Amintiri despre Dascălii noştri de la Teologie: Părintele Arhimandrit Dosoftei Florea

L-am avut profesor de Liturgică între anii 1974 – 1977, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş. Ni-l amintim cu drag. Mereu vesel şi deschis, cu un umor de calitate, păstrând totuşi sobrietatea cuvenită unui monah. Ne privea cu dragoste şi mi-aduc aminte că, într-un rând, ne-a cumpărat un fileu şi o minge de volei, pentru a ne scoate din lâncezeala fizică.

Se apropia Postul Naşterii Domnului al anului 1974. Părinţii din Mănăstire ne-au anunţat că putem merge la Taina Sfintei Spovedanii, fiecare seminarist – eram 144 – la duhovnicul pe care-l vom alege. M-am dus la Părintele Dosoftei, purtând povara multor păcate grele. A fost o spovedanie sinceră, cu toate cele pe care mi le-am amintit. M-a ascultat şi la sfârşit nu mi-a dat dezlegare şi canon. M-a îndrumat spre Preasfinţitul Pavel Şerpe, surghiunit la Curtea de Argeş de sataniştii comunişti, şi sub omoforul acestuia am repetat Spovedania. Ţin minte şi acum cu câtă dragoste m-a primit, m-a ascultat şi m-a povăţuit. M-a dezlegat apoi de păcate şi mi-a dat o Carte de Rugăciuni cu scrisul olograf al Patriarhului Justinian. Din acel moment am avut putinţa de a-mi orândui viaţa după Sfintele Învăţături ale Bisericii noastre şi de 44 de ani îl pomenesc pe Preasfinţitul Pavel la Sfânta Liturghie, şi-l voi pomeni câtă vreme îmi va lăsa Dumnezeu să mai trăiesc. Ce Păstori avea atunci Biserica! Ce episcopi avea atunci Biserica!  

Revin la Părintele Dosoftei. Venea la ora în care era fixată teza, ne dădea subiectele, se aşeza la catedră şi ne privea zâmbitor cum ne consultam între noi, ca să scriem cât mai bine. Nicio observaţie, niciun cuvânt de reproş. Pleca din clasă cu teancul de caiete, iar un alt profesor, îl întreba: Prea-Cuvioase, au copiat băieţii la teză? ,,Nu, pentru că n-au avut indigou’’.

Era căutat de mulţi din afara Mănăstirii, printre care multe măicuţe venite pentru sfat duhovnicesc. Într-o vreme, o măicuţă de la vreo Mănăstire vâlceană a venit să-l viziteze. S-a adresat unui preot şi acesta, mucalit cum era, a privit-o lung şi a întrebat: ,,L-aţi cunoscut pe Părintele Dosoftei? Se odihneşte săracu’’. Maica s-a schimbat la faţă, gândind că a trecut la Domnul. Chiar în acel moment însă, Părintele a apărut de după colţ, cu nelipsita-i legătură de chei în mână, aducând veselia celor doi slujitori ai Domnului.

Cu multă discreţie îi aborda pe colegii din jurul Reghinului, şi-i întreba tainic: Ce mai face Alexandru Todea? Era vorba de cel care a ajuns cardinal greco-catolic. Probabil l-a cunoscut în închisoare, aşa încât era mai bine să nu pomeneşti anumite nume, căzute în dizgraţia sistemului comunist satanizat.

Ultimii 20 de ani a vieţuit ca slujitor al Domnului la Mănăstirea Viforâta. În 2001, după o viaţă de osteneală şi slujire, a mers cu vrednicie după chemarea cu care a fost chemat. A cerut să i se scrie pe Crucea de la mormânt aceste cuvinte: ,,Lăsaţi-i pe toţi să mă calce în picioare, pentru că şi eu, adeseori în viaţă, am călcat poruncile lui Dumnezeu, cu cuvântul, cu fapta şi cu gândul”. 

Cumplite vremuri! Dar ce oameni!

Presbiter Ioviţa Vasile