Autor: iovita_vasile

În ultimele veacuri, lupta împotriva lui Dumnezeu a devenit din ce în ce mai feroce și mai perversă. Dacă Hristos a ieșit biruitor în urma ispitirilor aduse, necuratul s-a năpustit asupra omului cu aceleași ispitiri: pofta, slava deșartă și dorința de putere.

Mă refer la următoarele versete:

,, Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, și I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.
( Matei, 4, 1-11)

Cine rezistă acestor ispitiri se aseamănă cu Hristos, iar cine nu rezistă se aseamănă cu necuratul.

Observăm că îngerii I-au slujit lui Hristos după ce a biruit ispitirile, nu și în timpul postului de patruzeci de zile sau în timpul ispitirii. (Există și oameni îndumnezeiți care au fost slujiți de îngeri, cum a fost, de exemplu, Sfântul Marcu de la Muntele Frăcesc). Deci nici omul nu se poate mântui fără ispitire. Iar Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți prin războaiele nevăzute și prin felurite încercări.

Necuratul poartă război cu fiecare suflet în parte pentru a-l abate de la calea mântuirii. Deși Dumnezeu ne-a lăsat porunci clare, astfel încât toți oamenii să poată trăi în armonie, în ultimii ani auzim din ce în ce mai mult despre ,,drepturile omului!”, drepturile copilului”, ,,drepturile femeii”, ,,drepturile persoanelor LGBT”… Iar despre drepturile lui Dumnezeu auzim din ce în ce mai rar…

În mod paradoxal, omenirea se îndreaptă spre lipsirea de drepturi, căci atunci când Duhul Sfânt Se retrage din cauza păcatelor, omul rămâne orb duhovnicește și nu mai vede adevăratele pericole. Dacă omul vrea dreptul de a sfida poruncile divine, Dumnezeu îngăduie să fie lipsit de adevăratele drepturi. Doar o pocăință de mare amploare L-ar putea îndupleca pe Dumnezeu să stea împotriva stăpânitorilor acestei lumi care ne pregătește controlul total și sclavia electronică.

Negarea Creației lui Dumnezeu prin minciuni cu pretenții de știință a fost urmată de negarea lui Dumnezeu Însuși. În prezent, lupta împotriva lui Dumnezeu depășește orice limită. Pe de o parte, prin erezia ecumenistă care îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, se duce o luptă pentru ca omul să nu mai poată ajunge la asemănarea cu Dumnezeu. Pe de altă parte, slăbirea autorității preoților, educatorilor și părinților are consecințe din ce în ce mai dezastruoase. Tuturor li se cere, de fapt, chiar prin legi, să adopte o atitudine din ce în ce mai permisivă față de păcat. Rezultatul? O societate fără repere, din ce în ce mai supusă celui viclean. Cei cu cinci talanți sunt atent monitorizați din timp și atrași prin patimi să facă voia celui viclean.

Pentru tinerii care nu sunt dispuși să-și asume în societate rolul lăsat lor de Dumnezeu, necuratul a inventat schimbarea de sex. Cu riscul de a-L sfida pe Dumnezeu. Negarea capitolului Geneza/ Facerea din Biblie prin minciuno-știință are efecte dezastruoase asupra tinerilor în mod special.

Încă de la început, Dumnezeu a numit bărbatul – bărbat și femeia – femeie, stabilind clar rolul fiecăruia:


Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” (Facerea/ Geneza, 2, 18-24)

Dumnezeu nu l-a întrebat pe Adam dacă vrea sa fie bărbat și nici pe Eva nu a întrebat-o dacă vrea să fie femeie. El i-a creat și El le-a dat misiuni și porunci precise. Ascultarea de ispititor le-a adus multe necazuri tuturor oamenilor:

,,Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.”
( Geneza, 3, 16-20)

Hristos a redat demnitatea bărbatului și a femeii făcând posibilă izbăvirea din robia păcatului prin pocăință și ajutându-ne, prin puterea exemplului, să ne asemănăm cu El și să fim părtași la fericirea dumnezeiască. Dacă Îl ascultăm, firește. Cine simte gustul fericirii divine nu tânjește nicidecum după schimbarea sexului.

Însă necuratul a inventat o întreagă ideologie în slujba căreia sunt chemați să slujească aceia care ar trebui să apere morala creștină. Și astfel, sub pretextul luptei pentru drepturi, se duce o luptă pe plan ideologic împotriva mântuirii tinerilor creștini. Editurile prezintă cărți în care eroii sunt nişte pătimași, niște anti-modele pe care societatea trebuie nu doar să le accepte, ci să le și favorizeze cumva pentru a fi mai tentante.

În plan social se încurajează păcatul schimbării sexului, și astfel vedem deja câștigători transghederi la diverse competiții pentru femei. Cei pătimași ar putea vedea în schimbarea de sex o oportunitate de promovare pe plan lumesc… Fals. Nu toți au parte de promovări. Și chiar dacă ar avea parte de avantaje, nu lumea ne mântuiește! În lupta dusă împotriva lui Dumnezeu, tot Dumnezeu învinge, chiar și atunci când omul crede contrariul. Toți achităm o taxă vremelnică sau veșnică pentru păcatele săvârșite, dacă nu ne pocăim. Schimbarea sexului are implicații greu de anticipat asupra tinerilor care fac acest lucru, transformându-i în clienți fideli ai companiilor farmaceutice și punându-le în pericol atât mântuirea, cât și sănătatea fizică și mintală. Și atunci merită?

Politicienii sunt șantajați să asigure cadrul legal impunerii acestei ideologii. Și astfel, părinților li se limitează influența asupra propriilor copii prin legi, iar educatorii sunt forțați să colaboreze cu Sistemul în vederea impunerii acestei ideologii. Medicii sunt școliți să facă operațiile necesare pentru schimbarea sexului. Unora le reușește, altora nu. Cel mai mult au de suferit fetele care vor să fie bărbați. Acestea, în general, nu pot dobândi organe masculine funcționale și se trezesc mutilate și atât. Și astfel acestea nu vor mai putea să fie nici mame, dar nici tați. Iar slugile necuratului se bucură că scade astfel populația lumii, iar ucigă-l crucea este în culmea fericirii pentru asemenea realizări.

Dacă toți ar spune un NU hotărât păcatului și nu ar ceda la șantaje și amenințări, tinerii noștri ar putea fi salvați. Căci îngerii păzitori plâng pentru fiecare suflet care apucă pe căile pierzaniei.

Fuga de rolul lăsat de Dumnezeu în societate atrage mânia Lui. Femeia trebuie să o imite pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în îmbrăcăminte, în smerenie, în ascultare etc. Masculinizarea femeii și feminizarea bărbatului cu sau fără schimbare de sex răstoarnă ordinea lăsată de Dumnezeu. Iar schimbarea sexului reprezintă un indiciu al degradării umane. Dacă ideologia LGBT a ajuns atât de importantă pe plan politic înseamnă că societatea este grav bolnavă, iar sfârșitul lumii este aproape.

