Sinodul de la Creta și plandemia

Rememorez cu tristețe cei nouă ani care s-au scurs de la Sinodul din Creta, sinod care a reprezentat o îngenunchere oficială la nivel instituțional a Bisericii Ortodoxe din întreaga lume. Spun ,,la nivel instituțional”, deoarece în ciuda eforturilor forțelor oculte de a ne strâmba credinţa după moda lumească și după agenda lor, există încă șapte mii de bărbați, la fel ca în vremea proorocului Ilie, care și-au înțeles perfect menirea și care nu acceptă agenda ecumenistă impusă.

Izgoniți din bisericile lor, hăituiți prin instanțe, amenințați, intimidați, sau intoxicați cu gaze lacrimogene, ei nu se dezic de canoanele statornicite de Sfinții Părinți la sinoadele ortodoxe.

Ca și în cazul plandemiei, cu privire la Sinodul din Creta, există o versiune oficială, falsă, ce se dorește a fi impusă și o versiune adevărată, neoficială.

Evident, în facultățile de teologie se învață versiunea oficială. Așadar, conform versiunii oficiale, orice teolog trebuie să știe ceea ce scrie și Wikipedia:

,,Sinodul Pan-Ortodox, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe[1] (greacă Η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος) este un sinod care a avut loc pe 16 iunie – 27 iunie 2016 în insula Creta, Grecia[2]. Pregătirea acestui sinod a început în 1961 și are drept scop rezolvarea problemelor care au început în secolul al XX-lea cu care se confruntă toate Bisericile autocefale ortodoxe. Printre temele discutate se află și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ce are drept scop implicarea mai activă a Bisericii Ortodoxe în Mișcarea Ecumenică.[3]

Temele anunțate oficial la Conferința Pre-Sinodală Pan-Ortodoxă de la Chambésy, Elveția 2016 sunt:[4]

Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi
Diaspora ortodoxă
Autonomie și mijloacele prin care aceasta este proclamată
Taina Căsătoriei și impedimentele ei
Importanța postului și respectarea sa
Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.”

Dacă vaccinurile au fost numite sigure și eficiente, evident că și sinodul de la Creta a fost numit ,,Sfântul și Marele Sinod ” și ,,Pan-Ortodox” pe deasupra!!!

Însă iată că mulți au demontat versiunea oficială în ambele cazuri observând că atât Sinodul de la Creta, cât și plandemia se bazează pe minciună. Atât efectele ,,vaccinurilor”, cât și efectele învățăturilor ecumeniste se observă în timp, cu deosebirile de rigoare. ,,Vaccinurile” afectează în primul rând trupurile, iar ecumenismul ne afectează sufletul.

În primul rând, având o siglă satanistă, adunătura de la Creta nu putea să fie sfântă. În al doilea rând, prin absența celor patru Biserici locale ( Rusă, Sârbă, Bulgară și Georgiană), acest sinod nu are cum să fie nici ,,mare”, nici ,,pan-ortodox”. Dacă denumirea acestui eveniment este falsă, e clar că trebuie descoperite și celelalte minciuni cosmetizate cu dibăcie în textele adoptate și semnate. Pe bună dreptate, cei care au analizat atent implicațiile acestuia îl numesc minciuno-sinod.

Dacă ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, ce fel de repere ne propune acest sinod? Ce devine sfânt în opinia semnatarilor? Observ cu tristețe că Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, de exemplu, nu mai are loc în calendar, iar canonizările încep să devină ,,corecte politic”. Aaa! Adică e vorba despre o schimbare de sens a cuvântului ,,sfânt”. Adică e sfânt ce spune ,,partidul”, nu ce spune Dumnezeu! Aceasta este ideea care se dorește să ni se impună. Adică în locul Ortodoxiei, se dorește o religie, care să ne impună supunerea față de orice hotărâre străină de Dumnezeu, dar venită pe cale ierarhică!

