Autor: iovita_vasile

Minunea arătării Maicii Domnului în chip de lumină a fost surprinsă (foto) la slujba de priveghere a Sfintei Icoane „Plângătoare”, la praznicul ei, în timpul Utreniei, luni 24 septembrie (25 septembrie – ziua liturgică) 2018, la Mănăstirea Boian (Ucraina), jurisdicția Arhiepiscopului Longhin Jar.

Icoana Maicii Domnului „Plângătoare” de la Boian

În seara zilei de 18 decembrie 1993, spre sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe când se slujea în biserica din Boian utrenia, la chemarea preotului în faţa iconostasului: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim”, din ochii Maicii Domnului de pe icoana iconostasului a început să izvorască lacrimi. 0 săptămână întreagă a plâns, iar mai apoi de câteva ori pe săptămână. Cu un an mai târziu a început să plângă şi Pruncul, Înalt Prea Sfinţia Sa Onufrie, Arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei a verificat faptul şi s-a constatat că e o minune Dumnezeiască şi icoana a fost canonizată. Despre minunile săvârşite de la ea, sunt o mulţime de mărturii ale acelora care au fost vindecaţi. Ele vor fi publicate cândva într-o broşură aparte, dar până atunci, ca să spulberăm îndoielile unora, amintim în treacăt doar despre unele din ele.
Astfel un copil olog a căpătat umblet, altul cu o tumoare canceroasă s-a vindecat. Femei care erau stăpânite de duhuri rele s-au curăţat şi au devenit normale. Pruncul nou-născut murea şi după rugăciunile făcute la Maica Domnului, a revenit la viaţă. Toţi creştinii, pe unde s-a făcut procesiune cu această icoană, au rămas întăriţi în credinţa ortodoxă şi mulţumiţi sufleteşte de această binecuvântare. Copiile acestei icoane, au fost înmulţite cu binecuvântarea înalt Prea Sinţiei Sale Onufrie, şi împărţite credincioşilor. Plânsul icoanei se repetă în răstimpuri, când mai lungi şi când mai scurte. Astfel, din august 1997, nu s-au mai ivit lacrimi pe icoană până în 13 decembrie acelaşi an. În dimineaţa acelei zile s-a citit acest nou Acatist, iar seara a început să plângă. Parohul a observat şi a dat de veste Ierarhului, care a venit a doua zi, după slujbă şi a săvârşit un Te-Deum cu acatistul Maicii Domnului. În tot timpul acesta au izvorât lacrimi. Amintirea ei se serbează la 25 septembrie. Dumnezeu să binecuvânteze cu harul Său pe toţi cei ce cinstesc pe Maica Domnului şi i se roagă cu credinţă (ortodoxia.md).
PS – Minunea arătării Maicii Domnului în chip de lumină, după umila mea părere, are o importanță deosebită în contextul evenimentelor pe care le trăim astăzi:
1. să ne întărească în credința ortodoxă și să înțelegem că Maica Domnului ne este ocrotitoare și ajutătoare preabună la vreme de încercare;
2. să rușineze pe ecumeniștii care stau împotriva Adevărului;
3. să vădească înșelăciunea facțiunii schismatice a lui Filaret, și să zădărnicească planurile anticanonice și antibisericești ale patriarhului Bartolomeu de a acorda Autocefalia schismaticilor ucraineni;
4. să rușineze și să îndemne la pocăință pe pseudoacriviștii (gruparea Sava-Staicu-Rădeni) care l-au batjocorit fără niciun motiv real pe Vlădica Longhin, Ierarhul Mărturisitor al vremurilor noastre;

Preot Claudiu Buză
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Articol preluat de pe blogul Pr.Claudiu Buză

Suntem un popor obosit, vândut, chinuit, exterminat în închisori politice, gulaguri şi lagăre de muncă după modelul comunisto-sionisto-sovietic, tributar ocultei mondiale, umilit, manipulat, înjosit în propria lui ţară, de venetici, străini de neam, conducatori politici vânduţi satanei şi stăpânilor  vremelnici ai neamurilor din răsărit sau din apus.
A vota DA la referendum, este o mărturisire împotriva statului totalitar, care se foloseşte de minorităţile sexuale, pentru a lovi în familie, în credinţa strămoşească, în libertatea şi identitatea individuală străină de ideologii, în sănătatea fizică şi psihică a omului.
Asistăm, înainte de referendum, la minciuni şi manipulări de tot felul, la scorneli ale răului deghizat, pentru a învrăjbi romanii între ei, făcând drum Revolutiei sexuale cu toate urmările ei nefaste.
Cât de tare se aude mustrător, glasul Apostolului pentru cei care au „urechi de auzit”:
18.Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?

Încercăm să distingem drumul drept, înotând într-un ocean de imoralitate, propagată cu îndârjire prin toate mijloacele mass-media.
Împotriva celor 3 milioane de semnatari pentru declanşarea referendumului s-au ridicat 150 de organizatii adverse, care nu au avut câştig de cauză.

„România în ițari, cu opinci și ochelari de cal. Anunțatul referendum este de un penibil nebun. Paseism neghiob, idilism rural, pășunism în zdrențe (…) Se poate face referendum despre orice. De pildă despre sexul îngerilor. Sau despre exportul de magiun.” (comentariul lui Vladimir Tismăneanu-politolog, de origine evreiască, fiul militanților comuniști, ai cominternistului Leonte Tismăneanu și ai Herminei Marcusohn).