Chiar dacă trăim vremuri de cernere, cu multe ispitiri, dacă dorim cu adevărat, ne putem mântui și în aceste vremuri. Cu condiția să ascultăm glasul lui Hristos, nu pe cel al potrivnicilor Lui. Hristos nu a fost nici politicos, nici tolerant cu păcatul, ci a ripostat cu fermitate pentru a-l descuraja. La fel trebuie să procedăm și noi, indiferent ce rol avem în societate și indiferent ce presiuni se pun asupra noastră. Nu trebuie să fim unelte ale necuratului și nu trebuie să promovăm o ideologie smintitoare pentru tineri și aducătoare de osândă veșnică pentru cei care își smintesc semenii. Căci scris este:

,,Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” (Matei, 18, 7).

Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ajută-ne pe toți să biruim cu Tine și ca Tine toate ispitirile necuratului! Amin.

Sora Pelaghia
.

Am ajuns iarăși între oameni.
După ani de ziduri, de fier și de frig, după drumuri și pribegii, mă aflu acum într-un rând lung — un rând care pare să urce spre cer. Lumea din jur e schimbată, dar dorul de sfințenie a rămas același. Mulți vin cu telefoane, alții cu flori, dar toți poartă o așteptare în priviri.
Eu port doar o amintire și o respirație adâncă.

Vântul adie peste fețele obosite, iar în șoaptele mulțimii se simte o viață nevăzută. Aici, la Iași, nu se grăbește nimeni. Pământul e cald de pașii celor care au crezut înaintea noastră, iar aerul poartă un fel de lumină lăuntrică. E ca și cum pelerinii ar merge spre o inimă vie, nu spre o raclă.

Sfânta Parascheva tace și binecuvintează.
Chipul ei pare ascuns, dar prezența se simte ca o mângâiere care nu întreabă nimic, ci doar îmbrățișează.
În jur, credința se înfiripă în gesturi mici — o metanie, un suspin, o rugăciune abia rostogolită pe buze.
Și totul se adună ca o respirație comună a unui popor care încă mai caută cerul.

Gândul meu fuge spre Aiud. Acolo învățasem să trăiesc în adâncul sufletului, nu în carne. Acolo am simțit că viața se hrănește din lumină, nu din pâine. Acum privesc oamenii — au libertate, dar par obosiți; au hrană, dar sunt flămânzi de sens. Și înțeleg: lanțurile s-au schimbat, dar lupta e aceeași — de la trup spre duh.

Cineva din spatele meu murmură o rugăciune pentru copilul bolnav, altul își face semnul crucii și se oprește cu ochii închiși. O femeie sărută pământul și șoptește recunoștință. Și eu stau, privind, fără să judec, cu un fior care seamănă cu Învierea. Rândul se mișcă, dar înăuntru totul pare nemișcat, ca o clipă în care Dumnezeu ascultă fiecare gând.

Deodată simt că dincolo de trup se întinde un alt fel de viață — una care nu cere dovadă, ci curățenie.
Credința nu mai e o idee, ci o respirație.
Oamenii de aici nu par singuri; ceva nevăzut îi ține împreună, ca o lumină care arde fără să stingă.
Și simt că mă aflu din nou în Biserica cea vie, alcătuită din suflete care speră.

Când voi ajunge în fața raclei, n-am să spun nimic.
Vorbele sunt prea mici pentru o asemenea întâlnire.
Acolo se rostește doar taina ființei care s-a predat în întregime lui Dumnezeu. Acolo se împlinește ceea ce am învățat între ziduri: că viața nu e în sunetul buzelor, ci în bătaia inimii curățite prin răbdare.

Mă întreb cum ar privi Sfânta lumea anului 2025.
Poate ar plânge pentru sufletele risipite în zgomot, poate ar zâmbi pentru tinerii care mai știu să se închine.
Poate ar sta alături de noi, cu chipul acoperit, purtând durerea tuturor și transformând-o în pace.

Și parcă o aud spunându-mi blând:
„Ioane, lumea nu e pierdută cât timp mai stă cineva la rând pentru o binecuvântare. Rândul acesta e scara către cer.”

Atunci închid ochii și simt cum lumina din jur se așază peste sufletul meu ca o haină nouă. Și în acel moment înțeleg: Raiul începe acolo unde omul așteaptă cu inimă curată.

Text trimis de Sora Pelaghia

Domnul nostru Iisus Hristos a dat slujitorilor Bisericii Sale, episcopi şi preoţi, puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, putere care se transmite, prin succesiune apostolică, tuturor generaţiilor, până al sfârşitul veacului. Preasfintele cuvinte ale Domnului sunt acestea: ,,Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer’’ (Matei 18, 18)

În ziua a cincisprezecea a acestei luni, pomenim un monah Mucenic, al cărui nume nu-l cunoaştem, dar îl ştie Bunul Dumnezeu. Acesta a stat sub ascultarea părintelui său, apoi, îndemnat fiind de diavolul, a părăsit pe stareţul său şi sfânta ascultare. A plecat în Alexandria şi cum era vreme de prigoană cumplită, a fost prins de păgâni şi i s-a tăiat capul, fiind numărat între Sfinţii Mucenici. Credincioşii au luat trupul său şi, după ce l-au pus într-o raclă de cinste, l-au dus în altarul bisericii.

Întotdeauna când se săvârşea Sfânta Liturghie şi preotul rostea cuvintele ,,Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi’’, racla cu sfintele moaşte se ridica singură şi ieşea din biserică în tindă. Abia după ce se încheia Slujba Dumnezeiască, se ridica iarăşi şi se întorcea în altarul bisericii. Un om binecredincios a dorit să afle pricina pentru care se întâmpla acest fapt şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere taina. Îngerul lui Dumnezeu i-a spus: ,,Ce te înspăimântează în ceea ce se face? Au nu au luat putere Apostolii şi urmaşii lor, episcopii şi preoţii, a lega şi a dezlega? Iată că Mucenicul pe care-l vedeţi a fost ucenicul cutărui pustnic, dar, nescultându-l şi fiind legat de dânsul, s-a dus, şi până acum, întru acelaşi canon nedezlegat petrece; apoi cunună şi-a luat ca un Mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în altar când se săvârşeşte Slujba, ci, poruncindu-i îngerul, el iese; şi va ieşi până îl va dezlega cel care l-a legat’’.

Cartea bisericească spune că acel om binecredincios s-a dus în Alexandria şi, aflând pe pustnicul care-l legase, l-a adus la Sfântul Mucenic. Acesta l-a iertat, l-a dezlegat şi l-a sărutat. Din acel moment, racla cu sfintele moaşte a rămas în altarul sfintei biserici, în toată vremea.

Iubite cititorule, puterea de a lega şi dezlega primită de slujitorii bisericeşti poate fi ignorată sau tăgăduită, dar nicidecum desfiinţată, pentru că Hristos Domnul ne-a făgăduit tuturor: ,,Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin’’ (Matei 28, 20). Slujitorii Bisericii dezleagă păcatele, jurămintele nesăbuite imposibil de ţinut, blestemele, farmecele şi descântecele, orice legătură pusă asupra unui om, prin lucrarea diavolului.