În documentele acestui minciuno-sinod, nu am găsit cuvântul ,,mântuire”. Oare nu era normal să se dorească mântuirea întregii omeniri?

La această adunătură, la nivel instituțional, Bisericii Ortodoxe i s-a propus să fie o anexă a planului globalist de a uniformiza credinţa, de a face un amestec între erezie și Ortodoxie, toate ereziile fiind considerate ,,biserici”. Însuși Crezul ortodox a suferit modificări de fond deoarece noi mărturisim că credem în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, nu în mai multe. Așadar nu mântuirea oamenilor era prioritară, ci agenda politică. Cei care se zbat în erezii crezând că sunt pe drumul bun sunt încurajați cum că ar fi și ei biserici!!!

Cea mai mare formă de iubire este să dorim din tot sufletul mântuirea aproapelui. Cum ne iubim aproapele dacă inversăm indicatoarele și arătăm prăpastia în locul drumului bun? Cum ne iubim aproapele dacă nu-i spunem că credinţa lui e greșită? Un sinod adevărat rezolva corect aceste probleme și astfel cu toții ar fi avut de câștigat. Cu erezia ecumenistă, legiferată la Creta, suntem din ce în ce mai lipsiți de ajutorul lui Dumnezeu și acest lucru s-a văzut deja în cei nouă ani. Căderea din Har pe plan spiritual atrage după sine îndepărtarea Duhului Sfânt și astfel duhurile rele îsi fac de cap. Până când nu vom înțelege acest lucru nu ne va fi mai bine.

Ierarhii au misiunea de a veghea ca Ortodoxia să fie respectată întocmai. Însuși rangul de ierarh presupune o viață de sfințenie, plăcută lui Dumnezeu, pentru a fi un model pentru popor și pentru preoți. Dar forțele oculte caută să ne impună modele false, oameni șantajabili pentru a-și putea impune agenda. Astfel clericii cu viaţă sfântă sunt dați la o parte, iar cei care fac pact cu Sistemul sunt promovați, participă la sinoade și hotărăsc ei ce să facem cu sufletele noastre!

Astfel, în locul Ortodoxiei, versiunea oficială ecumenistă ne propune o viețuire căldicică, fără conștiința existenței Raiului și a Iadului, bazată pe minimalismul dogmatic, pe supunere și pe compromis. Supunere de tip papist în locul ascultării ortodoxe! Și fiecare cleric, în funcție de conștiința lui, alege să preia mai mult sau mai puțin din versiunea oficială.

Astfel, observăm că apar diferențe vizibile în modul practic de viețuire ortodoxă la diferiți preoți, în modul cum săvârșesc Tainele Bisericii, în modul cum se raportează la păcat, la post, la dogme și la canoane. Și cel mai mult riscă acei clerici care vor să păstreze Ortodoxia așa cum ne-au lăsat-o Sfinții Părinți în cele Șapte Sinoade Ecumenice, unanim recunoscute. Astfel, îngrădirea de erezie a ajuns un delict grav în versiunea oficială, deși canoanele permit ca preoții să ia atitudine atunci când un ierarh greșește inclusiv prin această formă de protest.

Ar fi normal ca aceia care știu că au greșit să facă pocăință până nu e prea târziu. Iadul există, iar la vama ereziei cu toții vom da răspuns dacă am respectat Ortodoxia sau dacă am acceptat dulcegăriile ecumeniste. În rugăciunea ,,Tatăl nostru”, pe care Însuși Mântuitorul ne-a lăsat-o spre folosul nostru, spunem ,,Facă-se voia Ta”, adică să se facă voia lui Dumnezeu, nu voia noastră… Așadar, ascultare de Dumnezeu în cele duhovnicești, nu de stăpânii acestei lumi!

Minciuno-sinodul din 2016 nu ascultă de Dumnezeu, ci de stăpânii vremelnici ai acestei lumi, de aceea toți semnatarii ar trebui să se dezică de acesta, nu să ni-l impună.

Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.

Sora Pelaghia