Rugăciuni către Maica Domnului
O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul, dacă tu, Stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ție toate sunt cu putință de la Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; soților, dragoste și înțelegere; fiilor, ascultare; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății.
Așa, Doamnă Preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi,
Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dupa ani de cautari,framantari cu mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului am gasit un argument patristic (conversatia de mai jos cu Sfantul Constantin Galeriu) in legatura cu baza profund scripturistica si patristica cum ca ADN-ul uman nu poate fi anulat total prin nimic mai ales ca vorbim acum de mArn Mesager si cea mai cumplita si malefica erezie actuala care a cuprins si otravit crestinatatea cu precadere cea ortodoxa cum ca omul se poate trezi ca persoana divino-umana chiar daca a zacut in pantece de robotesă ori a fost conceput in laborator ca om „hibrid” cu ADN-ul anulat si ca nu se pot mantui.Acest gen de oameni pot fi botezati dupa o randuiala speciala corect reglementata de Biserica,se pot mantui cat avem grija de ei,cred,pe invatatura ca ne mantuim unii prin altii si nu unii fara altii si ca fapturi umane ce sunt ei nimeni nu are dreptul sa ii impuste si sa le ia viata si terminati pt totdeauna cu ereticul pr.Elpidie Vaianakis care a otravit Biserica cu ereziile lui cumplite in privinta asta.Cat timp vorbim de gena umana tu nu ai dreptul sa ii inchizi imparatia cerurilor portile ei fiindu-i deschise ne-uitandu-se la față pt ca cuvantul scripturii „Domnul Care nu Se uita la fața omului” se refera si la oamenii victime ai mArn Mesager,oamenii clonati,oamenii facuti in laborator sau cei din robotese care au suflet,sa fim clari, numiti in mod criminal drept „hibrizi” pt ca nicio creatie a lui Dumnezeu cu ADN uman nu este ne-desavarsita orice aspect si statut in lumea asta ar avea.
Iata textul.
„Chipul divin (ADN-ul n.n.)
din om
este de
nedistrus.
Dragostea
zidește!
Ucenicul. „Eu știu
că Răscumpărătorul meu
este viu ”
Părinte Galeriu, mă adresez Sfinției Voastre cu o întrebare care-mi
apasă sufletul: există vreun punct în care să se situeze un om. punct care
să fie atât de îndepărtat de Dumnezeu încât omul acela să nu se mai poată
întoarce la El?
Raspuns.
Nu e cu putință să se situeze cineva intr-un asemenea
punct, in afară total de Dumnezeu. In el, in om, există o
speranță, măcar in ultima clipă a existenței lui. Și, așa cum
învață adânc teologia, după Sfânta Scriptură și Sfinții
Părinți, demonul a căzut prin el însuși, adică din inițiativa
lui. Acolo, intr-adevăr… Misterul răului rămâne de neatins
pentru noi, oamenii, pentru că-i vorba de înger și e o taină a
îngerului. Dar, în ce-l privește pe om, care a căzut ispitit, așa
cum ne descoperă Sfânta Scriptură, Dumnezeu n-a
îngăduit demonului să se atingă de ultima lui adâncime.
Spune Scriptura că a pus la poarta Raiului heruvimi cu
sabie de foc. Sunt trei locuri revelatoare în Scriptură, care
răspund la această taină mare, de la care plec. în care cred
cu tărie, și anume, demonul a căzut din inițiativa lui, prin el
însuși, și, la el, taina e a lui, a îngerului. Cu privire la om.
avem descoperirea Scripturii – pentru că privește pe om
mai direct. întâi, după ce omul a căzut, și au fosțosândiți și
bărbatul, și femeia, și șarpele, lui Adam i-a spus: ” In
sudoarea frunții vei munci pământul, care va produce spini
și pălămidă”. Dar, totodată, adaugă Scriptura: ” Ci, iată, Adam – zice Dumnezeu – s-a făcut ca unul din Noi, cunoscând
binele și răul. Să așezăm o strajă la poarta Raiului, să nu se
atingă de Pomul Vieții, ca să nu rămână
nemuritor”. E o revelație extraordinară – adică să nu rămână
răul nemuritor în om. Ce tragism ar fi! Bunăoară, suferi de o
boală incurabilă, deși înaintea lui Dumnezeu nu e nimic incu-
rabil. și să rămâi așa, în boala asta, neîncetat. Poate te
întreabă cineva: „Da
cum să rămâi…?”. Ei, datorită
libertății, că omul vrea să rămână așa, nu vrea să se întoarcă
la Dumnezeu. Aici e misterul salvării – (ine de voința omului.
Dar să revenim.