Presbiter Iovița Vasile

Istoria scrisă ne spune că poporul român s-a constituit, dintru început, ca popor creştin. Creştinismul nostru n-a fost unul denaturant de erezii, a fost autentic, aşa cum se propovăduieşte şi se trăieşte în Biserica lui Hristos. Se afirmă deseori, cu inconştienţă, că Biserica a fost întotdeauna alături de popor. Nicidecum! Biserica a fost poporul însuşi şi cred că nu greşesc spunând că românii au apărut în istorie ca o mare Biserică, căci a fost voia cerească să ne aleagă ca ,,neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu’’ (I Petru 2, 9). Aleşi fiind de Dumnezeu, urmează logica simplă care ne spune că misiunea noastră pe pământ este aceea de a trăi între hotarele adevărurilor veşnice ale Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, iar chemarea noastră este aceea de a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a spus, că aceia care vor crede în El, se vor distinge prin anumite semne, printre care acesta: ,,În limbi noi vor grăi’’ (Marcu 16, 17). Limba românilor a fost între limbile cele noi semănate de Dumnezeu pe pământ, limbă sfântă, cu vocaţie sfântă, aceea de a exprima adevărurile Dumnezeieşti şi a le transmite din neam în neam. Mihai Eminescu ştia prea bine acest lucru, şi l-a afirmat încă de prin anul 1881 astfel: ,,Biserica au creat limba literară, au sfinţit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat’’ (,,Timpul’’ din 10 octombrie 1881). Cât despre vocaţia limbii româneşti, Preotul Alexe Mateevici a definit-o în formă poetică: ,,Limba noastră îi aleasă/ Să ridice slavă-n ceruri/ Să ne spue-n hram şi-acasă /Veşnicele adevăruri.

Din păcate, în acest grai sfânt şi-au făcut loc elemente străine şi nedorite, pe care acelaşi poet le numeşte ,,slin şi mucegai’’. Acestea trebuie înlăturate din rostirea noastră. Ce sunt, de fapt, slinul şi mucegaiul? Sunt tăgăduirea lui Dumnezeu, minciuna, înjurăturile, exprimările necuviincioase şi agramate, vorbele necugetate şi multe altele, împotriva firii care, laolaltă alcătuiesc un balast cu care limba noastră sfântă nu se va împăca niciodată.

Dar să ne gândim cât de frumos înveşmântează graiul nostru adevărurile Dumnezeieşti, veşnice şi mântuitoare. Căci dintru început, Descoperirea Dumnezeiască a Sfintelor Scripturi şi-a găsit loc în rostirea românească. Nu ne putem imagina un Popor Dreptmăritor care să nu aibă Cuvântul Sfânt al Scripturilor în limba sa. Fireşte, la început traducerile vor fi fost parţiale şi la posibilităţile de exprimare de atunci. Cu trecerea vremii, limba noastră a crescut şi şi-a înmulţit mijloacele de cuprindere, făcându-se din ce în ce mai încăpătoare şi mai potrivită pentru împlinirea menirii sale. Ţinând seama de toate acestea, afirmăm, cu bucurie duhovnicească, împletirea celor trei elemente printr-o sintagmă întreit sfântă: Scriptura Sfantă în limba sfântă a unui popor sfânt, poporul fiind Biserica Ortodoxă din spaţiul românesc.

Presbiter Iovița Vasile

În anul 1985 papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Belgia. Cu acest prilej, a făcut o declaraţie care, dacă acesta s-ar fi găsit în Biserică, în vremuri normale, i-ar fi atras imediat caterisirea şi implicit înlăturarea din scaun. A spus acesta, printre altele, precum că ,,musulmanii şi creştinii sunt supuşii Aceluiaşi Dumnezeu, folosindu-se fiecare de cărţile sfinte corespunzătoare’’ (!!!) Este vorba, evident, de Sfânta Scriptură şi de coran. Ceea ce nu ştia papa, sau se prefăcea că nu ştie, este ceea ce i-ar fi putut spune orice seminarist ortodox, anume că Allah este unul dintre zeii arabilor preislamici şi nu poate fi nicidecum considerat Dumnezeul Adevărului. Când Mahomed şi cei asemenea lui s-au încumetat să întemeieze islamismul, a înlăturat toţi ceilalţi zei, proclamându-l ca zeu unic pe Allah, de unde şi caracterul monoteist al acestei religii.

Ca de obicei, papa a vorbit în numele tuturor celor pe care statisticile îi înregistrează ca fiind creştini, neexcluzându-i nici măcar pe creştinii autentici, cei ortodocşi. Dacă papa se simţea sufleteşte legat de zeul Allah şi credea că e supusul lui, laolaltă cu musulmanii, este menirea catolicilor să constate şi să concluzioneze. Noi nu facem decât să ne delimităm net şi ferm de aberaţiile ,,infailibilului’’ papă, ca şi de islamism, pe care o socotim o ,,religie’’ demonică, nerevelată, cunoscând tulburările şi înşelările diabolice sub care se găsea Mahomed atunci când a fundamentat islamul. Pe bună dreptate scria impăratul David în Psalmul 95, 5: ,,Toţi dumnezeii neamurilor sunt demoni”.

Sfânta Ecaterina, cinstită de Biserică la 25 noiembrie, a stat în faţa împăratului închinător la zei şi a mărturisit: ,,Diavolii pe care voi îi cinstiţi ca pe nişte zei, aceia vă înşeală şi vă atrag la pofte dobitoceşti…Dacă vei vrea să scuturi puţin negura întunericului înşelăciunii, vei pricepe prostimea zeilor tăi şi vei recunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu, pe al Cărui nume numai dacă Îl grăieşte cineva, sau dacă se însemnează cu Crucea Lui în văzduh, izgoneşte pe zeii tăi şi-i sfărâmă’’ (Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 494).

Ca şi cum aceasta n-ar fi fost de ajuns, în acelaşi an papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Marocul, ţară predominant musulmană, şi a simţit nevoia de a întări cele spuse în Belgia, afirmând: ,,credinţa noastră este comună, atât creştinilor, cât şi musulmanilor’’! Bineînţeles că nimeni din lumea catolică nu s-a găsit să-i atragă atenţia asupra acestei aberaţii monumentale. Se ştie câte suferinţe au provocat mahomedanii Bisericilor Ortodoxe, de-a lungul istoriei până azi, tocmai din pricina faptului că între aceste credinţe sunt incompatibilităţi insurmontabile.

Faptul că papa adoră pe zeul Allah ridică întrebaraea dacă acesta mai este creştin. Papa ar fi trebuit să ştie, de asemenea, că şi între cărţile de căpătâi ale creştinilor şi musulmanilor, respectiv între Sfânta Scriptură şi coran există incompatibilităţi de netrecut. Întâi, coranul nefiind inspirat, ci scris din cutezanţa lui Mahomed, nu poate fi socotit nicidecum sfânt! Mai mult, acesta conţine numeroase afirmaţii blasfemiatoare care-l fac pe orice ortodox să se cutremure. Iată două dintre ele, pe care le reproduce cu strângere de inimă, cerând iertare Preasfintei şi de viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi: ,,Sunt 11 lucruri spurcate: urina, excrementele, sperma, oasele, sângele, câinele, porcul, bărbatul şi femeia nemusulmani şi treimea’’. Cealaltă: ,,Cine crede în treime este spurcat precum urina şi fecalele’’.

