Adevărul se stabileşte, în vremurile noastre, în instanţele de judecată. Cel puţin, aşa se pretinde. S-ar putea întâmpla ca un preot să depună mărturie în faţa instanţelor de judecată. În acest caz, asemenea tuturor oamenilor, preotului i se va cere să rostească un jurământ care are următorul conţinut: ,,Jur să spun adevărul şi numai adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu’’. Prestând acest jurământ, preotul va fi obligat să scoată la lumină şi fapte pe care enoriaşul său le-a mărturisit la Sfânta Spovedanie, săvârşind în acest fel un mare şi de neiertat păcat: divulgarea secretului Spovedaniei. De aceea, se cuvine ca preotul să aibă discernământ în rostirea jurământului sau să se abţină.
Mărturisirea, dreaptă sau strâmbă, trece dincolo de instanţele de judecată. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne cere să mărturisim pentru El înaintea tuturor necredincioşilor lumii acesteia: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri’’ (Matei 10, 32). Biserica lui Hristos mărturiseşte întotdeauna drept înaintea tuturor oamenilor. În opoziţie, şi sectarii şi cei din bisericile mincinoase, şi ecumeniştii, poate şi necredincioşii sau păgânii, precum mahomedanii sau budiştii, pot să-L mărturisească pe Hristos, dar mărturia lor este mincinoasă. Când rostim, la Sfânta Liturghie sau în rugăciunile noastre particulare, Crezul, atunci mărturia noastră este dreaptă. Dacă ne abatem de la această mărturisire, precum ereticii catolici, cu Filioqe şi cu toate rătăcirile lor, mărturisirea noastră devine strâmbă.
Nu se cuvine, aşadar, să-L mărturisim pe Domnul Iisus Hristos ca fiind numai Om, cum făceau ereticii arieni şi cum fac martorii lui Iehova, nici ca având o singură fire, ca monofiziţii, nici ca având o singură voinţă, ca monoteliştii, nici ca fiind un simplu întemeietor de religie, alături de Buda şi Mahomed, cum pretind ecumeniştii de astăzi, ci drept: ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel Ce este deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’.
În calendarul nostru bisericesc sunt pomeniţi Sfinţi care au mărturisit drept despre Dumnezeu. Aceştia se numesc ,,Mărturisitori’’. Aşa este, de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a spus: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul (rău-credincios, n. a.), eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul’’.
Presbiter Iovița Vasile
Furtul din bunurile aproapelui, mai mari sau mai mici, cade sub incidenţa acestei Porunci Dumnezeieşti. Sunt oprite de Biserica noastră, care îndeamnă pe săvârşitori la restituirea celor furate şi la pocăinţă. Nu despre aceste furturi va fi acest cuvânt, ci despre furtul la scară planetară săvârşit de mai marii lumii, prin declanşarea crizei mondiale. Pentru că trebuie să spunem că această criză nu a răsărit din pământ, ci a fost declanşată, după un plan minuţios deliberat, pentru sărăcirea şi înrobirea popoarelor. Toate pierderile unor popoare întregi sunt câştiguri, prin furt, pentru mai-marii lumii.
Vă aduceţi aminte cum, în anii trecuţi, băncile, proprietatea străinilor, s-au arătat foarte generoase în acordarea de împrumuturi populaţiei României. Cei care conduc băncile ştiau ce urmează. Ştiau ca va veni vreme de criză, aşa încât acordau cu generozitate împrumuturi, în condiţii înrobitoare, dictate de ei. Parte din români, nesăbuiţi, lacomi şi iubitori de arginţi şi de averi fără măsură, s-au grăbit să meargă şi să se împrumute, uneori numai pe bază de buletin, socotind că îşi vor asigura bunăstarea şi traiul lipsit de griji şi vor restitui, în timp, banii primiţi. Necugetate planuri! Asemenea bogatului căruia i-a rodit ţarina îmbelşugat. După puţină vreme de deşarte iluzii, în vieţile acestor oameni au început să se împlinescă dureros spusele Sfintei Scripturi: ,,Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la Credinţă şi s-au străpuns de multe dureri’’ (I Timotei 6, 9-10).
Vedem cum ne îndeamnă Sfintele Scripturi să ne ferim de lăcomie şi de iubirea de argint, adică de bani. Dacă oamenii ar fi urmat acestor îndemnuri, unii chiar au făcut-o, ar fi fost feriţi de tragediile ce se întâmplă sub ochii noştri. Nu-şi mai pot plăti datoriile, cad în deznădejde şi se sinucid. Nu este aceasta ruină şi pierzare? Ba da! Dar bieţii oameni şi-au făcut nişte socoteli nesăbuite: poate nu va fi chiar cum spun Scripturile Sfinte. Este exact aşa cum ne spun ele! Cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc. Dacă am ştiut aceste cuvinte, de ce nu le-am dat crezare la vremea cuvenită? De ce ne-am făurit iluzii, crezând că străinii care cârmuiesc România au ca scop suprem bunăstarea românilor? Pentru că nu vrem să credem celor spuse de Mântuitorul: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’’ (Matei 24, 35).
