LUNA APRILIE
Ziua a 20-a
Sf. Mucenici Victor ÅŸi alÅ£i cinci, Zotic, Zinon, Achidin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona, Antonin, Anastasie ÅŸi Gabriel; CuvioÅŸii Teodor, Atanasie, Ioasaf, Alexandru; Sf Ierarhi Teotim din Tomis, Anastasie I, Grigorie; Sf. Apostol din cei 70, ZaheuÂ
Hristos a iniat!
        ÂIubite cititorule! De mai multe ori am scris cu bucurie că pe scaunul Bisericii din Roma au stat Papi adevăraÅ£i, cu dragoste pentru Hristos ÅŸi aproapele, care nu s-au socotit a fi mai presus de ceilalÅ£i episcopi ÅŸi stăpâni peste Biserică, ci au slujit tuturor, după cuvântul Mântuitorului: ,,ÅžtiÅ£i că ocârmuitorii nemurilor domnesc peste ele ÅŸi cei mari le stăpânesc. Nu tot aÅŸa va fi între voi, ci care dintre voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. Åži care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă, după cum ÅŸi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească ÅŸi să-ÅŸi dea viaÅ£a răscumpărare pentru mulÅ£i’’ (Matei 20, 25-28)
          ÂAstăzi pomenim, între SfinÅ£ii lui Dumnezeu, pe Fericitul Atanasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei. Acesta a trăit în vremea Sfântului Grigorie Dialogul, Papă al Bisericii Romei (590-604). Cei doi SfinÅ£i erau despărÅ£iÅ£i de o depărtare cu anevoie de străbătut, dar uniÅ£i întru slujirea Mântuitorului. Câtă dragoste frăţească era între cei doi arhierei ai lui Hristos, mărturiseÅŸte o scrisoare trimisă de Sfântul Papă Grigorie fratelui său, Sfântul Atanasie Sinaitul.. ,,Mă înÅŸtiinÅ£ezi, PreasfinÅ£ia ta, preaiubitule, că de ar fi fost cu putinţă, ai fi voit fără hârtie ÅŸi fără trestie să vorbeÅŸti cu mine, ÅŸi pătimeÅŸti de durere că depărtarea cea mare a Răsăritului de Apus ne opreÅŸte pe noi. ÃŽnsă adevărat zic, că ÅŸi în hârtie îmi vorbeÅŸte gândul vostru, că în cuvintele PreasfinÅ£iei tale este arătată dragostea voastră către noi ÅŸi nu suntem despărÅ£iÅ£i cu locurile, noi cei ce cu darul Atotputernicului Dumnezeu suntem uniÅ£i prin legătura dragostei… Ci vă rog pe voi, rugaÅ£i-vă pentru mine, neputinciosul, ca Domnul, scoţându-mă dintr-atâtea de multe învăluiri ÅŸi primejdii de la longobarzii cei ce au năvălit asupra Romei, mai degrabă să mă treacă la limanul odihnei celei veÅŸnice. Cu mulÅ£umire am luat binecuvântările voastre cele îndurate, pe care mie, omule al lui Dumnezeu, fiind sărac cu duhul, mi le-ai trimis, zicând: Ce să dea săracul, decât numai cele ce sunt ale săracului? Dar de nu v-aÅ£i fi făcut săraci cu duhul pe voi singuri, binecuvântările voastre n-ar fi fost atât de îndurate’’.(După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 228-231).
          ÂÃŽnÅ£elegem de-aici cum cugetau adevăraÅ£ii arhierei ai Bisericii Romei ÅŸi constatăm câtă diferenţă este între aceÅŸtia ÅŸi papii cei semeÅ£i, care se socotesc stăpâni peste Biserică, locÅ£iitorii lui Hristos, ÅŸi în numele Lui răspândesc o mulÅ£ime de erezii, încât catolicii nu mai sunt o Biserică, ci o adunare de eretici.
Preot Ioviţa Vasile