Aceasta este diabolica cugetare a musulmanilor, împotriva Adevăratului Dumnezeu, al creştinilor autentici. Să nu fi ştiut nimic papa Ioan Paul al II-lea despre toate acestea? Greu de crezut. Şi totuşi îmi îngădui o explicaţie privitoate la aceste afirmaţii consternante ale suveranului catolic. Se ştia de mai multă vreme că acesta aparţinea în secret francmasoneriei, au apărut şi fotografii incriminante, ceea ce ne spune că papa n-a avut nimic comun cu Biserica lui Hristos, cu toate că se socotea drept cap al tuturor creştinilor şi perora în numele lor.

În felul acesta, pas cu pas, se pregăteşte ,,unirea’’ celor de neunit, a Bisericii cu islamul pentru ca atunci când va fi ridicat antihrist ca stăpân al întregii lumi, să găsească o singură religie, iar el să fie proclamat dumnezeul acesteia. În fond, papa Ioan Paul al II-lea poate fi, cu îndreptăţire, învinuit de multe păcate şi rătăciri, dar nicidecum de naivitate, ignoranţă sau inconştienţă. Dimpotrivă, el şi-a jucat cu măiestrie rolul prestabilit şi încredinţat, într-un scenariu scris de alţii, cu mult înainte ca el să fi devenit suveran al papistașilor.

Papa Ioan Paul al II-lea a murit în anul 2005 nepocăit, pentru că nu ştim ca la căpătâiul lui să se fi aflat vreun episcop sau preot ortodox căruia să se mărturisească, să ia dezlegare şi care să-l primească în Biserică.

Ceea ce am relevat în legătură cu poziţia ,,infailibilului’’ papă faţă de islamism se adaugă lungului şir de rătăciri în care şeful de la Vatican târăşte milioane şi milioane de catolici. Le sunt imputabile acestora rătăcirile papei? Da, pentru că fie aderă la ele, fie le ignoră, se fac păraşi acestor erezii pierzătoare de suflete, rămânând, iară şi iară, opaci adevărurilor mântuitoare pe care le păstrează şi le propovăduieşte Sfânta Biserică Ortodoxă.

Presbiter Iovița Vasile

 

 

 

Dragi citirori

A fost extrem de greu să descarc acest formular de cerere, să-l transpun în fișier, să-l editez și apoi să-l postez pe blog. În două rînduri mi-a fost șters fișierul, ceea ce înseamnă că gealații antihriști nu  vreau ca aceste lucruri să ajungă la Dumneavoastră. Înțeleg că au capacitatea diabolică de a supraveghea tot ce se scrie și intervin cu brutalitate atunci cînd textele nu le convin. Pot să introducă în calculatoare viruși care să le perturbe, încît să nu mai răspundă la comenzile obișnuite. Am învățat să nu cedez în fața acestor escrocherii murdare, să insist pînă ce reușesc. Am reușit și de data aceasta.

Vă rog să salvați Cererea alcătuită de Doamna Angela Negrotă, să o printați, să o răspîndiți și să o folosiți atunci cînd veți dori să solicitați un act de identitate fără insemne și simboluri satanice. E dreptul nostru al tuturor pe care ni l-a dat Dumnezeu, drept pe care nimeni dintre oameni nu ni-l poate da sau lua.

Presbiter Iovița Vasile

Către Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor
3:34
D-lui director al Serviciului Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor Către Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor,

În atenția d-lui chestor de poliție Cătalin-Aurel Giulescu; Către Ministerul Afacerilor Interne; În atenția d-lui ministru Cătălin Predoiu; Către Președinția României În atenția d-lui președinte Nicușor Dan

Cerere de eliberare a Cărții de Identitate model 1997

Subsemnatul/a, ……., domiciliat/ă în…. (treceți adresă completă) , în condițiile în care nu există nici o prevedere legală expresă care să interzică eliberarea Cărții de Identitate model 1997 și cum Radiograma 3962081/18.07.2025 nu are putere de lege, din motive religioase, din precauție față de vulnerabilitățile cibernetice precum și din alte motive vă solicit să îmi eliberați nediscriminatoriu Carte de Identitate model 1997.

Motive de nelegalitate

1. Încălcarea dreptului de opțiune – legislația română în vigoare (Legea nr. 105/2022 și actele normative subsecvente) prevede posibilitatea cetățenilor de a opta pentru documente de identitate în format diferit, inclusiv pentru cartea de identitate simplă model 1997.

2. Încălcarea principiului legalității – conform art. 1 alin. (5) din Constituția României, autoritățile publice sunt obligate să respecte Constituția și legile.

3. Îngrădirea unor drepturi fundamentale – dreptul la viață privată, la protecția datelor personale, libertatea de gândire, conștiință și religie și la exercitarea drepturilor civile nu poate fi condiționat de acceptarea unui anumit tip de document de identitate.

Temeiuri legale: Constituția României:

Art. 3 alin. (3): România este stat de drept, democratic în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenești sunt valori supreme.

-Art.16: Egalitatea în drepturi a cetățenilor fără privilegii și fără discriminare.

Art. 26: Viața intimă, familială și privată este inviolabilă.

Art. 29: Libertatea conștiinței – nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credință contrară convingerilor sale.

Art. 25 și 23: Libertatea individuală și de circulație.

Art. 30 și 31: Libertatea de exprimare și dreptul la informare.

-Art. 80 alin. (2) – Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Legislație națională:

-OUG Nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul și actele de identitate. •

HG Nr. 295/2021 – Art. 15 reglementează CEI și prevede și posibilitatea de eliberare a CIS, nicidecum nu interzice eliberarea în continuare și a Cărții de Identitate model 1997.

Legea 190/2018 privind măsuri de aplicare a GDPR care include și protecția datelor biometrice.

Codul Civil – Art. 58 și 71 privind drepturile nepatrimoniale ale persoanei ( demnitate, imagine, viață privată).

Legea 233/2002 privind dreptul la petiționare.

Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public.

Legislație UE:

„Regulamentul (UE) 2025/1208 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 202025 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație ” , Regulament ce face referire doar la reglementări cu privire la cetățenii care transbordează frontierele statelor membre UE , nicidecum nu reglementează forma și conținutul Cărților de Identitate valabile pe teritoriul României.

Drept internațional ratificat de România:

-Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:

-Art.8- Protecția datelor cu caracter personal.

-Art. 10 – Libertatea de gândire, conștiință și religie.

-Art. 21 – Nediscriminarea

. CEDO:



-Art. 8 – Respectul pentru viață privată și de familie

-Art. 9 – Libertatea de gândire, conștiință și religie.

.-Art. 14 – Interzicerea discriminării.

Prezenta Cerere constituie și plangere prealabilă în cazul în care veți încălca legislația în vigoare și nu veți aproba favorabil această solicitare, fapt ce mă va obliga să mă îndrept împotriva dumneavoastră cu plângere penală , instanțelor de judecată competente precum și cu plângere la CNCD pentru discriminare.

Solicit număr de înregistrare și comunicarea programării cu data și ora la care să mă prezint pentru efectuarea procedurilor de eliberare a Cărții de Identitate model 1997. la adresa……. .

Data: ……

Nume și prenume …….