Presbiter Iovița Vasile
Domnul Dumnezeu a creat cea dintâi pereche de oameni, Adam şi Eva, i-a binecuvântat, spunându-le: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi’’ (Facere 1, 28). Legătura aceasta dintre bărbat şi femeie a constituit modalitatea aleasă de Dumnezeu pentru înmulţirea neamului omenesc. După venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, legătura dintre bărbat şi femeie se binecuvântează prin Sfânta Taină a Nunţii, dată exclusiv Bisericii. Prin ea se întemeiază familia creştină, în lăuntrul căreia naşterea de prunci pentru împărăţia lui Dumnezeu este datorie de căpetenie a celor doi soţi. Legătura trupească între cei doi este, aşadar, îngăduită numai între hotarele binecuvântate ale căsătoriei.
Legătura trupească dintre persoane necăsătorite se numeşte curvie. Când persoanele sunt căsătorite şi păcătuiesc împreună, deşi ţin de familii diferite, păcatul capătă un spor de gravitate şi se numeşte preacurvie.
Orice legătură dintre bărbat şi femeie, fără binecuvântarea Bisericii prin Sfânta Taină a Cununiei, este desfrânare, chiar dacă ea s-a oficializat în faţa autorităţilor civile. Înţelegem acum de ce sectarii, membrii bisericilor mincinoase, păgânii, necredincioşii, ateii trăiesc în curvie, ceea ce le închide calea spre împărăţia lui Dumnezeu, după cuvântul Biblic: ,,Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici desfrânat, sau necurat sau lacom (care este închinător la idoli), nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu’’ (Efeseni 5, 5).
Diavolul ştie foarte bine că viaţa omului îşi are cursul firesc numai prin Taina Bisericii, de aceea lucrează cu multă ardoare pentru a-i împiedica pe tineri să păşească în faţa Sfântului Altar, şi a-i face să trăiască în păcatul desfrânării. El a inspirat şi a răspândit, prin interpuşi, conceptul căsătoriei de probă. El dă putere vrăjitorilor de a lega cununiile, încât tinerii, chiar dacă doresc sincer, nu pot ajunge să se însoţească prin Taina Nunţii, până când blestemata legătură nu este desfăcută prin rugăciunile Bisericii. El a inspirat pe legiuitori să nu pună nici un preţ pe adevărata unire dintre bărbat şi femeie, cea din Biserică. El incită la sexualitate dezmăţată prin pornografie şi emisiuni televizate incitante şi neruşinate. El împinge la păcate precum beţia, cântările şi vorbele spurcate, îmbrăcăminte necuviincioasă şi altele, care toate sfârşesc în desfrânare.
Dumnezeieşti cuvinte a rostit Mântuitorul Iisus Hristos, vrând să pună stavilă pornirilor păcătoase din trupul omului : ..Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a săvârşit adulter în inima sa’’ (Matei 5, 28).
Presbiter Iovița Vasile
Este a şasea din cele zece Porunci date de Dumnezeu, prin Moise, poporului Israel şi lumii întregi. Călcarea acestei porunci este de o gravitate deosebită şi se numeşte păcat strigător la cer, după cum spune Dumnezeu Însuşi lui Cain, ucigaşul fratelui său, Abel: ,,Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ’’ (Facere 4, 10).
Viaţa este darul lui Dumnezeu, unic şi nerepetabil. Datori suntem să punem preţ pe acest dar, deoarece viaţa aceasta pământească este timpul în care suntem chemaţi să ne lucrăm mântuirea. Nu ne este îngăduit să ridicăm viaţa aproapelui, dar nici propria noastră viaţă, prin sinucidere. Această poruncă se încalcă şi atunci când unei femei însărcinate i se provoacă avortul, adică se curmă viaţa unei fiinţe nevinovate, lipsită de apărare, care nici măcar nu ajunge să vadă lumina zilei. În anii care au urmat după revoluţia din 1989, societatea românească a evoluat spre mai rău şi prin numărul mare de avorturi. A fost an în care au fost suprimate vieţile a peste un milion de prunci nevinovaţi, ceea ce este o grozăvie fără seamăn! Sa ne imaginăm că aceşti prunci ar fi fost lăsaţi să se nască şi ei ar fi înfrumuseţat românimea, prin nevinovăţia lor. Vinovaţi de acest păcat sunt femeile care solicită avortul, soţii lor, care le îndeamnă sau consimt la acest act criminal, mijlocitorii şi medicii care provoacă avorturile. Biserica a rămas singura care apără, cât îi este cu putinţă, viaţa pruncilor care urmează să se nască. De aceea este privită cu ură de slujitorii satanei, care încurajează avortul prin legi permisive. Greu răspuns vor da toţi aceştia la Judecata lui Dumnezeu!
