Mulţi Sfinţi Mucenici, atunci când nu ştiau dogma, spuneau: „Cred ceea ce au hotărât Sfinţii Părinţi”. Dacă cineva spunea aceasta, mărturisea! Adică nu ştia să aducă dovezi prigonitorilor pentru Credinţa lor şi să-i convingă, ci avea încredere în Sfinţii Părinţi. Se gândea: „Cum să nu am încredere în Sfinţii Părinţi? Aceştia au avut şi mai multă experienţă, căci erau virtuoşi şi Sfinţi. Cum să primesc eu o neghiobie? Cum să sufăr să hulească cineva pe Sfinţii Părinţi?”. Să avem încredere în Tradiţie. Astăzi, din păcate, a intrat politeţea europeană şi vor să arate că fac binele. Vor să arate superioritatea, dar în cele din urmă merg înspre a se închina diavolului celui cu două coarne. „Să existe o singura religie”, îţi spun, şi le nivelează pe toate. Au venit şi la mine unii şi mi-au spus: „Toţi cei care credem în Hristos să facem o religie”. „Aceasta este, le-am spus, ca şi cum am lua aur de atâtea carate şi toate cele ce au fost separate de el şi le-am amesteca din nou ca să facem una. Este corect să le amestecăm iarăşi? Întrebaţi un aurar: este bine să amestecăm zgura cu aurul?
S-a dus atâta lupta ca să strălucească dogma. Sfinţii Părinţi au ştiut ceva atunci când au interzis legăturile cu cel eretic. Dar astăzi spun: „Nu numai cu cel eretic, dar şi cu budistul şi cu închinătorul la foc şi cu închinătorul la diavol să nu ne rugăm. Trebuie ca şi ortodocşii să se afle la rugăciunile şi conferinţele lor. Este o prezenţă”. Ce prezenţă? Le rezolvă pe toate cu raţiunea şi justifică cele ce nu se pot justifica. Duhul european crede că şi problemele duhovniceşti pot intra în Piaţa Comună. Unii dintre ortodocşi, care pe toate le tratează cu uşurătate şi care vor să facă, chipurile, misiune, convoacă conferinţe cu heterodocşii ca să trâmbiţeze peste tot, crezând că astfel vor propovădui Ortodoxia, dar de fapt făcând împreună cu cei rău slăvitori o salată ecumenică. După aceea stiliştii încep propaganda lor şi apucă în cealaltă extremă. Spun şi hule despre Tainele celor de pe stil nou etc. şi smintesc greu suflete care au evlavie şi sensibilitate ortodoxă. Heterodocşii, pe de altă parte, vin la conferinţe, fac pe dascălii, iau tot materialul duhovnicesc bun ce-l află la ortodocşi, îl trec prin atelierul lor, pun vopseaua şi firma lor şi apoi îl prezintă ca model. Iar lumea ciudată de astăzi este impresionată de astfel de lucruri ciudate, după care se distruge duhovniceşte. Dar Domnul, atunci când va trebui, va ridica din nou un Marcu Evghenicul şi un Grigorie Palama, care vor aduna pe toţi fraţii noştri care s-au smintit şi s-au depărtat de Biserică să mărturisească credinţa ortodoxă şi să întărească Tradiţia, pricinuind astfel bucurie mare Maicii noastre Biserica.
Dacă am fi trăit după Sfinţii Părinţi, toţi am fi avut deplină sănătate duhovnicească, pe care ar fi invidiat-o toţi heterodocşii şi astfel şi-ar fi lăsat înşelăciunile lor bolnăvicioase şi s-ar fi mântuit fără predică. Acum ei nu mai sunt mişcaţi de Tradiţia noastră Patristică sfântă, ci vor să vadă şi continuitatea noastră patristică, adică adevărata noastră înrudire cu Sfinţii noştri. Ceea ce se cere fiecărui ortodox este să pună neliniştea cea bună şi în heterodocşi, adică să înţeleagă aceia că se află în înşelare şi astfel să nu-şi odihnească în mod mincinos gândul lor şi să se lipsească atât în această viaţă de binecuvântările bogate ale Ortodoxiei, cât şi în cealaltă viaţă de şi mai multele şi veşnicele binecuvântări ale lui Dumnezeu. Vin acolo la Colibă unii tineri catolici cu foarte bună intenţie, pregătiţi să cunoască Ortodoxia. „Vrem să ne spui ceva ca să ne folosim duhovniceşte”, îmi spun. „Uitaţi-vă, le răspund, luaţi Istoria Bisericii şi veţi vedea că odinioară am fost împreună şi unde aţi ajuns după aceea. Aceasta vă va ajuta mult. Faceţi aceasta, şi altă dată vom discuta mai multe”.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 362-364)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Am primit o informatie destul de sigura.In raport cu Rusia guvernantii nostri fac ce spune nato.Sa nu fie ca dispar si ei.Deocamdata neimplicarea pt ajutorarea Ukrainei care s a bagat singura carne de tun e cel mai mare semn ca Romania a luat decizia neutralitatii.Caracterul pervers al romanului va salva situatia in caz de conflict cu Rusia.Romanul e cu doua fete si nu va face jocul nici al rusilor nici sl americanilor.Perversitatea romanului va fi benefica in acest caz.