Angela Negrotă

Am crezut că e o glumă când am citit prima dată despre această invenție satanistă. Am citit că deja există astfel de coduri QR pe unele cruci în județele Buzău și Vaslui. Poate că există și prin alte locuri…

Bineînțeles, cei care pun coduri QR pe crucile de la morminte caută justificări lumești care mimează bunăvoința pentru a ascunde otrava. Ei spun că, pe baza acestor coduri scanate, se pot afla mai multe date biografice despre cei decedați. Care este, de fapt, scopul real? Căci după atâtea minciuni, ne-am obișnuit să scotocim dincolo de aparențe…

Codul QR conține într-o formă stilizată numărul fiarei, 666. Punerea lui pe mormintele creștinilor ortodocși adormiți constituie o profanare de morminte. Cum să se așeze codul QR pe crucile părinților și bunicilor noștri? Cine le-a cerut acordul? Cum să se facă slujbe la mormintele pecetluite cu codul QR? Un creștin se roagă pentru mântuirea celor dragi plecați la Domnul. De aceea vine la mormânt, nu pentru a se informa.
Ce spun ierarhii noștri despre o asemenea invenție satanistă?

În timpul vieții, un om poate alege dacă acceptă sau nu identitatea digitală. Dacă nu o acceptă, își asumă această alegere plăcută lui Dumnezeu, în ciuda direcției în care se îndreaptă lumea. Dacă o acceptă, e bine să știe că asocierea identității sale cu un număr al cărui semn este 666 este interzisă creștinilor care vor să se mântuiască. Ori mergem pe drumul mântuirii cu numele primit la Botez și suntem sub ascultarea lui Dumnezeu, ori mergem cu codul QR și cu identitatea digitală și suntem sub ascultarea lui Antihrist. Dar după adormire cine are dreptul să spurce mormintele creştinilor cu semne antihristice?

Chiar dacă tehnologia s-a dezvoltat, trebuie să fie stabilite niște limite pentru a rămâne plăcuți lui Dumnezeu. Codul QR nu are ce căuta nici pe biserici, nici pe crucile de la morminte, nici pe documentele noastre de identitate.

Sora Pelaghia

,,Oare voiesc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu – sau mai degrabă să se întoarcă şi să fie viu?’’ (Iezechiel 18, 23). Întrebării acesteia nu i se poate răspunde decât într-un singur fel, căci Dumnezeu caută să scoată pe oricare păcătos din adâncul negru al păcatului şi să-l aducă la Sine.

Trăia în Antiohia o femeie cu numele Pelaghia, care căzuse de mai multă vreme în păcatul desfrânării. Când sfinţiţii episcopi s-au adunat în Biserică pentru Sfintele slujbe, a intrat şi Pelaghia, împodobită şi îmbrăcată necuviincios, făcând mare tulburare. În alt rând, a fost rânduit să predice Preasfinţitul Non. Pelaghia cea desfrânată a venit iarăşi, dar cu gând bun să asculte. Fiind pătrunsă de sublimul învăţăturilor lui Hristos, s-a pocăit, a vărsat lacrimi şi se gândea la pedeapsa pe care Dumnezeu o va da celor ce petrec în păcate necurmate. A treia oară a venit în sfânta biserică şi a stăruit pe lângă sfinţiţii slujitori până ce aceştia au învăţat-o adevărurile de Credinţă mântuitoare şi apoi au curăţit-o de păcatele multe şi grele, prin Sfântul Botez.

A treia zi după Botez, Pelaghia a chemat slujitoarea sa şi i-a poruncit să aducă toate bogăţiile sale, câştigate prin viaţa întinată, şi să le pună în faţa sfinţitului slujitor al Bisericii. Acesta n-a voit să facă nimic în folosul Bisericii, ci a socotit că este potrivit ca acele podoabe agonisite rău prin păcat, să fie bine folosite, împărţindu-le săracilor. Pelaghia şi-a chemat toate slugile şi le-a dat slobozenie, apoi a plecat din cetate, fără ca cineva să ştie ceva despre ea.

După o vreme, diaconul episcopului Non a fost trimis la Muntele Eleonului, având poruncă să caute pe un oarecare monah Pelaghie, care şi-a zidit acolo o chilie şi vieţuia în mare nevoinţă. Oamenii locului ştiau că este vorba de un famen. Ajuns acolo, a găsit, aşa cum i-a spus episcopul, chilia şi pe Pelaghie, care de fapt era Sfânta Pelaghia, tăinuindu-se pentru împărăţia lui Dumnezeu. Au vorbit puţin, Sfânta a cerut pentru sine rugăciune de la sfinţitul Non şi diaconul a plecat. Când a revenit la chilie, a strigat pe Avva Pelaghie, încredinţat că este parte bărbătească. Nu i-a răspuns nimeni, aşa încât a deschis chilia şi a găsit trupul mort. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, au venit călugării din împrejurimi şi însuşi Patriarhul Ierusalimului. Când să facă rânduielile cuvenite, acesta a văzut că este vorba de parte femeiască şi a strigat: ,,Minunat eşti între Sfinţi, Dumnezeule, că ai şi pe pământ Sfinţi ascunşi, nu numai bărbaţi, ci şi femei’’ (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.94-102).

Bunul Dumnezeu a rânduit să învăţăm din pilda vieţii Sfintei Pelaghia, şi de ni s-a întâmplat cumva păcatul desfrânării, să fim încredinţaţi că Dumnezeu a rânduit şi pentru noi pocăinţă şi ne aşteaptă să ne întoarcem la El.

Presbiter Iovița Vasile

Ales a fost, dintru început, Israel. Cu bunele și relele sale, cu căderile și biruințele sale, Dumnezeu l-a călăuzit în istorie pînă la Venirea în lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Atunci a fost vremea în care Israel a fost pus în fața unui examen decisiv: primirea sau respingerea Fiului lui Dumnezeu. Fiii lui Israel au avut o cădere abisală, adică L-au batjocorit cu multă răutate și apoi L-au răstignit ca pe un răufăcător pe Cel care a semănat numai binele Dumnezeiesc printre ei.

Cu ocazia vindecării slugii sutașului, Domnul Iisus a rostit sentința de dezmoștenire a iudeilor, ca popor ales: Adevărat grăiesc vouă: ,,Nici în Israel n-am găsit atîta credință. Și zic vouă că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția lui Dumnezeu. Iar fiii Împărăției (evreii, n.m) vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților’’ (Matei 8, 10-12).

La aproape o sută de ani de la Nașterea Domnului, Sfantul Apostol și Evanghelist Ioan scria despre împietrirea evreilor în necredință: ,,Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Și celor cîți L-au primit (din neamurile pămîntului, n.m.), care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu’’ (Ioan 1, 11-12).

Scriind Bisericilor din cîteva provincii, Sfantul Apostol Petru are o descriere sintetică, succintă a Poporului lui Dumnezeu, Biserica Sa cea Sfantă: ,,Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, Neam Sfant, Popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată’’ (I Petru 2, 9).

Nu voi încheia fără a insera cuvintele grele pe care Dumnezeu le-a rostit și le-a înveșnicit prin scrisul Sfantului Prooroc Isaiia: ,,Boul își cunoaște stăpînul și măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’’ (Isaiia 1, 3).
Presbiter Iovița Vasile

Ar fi păcat. De multă vreme mi-am exprimat dorința de a avea un președinte de talia celui mai reprezentativ personaj din satul meu. Sau din orice sat. Acum îl avem. După ce s-au perindat la cîrma Romaniei tot felul de alogeni și de corcituri, avem, în sfarșit un roman neaoș, dar în loc să-l apreciem cum se cuvine, punem la cale suspendarea lui. Nu e bine. Nu v-ați săturat de un derbedeu asiatic, care a stat zece ani și a împins țara spre prăpastie? Nu v-ați săturat de un teuton prost, fudul, rău și risipitor, care și-a bătut joc de noi în decursul celor două mandate? Comparat cu aceștia, Nicușor e un inocent, ridicat la vîrf de cei asemenea lui, poate chiar fără voia lui. Omul e validat de trei rînduri de alegeri: două, la capitală, unul la prezidențiale. Bravo, bucureșteni, bravo celor șase milioane de romani care l-au votat.