Progresiştii uniţi în orgnizaţii de tot felul, încearcă cu disperare să arate aşa-zisele eşecuri ale familiei, propagând libertatea cu orice preţ, libertatea fără Dumnezeu, pervertind mintea copiilor şi adolescenţilor într-un mod cinic si injositor.
Să privim cu atenţie şi discernământ cum minoritaţile cu diferite orientări sexuale, iau locul proletariatului pauper, din revoluţia bolşevică marxist-leninistă, căci nu-i aşa, făclia revoluţiei trebuie purtată mai departe, cu orice preţ.
Ţările europene care au votat pentru căsătoriile homosexuale, au dat votul descreştinării ţării, intrând într-un abis păgân, exemplul Irlandei, care nu poate fi combătut de nimeni.

„Cine are urechi de auzit să audă!’’, strigă Prietenul omenirii, Prietenul tuturor celor asupra cărora se reped negrele răpitoare ale văzduhului ca asupra unui ogor al nimănui.
Strigă a primejdie. Strigă ca să arate singura, strâmta cale de scăpare din stricăciunea şi vâlvătaia lumii. Strigă ca să se vadă că aici nu sunt în joc haine, pământuri sau case, ci însăşi viaţa.
Nu strigă de mânie asupra oamenilor, ci strigă ca o mamă care îşi vede copiii încolţiţi de şerpi.”
Oare dorim să fim mustraţi de Atotmilostivul Hristos, ca nepăsători, trândavi şi slabi, precum glăsuieşte Sf.Ioan Gura de Aur?
,,Nu pierim din pricina celor pe care le facem, ci din pricina celor pe care le-am neglijat.”�

Dr. Gabriela Naghi

 

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, a fost ales de Dumnezeu să scrie Cartea Apocalipsei, prin care ne dă minunate învăţături despre viitorul lumii şi sfârşitul veacului acesuia.

În capitolul 8 al Cărţii, versetele 2 şi 3, ni se descrie imaginea îngerilor care stau înaintea lui Dumnezeu: ,,Şi a venit alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile Sfinţilor’’.

          � Descrierea aceasta ne aduce în faţă slujirea sfinţiţilor slujitori din bisericile noastre. Întocmai cum îngerul aduce lui Dumnezeu jertfă de tămâie în cădelniţa de aur, preotul aduce tămâia ca ardere în cădelniţă, iar fumul acesteia se înalţă către Dumnezeu, laolaltă cu rugăciunile tuturor Sfinţilor. Slujirea noastră în biserică se uneşte cu slujirea Îngerilor şi cu cea a Sfinţilor, încât putem spune că toate făpturile sunt chemate la această slujire Dumnezeiască. Suntem, aşadar, în comuniune unii cu alţii, suntem în comuniune cu Îngerii şi cu Sfinţii, ale căror sfinte rugăciuni pentru binele oamenilor nu încetează, zi şi noapte, a se înălţa către tronul cel ceresc al lui Dumnezeu.

Citind cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, ne dăm seama ce păcat imens comit cei care s-au lepădat de Sfinţi şi de Credinţa acestora, cât de mult greşesc cei orbiţi de necredinţă atunci când afirmă cu semeţie că n-au nevoie de mijlocirea Sfinţilor, că ei se adresează direct lui Dumnezeu, când Scripturile Sfinte ne spun că ,,prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei’’ (Psalmul 15, 3). Cartea Apocalipsei ne mai vorbeşte de ,,răbdarea şi Credinţa Sfinţilor’’(13, 10), de faptul că Sfinţii ,,păzesc poruncile lui Dumnezeu şi Credinţa lui Iisus’’(14, 12), iar Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă: ,,luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (3). Dacă nu suntem nişte vajnici luptători pentru Credinţa Sfinţilor, care este şi a noastră, măcar să nu dăm hulitorilor prilej ca să-şi bată joc de ea, iar dacă totuşi o fac, să ne depărtăm de ei, ca de unii care ,,s-au abătut şi au căzut în păcat, fiind singuri de sine osândiţi’’ (Tit 3, 10-11).

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii. Amin.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru împăcarea celor învrăjbiţi

• Psalmul 132
• Paraclisul Maicii Domnului
• Rânduiala ,,pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea’’, săvârşită de preot în biserică, după ce am adus prescură şi vin la altar.

 

 

,,Luaţi aminte la voi înşivă: De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l, şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă pocăiesc, iartă-l’’(Luca 17, 3-4). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos vădesc rătăcirea sectarilor, care se autointitulează ,,pocăiţi’’ şi care cred că odată intrat într-o sectă, eşti pocăit pentru totdeauna şi nu mai ai nevoie să te pocăieşti, trebuie doar să rămâi în acea sectă. Aceasta este o pocăinţă falsă, diavolească şi nu aduce omului îndreptare, ci mai multă rătăcire. Mulţi se lasă amăgiţi de această ,,pocăinţă’’ facilă, care promite tuturor mântuirea, când, în fapt, îi apropie de porţile iadului.

