,,Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: N-am nicio plăcere de ei!…’’ (Ecleziast 12, 1).
Iubite cititorule! Acest îndemn Dumnezeiesc este urmat de prea puţini tineri. Cei mai mulţi aleg să-şi trăiască anii copilăriei şi ai tinereţii în desfătările păcătoase ale lumii, cu gândul că au suficientă vreme să se gândească la Dumnezeu şi la mântuirea sufletelor lor, la anii bătrâneţii. Din păcate, unii nu mai ajung aceşti ani… Ceilalţi trăiesc aşa cum s-au obişnuit la tinereţe şi viaţa se iroseşte pe nesimţite.
Astăzi facem pomenirea Sfântului Evdochim, alături de ceilalţi Sfinţi ai zilei, dragi nouă. Ce ne spun cărţile bisericeşti despre viaţa lui? ,,Acest fericit copil, fiind dat de părinţi la învăţătura cărţii, n-a avut trebuinţă de frica şi de bătăile dascălilor, ca să fie îndemnat la învăţătură, ci însuşi din firea sa avea pornire spre a se îndemna la aceasta şi se silea cu toată sârguinţa, ziua şi noaptea, mai ales la citirea Dumnezeieştilor Scripturi… Preumblarea sa era să meargă la Dumnezeieştile biserici, să asculte Sfintele Slujbe şi cuvintele Dumnezeieşti şi cu totul se sârguia să se facă locaş curat al Dumnezeului Celui Viu… Vrăjmaşul adevărului îndemna pe mulţi tineri de o vârstă cu Evdochim să-l silească a merge la petreceri îndulcitoare, la vânătoare şi la veselii. Însă de-a pururi pomenitul avea o singură desfătare şi plăcere – să se roage şi să se silească la citirea cărţilor folositoare de suflet’’.
Acesta i-a fost felul de vieţuire în pruncie şi apoi, la tinereţe, tot aşa a trăit, până la sfârşitul vieţii sale sfinte. Dumnezeu i-a făcut cunoscut sfârşitul, dar el nu s-a tulburat, deoarece a cugetat adesea la moarte. Doar gândul că mama lui nu va fi de faţă la trecerea sa îl întrista. A cerut cu asprime să fie îngropat cu aceleaşi haine şi să nu-i facă nimic împotriva dorinţei sale. Înainte de despărţire, a cerut să fie lăsat singur, şi cei de-aproape au auzit această smerită rugăciune: ,,Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca şi sfârşitul meu să se facă fără nici un dar. Nici să socotească cineva că Ţi-am bineplăcut Ţie!’’ Şi în acest fel şi-a încredinţat sufletul său în mâinile Ziditorului tuturor.
Facerile sale de bine pentru oameni n-au încetat nici după trecerea sa din viaţa aceasta. Mulţi veneau la mormântul său şi se izbăveau de demoni şi de boli. Pentru sfintele sale rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.608-615).
Presbiter Iovița Vasile
Mihai.Dar cand pr.Maximos Karavas a spus de satra lui Ciobo ca nu mai au har unde ai fost?E postare de acum 3 saptamani.
Parintele Maxim Karavas care este la manastirea unde se afla mormantul Sf.Augustin de Florina (are cineva acatistul?) intr-un scurt interviu luat acum 3 saptamani de zapacitul asta de Matei Vulcanescu care pe langa nenorociri mai face si cate ceva bun a spus ca in cuprinsul Patriarhiei Romane nu se mai sfinteste nimic,nu se mai coboara harul,pa,Aliluia.
Parintele Maximos Karavas.Cel mai mare duhovnic ortodox din Grecia care a fost duhovnicul si ucenicul Sfantului Paisie Aghioritul marele duhovnic care a întrerupt pomenirea de curând i-a îndemnat pe toți să meargă la el,Inregistrare facuta de preotul Matei Vulcanescu care asa zapacit cum e mai face cand si cand si lucruri bune.
https://youtu.be/hcEhDercWb8?feature=shared
Sa lasam jigodismele.Il felicit pe pr.Maximos pt naturaletea cu care spune adevarul cam de mult asteptat.Hai domnule cineva trebuie sa spuna si asta.Ce mai tura-v?Realitatea din teren marcheaza acest adevar.Si eu o spun ca hirotoniile lor sunt maculatura si slujbele lor sunt maculatura,zero har.Mantuire exista in cazul retardului sever cand cel care se impartaseste la ei are neputinta reala a discernamantului si atunci chiar daca la astia e maculatura retardatul se impartaseste real cu Trupul si Sangele Domnului prin iconomie.Daca ne e frica si rusine sa o spunem pe fata cine sa o spuna,dragule?Acuma normal ca trebuie sa vezi iconomia dar trebuie spus adevarul asta.Daca nu spui adevarul asta,cum sa se lumineze,dumireasca lumea?Curaj si lasa-i pe cretini sa bolboroseasca.
Ce treaba are pr.Maximos cu Matei Vulcanescu.Si parintele sunt convins ca a spus cui trebuie :”Mai nu m-am uitat la Vulcanescu.Am avut interes ca prin âsta sa le spun romanilor ce trebuie si nu ceva personal ci adevarul”.Sincer nu m-as spovedi la pr.Vasile pt ca nu imi place cum conglasuieste.Parintele e bun si cu toate astea nu m-as spovedi la Sfintia Sa.Punct.