Oriunde iese-n public, Nicușor al nostru, al tuturor romanilor, stîrnește valuri de simpatie, seamănă bună dispoziție și reprezintă țara cum n-a făcut-o nimeni pînă acum. Vreți să spuneți că Biden era mai breaz? Nici vorbă. Vă gîndiți că poate Bolojan, David Daniel, doamna de la Externe sau oricare altul, ar face mai mult pentru Romania? Vedeți-vă de drum. Știm foarte bine că butoanele și manetele puterii nu sunt în mîinile președintelui, alții au acces la ele. Președintele doar stă acolo, pe post de momîie, și simulează împlinirea datoriilor sale constituționale. De ce, atunci să ne zbatem și să mai facem un rînd de alegeri? Lăsați lucrurile așa cum sunt.

Schimbăm registrul. Dacă Dumnezeu n-ar fi vegheat asupra Poporului Roman Ortodox, demult eram desființați și șterși de pe hartă și din istorie. Asta voiesc lepădăturile și trădătorii Neamului de la noi și de aiurea. Nu se vor împlini planurile lor mîrșave pentru simplul fapt că suntem parte a Bisericii lui Dumnezeu, cea Una, iar Mantuitorul tocmai asta ne-a lăsat scris în Biblie, precum că porțile iadului nu ne vor birui, nu ne vor birui nici pe noi!

Deși nu-i pomenesc la Sfintele Slujbe pe indivizii cățărați pe pe treptele puterii, nici pe cei ce se zic că sunt mai-marii orașelor și satelor, îi doresc lui Nicușor sănătate, asemenea primei concubine și copiilor lor nevinovați. Mințile lor să se deschidă spre a primi veșnicele adevăruri mîntuitoare și abia aștept următoarea apariție publică a comandantului suprem al armatei romane.

Presbiter Iovița Vasile

Lupta elitelor cu restul lumii a început de mult timp. Frica lor de mulțime le-a determinat să-și perfecționeze strategiile și discursurile astfel încât să adoarmă conștiințele, iar lumea să nu observe contrastul dintre aparență și esență.

Mai întâi L-au discreditat pe Dumnezeu, dar slava lui Dumnezeu a rămas neatinsă. Și ne arată acest lucru pas cu pas, dacă suntem dispuși să vedem. Dacă înmulțirea păcatului îi creează omului impresia că poate face ce vrea, Dumnezeu face și El ce vrea în caz că oamenii preferă să asculte de elite mai mult decât de El… Îngăduie cutremure, inundații, incendii, războaie văzute și nevăzute, boli și pagube etc.

Omul a fost școlit să creadă că Pământul e un glob care se tot învârtește! Dar Dumnezeu a poruncit uneori Soarelui să stea pe loc, nu Pământului! Apar ,,cercetători” care spun că lumea a fost creată în urmă cu milioane de ani! Fără ajutorul lui Dumnezeu, firește!!! (Chiar și ziarul ,,Lumina ” postează astfel de bazaconii! Mai e un pas până ne spune și această publicație pretins ortodoxă că omul se trage din maimuță!!! ) În goana lor după credibilitate, au creat și NASA și astfel ni s-a livrat minciuna că omul a ajuns pe Lună!

Mai nou, ecumenismul le pune capac la toate și negociază Adevărul prin Consiliul Mondial al Bisericilor. Astfel ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire! Pur și simplu.

Când văd concerte prin biserici sau chiar concerte susținute de clerici, nu știu dacă trebuie să mă bucur de frumusețea cântărilor sau să plâng pur și simplu… Când vine vorba despre pericolul pe care identitatea digitală și buletinele electronice îl reprezintă pentru mântuire, majoritatea amuțesc! Ba unii chiar le recomandă sfidând astfel capitolele 13 și 14 din Apocalipsă!

Cu o minte din ce în ce mai încețoșată prin influențe malefice de tot felul omul discerne din ce în ce mai greu Adevărul de minciună.

Sub aparenta grijă pentru protecția semenilor, elitele au livrat minciuni în funcție de ce a vrut fiecare să audă.
Pentru a proteja lumea de răufăcători, au fost montate camere video până și în biserici. Și lumea le-a acceptat. Ca să fie protejată! În realitate, a fost distrus cadrul intim care îi permite preotului să spună fără teamă și adevăruri incorecte politic.

Pentru a introduce nanotehnologie în corpurile oamenilor, elitele pretind că le apără sănătatea!
Englezilor, de exemplu, acum li se spune că, prin introducerea buletinele electronice, îi protejează de răufăcătorii imigranți. O parte dintre ei înghit și minciuna aceasta. Alții văd că, prin digitalizare, drepturile lor sunt în pericol, nu imigranții.Totuși, fiind necatehizați, nu observă pericolul acceptării identității digitale asupra mântuirii.

Același lucru se petrece și la noi. Cei care acceptă buletinele electronice nu observă că își vând propria mântuire în schimbul unor facilități oferite de sistemul antihristic. Dumnezeu ne-a lăsat Noul Testament pe care orice creștin trebuie să-l cunoască. Astfel nu avem cuvânt de îndreptățire în caz că acceptăm o identitate numerică în locul numelui de Botez.

La noi, angajații oficiillor de evidenţă a populației sunt îndoctrinați să le spună oamenilor că nu se eliberează cărți de identitate simple, deși legea spune altceva… Tăcerea celor care știu Adevărul și nu-l spun face casă bună cu surzenia celor care nu vor să audă glasul lui Dumnezeu. Însă ,,luxul” de a fi sclav al Sistemului prin acceptarea insemnelor antihristice ( identitatea digitală și/ sau buletinul electronic) precum și muțenia și surzenia asumate pentru a ne proteja vremelnic au un preț pe care îl vom achita negreșit: în viața aceasta și/ sau în veșnicie, în funcție de pocăință. Odată ce identitatea digitală este acceptată în corpurile noastre, pocăința va deveni imposibilă, conform capitolelor 13 și 14 din Apocalipsă.

Ce să facă Dumnezeu cu atâta neghină? Așteaptă cât așteaptă, dar apoi face curățenie…

Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să nu fim neghine și să ne păstrăm identitatea de creștini cu orice risc! Amin.

Sora Pelaghia

Se spune, pe bună dreptate, că poporul român s-a născut creştin. A fost creştin pentru că a fost cuprins în Biserica lui Hristos, el însuşi alcătuindu-se ca o parte a acesteia. Este de la sine înţeles că, dintru început, românii au avut Sfânta Scriptură în graiul lor, care s-a sfinţit tocmai prin rostirea adevărurilor Dumnezeieşti, veşnice şi mântuitoare. Când poetul a scris versul ,,Limba noastă-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii’’, o făcea cu deplină îndreptăţire. Oamenii luminaţi ai Bisericii s-au străduit, de-a lungul veacurilor, să tălmăcească Sfânta Scriptură cât mai exact în limba noastră, sau să aducă traducerile anterioare la măsura limbii care între timp se dezvoltase şi se îmbogăţise cu mijloace noi de exprimare.

