Ce vreau să spun? Zilele trecute, prin protopopii din Sălaj, preoții erau îndemnați să-i obișnuiască pe credincioși să se împărtășească cât mai des. Nimic rău până aci. Doar că directiva era completată cu prevederea absolut aberantă și străină Bisericii noastre: După Spovedanie, fiecare credincios se poate împărtăși de șapte ori! Să ne gândim câte păcate poate săvârși bietul om într-o zi. Dar într-o săptămână sau în șapte săptămâni, sau mai mult?
Această directivă ecumenistă (nu-i pot spune sfat duhovnicesc!) are două ținte precise:
1.Relativizarea Tainei Sfintei Spovedanii până la desconsiderarea ei.
2.Împărtășirea credincioșilor cu nevrednicie, o adevărată batjocură la adresa Sfintei Taine a Împărtășaniei.
Sfântul Apostol Pavel scriind Bisericii din Corint întâia Epistolă, a inserat un text de-a dreptul înfricoșător:
,,Astfel oricine va mânca Pâinea acesta sau va bea din potirul Domnului cu nevrednicie, va finovat față de Trupul și Sângele Domnului. Să se cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din Pâine și să bea din potir. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit” (I Corinteni 11, 27-30).
Înfricoșătoare cuvinte! La acestea adăugăm cererea noastră din rugăciunea de la Sfânta Împărtășanie: Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea cu Preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului.
În loc de concluzii. Să păstrăm regula patristică de aur a Bisericii noastre, fiecare Sfântă Împărtășanie va fi precedată de Sfânta Spovedanie, curată, sinceră, completă.
Cât despre darurile ecumeniștilor, vedem că sunt otrăvite.
Presbiter Iovița Vasile