Mântuitorul Hristos ne cere să ne pocăim de şapte ori în zi, sau, de va fi necesar, şi de mai multe ori, încât soarele să nu apună peste mânia noastră, ori peste altă faptă rea pe care am săvârşit-o. ,,De cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă pocăiţi’’, ne îndeamnă Dumnezeu prin scrisul regelui David (Psalmul 4, 4). După părerea de rău pe care o simţim când greşim în faţa lui Dumnezeu, urmează să ne mărturisim păcatele preotului duhovnic, după cum ne spune Sfântul Apostol Ioan: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este Credincios şi Drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea’’(I Ioan 1, 8-9). ,,Cel care îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel care le mărturiseşte şi se lasă de ele, va fi miluit’’(Pilde 28, 13). Fără mărturisirea păcatelor nu există pocăinţă. Abia după ce ne-am spovedit, am făgăduit că nu vom mai săvârşi acele păcate şi am împlinit canonul ce ni se dat, pocăinţa noastră este împlinită.

Iubite citititorule! Cred că aceste scurte învăţături îţi sunt suficiente pentru a te păzi de cei mulţi care vin în numele lui Hristos – ,,mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’(Luca 21, 8), –  şi pentru a te îndrepta pe drumul adevăratei şi mântuitoarei pocăinţe, cea în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei suferinzi de boli ale ochilor

• Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de 7 ori)
• Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
• Acatistul Sfintei Muceniţe Paraschevi din Roma (de 3 ori)

 

Dumnezeiasca înţelepciune înfierează cu cuvinte aspre trei categorii de oameni: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?’’(Pilde 1, 22). Ce au în comun aceia despre care vorbeşte Sfânta Scriptură? Comună le este acestora vrăjmăşia faţă de Dumnezeu. Când mustră pe proşti, nu are în vedere pe aceia lipsiţi de inteligenţă, ci mai degrabă pe cei care au inteligenţă de la Dumnezeu, dar în învârtoşarea lor se comportă ca nişte proşti faţă de Creatorul şi Binefăcătorul lor. Nebunii pomeniţi aici nu sunt cei ieşiţi din minţi, ci aceia pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu minte, însă faptele lor îi trădează ca nebuni. Aşa este nebunul despre care a scris Psalmistul David, şi care afirma cu suficienţă, în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’(Psalmul 13, 1); aşa a fost nebunul bogat căruia i-a rodit ţarina din belşug şi se gândea unde să-şi strângă roadele fără a cugeta măcar un moment al Cel care i le-a dat (Luca 12, 16-21). Cât despre neştiutori (sau ignoranţi), li se impută neştiinţa pentru lenea lor spre cele sfinte, sau pentru opacitatea lor care-i face nereceptivi la adevăr. Eşti neştiutor pentru că nu cunoşti legea lui Dumnezeu şi nici n-ai cum s-o cunoşti de vreme ce nu te duci la sfânta biserică. În viaţa civilă, atunci când legislativul emite o lege, aceasta se publică în Monitorul oficial şi ai obligaţia să o citeşti şi să o cunoşti. Dacă o încalci şi ajungi în faţa instanţei, nu ai iertare spunând că n-ai cunoscut acea lege. Mergând pe acestă linie de gândire, dacă toţi împricinaţii ar spune că n-au ştiut legea şi ar fi iertaţi, legea nu şi-ar mai avea rostul. Tot aşa, în faţa lui Dumnezeu nu vom putea spune că nu am cunoscut legea Sa, din moment ce am avut posibilitatea şi datoria sfântă de a o cunoaşte. Va sta mărturie locul gol pe care l-am lăsat în biserică în toate Duminicile şi Sărbătorile Sfinte, îndeletnicindu-ne cu lucruri de nimic, care nu ne vor ajuta la Judecată, ci ne vor împovăra şi mai mult.

De-aici înţelegem, iubite cititorule, că aceste trei stări – de prostie, de nebunie şi de neştiinţă – în care se complac prea mulţi oameni ai zilele noastre, nu sunt compatibile cu calitatea de fii ai Bisericii lui Hristos. Tu alege Dumnezeiasca înţelepciune, cea care îndreaptă paşii omului spre împărăţia lui Dumnezeu.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune la vreme de mare primejdie

• Canon de rugăciune către Îngerul păzitor (din Ceaslov, de 3 ori)
• Psalmii 3, 17, 19, 21, 22, 26, 27, 30, 42, 90, 120, 124, 139

 

,,Religie’’ est un cuvânt sfânt, deoarece defineşte o realitate sfântă. Înţelesul primar al acestui cuvânt este acela de ,,legătură a omului cu Dumnezeu, cu singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul lumii’’.Din păcate, viclenia diavolului şi firea pervertită a oamenilor care-i slujesc, au făcut ca sensul acestui cuvânt să fie deturnat, încât, în accepţiunea lor, acesta defineşte şi alte realităţi, potrivnice lui Dumnezeu, cum sunt budismul, islamismul, confucianismul, şintoismul şi multe altele, care mijlocesc omului nu cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, ci o legătură cu lumea întunecată a duhurilor rele. Cu alte cuvinte, ,,religie’’poate însemna şi legătura omului cu diavolul, ceea ce este absurd în gradul cel mai înalt. Fiind definite toate drept religii, în mintea omului neavizat se naşte o păgubitoare confuzie. S-a afirmat apoi că fiecare ,,religie’’ ar deţine o parte de adevăr, iar adevărul integral, deplin, s-ar obţine prin unirea tuturor religiilor într-o religie unică, exact ceea ce-i este necesar antihristului pentru a se da pe sine drept dumnezeu şi a se substitui lui Dumnezeu (cf. II Tesaloniceni 2, 3-4).

