Vremea înălţării antihristului nu-i departe

Antihristul cel blestemat va fi ridicat ca stăpân al lumii spre sfârşitul acestui veac. El va institui un regim de teroare fără precedent în istorie: ,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi’’(Matei 24, 21). Cei care cred în Iisus Hristos sunt însemnaţi cu semnul Sfintei Cruci. Aceia care îl vor primi pe antihrist ca dumnezeu, vor fi însemnaţi cu semnul spurcat al acestuia, care va fi, după toate probabilităţile, un cip implantat pe frunte sau pe mâna dreaptă. Cei care vor refuza să primească semnul antihristic, vor fi excluşi de la drepturile lor fireşti şi de la bunurile elementare necesare traiului de fiecare zi. Aşa ne spune Cartea Apocalipsei (13, 16-17): ,,Şi-i sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei’’.

De-acum putem constata că alimentele şi celelalte produse sunt marcate cu codul diavolesc de bare, pentru ca în viitor să fie puse sub un control strict, încât credincioşii Bisericii să nu aibă acces la ele. Banii vor fi retraşi din circulaţie şi înlocuiţi cu carduri, care vor putea fi blocate oricând, pentru a-i lipsi pe oamenii cu frică de Dumnezeu de posibilitatea de a cumpăra. Aceste constrângeri vor fi exercitate tocmai cu scopul de a-i determina pe toţi să se supună antihristului pierzător de suflete.

Credincioşii Sfintei Biserici Ortodoxe, de-acum şi de-atunci, nu trebuie să se înspăimânteze. Biserica, simbolizată de femeia înveşmântată cu soarele (Apocalipsa 12, 1), se va retrage în pustie, ,,unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea acolo, o mie două sute şaizeci de zile’’(Apocalipsa 12, 6), adică pe toată durata domniei antihristice.

Împăratul David a aşternut în Psalmii săi cuvinte de încurajare pentru cei ce vor fi lipsţi atunci de pâinea cea de toate zilele: ,,Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor, ca să-i hrănească pe ei în foamete’’(Psalmul 32, 18); ,,Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană, şi moştenirea lor în veac va fi. Nu se vor ruşina în vremea cea rea, şi în zilele de foamete se vor sătura’’(Psalmul 36, 18-19). Nimic nu poate fi mai dătător de nădejde şi întărire în vremea strâmtorării, decât acest cuvinte de făgăduinţă ale lui Dumnezeu.

Preot Ioviţa Vasile