Vedeti ca rusii vor bombarda satelitii de telekomunicatii.Ce inseamna asta?Adio banci.Economie in cascada.Adio telefoane mobile.Adio Google.
Fuga fuga fuga si va scoateti numerarul din conturi!!! Veti ramane fara niciun ban!!Acum!Mars la bancomate si mars la scoaterea banilor Acum cat mai puteti.E chestiune de minute!!
Mars la pompe la benzinarii si faceti va stocuri mari de tot de motorina si benzina ca vor ajunge la 15-16 LEI LITRUL!!FUGA MARS SI NU MAI STATI !!LASATI VA FEMEILE SI COPIII ACASA CA NU VOR PATI NIMIC SI MARS IN VITEZA MAXIMA LA BANCOMATE SI LA BENZINARII!!!LASATI GURA-CASCA IN HIPERMARKET-URI!!MARS LA BANCOMATE SI BENZINARII!!!ACUM!!!LA ORA 3.39 DIMINEATA!CU NOAPTEA IN CAP!
Vedeti ca Rusia actioneaza haotic.O sa avem surpriza”bomboanelor”rusesti pe teritoriul Romaniei.!Nu va lasati provocati contra Rusiei pt ca veti pieri.Veti pieri.Deci veti pieri!
ZIlele urmatoare urmeaza Bucurestiul,Varsovia si Parisul,Lyon,Venetia,Roma,Madrid ul,Viena,Vilnius.
Romani!!Parasiti rapid aceste orase!!Plecati.
Si Milano.
De luni va incepe distrugerea Georgiei.Prima data cu artileria si dupa 45 de zile nuclear.Sa nu va speriati la vederea avioanelor rusesti care vor trece spre Bulgaria.Prima data o vor distruge cu artileria si dupa doua saptamani o vor distruge complet nuclear.Si de aici romanii se vor speria mult si vor trage manseta neutralitatii si asa va ramane.In mare vorbind vom ramane intregi dar atentie la instabilitate si la furturi.Furturile vor fi o mare problema.
Mitropolitul Onufrie face apel pentru încetarea războiului
În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, fac un apel către toți cetățenii Ucrainei. Există o primejdie.
Din păcate, Rusia a lansat operațiuni militare împotriva Ucrainei și în această încercare vă îndemn să nu intrați în panică, să fiți curajoși și să arătați dragoste față de patrie și unii față de alții.
Vă îndemn, în primul rând, să vă intensificați rugăciunile pentru Ucraina, pentru armata noastră și poporul nostru, vă rog să uitați de toate conflictele și neînțelegerile și să vă uniți cu dragoste pentru Dumnezeu și Patria noastră.
În acest moment tragic, ne exprimăm dragostea și sprijinul special pentru soldații care păzesc, protejează și apără pământul și poporul nostru. Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i ocrotească!
Apărând suveranitatea și integritatea Ucrainei, facem, de asemenea, apel la președintele Rusiei să oprească războiul fratricid.
Popoarele ucrainene și ruse au ieșit din valurile Niprului, iar războiul dintre aceste popoare este o repetare a păcatului lui Cain, care și-a ucis propriul frate din invidie. Un astfel de război nu are nicio scuză în fața lui Dumnezeu, a niciunui om.
