În perioada dintre cele două Sinaxe, care și-au îndeplinit fiecare în parte mesajul scontat, a avut loc cernerea și îndepărtarea din cadrul mișcării antiecumeniste a unor mici grupulețe extremist-schismatice tocmite de forțele ascunse ale răului deghizat sub masca ecumenismului feroce, să producă zdruncinarea din temelii a unității acestei mișcări bisericești de apărare a credinței ortodoxe, unice în istoria BOR.
Arsenalul acestor mercenari în sutană și a acoliților lor, cu sprijin din afară, a produs de la bun început o seamă de tulburări și dezbinări, neîncredere și înșelare prin vorbe grosolane, atacuri primitive la bunul renume al persoanei, centrate mai ales asupra personalității teologului mișcării antiecumeniste, domnul Mihai Silviu Chirilă și a Părintelui Mărturisitor Claudiu Buză.
Atacurile s-au concretizat în articole, discursuri, conferințe în orașele din aproape toată țara, finanțate de forțele potrivnice binelui, trădători școliți pentru misiuni de manipulare, atac și învrăjbire pentru distugerea, anihilarea și împrăștierea în cele patru zări, a conducătorilor mișcării antiecumeniste și a pleromei ortodoxe cea iubitoare de Hristos.Loviturile sacadate, declanșate în foc de voie de artileria răului, au dus la prăbușirea Mânăstirii Rădeni. Mânăstirea Schit Orășeni, a fost smulsă cu forța din brațele și inima iubitoare a Părintelui Ioan Ungureanu, și a credincioșilor din parohie, care au rămas strâns uniți în jurul Sfinției Sale, pentru apărarea Bisericii, izgoniți și umiliți fiind, dar niciodată înfrânți de către slugile simbriașe ale Mitropolitului Teofan.
„ Dacă îţi zic: „Loveşte-mă”, te înfricoşezi! Însă pe Stăpânul îl sfâşii şi nu te înfricoşezi? Ciopârţeşti membrele (trupului) Stăpânului, şi nu tremuri? Biserica este casa părintească! „Un trup şi un duh”. Vrei să te răzbuni pe mine? Opreşte-te la mine! De ce te răzbuni pe Hristos în locul meu? Mai mult: de ce loveşti cu călcâiul în ţepuşă?”[4]
O mică parte din credincioșii antiecumeniști nepregătiţi, insuficient căliţi în focul luptei duhovniceşti, scârbiţi de atacurile lipsite de onestitate ale grupării minuscule extremist-schismatice, dezamăgiţi și debusolaţi de modul de evoluţie al încercărilor, s-au întors la bisericile de unde au venit, acceptând înfrângerea. Acesta a fost de altfel și scopul final al atacurilor concertate ale grupuleţului de tristă amintire. Reamintim că sancţionarea Preoţilor care au încetat pomenirea celor cu cuget ecumenist este un abuz dictatorial de putere din partea ierarhiei, deoarece singura obligație din canonul 15 I-II Constantinopol este aceea de a nu pedepsi clericii care le întrerup pomenirea, pentru faptul că au dovedit că ierarhii sunt eretici. Nu episcopul este izvorul Harului dumnezeesc, ci Marele Arhiereu Hristos, prin Duhul Sfânt. Este şi motivul pentru care Preoţii nepomenitori pot sluji Sfânta Liturghie fără Antimisul semnat de episcopul locului.
Așa cum am fost avertizaţi de nenumărate ori, în predicile pline de învăţături în Duh Sfânt ale Sfinţiei Sale, Părintele Mărturisitor Claudiu Buză, „a te așeza confortabil în propria ta existenţă înseamnă a refuza darul lui Dumnezeu prin care se câștigă Împărăţia Cerurilor, luarea Crucii, și urmarea lui Hristos, prin care te întărești în Harul lui Dumnezeu. Aceasta nu numai în scopul egoist al propriei tale mântuiri, ci și pentru a veni în ajutorul aproapelui ca să ajungă la Mărturisire, la îngrădirea faţă de erezia propovaduită de arhiereii trădători ai Ortodoxiei”.