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă’’ (Matei 10, 28). Vorbim totuşi de o ucidere sufletească nu în sensul propriu, al nimicirii acestuia, ci în sensul afundării acestuia în păcate necurmate, neurmate de pocăinţă. Ucigaşi sufleteşti sunt ereticii de toate felurile, care răspândesc învăţătura lor pierzătoare ca pe o otravă, şi care duc multe suflete în rătăcire şi implicit în pedeapsa veşnică a iadului. Ucigaşi sunt socotiţi şi cei care îndeamnă pe aproapele la păcat, sau îi favorizează înfăptuirea păcatului, sau sunt ei înşişi sminteală altora. ,,Cel care urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este’’ (I Ioan 3, 15).
Războaiele, revoluţiile, pogromurile, genocidurile au fost şi sunt încălcări organizate ale acestei Porunci Dumnezeieşti.
Presbiter Iovița Vasile
Trăim istoria mîntuirii noastre. Intrarea Domnului în Ierusalim ne apropie de mîntuitoarele Sale Patimi, de răstignirea și moartea Sa pe Cruce și de biruința asupra morții, prin Învierea Lui celei de a treia zi.
Efuziunea cu care l-au primit evreii vremii a fost într-adevăr pilduitoare, și Sfinții Evangheliști au consemnat-o spre aducere aminte, în vecii vecilor:
,,Au adus asina și mînzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele. Și cei mai mulți din mulțime își așteneau hainele pe cale, iar mulțimile care mergeau înaintea Lui și care veneau după El strigau: Osana Fiul lui David. Binecuvîntat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!’’ (Matei 21, 7-9).
În entuziasmul acela general. Doar Iisus nu se bucura, deoarece în zare se profila Golgota unde, după puține zile, cei care-l primeau acum cu bucurie nestăvilită vor striga cu mințile întunecate de ură: Răstignește-L! Răstignește-L! Apoi, vedea vremea apropiată, anul 70, cînd Ierusalimul va fi nimicit, statul Israel va fi desființat și iudeii vor fi risipiți în lume. A fost momentul în care Iisus a plîns pentru pustiirea Ierusalimului (Luca 19, 41).
Asemenea mulțimilor ierusalimitene din acea vreme, și noi primim astăzi ramuri pe care le vom duce acasă și le vom așeza la icoane.
Cel ce pe mînzul asinei a primit a ședea, pentru mîntuirea noastră, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților șă ne mîntuiască și să ne miluiască pe noi, ca un Bun și de oameni iubitor. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
Dumnezeu a statornicit între copii şi părinţi relaţii fireşti, Dumnezeieşti, de iubire. Orice societate omenească este una sănătoasă atâta vreme cât este alcătuită din familii sănătose, duhovniceşte vorbind. Relaţiile din sânul familiei nu pot fi guvernate decât de Poruncile lui Dumnezeu. Încercarea de a substitui aceste Porunci cu cine ştie ce sisteme ,,morale’’, ticluite de mintea omului, este un eşec din capul locului. Nici nu trebuie să teoretizăm prea mult despre legăturile dintre copii şi părinţi, deoarece Dumnezeu le-a aşezat într-un făgaş atât de înţelept, încât acestea se pot desfăşura în cea mai bună rânduială. Aşa cel puţin ar trebui să fie.
Din păcate, societăţile contemporane au tendinţa, uşor de sesizat, de a submina aceste legături familiale. Copiii sunt încurajaţi să nu mai asculte de părinţi. De cealaltă parte, părinţilor li se impun obligaţii sociale inutile, artificial create, spre a avea cât mai puţin timp de a petrece în familie. Pornind de la cazuri izolate de violenţă asupra copiilor şi invocându-le ca justificare, legiuitorii au elaborat legi care să reducă autoritatea părinţilor. Astfel, copilul îşi poate denunţa părinţii pentru incidente minore, iar sancţiunile pot merge până la decăderea lor din drepturile fireşti. Scăpaţi de sub grija părinţilor, copiii alunecă spre tot felul de tentaţii periculoase şi asistăm la multe drame prin care trec, deopotrivă, copiii şi părinţii. Societatea devine astfel un organism bolnav, în aceaşi măsură în care familiile sunt subminate. Cine are interesul ca familiile să fie slăbite şi societatea să ajungă în suferinţă? Puterile întunericului, slujitorii diavolului care lucrează din umbră, iar atunci când ies la arătare pozează în binefăcători ai umanităţii şi dau lecţii de morală.
Remediul este cunoscut, la îndemână oricând şi este propovăduit din faţa Sfintelor Altare: întoarcerea la Dumnezeu şi la Biserica Ortodoxă. Oricâte schimbări şi mutaţii s-ar produce în lumea aceasta, Biserica rămâne singura instituţie care păstrează nealterate Poruncile Dumnezeieşti şi-i cheamă pe oameni la bună şi dreaptă vieţuire. Acest fapt explică de ce Biserica lui Hristos este ţinta atâtor atacuri, din partea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.