Vă chem pe toți la sentimentul bunului simț, care ne învață să rezolvăm problemele pământești prin dialog reciproc și înțelegere reciprocă și nădăjduiesc sincer că Dumnezeu ne va ierta păcatele și că pacea lui Dumnezeu va domni peste pământul nostru și în întreaga lume!
https://orthodoxostypos.gr/%ce%ad%ce%ba%ce%ba%ce%bb%ce%b7%cf%83%ce%b7-%ce%bc%ce%b7%cf%84%cf%81%ce%bf%cf%80%ce%bf%ce%bb%ce%af%cf%84%ce%b7-%ce%bf%ce%bd%ce%bf%cf%85%cf%86%cf%81%ce%af%ce%bf%cf%85-%ce%b3%ce%b9%ce%b1-%cf%84%ce%b5/
Iubirea lui Dumnezeu se lovește în oameni de întristare, lene și uitare
Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina
Întristarea sau lenea, uitarea şi nevederea sunt trei uriaşi de care este legat, cu legături nedezlegate, întreg neamul omenesc.
Iar după aceasta urmează nepăsarea, cu toată gloata de patimi rele. De aceea ne şi rugăm Împărătesei Cerului: „Preasfânta mea Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cu sfintele şi preaputernicile Tale rugăciuni, izgoneşte de la mine, smeritul şi ticălosul robul Tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele întinate şi rele…”.
Pe mulţi îi învăţa stareţul Ambrozie, atât în scris, cât şi prin viu grai, să se roage făcând scurta rugăciune a lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.
Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 156, doxologia.ro
De ce dar, nu este pace în lume?
Cuviosul Părinte Petroniu Tănase
A venit deci, pe pământ Domnul Păcii, ne-a adus o Pace fără sfârșit și se află permanent în mijlocul nostru făcător de Pace. De ce dar, nu este pace în lume?
De ce lumea, ca și cum nu ar avea-o, o caută, o dorește, suspină după Pace?
Dar cum înțelege lumea Pacea?
Lumea păgână dinainte de Hristos, romanii îndeosebi, aveau această vorbă despre Pace: „Si vis pacem, para bellum”, „Dacă vrei pace, pregătește-te de război”. Și vorba aceasta a rămas în cinste până în zilele noastre, când popoarele își justifică teribila înarmare, pregătindu-se de război, „pentru intimidarea adversarului”, „pentru apărarea păcii”.
Dacă la lumea dinainte de Hristos, această înțelegere avea o justificare: domnia ignoranței, a păcatului, apoi după venirea pe pământ a Domnului Păcii, ea este cu totul anacronică, lipsită de sens. Cum să faci pace fabricând unelte de război? Cum să te faci sănătos luând otrăvuri care îmbolnăvesc?
Unii oameni așteaptă Pacea de la cutare sistem politic, de la vreun genial conducător de popoare. Este firesc deci, să ne întrebăm: „Ce oameni pot face pace în lume, ce concepție politică poate instaura pacea pe pământ?”.
Sfânta Evanghelie ne spune că celor ce cred în numele lui Hristos le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12), și în altă parte: „Fericiți făcătorii de Pace că aceia fii ai lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).
Deci lucrul este simplu: „Făcătorii de Pace” sunt fiii lui Dumnezeu, adică cei ce cred în El. Pot și alții să o facă?
Ne-o spune Însuși Domnul Hristos: „Fără de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5).
Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 147-148
Oare tu te-ai răstignit pentru ei?
Sfântul Cuvios Sofronie din Essex
Iată una din întâmplările mele, petrecută în Franţa, în anii douăzeci, înaintea plecării mele la Athos (1925).
Mă rugam îndelung şi cu lacrimi lui Dumnezeu: “Caută un mijloc şi mântuieşte lumea: pe noi toţi cei răzvrătiţi şi cruzi…”. Deosebit de fierbinte era rugăciunea mea pentru cei mici, pentru cei săraci şi împilaţi.
Spre sfârşitul nopţii şi, de asemenea, al puterilor mele, pentru un scurt timp, am pierdut rugăciunea şi mi-a apărut în minte ideea: “Dacă eu, cu toată puterea inimii mele, compătimesc omenirea întreagă, cum să-L înţeleg pe Dumnezeu, Care priveşte cu indiferenţă la suferinţele atâtor milioane de oameni zidiţi de El Însuşi? De ce, oare, îngăduie El atâta violenţă?”
Şi aşa mă adresam Lui cu întrebarea nebunească: “Unde eşti Tu?” Şi în inimă, am auzit aceste cuvinte: “Oare tu te-ai răstignit pentru ei?” Aceste cuvinte blânde, rostite de Duhul în inima mea, m-au cutremurat: Cel Ce S-a răstignit mi-a dat răspunsul ca un Dumnezeu.[….]
