ștampila? Ați uitat de Ion Iliescu, de jidanul ascuns sub nume romanesc, Emil Conatantinescu, de tătarul Traian Băsescu, de moaflea jalnică numită KW Iohannis?
Presbiter Iovița Vasile