Presbiter Iovița Vasile
Nici nu ne gîndim să punem la îndoială acest fapt. Cine dorește să se documenteze temeinic, să deschidă Sfanta Evanghelie și la sfîrșitul ei va găsi înscrisă data Sfintelor Paști începînd din anul 1961, pînă-n 2118, deci pe 148 de ani. E de la sine înțeles că această parte a Pascaliei Ortodoxe a fost alcătuită înainte de de 1960, cînd mulți poate nici nu eram născuți. Părinții Bisericii care au lucrat la Pascalie au avut în față toată documentația necesară, inclusiv calendarul evreiesc, și dacă e fost necesar să amine Sărbătoarea Învierii cu o săptămînă, au operat această cerință, pentru a nu sărbători împreună cu evreii. Nu ne este dat nouă, celor de-acum, să hotărîm peste ce au stabilit Părinții Bisericii. Al nostru este să respectăm munca lor și să sărbătorim după Pascalia corectă pe care ne-au lăsat-o.
Luăm și analizăm data Sfintelor Paști din anul acesta, aplicînd exigențele formulate de Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic din 325.
1.Echinocțiul de primăvară. S-a petrecut pe data de 20 martie.
2.Luna plină de după echinocțiu e în 13 aprilie.
3.Întîia Duminică după luna plină este, firesc, 20 aprilie.
4.Amînarea Sfintelor Paști cu o săptămîna, în cazul în care aceasta ar coincide cu paștile evreilor.
Anul acesta, 14 nisan coincide cu 12 aprilie. Așadar, evreii încep sărbătoarea paștilor pe 12 aprilie și o încheie în 18 aprilie, după Sfanta Scriptură prin care Dumnezeu spune că paștile evreiești durează șapte zile (Ieșire 12). Nici mai mult, nici mai puțin. Nu poate fi vorba ca paștile evreiești să coincidă cu Sfintele Paști ale Bisericii Ortodoxe.
Cei de la sinagogă au ieșit cu comunicate mincinoase, precum că paștile jidanilor se încheie pe 20 aprilie, caz în care s-ar fi suprapus o zi cu Paștile noastre. Cei care au căzut în această capcană s-au alarmat imediat și au hotărît, cu de la sine putere, să sărbătorească Învierea Domnului pe 27 aprilie! Imensă eroare!, după ce ai început Postul pe 3 martie și ai ținut Duminicile postului la vremea lor. Ce facem, lungim noi Postul cu încă o săptămînă și ne separăm de Biserică? Dacă evreii mint că paștile lor țin pînă-n 8 mai, noi nu mai sărbătorim Învierea Domnului?
Îî rog pe toți cei care au plecat urechea la manipulările evreiești să rămînă în buna rînduială a Bisericii noastre deoarece, cum am arătat, data Sfintelor Paști a fost stabilită corect, respectîndu-se cu rigoare hotărîrile Părinților de la Sinodul I Ecumenic.
Presbiter Iovița Vasile
Este Duminica întâia sau a şaptea zi a săptămânii? Răspunsul trebuie nuanţat. Pentru evreii necredincioşi, care nu L-au primit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Duminica este ziua întâia a saptămânii, deoarece ei păstrează sâmbăta ca zi de odihnă, socotită de ei ziua a şaptea. Biserica lui Hristos a primit de la Mântuitorul ei, ca zi de odihnă, Duminica, prin urmare, aceasta este ziua a şaptea. Porunca Decalogului, citată la început, este mai amplă şi are următorul conţinut: ,,Lucrează şase zile şi-ţi fă treburile tale. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici sluga ta…’’ De-aici se vede cu limpezime că Duminica urmează celor şase zile lucrătoare şi este ziua a şaptea, ziua de odihnă. Însăşi ordinea creaţiei ne spune că în şase zile a făcut Dumnezeu lumea, iar în a şaptea zi S-a odihnit (Ieşire 20, 11). De două mii de ani Biserica a păstrat această rânduială sfântă.
În anul 2010, în calendarele bisericeşti ce s-au tipărit, s-a schimbat această rânduială. Adică ziua de Duminică a ajuns a fi socotită drept ziua întâia a săptămânii, împotriva oricărei logici. Este ca şi cum am spune că Dumnezeu S-a odihnit întâi, apoi a început lucrarea creaţiei; este ca şi cum Mântuitorul ar fi înviat şi apoi ar fi urmat Sfintele Sale Patimi. Dacă în Biserica Ortodoxă poate cineva să exprime un punct de vedere, îmi îngădui să spun că trebuie să revenim la tradiţia bimilenară a Sfintei Biserici. Faptul ca s-a invocat introducerea aceleaşi rânduieli, străine Ortodoxiei, şi în celelalte Biserici surori, nu are relevanţă. O eroare nu poate fi temei pentru altă eroare.