Ce gândeam eu după ce am primit răspunsul de la Dumnezeu? Iată ce: dacă Dumnezeu este aşa cum ni L-a revelat Hristos Cel răstignit, atunci noi, toţi, şi numai noi suntem vinovaţi de tot răul care umple istoria omenirii.
Dumnezeu S-a arătat pe Sine în trupul nostru, aşa cum este El. Noi nu numai că L-am respins, noi L-am omorât, dându-L la moarte de necinste. Eu am văzut, cu duhul, că pricina chinurilor omeneşti nu este lipsa de compasiune a lui Dumnezeu faţă de noi, ci, în mod exclusiv, reaua întrebuinţare de către oameni a darului libertăţii. În disputa mea cu Dumnezeu – El a învins. La început, m-a cuprins o ruşine amară pentru gândul meu nebun şi mândru: ca şi cum eu aş fi mai compătimitor decât El. Din pricina ruşinii, mi-a venit o autoosândire la pocăinţă. Apoi, totul a fost biruit de bucurie. Domnul nu numai că nu m-a osândit pentru obrăznicie, dar chiar a revărsat peste capul meu o binecuvântare îmbelşugată. Am înţeles mai târziu că şi acea rugăciune de compătimire nu fusese altceva decât acţiunea Lui în mine.
Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune, Traducere din limba rusă de Părintele Prof. Teoctist Caia, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2001
Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău…
Cuviosul Părinte Serghie Şevici
De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol. Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de îndurat ispită.
Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu.
Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, că nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”?
Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor.Şi rugăciunea o luminează când şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi… Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune…
Nu-i om să n-aibă nevoie de bunătatea noastră. Pe nimeni să nu judecăm şi pentru toţi să ne rugăm, că-s cu toţii aşa năpăstuiţi. Şi toţi bolnavi. Nu-i unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu. Şi mulţi din cei ce nu ştiu de Dumnezeu par împodobiţi cu multe şi înalte virtuţi, iar creştinii câteodată se văd mai răi ca ei. Numai că aceia nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi acest păcat al lor e mai mare şi mai rău decât toate.
De ştii că fratele tău are necazuri, roagă-te pentru el, că-i datorie creştinească, şi-ai să dai seama de n-o săvârşeşti.
La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.
Păcatul pentru care-l osândeşti pe celălalt se face păcat al tău. Şi întotdeauna, osândind şi clevetind, pe tine singur ai să te răneşti.
De vezi la ceilalţi păcat şi suferinţă, spune-ţi: “Eu sunt vinovat!”
Sursa:Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învăţătura părintelui Serghie, Editura Sophia, Bucureşti, 2007
Poate vi se pare inadecvat ce va zic.Cat va tine domnia in Rusia a sefilor de stat al caror nume se termina cu sufixul”in”,”în” e de rau,e rau si de noi romanii,ukrainenii,bulgarii,rusii,polonezii,georgienii chiar grecii.
Exemplu:Putin,Stalin,Eltîn,.Cat tine domnia celor cu terminatia”in”,”în” tot vorbim de imparatia raului in toate privintele.Se petrece o intrare a tarilor ortodoxe in acea gaura neagra a istoriei in tarile ortodoxe.Cand va incepe domnia in Rusia a celor cu terminatia numelui cu sufixul”ov”,”ev”,”av”,”ski”.Exemplu:Romanov,Gorbatchov,Ostrogorski,Olev,Stanislav,Viaceslav va incepe brusc sa fie bine,de bine atat in Rusia cat si in tarile vecine.Binele se va revarsa si pt societate dar pt propovaduirea ortodoxiei in toate tarile ortodoxe.
Si la noi in tara cat tine domnia celor cu terminatia”escu” vorbim de intrarea Romaniei in gaura neagra a istoriei.Cum se termina cu cei cu „escu” e pace,e de bine pt noi.
Deci ca semn ca va fi de bine in Rusia si la noi e sa va uitati daca la conducerea Rusiei nu e conducator cu numele terminat in „in” sau „în”.
Sefii de stat rusi cu terminatia „in”au cei doi lobi parietali in spate si lobul occipital cerebral in fata si au mai multi ganglioni cerebrali decat restul speciei umane.