Din păcate, prin anul 1916, un fost călugăr şi diacon al Bisericii noastre, Dumitru Cornilescu, a călcat făgăduinţele pe care le făcuse lui Dumnezeu, a părăsit mănăstirea şi a ales să locuiască la conacul prinţesei Rallu Calimachi. Părăsind Sfânta Biserică, i-a încolţit în minte gândul luciferic de a ,,traduce” Biblia în limba română! Spun că gândul era luciferic deoarece Cornilescu n-avea pregătirea necesară, nu cunoştea limbile ebraică şi greacă, se găsea în afara Bisericii, adevărata deţinătoare a Scripturilor Sfinte. Toate acestea n-au fost pentru el un impediment. Ceea ce a făcut cutezătorul Cornilescu a fost o traducere din româneşte în… româneşte! Cu alte cuvinte a luat textul Bibliei tradus în Biserica Ortodoxă Română şi l-a adaptat cerinţelor protestante, adică şi-a îngăduit să falsifice Sfânta Scriptură în modul cel mai grosolan şi apoi să-şi prezinte ,,lucrarea” ca o nouă traducere, pe care singur a elogiat-o ca fiind cea mai bună! La scurt timp, şi-a comercializat ,,opera”, oferind-o spre publicare Societăţii Biblice Britanice. Acest fals a devenit textul ales de toate sectele vorbitoare de limbă română. Cornilescu a beneficiat de sume imense de bani care i-au permis un trai îmbelşugat până în momentul când Dumnezeu l-a chemat să dea seama de toate păcatele vieţii, care au culminat cu nesăbuinţa de a batjocori textul Sfintei Scripturi.

,,Traducerea” lui Cornilescu a fost primul pas major de falsificare a Bibliei, dar nu singurul. În anul 2006 martorii lui Iehova au pus în circulaţie un nou fals biblic, ,,Sfintele Scripturi, traducerea lumii noi”. Chiar titlul te face să te întrebi: care lume nouă? Desigur, cea de acum, aceea a tăgăduirii şi batjocoririi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Sfintei Fecioare Maria, a tuturor Sfinţilor şi a Bisericii lui Hristos. Cine va citi această biblie satanică se va îngrozi de felul cum aceşti nelegiuiţi au continuat ,,opera” lui Cornilescu. Câteva exemple vor fi suficiente pentru ca orice om de bun simţ să-şi dea seama că se află în faţa unei cărţi inspirate de diavolul. ,,Fiul’’, atunci când se referă la Domnul Iisus, este scris cu literă mică (Matei 1, 1; 4, 3); Duhul Sfânt este denumit batjocoritor ,,spiritul sfânt’’. Când însă e vorba de numele celui rău, diavolul, întotdeauna este majusculizat!. Cu alte cuvinte, dispreţ pentru Persoanele Sfintei Treimi şi respect pentru diavolul! Biserica este înlocuită cu ,,congregaţia’’, Sfânta Cruce a devenit ,,stâlp de tortură’’, Episcopul e înlocuit cu ,,supraveghetorul’’, diaconului i se spune ,,slujitor auxiliar’’, harul Dumnezeiesc a fost substituit cu ,,bunătatea nemeritată’’, Domnul e redat prin Iehova. Toate locurile care vorbesc despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Dumnezeu Adevărat au fost răstălmăcite. Cine au fost cei dintâi care I-au tăgăduit Dumnezeirea? Evident, evreii. Nu este greu să pricepem că tot ei, cei din vremea noastră, răstălmăcesc Scripturile, prin interpuşi români, aducând mari blasfemii asupra numelui Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât mi-a stat în putere am atras atenţia asupra fărădelegilor comise de Cornilescu, o fac şi acum în cazul bibliei satanice a martorilor lui Iehova.

Privind cu atenţie trecutul, nu este greu să pricepem ce va urma. Scripturile Sfinte vor fi încă şi mai mult batjocorite. Va fi pusă în circulaţie o nouă ,,biblie’’ din care numele cel mai presus de orice nume (Filipeni 2, 9), Iisus Hristos, va fi înlăturat, şi se va scrie numele blestematului antihrist care se va ridica şi se va substitui lui Dumnezeu (cf. II Tesaloniceni 2, 4).

Iubite cititorule! Ai posibilitatea să te convingi singur vremurile groaznice pe care le trăim. Apropie-te cu încredere de ,,stâlpul şi temelia adevărului’’ (I Timotei 3, 15) care este Biserica cea mult hulită a lui Hristos. Dacă ai Sfânta Scriptură a Bisericii, păstreaz-o cu mare grijă. Vor veni timpuri când aceasta se va găsi foarte rar. ,,Bibliile’’ satanice de felul celor despre care am scris, vor inunda lumea, încât oamenilor le va fi din ce în ce mai greu să deosebească adevărata Sfântă Scriptură de făcăturile diavoleşti.

Presbiter Iovița Vasile

Referitor la noile acte digitale și la toate celelalte dificultăți cu care urmează să ne confruntăm, ce soluții avem? Ce vom face? Cum ne vom descurca? Ce vom mânca? Cum vom reuși să supraviețuim, în ciuda tuturor provocărilor pe care le vom avea de înfruntat?
Acestea sunt întrebările care îi frământă pe majoritatea creștinii zilelor noastre observând că lumea pe care o cunoșteau cândva nu mai există, și că totul se transformă într-un cumplit lagăr digital.

Amintiți-vă, dragii mei, că Dumnezeul care a dat apă și hrană în mijlocul unui deșert nemilos este același care vă va sprijini și pe voi dacă Îl veți asculta și veți avea încredere în purtarea Lui de grijă.

Amintiți-vă, dragii mei, că Dumnezeul care a înmulțit puținele pâini pentru a hrăni aproape zece mii de oameni este același care nu vă va abandona nici pe voi în momentele dificile care vor veni în curând, și nu vă va lăsa să suferiți de foame.
“Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.” – (Matei 4, 3). Observați? Chiar și Satana este conștient de puterea nelimitată a lui Dumnezeu, în timp ce creștinii par să fi uitat sau, mai corect spus, să nu fi crezut cu adevărat niciodată acest lucru. Dacă însuși vrăjmașul știe că Domnul poate transforma pietrele în pâine, atunci de ce vă este atât de greu să credeți când Sfinții vă spun în profetiile lor că veți face cruce peste o bucată de pământ și veți mânca și vă veți sătura sau că veți mânca o frunzuliță și vă va ajunge pentru zile întregi?

V-a spus foarte clar și Sfântul Paisie Aghioritul că cei care nu se vor pecetlui vor petrece mai bine decât ceilalți, pentru că Hristos îi va ajuta pe cei care nu s-au pecetluit. Acesta nu este un lucru neînsemnat! Deci, de ce sunteți așa de îngrijorați?