De asemeni de nenumărate ori, Sfinţia Sa Părintele Claudiu ne-a atenţionat „faţă de pericolul pe care îl prezintă pentru întreaga mișcare antiecumenistă, prezenţa unor persoane înzestrate cu calităţi, care s-au transformat într-un soi de justiţiari care pentru a-și satisface mândria și patima mâniei de care sunt stăpâniţi, în blogurile personale sau în ale celor cu același cuget extremist-schismatic, folosind un jargon ofensator pe măsură, atacă pe cei care au avut curajul să înfrunte pericolul pe care îl reprezintă infiltrarea ecumenismului satanic în viaţa Bisericii. Mărturisirea lor se reduce din păcate doar la folosirea canoanelor și versetelor din vieţile Sfinţilor Părinţi, cu care combat pe oricine, fără ca viaţa lor să fie o adevarată trăire în Hristos, prin cuget, simţire și mai ales fapte. Acest păcat este o hulă adusă Duhului Sfânt, chiar dacă recunosc sinodul din Creta, ca fiind tâlhăresc.”
Cu adâncă părere de rău între „formatorii de opinie” îmbrăcaţi în reverendă (în număr infim), parte din ei dotaţi cu o elocinţă, o memorie şi o inteligenţă remarcabile, sunt şi cei, care susţin în continuare împărtăşirea cu Sfintele Taine în orice biserică sau mânăstire din cadrul BOR, chiar dacă critică din răsputeri erezia arhiereilor şi preoţilor în problema pseudo-sinodului din Creta, a filopapismului manifestat la cel mai înalt nivel, şi a apostaziei mai marilor bisericii în timpul aşa zisei pandemii cu coranavirusul gripal.
Dr. Gabriela Naghi
Ma adresez eu ca fata a parintilor mei.
Asta e parerea mea despre ei.
Asta au facut ei si acesta e adevarul.
Sa spuna cate in luna si in stele cum ca sunt influentata in deciziile mele.
Ce am facut eu de fapt?
M-am rupt de niste parinti care ma urasc de moarte.Mi e imi este bine cu familia mea.
„DRAGĂ PĂRINTE CARE STRIGI, AMENINȚI ȘI-ȚI TÂRÂI COPILUL DE COLO COLO,
Posted by
By Printesa Urbana
5 iunie 2017
101 Comments
Te văd în fiecare zi, de zeci de ori. Te aud.
E foarte greu să nu te aud, la cât strigi de dimineață până seara la copilul tău. Te aud în parc, te aud în magazin, te aud în mașină la semafor. Nu știu cum sună vocea ta cea normală, eu te aud doar strigând.
– Ți-am spus de-o sută de ori, treci acasă!
– M-am săturat să strig la tine, de ce naiba nu faci ce-ți spun?!
– Vino-ncoa, că nu știu ce-ți fac.
– Leneșule!
– Obrăznicătură ce ești!
– Copil rău și afurisit!
– Îmi scoți peri albi! Mai bine nu te făceam!
Te văd cu fălcile tale încleștate, cu pumnul strâns, cu privirea îngustată, răcnind și amenințând. Și-l văd și pe copilul tău. Știi ce face el cât tu urli și ridici pumnul în aer? Se depărtează de tine. Te aude tot mai puțin, te iubește tot mai puțin, nu te mai respectă, abia așteaptă să se facă mare să scape de tine, de urletele și de manipulările tale.
Abia așteaptă să nu te mai audă. Să nu te mai vadă. Să fie liber de toți TREBUIE ai tăi, de toți NU E VOIE (deși voie ar fi), de toate pedepsele și șantajele tale ieftine. O să te mintă. Te minte și acum, ia uite-l cum fuge de tine, deși ți-a promis că vine imediat. Nu vrea să facă ce vrei tu, pentru că aveți o relație conflictuală, pentru că așa l-ai crescut, să fiți mereu în război.
Și-ți mai spun ceva, deși știu c-o să mă urăști. Nu-mi pasă, ție nu-ți pasă nici când te urăște propriul copil, de ce mi-ar păsa mie că mă urăști tu.
