Cuviosul Părinte Serafim Rose: „Este mai târziu decât credeți! Grăbiți-vă, asadar, să faceți lucrarea lui Dumnezeu”

Când elevii se vor întoarce în clase, în această toamnă, se vor găsi izolați unul de celălalt și vor purta măști. Aceasta nu este biosecuritate – este un teatru pandemic. Oare de ce nu înţeleg oamenii că această epidemie gripală cu corona virusul ucigaş provenit din ţările îndepărtate ale lumii de la un liliac, dintr-un laborator, sau cine ştie de unde, care a lovit cu precizie de laser, omenirea aflată în plină rătăcire morală şi apostazie, urmăreste să distrugă lumea, nu prin moarte, ci prin răpirea bunului cel mai de preţ: copiii! Suntem conştienţi că indivizi asemănători în concepţii şi decizii, se găsesc instalaţi la butoanele conducerii statelor, care urmăresc să construiască, la ordinele iniţiaţilor masoni ai mafiei globaliste, cu mici excepţii, acelaşi tip de societate umană.

Un lagăr, o colonie penitenciară de dimensiuni statale, în care poporul naiv, îndobitocit este supus prin manipulări continue, lansate cu precizie, conform unui plan bine stabilit şi dirijat de minţile întunecate ale păpuşarilor şi transmise slugilor leviatanului, unei stări permanente de teroare, frică dezumanizantă şi autoclaustrare, de acceptare a nefirescului, a apostaziei, abjurării, caracteristice regimurilor dictatoriale, totalitare, ca lucruri fireşti şi de bun-simţ. S-a reuşit ca în cateva luni să se creeze un iad la nivelul întregului mapamond, populat de fiinţe fără chip (cu mici exceptii, printre care Danemarca, Suedia şi alte câteva), ascunse sub masca ascultării animalice, a spaimei, a fricii abominabile de moarte, care a paralizat reacţiile naturale cu care au fost înzestraţi oamenii, de la naştere, după chipul şi asemănarea Ziditorului acestei lumi.

Cum nu pricep oamenii aflaţi sub înrâurirea duhurilor necurate ale întunericului, că ce se construieşte acum, nu este valabil o lună, două, un an, doi , ci pentru toţi anii care vor urma? La această manipulare exagerată a slugilor leviatanului, la care constatăm aceeaşi lipsă de bun simţ, de respect, de empatie, aceeaşi brutalitate şi agresivitate, aceeaşi ţopârlănie, aceeaşi desconsiderare a omului, s-a făcut părtaşă şi ierarhia BOR, îngenuncheată în faţa stăpânirii lumeşti atee şi nu în faţa Celui Prea Înalt. În mesajul său, cu ocazia deschiderii noului an şcolar, Patriarhul serghianist apostat al BOR, în acelaşi veşnic limbaj de lemn, rosteşte nişte elucubraţii halucinante, dovedind o dată în plus că nu îl interesează viitorul copiilor acestui neam, nu îi pasă de Ortodoxie, după ce a sfâșiat Cămașa Mântuitorului Hristos: „ Într-o lume marcată de tendințe ideologice individualiste și secularizante, care slăbesc unitatea familiei și pacea socială, este esențială cultivarea unei legături statornice și a unei cooperări rodnice între Familie, Biserică și Școală. În Familie și în Biserică, părinții trupești și duhovnicești sunt chemați să-i învețe pe copii iubirea față de Dumnezeu și de semeni, prietenia, solidaritatea, hărnicia, dărnicia și recunoștința, să îi încurajeze să descopere bucuria jocului și a cunoașterii, dar și frumusețile naturii și ale culturii românești…” Delir patriarhal. Pe ce lume trăieşte omul acesta?

Pe oameni îi mai sperie posibilitatea ca, pe baza unor teste incerte, mai mult decât discutabile, să fie internaţi cu forţa în spitalele devenite puşcării. Un fel de lagăre din care răzbat strigătele de ajutor şi indignare ale celor obligaţi să trăiască, sau să moară, în condiţii de neimaginat în alte vremuri. Cum să nu te gândeşti la viitorul sumbru, compromis al acestei ţări, când vezi că cele mai simple activităţi – strângerea mâinii prietenului, discuţiile sau jocurile copiilor în parc sau în recreaţii, îmbrăţişarea copilului, prima zi de şcoală, mersul la dentist, orele de sport, cântatul la ora de muzică etc – au devenit, prin lege, complicate. Ba unele chiar interzise.
Care va fi sănătatea mentală, psihică a copiilor, actualii preşcolari sau elevi, obligați la atâtea interdicții şi frustrări, fără bucuria de a interacționa şi socializa cu colegii, fără bucuria jocurilor din timpul recreațiilor, de la orele de sport, sau fără a putea cânta? Este demonstat ca toate acestea provoacă sentimente de anxietate, oboseala, nesiguranță, alienare, neîncredere, instabilitate emoțională, cu consecințe grave pe termen lung. Ei vor deveni sclavii noii ordini mondiale.

Dr. Gabriela Naghi