În vremile din urmă, […] diavolul și-a schimbat metoda: contează mai puțin pe spaimă și mai mult pe atracție. Capătă forme atrăgătoare, frumoase, parfumate, plăcute la vedere, plăcute la gust, plăcute auzului. Așadar, este procedeul exact invers: nu vrea să îndepărteze, ci vrea să atragă. Iar aceasta se face prin toate aceste mijloace moderne care atrag oamenii, în special tineretul, și care sunt vicii. E plăcut să bei, e plăcut să fumezi, e plăcut, la început, să consume droguri, e plăcut să joci cărți și e plăcut să faci o seamă de lucruri, inclusive desfrâul, libertinajul ș.a.m.d. Toate sunt de natură să ofere satisfacții imediate insului, să nu caute prea mult, să nu alerge prea mult după ele, pentru că îi vin singure, i se îmbie. Cârciuma e deschisă la orice colț de stradă, drogurile se vând acum pe stradă, de asemenea, tutunul, nu mai vorbesc, și toate celelalte. De când cu legile din ce în ce mai permisive ale Europei și ale statului nostru, libertinajul devine aproape o doctrină socială – îmbiere la destrămarea familiei, amorul liber al tinerilor, în care nu mai intră criteriul suprem, iubirea, adică mișcarea aceea nobilă a sufletului care apropie pe un bărbat de o femeie sau pe o femeie de un bărbat și care stă la baza unirii și a căsătoriei. Nu. Ci pasiunea, carnea, carnalul, pofta trecătoare, care vine și se duce, se fumează repede, ca o țigară sau ca un pahar de vin. Toate acestea sunt menite să atragă, dar toate acestea sunt manifestări ale demonizării în lume, ale demonului. Sunt forme de demonizare. […] El n-au dispărut. Dar, […] diavolul, fără să renunțe la aceste strategii de a atrage, revine la vechile lui strategii de a înspăimânta. […]
Iubiții mei, […] trăim o formă de demonizare a lumii. Aș vrea să atrag atenția, însă, că nu trebuie să gândim maniheic – răul este numai într-o parte, a ceea ce vedem cu ochii, și binele este de cealaltă parte; sunt amestecate, binele și răul. […] Și noi suntem amestecați, și buni, și răi, mai buni și mai puțin buni. Dumnezeu ne tolerează pe toți, pentru că aceasta este „politica” lui Dumnezeu până la Judecata de Apoi. Așadar, răul se găsește și-ntr-o parte, și-n alta. […]
Iată, deci, iubiții mei, eu cred că, în ultimă instanță, trebuie să facem apel la conștiința și trăirea noastră creștină, pentru ca să nu ne lăsăm pradă demonizării universale, care pare-se uneori că prefigurează Apocalipsa. Avem un singur sprijin: în Iisus Hristos. Avem o singură nădejde: în Iisus Hristos. Avem o singură tărie în interiorul nostru: Iisus Hristos. […]
Fericiți suntem noi, ca popor român, atâta vreme cât vom rămâne un popor creștin. Și vă îndemn din toată inima și cu tot simțul responsabilității: cultivați sentimentul creștin, credința în Dumnezeu și rugăciunea. Rugăciunea zilnică vă va da echilibrul zilnic. Nu vă lăsați stresați! Nu vă lăsați înspăimântați! […] Să fim fericiți atâta vreme cât suntem realmente un popor creștin, cu o credință pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri și pe care sunte, gata s-o transmitem urmașilor noștri. Câtă vreme Îl avem cu noi pe Iisus Hristos și o avem pe Sfânta Sa Maică și avem pe sfinții îngeri și pe sfinții martiri și mărturisitori, nu avem să ne temem de niciun fel de teroare pe care diavolul, în diferite forme, o aduce în lume. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fii cu noi, cu toți!”