Sfântul Alipie a vieţuit în Mănăstirea Pecersca şi era un isusit pictor de icoane, asemenaea Sfântului Evanghelist Luca. Ne-a răms scris despre el precum că atunci când din lucrarea mâinilor sale venea un câştig, îl împărţea în trei părţi: întâi pentru trebuinţa altor icoane, apoi pentru săraci şi pentru trebuinţele Mănăsirii. Vrednicia lui s-a făcut cunoscută şi a fost ridicat la cinstea slujirii preoţeşti. Dumnezeu i-a dat şi darul tămăduirii bolilor, de care s-au folosit mulţi.
Un om bogat din Kiev s-a îmbolnăvit de lepră şi ducându-se la doctorii vremii, n-a dobândit nici un folos. S-a încredinţat şi slujitorilor diavolului, vrăjitorilor, însă aceştia i-au adus mai multă vătămare. Apoi a cerut ajutorul celor de alte credinţe, fără vreo ameliorare a bolii. A venit la sfârşit şi sfatul unui prieten adevărat, care la îndemnat să meargă la Sfânta Mănăstire Pecersca şi să ceară ajutorul părinţilor de-acolo. Cu greu a putut fi convins. Părinţii l-au dus la fântâna Cuviosului Teodosie, i-au dat să bea din acea apă şi şi-a spălat capul şi faţa. Pentru necredinţa lui, a scos mult puroi urât mirositor, încât toţi s-au depărtat de el şi a fost nevoit să se întoarcă acasă, unde, de ruşine, a stat multă vreme închis şi aşa îşi aştepta moartea.
După o vreme, şi-a venit în fire şi s-a gândit să se întoarcă la Mănăstire, pentru a-şi mărturisi păcatele. L-a primit Cuviosul Alipie, care i-a spus: ,,Bine ai făcut, fiule, mărturisindu-ţi lui Dumnezeu păcatele tale înaintea nevredniciei mele, pentru că aşa şi Proorocul mărturiseşte de sine către Domnul, zicând: Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului. L-a învăţat multe lucruri folositoare din tezaurul Credinţei Ortodoxe şi l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine. La urmă, l-a îndemnat să se spele din apa cu care obişnuiesc preoţii să se spele, după împărtăşire, şi în acel moment, bubele i-au căzut şi Dumnezeu i-a dat sănătate. Ca mulţumire, strănepotul leprosului a ferecat un chivot cu aur.
Iubite cititorule! Cum bine vedem din această întâmplare, boala sufletului, adică mulţimea de păcate, aduce omului boală trupească. Orice încercare de însănătoşire a trupului rămâne zadarnică, de aceea duhovnicii Bisericii noastre lucrează întâi la sufletul celui bolnav, însănătoşindu-l prin mărturisirea păcatelor la Sfânta Spovedanie, şi după aceea Dumnezeu aduce şi sănătatea trupului. Aceasta trebuie să ştim: păcatele nemărturisite stau ca piedică de netrecut în cale dobândirii sănătăţii oricărui om. Curăţirea de păcate se face numai la Sfânta Spovedanie, urmând împlinirea canonului dat şi ascultând sfaturile bune ale duhovnicului (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.245-252).
Presbiter Iovița Vasile