Atunci a zis Dumnezeu: „să nu rămână răul nemuritor” și
a pus heruvimi la poarta Raiului, cu sabie de foc, ca să nu se
atingă de Pomul vieții. Ce înseamnă „să nu se atingă de
Pomul Vieții”? Adică adâncul din om, chipul divin din om e
de nedistrus. Tot la fel. in viața lui Iov parcă licărește ceva
din grădina Raiului.
Un om trăia în (ara Uzului și avea fii și fiice, turme de oi.
cirezi de vite, iar el era drept și temător de Dumnezeu și se
ruga pentru ei. Și, într-o zi, se adună Dumnezeu la sfat cu
îngerii Lui, și era și Satan printre ei și-l întreabă Dumnezeu:
” De unde vii?” „De la ocolul Pământului” (știi, el dă
ocol…)
Veghează neîncetat Satan?
A! Ca un leu! Ca un leu mugind pe cine să înghită – zice
Sf. Apostol Petru. Sau, într-o întâlnire cu un sfânt, dintre
părinții pustiului, zice Sfântului Antonie, diavolul: „Antonie,
tu veghezi, dar eu nu dorm deloc. Tu postești, dar eu nu mănânc deloc. Cu ce mă întreci tu?” „Cu smerenia.”
A ici e marea tragedie a diavolului – smerenia. Și iată, intră
Satan la consiliu și-i zice Dumnezeu: „Ai auzit de Iov, robul
Meu?” „Am auzit, cum să nu.” „Ei, vezi cât de drept și
temător de Dumnezeu și întru nimic nu calcă porunca Mea.”
„Ei, este el drept și temător și ascultă, pentru că are de
toate. Are așa de multe bogății! Dar
ia să-l mai sărăcim noi nițel, să-i luăm și una și alta.”
„Uite, încearcă, pune-l la ispită !” Și. deodată. Satan se
apucă de treabă pier vitele, iar oile sunt furate de tâlhari…
După aceea se atinge de bieții copii ș/ mor unul după altul,
și așa mai departe.
Dar iată, vine un nou consiliu, o ședință, și Satan iar
apare. Iov n-a cârtit deloc împotriva lui Dumnezeu. „Ei, ai
văzut câte rele ai făcut, ticăloșiile, și el n-a blestemat, n-a
rostit cuvânt împotriva Mea!” „Ei, așa-i omul, cojoc pe
cojoc, dar ia să-i atingi trupul lui nițel, să-l sfredelești
nițel, să-l canonești nițel la trup…” „Iți dau voie, dar
numai de viața lui să nu te atingi.” Auzi? De viața lui. de
adâncul din el să nu te atingi!
Și a ajuns bolnav, plin de răni, de bube, sărmanul, se
răcâia cu un bețișor, poate că și viermișori avea, microbii
apăruseră, de ăștia mai mărișori. în rănile lui. Și nevastă-sa
ii spunea: „Blesteamă odată pe Dumnezeu ca să mori!”
Dar el n-a blestemat. Prima oară a spus, când pierdea
atâtea: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele
Domnului binecuvântat!” , iar acum: „Eu știu că
Răscumpărătorul meu este viu.” Deci, al doilea moment
în Scriptură care arată că este acolo pecetea dumnezeiască,
de nedistrus. lată alt loc în care, la Cezareea lui Filip, in părțile acelea,
la izvoarele Iordanului, unde Mântuitorul. împreună cu
ucenicii, a făcut un fel de sfat – se pregătea pentru pătimire –
și i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Și-I răspund:
„Unii zic că ești llie, alții că ești Ieremia, alții că ești
unul dintre proroci.” „Dar voi cine credeți că sunt?” Și
Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu
celui viu.” Și Mântuitorul i-a spus: „Ferice de tine, Simone,
nu carnea și sângele ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl
Meu din ceruri. Adevăr zic eu ție: Tu ești Petru. Pe această
piatră – adică mărturisirea credinței
Cu Părintele Galeriu intre GENEZA APOCALIPSĂ
acestuia – voi zidi biserica Mea și porțile Iadului n-o vor
birui!” Deci porțile Iadului n-o vor birui, adică va rămâne
ceva de nedistrus in adânc, în Biserică, în om, în Adam. Și
care-i taina, taina tainelor?Omul singur poartă în adânc
pecetea chipului lui Dumnezeu. Demonul nu-i după chipul lui
Dumnezeu.”
Avem un mare exemplu care e total impotriva acestei cumplite erezii cu schimbarea „totala” a ADN uman prin mArn,clone,laborator si il avem pe Sfantul Mucenic Hristofor cu cap de caine care il gasim pe toate picturile din biserici asa cu cap de caine.Dupa unii tampiti acest Sfant nu ar trebui sa aiba suflet si nu trebuia sa se mantuiasca pt ca e „hibrid”,fereasca Dumnezeu de epidemia aceasta mintala care a cuprins multe minti sarmane si simpluțe.