De vină ești tu. Tu strici tot, cu fiecare urlet și amenințare. Copilul s-a născut numai cu iubire, dornic să te mulțumească, să te facă fericit. Apoi ai început să-l cerți că plânge la trei luni când îl lași singur. L-ai lăsat să plângă singur. Ai strigat la el să tacă. O dată, de două ori, de zece ori, de mii de ori. Poate l-ai zdruncinat o dată, mama ta de copil, taci naibii o dată să dorm și eu măcar o oră, ce mi-o fi trebuit să te fac. Apoi te-ai simțit vinovat și ai făcut-o iar, pentru că vina duce la frustrare și furie. Curând, n-ai mai știut să faci altceva, pentru că el, copilul tău, a început să facă exact ce-a văzut la tine: să fie furios, să strige, să întrețină conflict, el a crezut că așa e bine, că asta îți dorești de la el.
Și uite așa se face că la patru ani sau la șase sau la opt, îl strigi de zece ori și el nu răspunde. Trebuie să-l aduci la masă târându-l prin casă. E musai să-l pedepsești ca să mănânce. Stă numai pe telefon și tabletă, normal, are nevoie să evadeze în altă lume, asta pe care i-o oferi tu e iad. La școală e agresiv. Vorbește urât tuturor, se ia de cei mai mici (oare de unde o fi învățat asta?), nu e atent la nimic, nu are nici o pasiune. Normal că n-are, cine are timp de hobby-uri când în loc să facă ce-i place, se ferește de ploaia de urlete și amenințări, poate palme sau șuturi în fund?
Greșești, părinte care strigi la copil de dimineață până seara. Înțeleg să-ți ieși din fire din când în când, oameni suntem. Înțeleg să ridici vocea când îți sar nervii pe pereți. Nu spun că-i bine, spun că e de înțeles, copiii au nevoi mari și dese, iar noi avem resurse limitate. Îți ceri scuze, explici și te obligi să nu se mai repete. Dar de-adevăratelea, nu doar așa, de urechile copilului. Dar dacă tu faci asta mereu, dacă toate replicile tale sunt răstite, dacă copilul tău știe doar de frică și de pedeapsă, și nu și de iubire, nu faci bine. N-o să ai o relație bună cu copilul tău, iar el n-o să aibă o relație bună cu nimeni. Își va face greu prieteni adevărați, își va alege partener un abuzator sau o victimă, va crește copii nefericiți, ca și el.
Copilul tău nu e fericit. Nu se simte iubit. Nu se dezvoltă armonios. Nu se bucură de copilărie. Și este vina ta. Știu, nu e frumos ce spun, dar nu-mi pasă. Nu mai pot, nu mai suport părinți care urlă, care trag de copii, care pedepsesc și jignesc amărâții ăștia de oameni mici care au atâta nevoie de iubire, de acceptare. Stricați copiii. Singurii voștri copii. Vă stricați relația cu ei, îi stricați pe ei și generațiile viitoare.
Oprește-te. Scutură-te. Cere ajutor. Spune-ți: Ce fac nu e normal. Se poate și altfel. Sunt rănit și nu știu să mă port altfel. Dar copilul ăsta are nevoie de brațele mele, de încurajările mele. Există și altă cale. Nu e prea târziu. Iartă-mă, copilul meu. De azi o să încerc altfel. Am greșit, pentru că și alții au greșit față de mine și n-am știut să mă trezesc la timp. Te iubesc și de azi o să încerc să-ți arăt asta. Ești minunat. Împreună putem repara totul. Ai încredere în mine.
Sau spune ce vrei tu. Dar încearcă. Măcar încearcă să iei o pauză și să privești de la distanță relația ta cu copilul tău. El te iubește, sigur, ei ne iubesc orice-am face. Dar merită mai mult.
Mai citește o dată textul ăsta când îți trece furia pe autoarea lui. Gândește-te bine care e miza. Ce ai de pierdut și ce ai de câștigat. Nimic nu e mai prețios pentru tine decât relația ta cu copilul, decât viitorul și fericirea lui, decât liniștea ta că ai făcut tot posibilul și nu ai ales calea cea mai ușoară, ci pe cea corectă. Construiește aici. E greu, duc și eu aceeași bătălie de niște ani. Se poate. Îți promit că se poate (am povestit aici cum fac eu). Nu mai striga. Nu mai amenința. Ia-o de la capăt. Cu vocea ta normală, o mai găsești prin capul tău? E acolo. Vorbește-ți ție cu ea întâi. Apoi lasă și copilul s-o audă.