Mă tem că acesta nu este decât un pas menit să erodeze Tradiţia cea Sfântă a Bisericii Ortodoxe. Totul se face calculat, cu paşi mărunţi, pe nesimţite, cred ei. Ei bine, se simte, se vede, se constată că există tendinţa aceasta nefastă de a schimba sfintele rânduieli ale Bisericii noastre. Sfântul Apostol Pavel s-a ridicat pentru păstrarea neschimbată a Evangheliei, dar şi a tuturor celor primite: ,,Mă mir că aşa degrabă treceţi de la Cel Care v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit, – să fie anatema! (Galateni 1, 6-9). Oare ştiu distinşii noştri ecumenişti ce înseamnă anatema?
Presbiter Iovița Vasile
Moment istoric cutremurător
Papei Francisc, pe patul de moarte, i se dau sedative si urla groaznic in salon că au venit demonii sa îi ducă sufletul în iad; urlă si implora întruna apropiații să îi indeparteze creaturile hidoase, care au venit rînjind să-i smulgă cu sila sufletul; strigă si imploră pe toți să nu rămană în ereziile și rătăcirile lui, ca să nu se ducă și ei în iad; strigă să se ducă toți la Biserica Ortodoxă pentru că ea e singura Biserică Adevarată din lume.
https://vm.tiktok.com/ZNdN58Rj7
Ioan
Mare conferință teologică în Liverpool. Conferențiari: Matei Vulcănescu și Mihai Negrean, în tandem. Cei doi au dorit să explice lumii cum sunt dumnealor persecutați de episcopii ecumeniști, pentru faptul că au întrerupt pomenirea. Sala a devenit neîncăpătore, se călcau unii pe alții pe picioare, de aceea a fost necesară intervenția lui Vulcănescu: Suntem mulți, dar trebuie să încăpem toți. Cei de pe scări, vedeți că acolo sunt niște locuri.
Camera era fixată bine asupra celor doi, și niciun moment nu a fost indreptată spre sală, ca să vedem și noi auditoriul. Știți de ce? Sala era goală și cei doi au jucat acest teatru ieftin pentru a arăta, chipurile, audiența impresionantă de care se bucură. Așa fac toți care intră în derivă și în criză de legitimitate. Vopsec frumușel cioara și ne-o prezintă drept porumbel.
M. Vulcănescu a avut un traseu sinuos și suspect. Întai s-a aciuat în Mitropolia Pireului. După o vreme, a plecat în Anglia, în jurisdictia Patriarhiei Ecumenice a Antiohiei. Pentru motive de el cunoscute, a fost caterisit. A avut o tentativă de a intra în Biserica Ortodoxă Bulgară, dar a fost respins, așa rămînînd în afara Bisericii lui Hristos, pentru că nici în Romania nu e primit. De-l vei întreba din care Biserică face parte, nu va putea da un răspuns.
În aceste circumstanțe, și-a făcut un obicei în a-i denigra pe Sfinți, a contesta, a nega, a arunca cu venin. Nici Sfantul Părinte Dumitru Stăniloae n-a scăpat de limba ascuțită a Vulcănescului. Comunitate eclezială nu are, pentru că lumea s-a convins de calitățile sale, și totuși, în Anglia duce-o viață fără greață. Banii nu-i lipsesc, se vede prea bine.
Așa se face că l-a invitat pe Mihai Negrean, care a venit din sătucu-i de departe ca să explice celor dornici să-l asculte, cum duce dînsul lupta cea mare împotriva episcopilor ecumeniști. Tată a șase copii, a lăsat toate baltă și a zburat în Regatul Unit pentru a pune la cale cacealmaua de care am scris mai sus.
Cui prodest? Lor, în primul rînd.
Presbiter Iovița Vasile
Dumnezeu fiind Unic, firesc ar fi ca Preasfântul Său nume nici să nu aibă formă de plural. Din păcate, rătăcirile, uzanţele şi obişnuinţele omeneşti, ca şi imperfecţiunile limbilor au făcut să vorbim şi de ,,dumnezei’’. Pentru că neamurile aflate în întunericul păcatului şi al neştiinţei se află în afara Revelaţiei Dumnezeieşti, prin urmare, necunoscând pe Adevăratul Dumnezeu, îşi născocesc ,,dumnezei’’, după închipuirea lor. Aceasta l-a făcut pe scriitorul sfânt să însemneze precum că ,,toţi dumnezeii păgânilor sunt idoli’’ (I Paralipomena 16, 26), iar pe Psalmistul David să scrie fără echivoc: ,,Toţi dumnezeii neamurilor sunt demoni’’ (Psalmul 95, 5). Ce rătăcire mai mare poate fi decât aceea de a-ţi face din diavolul un dumnezeu, căruia să-i slujeşti? Sfântul Prooroc Ieremia (16, 20) se întreba cu nevinovată naivitate: ,,Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei?’’ Poate! Aşa şi-au făcut dumnezei mincinoşi budiştii, mahomedanii, şintoiştii şi toţi ceilalţi din aşa numitele ,,religii’’ ticluite de cutezanţa omenească. Vin apoi şi ne vorbesc de Buda şi de Allah ca de Dumnezeu sau Îl pun pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe acelaşi plan cu Mahomed. Ce blasfemii! Şi mai mult, vor să unească tot acest amalgam de credinţe demonice cu Dreapta noastră Credinţă! Ei bine, acest fapt de cutezaţă nebună este posibil numai pentru minţile bolnave de necredinţă şi răutate. Biserica Ortodoxă nu se va uni niciodată cu credinţele demonice. Unească-se toate rătăcirile, ca să dea o rătăcire şi mai mare. Aceea va fi ,,religia’’ cea fără dumnezeu în care antihristul se va da pe sine drept dumnezeu (II Tesaloniceni 2, 4). Dar atunci sfârşitul acestui veac va fi aproape şi toţi lucrătorii fărădelegii, ai necredinţei şi ai relelor credinţe vor fi duşi în focul pedepsei veşnice. Atunci vor striga cei drepţi, laolaltă cu Sfântul Prooroc Isaia: ,,Doamne, Dumnezeul nostru, avut-am peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău’’ (26, 13).