Altora le va da vecinul care va avea mai mult. Se vor face minuni atât de mari pentru creştini cum nu au mai fost până acum. Spre exemplu, mulți Sfinți vor veni la casele creştinilor aducându-le mâncare şi ei vor şti despre aceasta, vor spune unii altora: „La mine a venit Sfântul Gheorghe, la mine Sfânta Varvara, etc.

Niciun creştin ortodox care alege să se încreadă cu adevărat în Domnul nu va suferi pierdere deoarece va fi atât de protejat încât şi el se va mira de unele lucruri care se vor petrece în chip atât de minunat. Având aceste făgăduințe să nu vă lăsați amăgiți și să nu luați noile acte digitale și pecetea, indiferent cât de dură va părea realitatea.

Aveți impresia că Dumnezeu nu cunoaște nevoile noastre? Ați uitat cuvintele lui Hristos? “Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.” – (Luca 12, 29-31).

Pâine va da și Antihrist, dar el o va da doar dacă veți deveni sclavii lui și veți face ce spune el, luând pecetea și lăsându-vă libertatea în mâinile lui. Pâinea Domnului este gratuită, în timp ce pâinea lui Antihrist are prețul veșniciei voastre. Acei creștini care se vor supune sistemului satanic, căutând justificări și acceptând să devină sclavi obedienți, primind noile acte digitale și ulterior și pecetea, afirmând că “nu au altă opțiune” și că “trebuie să se adapteze pentru că așa este lumea” vor gusta iadul începând de pe lumea aceasta.

Din cauza lipsei de credință și a lipsei cunoașterii reale a lui Dumnezeu, vor lua decizii conform propriilor lor judecăți, considerându-le potrivite, și vor evalua totul prin prisma rațiunii și a logicii. Mulți se vor rătăci în acest fel, deoarece vor urma ceea ce cred că ei că este corect în loc să asculte sfaturile lui Dumnezeu. Ei își vor spune că aceste acțiuni pe care le vor lua sunt necesare pentru a putea continua să trăiască în această lume și că nu au vreo legătură cu credința sau cu a trăda pe Dumnezeu. Vor merge după Antihrist, mai mult sau mai puțin conștienți.
Parcă profetic spunea Sfântul Nicolae Velimirovici pentru creștinii de astăzi, și anume că “O coajă de pâine uscată din mâna lui Dumnezeu este mai dulce decât toată slava și toată stăpânirea lumii din mâna diavolului.”

Aveți opțiunea de a-L urma pe Dumnezeu Cel Atotputernic, care poate transforma chiar și pietrele în pâine pe care să o înmulțească cum și cât dorește, sau puteți să urmați mulțimile de necredincioși, fricoși și manipulați care vor fi supuși lui Antihrist, plătind cu propria lor veșnicie pentru o bucată de pâine amară.

Preluare de pe Ambasadorul Creștin Ortodox (titlul aparține administratorului)

La Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu Sfinţii Apostoli la masă, ,,iar pe când mâncau ei, Iisus a luat pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând Ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28); ,,Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea’’ Luca (22, 19). Biserica lui Hristos împlineşte, fără întrerupere, această încredinţare Dumnezeiască spre sfinţirea credincioşilor, bine ştiind că primirea cu vrednicie Sfintei Taine a Euharistiei este condiţie necesară mântuirii.

În Răsărit, Biserica a adoptat cele trei Sfinte Liturghii: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur şi a Sfântului Grigore Dialogul. În Apus ,,atât liturghia romană cât şi celelalte liturghii apusene s-au depărtat în redactările lor ulterioare de cele răsăritene. Dintre aceste deosebiri trebuie amintit aici cel puţin omiterea epiclezei, rugăciunea specială de invocare a Sfântului Duh pentru prefacerea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Hristos, crezându-se suficientă menţinerea rugăciunilor precedente prefacerii şi cuvintele Mântuitorului pentru instituirea Tainei. În secolele XI-XV, aceste deosebiri vor da naştere la îndelungate dispute între cele două Biserici’’ (Pr. Prof. Dr. Milan Şesan, în Istoria Bisericească Universală, E.I.B.M.O, Bucureşti, 1975, p. 318).

Apusenii au în uz până în ziua de astăzi Missa romana, care cuprinde patru părţi: introitus cu rugăciuni începătoare, Apostol, Evanghelie, predica şi mărturisirea păcatelor, offertorium cu pregătirea şi punerea înainte a pâinii şi vinului, canonul cu rugăciunile de prefacere şi comuniunea sau împărtăşirea credincioşilor. Catolicii nu au Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, adusă din Răsărit chiar de Sfântul Grigore Dialogul, papa Romei, de unde vedem, încă o dată cu câtă uşurinţă au părăsit Tradiţia Sfântă a Bisericii. Missa are o structură schematică, o durată scurtă, mai ,,potrivită’’ spiritului apusean. Chiar dacă apusenii ar oficia Sfintele Liturghii după toată rânduiala răsăriteană, actul lor ar fi lipsit de valoare, deoarece, eretici fiind, sunt lipsiţi de har, prin urmare nu au Taine valide.

Presbiter Iovița Vasile

Imaginația diavolului este imensă. Cursele lui sunt multe.
Iată ce povestește un rus, într-un videoclip:

În timp ce verificam un logo, observ o strălucire ușoară în reflectarea mea. Acum văd pentru mine ce fel de strălucire este aceea. (Proiectează omul un fascicul de lumină cu ultraviolete pe frunte și se vede, vedem și noi, numărul 666).

Și nu se șterge cu nimic, am dat cu săpun și cu alcool și se simte strălucirea, este o chestie de culoare verde-albastră sub piele, ceea ce înseamnă că această lanternă are strălucirea ultravioletă de 365 de nanometri, adică lungimea de undă este aproape de albastru.

Vreau să vă împărtășesc o informație foarte importantă și urgentă cu privire la primirea cardurilor de credit SBERBANK (banca Rusiei). Mi s-a emis un card. Lucrul înfricoșător (meșteșugit) urmează să vi-l relatez. Esența acestei proceduri este dată de faptul că funcționara băncii m-a întrebat dacă mai am alt card.
Nu
Funcționara: Procedura de emitere va fi diferită acum, trebuie să vi se ia amprente. Au deschis niște dispozitive biometrice, mi-au spus să stau nemișcat, să țin mîna pe aparat. După 20 de secunde mi s-a dat cardul, un lucru bun, am crezut. Am întrebat: de ce e o procedură atît de complicată?
,,Pentru a simplifica depunerea și retragerea banilor. Acum puteți face acest lucru și fără card’’.

Acasă am comandat o piesă de schimb pt. mașină. Cand a venit, a trebuit, pentru autentificare, să verific logo-ul (codul de bare). În fața coletului, reflectarea mea de pe frunte a devenit vizibilă (proiectează fasciculul de lumină pe frunte). Nu știu ce să fac. Spuneți-vă părerea despre acest semn de pe frunte.

(Transcriptul unui film)

Observație
Primul lucru pe care trebuie să-l facem e să înțelegem pe ce lume trăim. De-aici decurg toate acțiunile noastre viitoare pentru a ne apăra de multele agresiuni la care suntem supuși de statul satanic și antihristic. De la sataniști să nu primim nimic. Cu necuratul să nu intrăm în dialog. Cum spunea cineva, nu ne punem semnătura pe același document cu diavolul, chiar dacă acesta ar afirma cu tărie existența lui Dumnezeu.