După ce au stricat sensul adevărat al cuvântului ,,religie’’, necredincioşii s-au ocupat de ,,întemeietorii de religii’’ şi L-au aşezat în rândul lor şi pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca întemeietor al Creştinismului. În acest fel, Creatorul a fost pus pe picior de egalitate cu creatura, Dumnezeu a fost socotit în acelaşi fel cu impostorii istoriei Buda, Mahomed, Confucius. În această capcană au căzut, din păcate, şi unii teologi sau slujitori bisericeşti.

În faţa acestor aberaţii, proferate de vrăjmaşii lui Dumnezeu, vom afirma cu tărie că Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut Om prin întrupare, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi din voia Sa cea Sfântă a întemeiat nu Creştinismul cu puzderia de secte, care de care mai absurde, nici bisericile mincinoase, ci Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică,depozitara, păstrătoarea şi apărătoarea Revelaţiei Dumnezeieşti curate, autentice, fără adaosuri ori omisiuni, fără răstălmăciri. Fiind singura deţinătoare a Adevărurilor veşnice şi mântuitoare, Biserica Ortodoxă le propovăduieşte tuturor pentru a-i conduce pe calea mântuirii spre împărăţia lui Dumnezeu. Este motivul pentru care credem cu tărie ceea ce spunea în vechime Sfântul Ciprian, anume că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’.

Preot Ioviţa vasile

 

Canon de rugăciune pentru aducerea celor neascultători la Sfânta Credinţă Ortodoxă

• Psaltirea (de 3 ori)
• Întâiul Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
• Acatistul Sfântului Stelian
• Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
• Milostenie, după puteri, făcută unui om nevoiaş (diecret, fără a se şti cine a făcut-o)
• Ajunare miercurea şi vinerea, cel puţin până la amiază (trei săptămâni la rând)
• În trei Duminici, dar de prescuri şi vin la Sfântul Altar (cu pomelnic)

 

�

�

 

 

 

 

În ultimele două săptămâni cel mai discutat subiect a fost referendumul inițiat de către o seamă de cetățeni români pentru clarificarea noțiunii de căsătorie în Constituție. Referendumul acesta nu este nici al PSD, nici al PNL și al nici unui partid politic. Referendumul acesta este apartid, semnăturile pentru organizarea lui s-au depus din 2016. El este expresia suveranității și a libertății de exprimare a românilor.

Poporul român va fi întrebat în zilele de 6 și 7 octombrie: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament? ”, este singura întrebare posibilă pentru un referendum de revizuire a Constituției conform legii.

Legea de revizuire a Constituției votată de Parlament spune că:

„Alineatul (1) al articolului 48 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi va avea următorul cuprins: „ARTICOLUL 48 Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” ” Astfel că știm ce votăm.

S-a criticat și întrebarea, deși e singura posibilă, au apărut și suspiciuni legate de faptul că legea nu are număr și că poate fi modificată peste noapte de PSD. Dar toate sunt suspiciuni nefondate, spun juriștii.

Legat de faptul că legea de modificare nu are număr în Monitorul Oficial: Legea constituțională nu se numerotează înainte de referendum. Așa cum e publicată în M.O. e doar o propunere de revizuire a Constituției. Va deveni lege cu număr, dacă trece referendumul, spun cei de la EVZ (https://evz.ro/confuzie-referendumul-pentru-familie.html)

DE CE ALEG SĂ SPUN DA

Pentru că sunt creștin-ortodoxă și pentru că îmi pasă de ce se întâmplă în România, pentru că îmi pasă de viitorul acestei țări, de copiii ei și pentru că simt nevoia să îmi arăt respectul față de toți martirii din temnițele comuniste care au murit ca EU să am un viitor mai bun. Jertfa lor de dinainte de 1989, dar și curajul lor de a mărturisi după 1989 sunt un exemplu pentru mine, mă responsabilizează. Mă simt datoare să urmez exemplul lor de a lupta.

Am fost făcută proastă, incultă, învechită, ipocrită, homofobă etc. de către ne-susținătorii referendumului, care consideră că ei nu cad în capcana populismului și a urii și a discriminării ca mine. Probabil că sunt, cum îmi reproșează, îmi recunosc defectele și îmi cer iertare celor cărora le-am greșit.

M-aș bucura să existe respect pentru toată lumea, pentru că toți suntem creația lui Dumnezeu, inclusiv homosexualii – căci la urma urmei suntem oameni toți. Nu sunt de acord nici cu cei care îi critică frenetic pe homosexuali – cu toate că eu sunt profund împotriva homosexualității, dar Dumnezeu a lăsat fiecăruia libertatea de a alege și e de dorit să ne vedem și de păcatele noastre, nu doar să aruncăm cu pietre în ceilalți (fie ei și homosexuali).�Poate că dacă ei vor simți mai multă dragoste din partea noastră se vor apropia mai mult de noi și vor înceta să își facă atâta rău alegând acea cale. Cred că e cazul să recunoaștem că și noi creștinii mai avem de lucrat la capitolul „iubește-ți aproapele”. Totuși voi răspunde cu maximă intoleranță propagandei care se face în numele lor.