Alo.Mai pun o data intrebarea::
Maximos este schismatic ca a spus adevarul despre ascultatorii de Ciobote?Este extremist?Ca sa stiu cu cine stau de vorba.
Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune, de peste veacuri același Adevăr:
,,Hristos Domnul a spus că Biserica sobornicească este cea dreaptă și mântuitoare mărturisire a credinței”…
Trebuie făcută distincție între Biserica Sobornicească și Biserica ,ca instituție…
Biserica,ca instituție, nu este Biserica Sobornicească la modul necondiționat, ci se identifică cu ea ín măsura în care mărturisește dreapt credință…
Atunci când cineva mărturisește o erezie, din acel moment acela e despărțit de Biserica Sobornicească, chiar dacă din punct de vedere instituțional el se găsește încă în Biserică,adică ca figurant în registrele ei, pentru că încă Biserica ,,nu și-a făcut ordine în registre încă”…Dar acesta dacă nu mai este în Adevăr, nu mai este în comuniune cu Hristos, cu Sfinții, cu Biserica Sobornicească…
Ori pe noi asta ne interesează, adică mântuirea…, nu doar să figurăm în registrele Bisericii, ci să ne mântuim, să fim uniți cu Hristos.Să fim în Adevăr, nu în minciună/erezie, împreună cu minciuno-episcopii pe care îi pomenim (dacă nu ne îngrădim de ei) ca pe niște vrednici urmași ai Sfinților Apostoli și ai Sfinților Părinți.
Căci prin pomenirea episcopilor ecumeniști asta se întâmplă, ne amestecăm și lucrăm împreună cu ei la surparea Bisericii, pentru că ajutăm erezia să dăinuiască în Biserică prin lipsa noastră de atitudine,prin faptul că nu ne îngrădim/separăm de erezie…Nu este suficient cugetul ortodox, dacă acesta nu e pus în practică,căci : ,,credința fără fapte e moartă”…Degeaba am credință, dacă nu o trăiesc, dacă nu o pun în practică sau…dacă o faptele mele o tăgăduiesc…
Dacă episopii ecumeniști sunt numiți de Biserica Sobornicească minciuno-episcopi, eu cum să-i pomenesc pe aceștia ca vrednici urmași ai Sfinților Apostolilor și ai Sfinților Părinți, care minciuno-episcopi,chipurile, drept învață cuvântul adevărului? Nu este oare aceasta o lipsă de minte, o rătăcire, o împietate,o participare/părtășie la erezia care dăinuie în Biserică, prin lipsa noastră de atitudine, prin neîngrădirea de erezie?
Ba mai mult, nu este o confirmare că avem aceeași credință? Căci despre asta dă mărturie comuniunea păstrată cu aceștia!!!…
Ei știu prea bine…, noi suntem naivi și ne lăsăm amăgiți…!
Pentru o mai bună înťelegere a celor scrise mai sus, voi exemplifica:
,,Prin urmare, este eretic și se supune legilor rânduite împotriva ereticilor cel care se abate chiar și cu puțin de la credința ortodoxă.
Totuși, spunea Fericitul Augustin, ,, chiar de mă înșel în ceva, nu pentru asta sunt și eretic”.
O trăsătură a ereticului este stăruința în kakodoxie/erezie:,, eretic e cel ce ține cu tărie de slava lui și întru cunoștință grăiește împotriva adevărului, fără nădejde de îndreptare.”
Părtășia la erezie sau comuniunea păstrată cu ecumeniștii au ca efect și acest aspect, semnalat de Sfântul Vasile cel Mare:
,,Urechile celor simpli au fost amăgite și obișnuite cu înșelăciunea ereziei.Copii cei mici din Biserică sunt deprinși cu învățăturile stricate-dar ce ar putea face?Botezurile sunt săvârșite de eretici, la fel și prohodirea celor adormiți, cercetarea suferinzilor, mãngâierea celor întristați, sprijinirea celor în necazuri și ajutorările de tot felul, ca și săvârșirea Sfintelor Taine.
Prin toate acestea se naște o legătură cu ei în popor și ajung să fie cu toții într-un cuget, încât,în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da oarecare libertate, nu va mai fi nici o nădejde ca pe cei prinși în această înşelăciune îndelungată să-i mai putem întoarce din nou la cunoștința adevărului”.
Auziți fraților?!!…
Un alt exemplu îl avem de la Sfântul Chiril al Alexandriei, care chiar dacă nu întrerupsese pomenirea lui Nestorie, (din rațiuni de iconomie față de credincioșii care se aflau sub Nestorie, dar care se împotriveau aceluia), aflăm așadar de la acesta că Nestorie cugeta cele ale lui Arie, iar credincioșii ,, nu au voit să aibă părtășie cu el, de vreme ce are astfel de cugete.Astfel,chiar și acum, poporul din Constantinopol nu merge la bisericile lui, afară de CÂȚIVA NEMINTOȘI ȘI ADULATORI de-ai săi.MAI TOATE MĂNĂSTIRILE ȘI ARHIMANDRIȚII NU AU COMUNIUNE CU EL, temându-se ca nu cumva să se vatăme din pricina credinței lui „… .
Acesta este exemplul pe care-l avem moștenire de la Biserica Soboricească în lupta cu erezia…!!!