Până atunci, cinstite cititorule, care-ai cunoascut pe Adevăratul Dumnezeu, nu înceta a te închina Lui, nu înceta a mărturisi cu toată fiinţa ta, laolaltă cu Sfânta Biserică a lui Hristos: ,,Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute’’. Şi să continui mărturisirea ta până la sfârşitul Crezului şi al vieţii tale.
Presbiter Iovița Vasile
Numele lui Dumnezeu este mai presus de orice nume. Nu sunt graiuri nici cuvinte, ale căror glasuri să preamărească îndeajuns Preasfântul nume al lui Dumnezeu. Numele Lui, rostit cu evlavie în orice limbă a pământului, înnobilează şi sfinţeşte acea limbă. Simfonia cerească, în care miriadele de Îngeri slăvesc numele Preasfinte Treimi fără încetare, ar trebui să se regăsească şi pe pământ, deoarece şi acesta este populat de făpturile lui Dumnezeu. Biserica lui Hristos cântă la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până-n veac’’, şi glasurile ei se unesc cu glasurile cereşti. Orice învăţătură sfântă şi dreaptă, rostită de slujitorii bisericeşti, este în numele Preasfintei Treimi, a Tătălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ceea ce incumbă primirea şi ascultarea acelei învăţături.
Puterile iadului nu suferă ca numele Domnului să fie preamărit, după cuviinţă, de toată făptura. De aceea îşi inspiră şi îşi îndeamnă slujitorii lor diavoleşti dintre oameni să aducă grele hule numelui Preasfânt. Şi aceştia işi ascultă stăpânii, mergând de la tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu până la rostirea celor mai josnice cuvinte la adresa Lui. Piaţa este plină de cărţi blasfemiatoare, prin care, cei ce şi-au vândut sufletele, se întrec în a batjocori numele lui Dumnezeu. Orice om de bună Credinţă se cutremură auzind ce poate ieşi din mintea unui om, adus la existenţă, totuşi, de Bunul Dumnezeu.
Vremurile se îndreaptă într-acolo, încât nu va mai fi îngăduit măcar să se pronunţe numele Preasfânt. Vor veni timpuri de mărturisire pentru unii şi de mucenicie pentru alţii. Sfântul Apostol Petru a scris pentru învăţarea noastră: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi, spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi; de aceia El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu suferă ca ucigaş, sau ca fur, sau ca făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă precum un creştin, să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Ci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?’’ (I Petru 4, 12-16).
Presbiter Iovița Vasile
Evreii L-au urât de moarte pe Binefăcătorul lor şi al lumii, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi această ură, cu trecerea secolelor, n-a scăzut, ci s-a mărit şi mai mult. Acest neam stă în necurmată vrăjmăşie cu Dumnezeu. Lucrarea lor este ascunsă, pentru că se tem să vină la lumină, faptele lor fiind cele ale întunericului. Urăsc cu aceaşi înverşunare şi pe credincioşii Bisericii lui Hristos. Nu întâmplător, cartea lor de inspiraţie satanică, numită Talmud, le spune că evreul care vede un creştin pe marginea prăpastiei, are datoria de a-l împinge în prăpastie.
Sfântul Bisericii noastre, Evstratie de la Pecersca, a pătimit ca Mucenic de la un evreu. Un oarecare Boniac a venit în Rusia şi a robit mulţi creştini. Între aceştia a fost Sfântul Evstratie. Împreună cu alţi cincizeci, au fost vânduţi unui evreu din pământul Greciei. Dintru început, acesta i-a silit să se lepede de Mântuitorul Hristos, ameninţându-i cu foamea şi cu setea. S-a ridicat Sfântul Evstratie şi i-a întărit cu cuvântul său: ,,Fraţilor, câţi v-aţi botezat şi aţi crezut în Hristos, nu vă lepădaţi de făgăduinţa voastră ce aţi făcut-o la Botez. Hristos ne-a născut prin apă şi prin Duh, Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii cu sângele Său şi ne-a făcut moştenitori Împărăţiei Sale. Deci, de vom trăi, Domnului trăim, sau de vom muri, Domnului să murim şi prin moartea cea vremelnică viaţa cea veşnică să o dobândim. Următori să fim Celui Care a zis: Mie a vieţui este Hristos, iar a muri este dobândă’’.