Astfel că aleg să votez DA la acest referendum pentru că:

• există riscul să mi se îngrădească libertatea de exprimare�– a se vedea amenzile care tot curg de la CNCD pentru discriminarea homosexualilor – nu sunt de acord cu discursul urii împotriva lor, sunt și ei oameni, însă să fii amendat pentru că nu ești de acord cu un stil de viață care nu corespunde valorilor tale mi se pare prea mult. Nu mai zic de studiile care arată că bieții de ei suferă îngrozitor de mult și probabil au o viață foarte greu de dus, deci și rațional vorbind eu nu văd un beneficiu în a adopta acel stil de viață. Când creștinii sunt înjurați – e libertate de alegere, nu e discriminare…
• există riscul să se introducă sub umbrela combaterii stereotipiilor de gen, îndemnuri subtile sau directe pentru fetițe și băieți să încerce să își schimbe genul.După noile legi, sunt femeie nu fiindcă așa m-am născut, ci fiindcă așa cred despre mine că sunt (genul e în cap, conform transexualului Patrik Brăila), astfel că, din „empatie” măcar, merită să mă gândesc și că sunt bărbat, să mă comport ca un bărbat. România s-a angajat la combaterea stereotipiilor de gen prin educație, deci prin manualele școlare. Schimbarea de gen nu presupune neapărat operație de schimbare de sex, căci genul e doar un construct social, conform legilor în vigoare, deci e doar în cap, așa că am libertatea să experimentez, indiferent ce zice biologicul meu. Sigur, eu nu pot fi de acord cu aceste idei. Avem deja un exemplu într-un manual de clasa a III-a în care unei fetițe pe nume Laura i se spune explicit să fie Matei și să nu mai fie mamă când va fi mare, că va sta la cratiță, să fie tată. Dacă despicăm firul în patru, sigur că vom găsi argumente, că de fapt textul nu la asta s-a referit. Dar un copil de clasa a III-a nu va sta să despice firul în 4, el va lua lucrurile așa cum îi sunt prezentate, mai ales în ziua de azi când constat că părinții nu prea mai au timp să se ocupe de ei.
• Există riscul să nu mai pot alege să îmi educ copiii după propriile valori– dacă se schimbă Codul Civil și căsătoria nu va mai fi uniunea dintre un bărbat și o femeie, experiența altor țări arată că părinții au reușit cu foarte mare greutate (dacă au reușit) să își impună dreptul de a-și educa copiii conform propriilor valori. Legile din prezent cam dau întâietate statului. Totuși cât timp avem Constituția în vigoare, ne putem apăra aceste valori, pentru că dreptul părinților de a-și educa copiii este prevăzut în Constituție. Doar dacă nu se va legaliza căsătoria între persoane de același sex. Dacă se va legaliza căsătoria între persoane de același sex, părinții vor fi afectați, dar și Biserica va fi afectată, pentru că legal va fi nevoită să oficieze aceste căsătorii pe motiv de ne-discriminare. Nu prea corespunde aceasta cu valorile Bisericii.
• Nu îngrădesc drepturile nimănui�– în primul rând pentru că în acest moment în România aceste drepturi nu există (căsătoria cu persoane de același sex) și în al doilea rând pentru că din experiența țărilor unde căsătoria s-a legalizat, persoanele LGBTI nu sunt interesate prea mult de asta. Deci, comunitatea LGBTI nu prea are nevoie de legalizarea unei astfel de căsătorii cu persoane de același sex. Practic doar o minoritate dintr-o minoritate își dorește așa ceva. Și atunci îmi pun întrebarea firească – de ce să dau o majoritate peste cap pentru o minoritate a unei minorități? Pentru mine este i-logic.. Căci propaganda vine ca un tăvălug, și eu acestei propagande mă opun și acestui stil de viață care nu corespunde cu viziunea mea.

Eu am mai stat de vorbă cu militanți ai căsătoriilor între persoane de același sex și din răspunsurile lor îmi dau seamă că se urăsc foarte mult pe ei, altfel nu îmi explic cum de sunt heterofobi (deși o parte sunt sigur heterosexuali). Văd doar defectele nenorociților de heterosexuali care îi chinuie cumplit pe homosexuali (sic!) sau care își chinuie cumplit copiii și nevestele (de parcă toți ar fi așa!). Eu nu pot numi aceasta decât heterofobie – chiar cronică.

Și sincer, oare așa de nenorociți să fim noi heterosexualii? Dacă de bieții homosexuali le este milă acestor militanți, de heterosexuali oare nu le este milă?

Să ne ferească Dumnezeu de heterofobie! Un leac pentru această boală a heterofobiei este și să votez DA la referendum. Avem șansa să învățăm ca heterosexuali să ne iubim mai mult pe noi și valorile noastre și pe cei dragi ai noștri, să învățăm că suntem responsabili pentru generațiile următoare.

* ca să fie clar, heterosexual este bărbatul care vrea de soție o femeie, heterosexuală este femeia care vrea de soț un bărbat, iar heterofobia este ura îndreptată împotriva acestor persoane, adică împotriva majorității dintre noi.

Maricica Pandele

(Preluare de pe Ortodoxia mărturisitoare)

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 13, relatează o întâmplare plină de învăţăminte, petrecută în Israel. Proorocul lui Dumnezeu, Elisei, murise de un an şi a fost îngropat într-un anume loc. În vremea aceea se întâmpla frecvent să intre în ţară cete de moabiţi care-i înfricoşau pe israeliţi. Un om oarecare a murit şi i-au săpat groapa lângă mormântul Proorocului Elisei. În momentul când au vrut să-l aşeze în mormânt, tocmai se apropia o ceată de moabiţi şi cei care purtau mortul s-au speriat şi l-au aruncat lângă osemintele lui Elisei. A fost voia lui Dumnezeu ca în momentul când s-a atins de oasele Proorocului, mortul a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. Dumnezeu proslăveşte pe Sfinţii Săi şi după moarte şi lucrează minuni spre binele oamenilor prin sfintele moaşte.