PS. Da, știu, probabil părinții cărora mă adresez acum nu vor citi niciodată textul ăsta. Dar am avut nevoie să-l strig, să mă eliberez de el, mă sugruma și mă strângea pe dinăuntru.”
Acestea sunt lucruri care nu se uita.Cum sa uit cand al meu tata m-a scuipat pe mine si pe sotul meu?Cum sa uit ca atunci cand ne-a scuipat pe mine si pe sotul meu mi-a spus cu atata ura si el si mama mea sa ma duc langa mormantul mamei lui?Sunt fapte care nu se uita.
https://saccsiv.wordpress.com/2022/06/17/china-vrei-cash-bancile-iti-inchid-contul-protestezi-iti-baga-qr-rosu-cum-ca-ai-avea-covid-si-nu-vei-avea-acces-aproape-nicaieri-doar-la-centrele-de-carantina/
Cum sa uit cand ai mei parinti au facut ceau facut?Sunt lucruri care nu se pot uita.CCum sa uiti cand tatal meu arunca cu ce putea dupa omul meu?Cum sa uit cum mama mea ridica scaunul de bucatarie la sotul meu si ii spunea ca ii crapa capul si sa moara mai repede o data?Sunt fapte care nu se uita.Cum sa uit cuvinte si fapte care au distrus vieti?Cum sa uit cand sora mea mai mica a sfaramat paharul de sticla in mana si l-a trantit de masa in fata omului meu si s-a jurat pe sufletul ei ca nu se va lasa pana nu il va distruge?
Diplomația rusă a denunțat miercuri decizia Curții Supreme israeliene de a permite achiziționarea de către o organizație ultranaționalistă evreiască a unor bunuri imobiliare ale Bisericii Ortodoxe Grecești din Orașul Vechi al Ierusalimului, considerând-o o amenințare la adresa „prezenței creștine” în acest loc, potrivit Le Figaro.
„O astfel de decizie este în detrimentul păcii interconfesionale și ridică îngrijorări legitime cu privire la situația comunității creștine din Țara Sfântă”, a declarat purtătorul de cuvânt al diplomației ruse, Maria Zaharova, într-un comunicat. „Moscova este hotărâtă să apere prezența creștină în Orientul Mijlociu și să se asigure că drepturile și libertățile credincioșilor sunt respectate”, a adăugat ea.
Scopul: „iudaizarea” Ierusalimului de Est
Într-o hotărâre făcută publică la 9 iunie, cea mai înaltă autoritate juridică din Israel a respins apelul Bisericii Ortodoxe Grecești, care a depus noi documente la tribunal pentru a contesta vânzarea de clădiri către asociația de coloniști israelieni Ateret Cohanim. Această asociație are ca scop „iudaizarea” părții estice și palestiniene a Ierusalimului, ocupată și anexată de statul evreu, și cumpără de ani de zile locuințe în această zonă, folosind societăți fantomă care nu au nicio legătură oficială cu ea.
Cazul datează din 2004, când Ateret Cohanim a achiziționat drepturile de închiriere pe termen lung a trei clădiri bisericești, inclusiv Hotelul Petra și Hotelul Imperial din cartierul creștin al Orașului Vechi și o clădire rezidențială din cartierul musulman, toate ocupate de palestinieni. Avocatul Patriarhiei Ortodoxe Grecești, Assaad Mazzawi, a spus că este o „zi foarte tristă”. „Vorbim despre un grup de extremiști care vor să ia proprietățile bisericilor, care vor să schimbe caracterul Orașului Vechi, să invadeze zonele creștine”, a declarat el pentru AFP.
Maria Zaharova a condamnat, de asemenea, „profanarea” unei capele aparținând Bisericii Ortodoxe, în 6 iunie, de către „aproximativ cincizeci de israelieni violenți”, considerând-o „o provocare deschisă, o dovadă flagrantă a voinței forțelor religioase radicale de a lansa un asalt asupra ortodocșilor din Țara Sfântă”.