Au urmat înfometarea şi lipsa apei. Sfinţii au murit unul câte unul şi s-au dus la Hristos pentru Care au pătimit. A rămas numai Sfântul Evstratie, asupra căruia s-a înveşunat pentru că pierduse pe cei care-i cumpărase cu mult aur. ,,Deci sosind Ziua Învierii lui Hristos, a început a prăznui paştele său, batjocorind pe Sfântul Evstratie, precum şi ucigaşii de Dumnezeu, strămoşii lui, au făcut Domnului nostru Iisus Hristos, după cum scrie în Evanghelie’’. Împreună cu ceilalţi evrei, l-au răstignit pe Sfânt şi încercau să-l facă să guste din pasca lor. Zadarnic. Atunci l-a împuns cu o suliţă şi a adus fericitul sfârşit al acestui călugăr iubitor de Hristos până la moarte.
Asupra iudeilor acelora a venit pedeapsa lui Dumnezeu, vestită de Sfântul Evstratie, căci împăratul le-a luat averile şi i-a izgonit din împărăţia sa, iar pe unii i-a ucis. Ticălosul care l-a omorât pe Sfântul Mucenic Evstratie a fost spânzurat pe lemn şi s-a făcut părtaş cu Iuda vânzătorul (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 403-406).
Presbiter Iovița Vasile
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales joi pe Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul în demnitatea de Episcop al Sălajului.
Funcția a rămas vacantă în decembrie 2024, după ce Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a decis suspendarea Episcopului Petroniu.
Pe același post a candidat și arhimandritul Samuel Cristea, profesor și duhovnic la Colegiul Ortodox „Mitropolitul Nicolae Colan” din Cluj-Napoca.
Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul s-a născut în data de 13 februarie 1984, în localitatea Sartăș din județul Alba, în familia preotului Ioan și a preotesei Elena-Mărioara Vesa, primind la botez numele Valentin-Cosmin. Este cel de-al doilea copil al familiei, mai având un frate pe nume Marius-Ioan, inginer de profesie.
Arhieria
Intrat în viața de mănăstire, a fost tuns în monahism în data de 17 ianuarie 2015 la Mănăstirea Nicula, primind numele Benedict, naș de călugărie fiindu-i Părintele Teofil Roman (actualmente Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei).
Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului chiar în ziua în care a împlinit 36 de ani, pe 13 februarie 2020. Hirotonia a avut loc zece zile mai târziu, pe 23 februarie, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
La momentul hirotoniei, Preasfinția Sa a afirmat că își dorește să fie prieten al tinerilor și că se va „osteni din răsputeri pentru acest lucru”.
Studiile și activitate academică
Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia și a urmat studii la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveția (2009-2011), precum și la Instituto Teologico „Sant’Antonio Dottore” din Padova, Italia (2011-2012). Deține două titluri de doctor, obținute la universitățile din Cluj-Napoca și Padova.
Autor a numeroase cărți, studii și articole, Preasfinția Sa este un bun cunoscător al limbilor clasice – siriacă, greacă și latină –, precum și al celor de circulație internațională, precum engleza, franceza și italiana. Din 2013, este membru al Asociației Siriaciștilor din Italia.
În prezent, este conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
(Preluare de pe Basilica)
Vin rusii! Vin rusii! Si cine sunt cei mai speriati? Urmasii celor care la 23 August 1944 au primit cu aplauze armata ruso-sovietica. Cei care s-au prefacut ca rastoarna comunismul in Decembrie 1989 si care au preluat conducerea tarii. Cei deghizati azi in haine pesediste, liberale si udemeriste, vanzatori de interese nationale, care se dau de ceasul mortii ca rusii ne ameninta democratia si valorile europene.
Care democratie tovarasi? Democratia cecerista care prin sentinta catorva indivizi a anulat vointa a milioane de romani? Adica, poporul e retardat si trebue sa decida pentru ei… emanatii lui iliescu! Si care drepturi si valori europene? Dreptul la furt si la pensii obscene pentru fostii comunisti si actualii oportunisti?