Dumnezeu a spus lui Adam după ce a păcătuit: ,,În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat: căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce’’(Facere 3, 19). De-atunci, fiecare om după moartea sa, ajunge în pământ, unde, cu vremea se descompune, până când se face iarăşi pământ. Şi totuşi, Dumnezeu a ales ca unii dintre plăcuţii Săi să nu fie supuşi acestei legi. Este vorba despre unii dintre Sfinţi, ale căror trupuri nu putrezesc după moarte, dimpotrivă, se păstrează întregi şi răspândesc mireasmă bineplăcută, semn că Dumnezeu îi învredniceşte de daruri alese şi după moartea lor. Acestea sunt sfintele moaşte care, asemenea moaştelor Sfântului Prooroc Elisei, sunt făcătoare de minuni şi aducătoare de binefaceri pentru cei care vin şi le cinstesc cu credinţă. Multora dintre Sfinţii lui Dumnezeu li s-au păstrat cinstitele moaşte şi zadarnic caută deştepţii lumii acesteia explicaţii ,,ştiinţifice’’ pentru neputrezirea lor. Avem în faţă minuni Dumnezeieşti, care covârşesc orice minte.

Aşadar, cinstite cititorule, oricând te vei afla în situaţii grele, din care omeneşte nu întrevezi nicio ieşire, îndreaptă-te spre bisericile mănăstirilor sau ale parohiilor în care se găsesc sfinte moaşte, apropie-te cu credinţă de ele şi spune-ţi durerea acelui Sfânt. Dumnezeu nu te va lăsa fără răspuns şi vei vedea neîntârziat ajutorul Său.

Preot Ioviţa Vasile

�

Canon pentru cel căzut în păcate grele (va fi împlinit de cel ce-a păcătuit)

• Canon de pocăinţă către Domnul nostrum Iisus Hristos (de 7 ori)
• Psalmul 50 (de 7 ori)
• 50 de metanii
• Spovedanie neîntârziată la preotul duhovnic

�

 

 

 

 

Socotesc că astăzi ne este folositor să învăţăm despre erezii. Ce este erezia? Este o abatere de la adevărurile Dumnezeieşti, este o învăţătură străină de ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit. Erezia îl duce pe om la pierzare. Presupunem că cineva are Dreapta Învăţătură, dar la un moment dat cade în rătăcire şi născoceşte o erezie sau o primeşte de la alţii. Toată Dreapta Învăţătură devine pentru acel om nefolositoare, deoarece spune Sfântul Apostol Iacov (2, 10): ,,Pentru că cine va păzi legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile’’.

Ereticii arieni susţineau o singură erezie, prin care tăgăduiau Dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Biserica i-a anatemizat şi pe Arie, şi pe cei de un cuget cu el. Monofiziţii susţineau că Mântuitorul a avut o singură fire, cea Dumnezeiască şi aceasta i-a scos în afara Bisericii, unde se află până în ziua de astăzi. Catolicii au strâmbat cuvintele Mântuitorului, Care a spus: ,,Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine’’ (Ioan 15, 26). Au găsit de cuviinţă catolicii să adauge la cuvintele Domnului Iisus şi acestea ,,şi de la Fiul – Filioque (purcede)’’,ceea ce este o erezie condamnată de Biserică. Nevrând cu nici un chip să renunţe la această erezie şi la multe altele, catolicii din lumea întreagă stau în afara Bisericii, cu toate că şi ei se intitulează, uzurpator şi fraudulos, ,,Biserică’’. Nu sunt Biserică, sunt o adunare eretică.

Ce-i de făcut în faţa ereticilor? Se cere de la noi să mărturisim Adevărata Credinţă Ortodoxă. O dată, de două ori. ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’(Tit 3, 10-11). Da, este absolut necesar să ne depărtăm de el pentru a nu ne face părtaşi rătăcirii lui şi pentru a nu cădea în aceaşi osândă. Se ştie că un eretic care moare fără să se fi lepădat de erezie, nu se va mântui.

Sectarii sunt cei care propovăduiesc erezii fără număr, împotriva învăţăturii sănătoase a Bisericii, Care este ,,stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15).

Fereşte-te, omule al lui Dumnezeu, de erezii ca de foc! Nu-ţi primejdui mântuirea!

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru vremea când suntem tulburati de eretici şi schismatici

• Acatistul Sfântului Antonie cel Mare
• Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae
• Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon
• Acatistul Sfântului Ambrozie al Mediolanului
• Psalmii 5, 9, 11, 15, 16, 25

 

Fără îndoială, ai auzit de multe ori, cinstite cititorule, vorbindu-se despre dogme şi n-ai înţeles ce înseamnă acestea. De aceea, vom desluşi împreună înţelesul acestui cuvânt.

Dogma este un adevăr de Credinţă care întruneşte umătoarele condiţii:

1. Este descoperit de Dumnezeu
2. Este formulat de Biserică
3. Este neschimbabil
4. Este necesar pentru mântuire
5. Este propovăduit credincioşilor

Acum să explicăm fiecare cracteristică în parte.

Fiind adevăr descoperit de Dumnezeu, Dogma este cuprinsă în Revelaţia Dumnezeiască, adică în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi este vrednică de crezare, fără umbră de îndoială.

