Apostazia, pacat impotriva Duhului Sfant

LUNA IULIE

Ziua a 9-a

Sf. Mucenici Pangratie, Chiril, Andrei, Prov, Metodie; Cuvioşii Fotie, Dionisie Ritorul şi Mitrofan

Cinstite cititorule! Am vorbit şi cu alt prilej despre păcatul lepădării de Credinţă, numit şi ,,apostazie’’, după cuvântul grecesc pe care-l găsim în Epistola a Doua către Biserica din Tesalonic (2, 3) a Sfântului Apostol Pavel. Fenomenul lepădării de Credinţă a căpătat o amploare extraordinară, căci slujitorii satanei sunt deosebit de activi. Pe internetul acesta diabolic a apărut prin grija lor un formular, numit ,,certificat de desbotezare’’, pe care cei care au primit Taina Sfântului Botez în Biserica Ortodoxă se pot lepăda de acesta şi implicit de Sfânta Credinţă. Pentru ceilalţi zişi creştini faptul este irelevant, deoarece oricum nu au Botez valid şi mântuitor.

Împăratul Iulian a rămas în istorie cu supranumele ,,Apostatul’’, deorece a cunoscut Sfânta Credinţă, apoi s-a întors la întunericul păgânismului. În vremea lui vieţuiau  Egipt doi cuvioşi, Patermutie şi Coprie, slujimd împreună lui Dumnezeu. Din poruncă împărătească, amândoi au fost aduşi în faţa lui Iulian. Patermutie  a fost întemniţat, iar lui Coprie împăratul i-a spus: ,,Să aduci jertfe zeilor, omule, ca să scapi de muncile ce te aşteaptă. Lasă înşelăciunea creştinească, căci la nimic nu-ţi foloseşte; că şi eu am crezut mai înainte în Hristos, dar nici un folos nu am aflat; însă acum, crezând în zeii cei fără de moarte, de multe şi de mari faceri de bine m-am învrednicit de la dânşii. De aceea şi pe tine te învăţ cu învăţătură folositoare, ca şi tu, lepădându-te de Hristos, să jertfeşti zeilor şi vei sta de-a dreapta mea, având multe daruri de la mine’’.

        �Nefericitul Coprie s-a plecat cuvintelor înşelătoare ale împăratului şi, spune cartea bisericească, ,,s-a închinat cu jertfe zeului Apolon şi, depărtându-se de Dumnezeu, a primit pe diavolul. Astfel sfinţii îngeri s-au depărtat de la el, iar diavolii l-au cuprins, bucurându-se pentru el’’.

        �Aflând cuviosul Patermutie de fapta nesăbuită a ucenicului său, cu lacrimi şi-a plecat genunchii şi s-a rugat Bunului Dumnezeu ca acesta să nu se piardă. Fiind amândoi în faţa împăratului, Coprie a grăit despre Cuviosul Patermutie, binefăcătorul său: ,,Iată vine înşelătorul care împiedica mântuirea mea’’. Văzând atâta nerecunoştinţă şi nesimţire, Patermutie l-a mustrat cu cuvinte grele: ,,Amar ţie, ticălosule! Tu, care mai înainte ai fost vas al darului, acum eşti gunoi în care diavolii dănţuiaesc. Iată, îngerii s-au depărtat de la tine şi demonii s-au oprit împrejurul tău’’. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Aşa S-a milostivit şi de netrebnicul Coprie şi l-a făcut să-şi cunoască grozăvia păcatului şi să se întoarcă la Stăpânul Hristos.

Despre ticălosul împărat Iulian ne-a rămas scris că l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu. Într-o bătălie cu perşii, a fost rănit de o mână nevăzută şi a pierit (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.179-185).

Preot Ioviţa Vasile