Si cine ne indeamna la inarmare si la razboi pentru… a ne aparara impotriva rusilor? Kier Starmer, urmasul lui Churchill, cel care la Ialta ne-a pecetluit soarta pe un petic de hartie. Se teme Starmer ca vin rusii peste englezi? Pai cu ajutorul Angliei rusii au venit peste noi acum 80 de ani. Unde erau englezii cand noi eram prin inchisori si asteptam sa vina anglo-americanii? Apropo! In 1957 lucram in fabrica inchisorii Aiud cand inginerul civil Biber, care venea aproape zilnic in inspectie, a auzit detinutii vorbind ca in curand vor veni americani. Biber nu parea sa fie un om rau, dar intr-o zi le-a spus sarcastic unor detinuti: „Voi ii asteptati pe americani, dar cand vor veni, tot pe noi o sa ne ajute.” Se spunea ca Biber era evreu de prin partea locului. Si in final, au venit americanii…
In aceste zile insa, cand America se trezeste la o realitate geopolitica cinica si fara solutii, Anglia da din colt in colt, Franta e nelinistita, si Germania e confuza. Si ce vor aceste tari de la noi? Vor sa ne inarman si sa ne pregatim de razboi. Deocamdata, Europa Occidentala se bate cu Rusia in Ucraina… pana la ultimul ucrainian. Urmeaza alte tari si popoare estice. Apoi, Londra va ajunge la un nou acord cu Moscova pentru reimpartirea sferelor de influenta si englezii se mai linistesc pret de cativa ani…
Pana atunci insa, Anglia, care a parasit Uniunea Europena, isi da deodata seama ca are nevoie de Europa ca sa-i apere interesele. Si aplaudacii de la Bucuresti au facut imediat sluj la noua comanda. In acelasi timp, alesii tarii si-au adus aminte de lozinci si au inceput sa faca apel la patriotism: democratia e in pericol; valorile europene sunt amenintate; scumpa noastra patrie (pe care ei nu dau doi bani) e in primejdie; sa ne inarmam; sa luptam…
Cine sa lupte domnilor-tovarasi de la conducere? Cine sa lupte pentru apararea unui sistem ticalos si mafiot? Tata era elev pe la 1900 si isi amintea cum invatatorul le spunea copiilor ca ei vor lupta pentru intregirea tarii. Si au luptat. Tata a facut tot razboul ca sergent si a luptat la Marasesti (foto sus). Au fost trei frati si toti trei au fost mobilizati. Un frate mai in varsta a cazut la datorie. Dupa razboi, mult blamatele guverne burghezo-mosieresti ale vremii au improprietarit populatia saracita a satelor si taranii au devenit producatori liberi. Multi dintre ei au luptat in cel de al doilea razboi mondial. Au luptat pentru tara si pentru glia proprie pe care si-o aparau.
Cine sa lupte insa azi? Taranii carora inaintasii vostri, le-a luat pamantul si i-a bagat la kolhoz? Muncitorii de la orase carora le-ati distrus uzinele si le-ati vandut la fier vechi? Miloanele de romani pe care i-ati gonit din tara? Eroii pe care i-ati ucis in inchisori? Fiii vostri care isi etaleaza in mod nesimtit impostura si goliciunea sufleteasca si care la primul foc de arma ar fugi la Nisa? Ori poate din banii pe care i-ati deturnat veti angaja mercenari straini; ceva in genul „teroristilor de la revolutiune!” Si pana cand credeti ca o sa va apare Bruxelles si Londra daca va puneti speranta in ei? Va raspund eu. Pana isi vor reasigura propriile interese!
Cine se teme deci cel mai tare de rusi? Cei de la putere; imbogatitii care au intrat in politica si care acum ocupa fotolii guvernamentale; slugile bisnisurilor straine; progeniturile slugilor de bani gata; adica, bani gata furati…
Românii de rand traiesc deja in lipsuri, saracie si frustrare. Acestia nu mai au ce apara. Mesajul pe care il vor trimite conducerii mafiote va fi scurt si cuprinzator: luptati daca sunteti in stare; aparati-va singuri!
Prof. Dr. Nicolae Dima
Preluare de pe Cotidianul.ro
S-a anunțat că in scurt timp se vor putea elibera cărțile de identitate biometrice cu cip persoanelor care vor depune cerere la evidența populației. Aparent, autoritățile se arată înțelegătoare și dau tuturor posibilitatea să opteze pentru carte de identitate simplă, fără cip, cu plata unei taxe. Acestea din urmă nu sunt documente de călătorie, ca atare nu se poate călători cu ele în spațiul uniunii europene. Aici e prima viclenie. Dacă primim actele cu cip, avem putința de a călători oriunde în ue.
A doua viclenie: atrăgînd populația la evidența populației, antihriștii îi vor marca pe romani pe frunte, cu raze invizibile pentru ochiul omenesc, în momentul în care li se vor forografia fețele. Acesta e intersul major, să ne inscripționeze cu semne, număr sau simboluri satanice. Numărul va fi cel menționat în Cartea Apocalipsei: 666.
A treia viclenie: Este posibil ca cipul să conțină un text de lepădare de Hristos. Punîndu-ne semnătura pe cartea de identitate, ne lepădăm de Hristos. Să nu fie! De ce autoritățile antihristului ne ascund informațiile stocate în cip și nu ne dau posibilitatea să le cunoaștem? V-ați întrebat vreodată?
Soluția pentru fiii Bisericii Ortodoxe Romane este cea spusă de patriarhul romanilor, Părintele Iustin Pîrvu: Refuzați actele biometrice! Intrați în această luptă cu antihriștii fără teamă și veți fi biruitori. Hristos este cu noi, pentru că El este Mantuitorul nostru, iar noi suntem slugile Sale nevrednice!
Presbiter Iovița Vasile