Dogma este formulată şi proclamată de Sfânta Biserică prin Sfintele Sinoade Ecumenice (a toată lumea). Simbolul de Credinţă a fost alcătuit în două Sinoade Ecumenice, cel din Niceea, în 325 şi cel din Constantinopol, în 381, şi cuprinde o parte din Dogme. Dogma Întrupării Domnului are acest cuprins: ,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om’’.

          �Dogma este neschimbabilă, deoarece, odată ce a fost formulată şi proclamată de Biserică, nu-i este îngăduit nimănui să adauge, să omită ori să schimbe ceva în conţinutul ei; ea rămâne în acea formulare pentru veşnicie. Caracterul acesta dă siguranţă şi încredere credinciosului aflat într-o lume nestatornică, cu doctrine care apar, se schimbă şi trec în uitare de la o zi la alta.

Dogma este necesară pentru mântuire pentru că ea exprima adevăruri Dumnezeieşti veşnice, exprimă însăşi voia cea Sfântă a lui Dumnezeu. Dogma Sfintei Treimi ne mijloceşte cunoaşterea lui Dumnezeu. Fără această cunoaştere, mântuirea n-ar fi posibilă.

Dogmele se propovăduiesc credincioşilor de către Biserică, singura păstrătoare sigură, care le apără de erezii şi le păstrează în tezaurul său de învăţătură. Dogmele sunt ca nişte stâlpi nemişcaţi şi cine se sprijină pe ele nu va rătăci niciodată. Catolicii au proclamat drept ,,dogme’’ nişte erezii, precum primatul papal, infailibilitatea papei, imaculata concepţie, purgatoriul.

Preot Ioviţa Vasile

�

Canon de rugăciune pe care-l facem pentru vrajmaşii noştri

• Citirea textelor de la Matei 5, 38-48 şi Romani 12, 7-21
• Psalmii 7, 55, 56, 58, 63, 69, 70, 72, 93
• Îi vom scrie pe pomelnic, pentru a fi pomeniţi la Sfânta Liturghie

 

În vremea în care Israel era cârmuit de judecători, poporul a cerut lui Dumnezeu să le rânduiască un rege. Dumnezeu a asculatat glasul poporului, nu înainte de a-i preveni, prin Proorocul Samuel, asupra multelor îndatoriri pe care le vor avea faţă de regele lor. În cele din urmă, prin vrere Dumnezeiască, Saul a fost ales ca rege al lui Israel : ,,Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale’’(I Regi 10, 1).

În loc să călăuzească poporul după legea cea sfântă a lui Dumnezeu, Saul a făptuit un lung şir de fărădelegi. Dumnezeu l-a răbdat vreme îndelungată, dar cum acesta n-a dat nici un semn de îndreptare, i-a adus sfârşitul: într-o luptă cu filistenii a fost rănit de moarte şi pierzând orice nădejde, s-a aruncat în sabia sa şi a murit (I Regi 31, 1-5).

Una din faptele cele mai necugetate ale lui Saul a fost aceea că a poruncit ca preoţii din Nobe să fie ucişi. Paznicilor săi le-a spus aşa: ,,Mergeţi şi omorâţi pe preoţii Domnului’’ (I Regi 22, 17). Aceştia, spre lauda lor, au refuzat să ridice mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu.

Saul însă n-a renunţat la pornirile sale ucigaşe. Cum avea în apropierea sa un păgân, Doeg idumeul, l-a trimis pe acesta să-i împlinească voia. Doeg a năvălit asupra preoţilor lui Dumnezeu şi a ucis nu mai puţin de optzeci şi cinci de slujitori ai Legii Vechi, oameni nevinovaţi, rânduiţi preoţi după Legea Vechiului Testament. Dintre ei a scăpat unul singur, şi acesta a mers să dea de ştire lui David, care pribegea prin locuri pustii, fiind şi el prigonit de Saul. La aflarea veştii, David a spus: ,,Am ştiut eu din ziua aceea că, fiind acolo, Doeg idumeul va da de ştire negreşit lui Saul, şi eu sunt vinovat pentru toate sufletele casei tatălui tău’’(I Regi 22, 22).

Fapta petrecută în vremea lui Saul nu este singulară. Aceleaşi porniri ucigaşe le-am văzut şi în vremea comunismului, când mii de preoţi ai lui Hristos au fost întemniţaţi, mulţi sfârşindu-se în închisorile celor fără Dumnezeu. După 1989 a urmat o perioadă foarte scurtă în care marii duhovnici ai Bisericii noastre erau invitaţi la emisiuni televizate şi povăţuiau poporul prin aceste mijloace. A fost timpul necesar ca oamenii fărădelegii să pună mâna pe putere. Când s-au văzut stăpâni ai ţării, şi-au arătat adevărata faţă şi se comportă ca devotate slugi ale diavolului, călcând cu nesimţire peste tot ce are sfânt poporul român. Părinţii Bisericii ne spun că nu se vor opri aici. Va veni vremea când orice preot credincios al lui Hristos va fi alungat din biserică, şi locul său va fi luat de slujitorii satanei, cei care vor oficia în cinstea necuratului antihrist, pe care mai-marii vremii îl vor ridica drept conducător al lumii întregi.

Preot Ioviţa Vasile

Explicaţie. Textul acesta l-am scris în 2012. Nu m-am gândit atunci că după numai patru ani, începând cu 2016, va începe să se împlineacă profeţia Părinţilor Bisericii privind alungarea preoţilor din biserici. Evenimentele premergătoare Venirii Mântuitorului se desfăşoară mult mai alert decât ne dăm noi seama. Aceasta ne îndeamnă să nu întârziem a pune bună rânduială în vieţile noastre.

