Grija credinciosului pentru cele sfinte

,,Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi’’ (Matei 7, 6). Cuvintele Mântuitorului sunt, deopotrivă, sfat şi poruncă. După cum a tălmăcit Sfântul Ioan Gură de Aur, ,,câinii’’ sunt cei ce duc o viaţă nelegiuită, fără nădejde de schimbare în bine, iar ,,porci’’ sunt aceia care necontenit duc o viaţă desfrânată. În legea harului, Dumnezeu este izvorul sfinţeniei, care se împărtăşeşte făpturilor numai în Biserică. În afara Bisericii nu există sfinţenie, aşa cum nu există mântuire. Rezultă că aceia care nu sunt cuprinşi în Trupul tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică Ortodoxă, nu au parte de cele sfinte şi nici de sfinţenie. Aceasta este aria largă a celor numiţi, cu asprime, ,,câini’’ şi ,,porci’’, cu alte cuvinte sunt necredincioşii, păgânii, barbarii, ateii, sectarii, perverşii de toate felurile, cei din bisericile mincinoase, ereticii şi apostaţii. Să ne ierte Dumnezeu că folosim aceste cuvinte dure, dar ele au fost rostite chiar de Mântuitorul. Ele pot părea multora jignitoare şi trebuie întrebuinţate cu măsură şi prudenţă.

,,Cele sfinte’’ şi ,,mărgăritarele’’ sunt, înainte de toate, învăţăturile sfinte descoperite nouă de Dumnezeu. Vorbim apoi de persoane sfinte: Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, toţi Sfinţii proslăviţi în Biserica Ortodoxă. Bisericile şi mănăstirile sunt locuri sfinte. Avem lucrări Dumnezeieşti: Sfintele Taine, Sfintele Slujbe şi ierurgii. Nu trecem cu vederea timpurile Sfinte: Duminicile şi Sărbătorile din decursul unui an, perioadele de post înscrise în calendarul bisericesc. Despre slujitorii bisericeşti spunem că sunt sfinţiţi, adică hirotoniţi, sfinţenia fiind o stare la care se ajunge anevoios, calea spre sfinţenie fiind deschisă oricărui om din Biserica lui Hristos.

A spune despre cineva că nu are nimic sfânt, este o apreciere deosebit de aspră. Vina aparţine nu celui care face constatarea, ci aceluia care petrece în nesimţire, departe de cele sfinte. În faţa acestora, Mântuitorul recomandă o circumspecţie deosebită, dată fiind tendinţa lor de a huli şi batjocori cele sfinte. Este de preferat să evităm discuţiile cu sectarii, căci aşa le dăm prilejul să-şi bată joc de cele sfinte şi astfel ne rănesc şi ne întristează. Niciodată un sectar nu vine la preot cu gând bun, de a învăţa ceva folositor. Întotdeauna vin cu mândrie, cu dorinţa de a ispiti, cu plăcerea diavolească de a batjocori cele sfinte, de a-şi etala calităţi închipuite, ori pentru a-l pune în dificultate pe preot.

Presbiter Ioviţa Vasile