�

Canon de rugăciune pentru bolnavii psihici Va fi împlinit de cineva din familie)

• Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
• Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
• Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon
• Acatistul Cuviosului David de Evvia

 

1. Am fost informați cu mare tristețe că Sfânta Mănăstire Cutlumuș se pregătește să evacueze pe nevoitorul Gheronda Gavriil din Chilia  Sf. Hristodul din Patmos a Sf. Mănăstiri Cutlumuș.

2. Mănăstirea menționată a evacuat, cu ceva vreme în urmă, pe ierom. Irineu din catisma Sf. Modest, pe motiv de întrerupere a pomenirii numelui Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

3. Ieromonahul Irineu, după îndepărtarea lui, a fost găzduit de Gheronda Gavriil în chilia lui.Sf. Mănăstire a luat decizia să-l îndepărteze atât pe Ieromonahul Irineu, cât și pe mireanul Andrei, care îl slujește pe Gheronda Gavriil.Trebuie semnalat că cei doi din urmă nu au alt acoperământ ca să locuiască.

4. Gheronda Gavriil a trimis o scrisoare către Sf. Mănăstirea Cutlumuș prin care roagă să permită ca Andrei să locuiască cu el, să-l slujească, pentru că el singur nu poate supraviețuiască omenește.

5. Andrei se îngrijește de sănătatea Bătrânului, care este foarte fragilă, îi dă medicamente, îi gătește, poartă de grijă de curățenia Chiliei și traduce (fiind rus) pentru închinătorii ruși cuvintele Bătrânului.

6. Bătrânul Gavriil are 83 de ani, este foarte slăbit și nu este în stare să se îngrijească de sine; are nevoie de un om alături de el.

7. În plus, un Egumen ne-a informat că se pregătesc să-l îndepărteze din Sfântul Munte și pe Bătrânul Gavriil pe motiv de întrerupere a pomenirii numelui Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Nu au pus-o totuși în practică până acum pentru că se tem de mânia poporului. Este arhicunoscut faptul că în conștiința poporului Bătrânul Gavriil este privit ca unul din Sfinții zilelor noastre.

8. Recent, l-au acuzat pe Gheronda că are în Chilia lui narcotice. Desigur, la verificarea pe care a efectuat-o la Chilia lui poliția, cu puține zile înainte, nu a fost găsit nimic. Gheronda se amărăște îndeosebi pentru derapajele acestea ale unor conducători și așteaptă continuarea ispitelor.

9. Se impune să protesteze tare credincioșii creștini la Sfânta Epistasie (Conducere) a Sfântului Munte și la Sfânta Mănăstire Cutlumuș pentru ca să înceteze aceste prigoane nefondate, care nu dau mărturie de respect față de libertatea de conștiință, mai ales a monahilor ortodocși.

13 septembrie 2018

(Preluare de pe Ortodoxia mărturisitoare)

Prea Fericitul Mitropolit Onufrie al Bisericii Ortodoxe Ucrainiene a adresat, într-un interviu recent, un apel emoţionant tuturor credincioşilor ortodoşi ucrainieni:

 ,,Nu vă temeți de nimic, fiți fermi în dragostea voastră pentru Dumnezeu și păstrați puritatea Credinței Ortodoxe, care este calea care duce la Dumnezeu. Iubiți-vă unii pe alții, suferiți unul pentru altul, ajutați-vă unii pe alții. Răul va trece, dar binele va trăi veșnic. Dacă îndurăm totul și trăim în dragoste pentru toți, atunci niciun rău nu ne va învinge. Dumnezeu este Dumnezeul puterii, iar răul nu are putere.
Trăiește în Dumnezeu! Fii bucuros, fericit și binecuvântat! Biserica nu este o organizație politică care astazi iubește pe cineva și urăște pe altcineva, iar mâine invers. Biserica îi iubește pe toți! Biserica nu este o organizaţie politică, iar preoţii sunt chemaţi să fie cei care aduc pacea, nu politicieni care divizează oamenii, prin acţiuni anti-creştine. Există oameni necinstiţi care au instituit o serie de acţiuni dezonorante, şi care nu acţionează după poruncile lui Hristos, ci după regulile vieţii politice. Cei care au adus patria lor până la punctul în care s-a transformat dintr-o putere ortodoxă într-un stat musulman, doresc să ne comande și să ne învețe cum ar trebui să trăim. Interferența în afacerile unei alte Biserici este o acțiune anti-biserică, anti-canonică și este un păcat, iar păcatul duce la dezbinarea oamenilor. Interferența în afacerile Bisericii noastre ar putea crea o schismă în Biserica Ortodoxă la scară globală. Biserica nu poate trăi conform standardelor vieții seculare. Viața seculară, mai ales politică, este amestecată cu intrigi, decepții și trădări – o colecție a tuturor relelor. Biserica nu poate trăi conform unor astfel de măsuri și norme. Biserica trăiește prin poruncile lui Hristos.”

Să ne rugăm cu putere şi dragoste arzătoare pentru unitatea Sfintei şi Neprihănitei Ortodoxii, pentru PF Mitropolit Onufrie şi pentru fraţii noştri ortodocşi ucrainieni, urgisiţi şi întristaţi, aflaţi în vremuri de cumpănă şi urgie.

Traducere si comentariu,

Dr. Gabriela Naghi

 

Noi, semnatarii acestui Comunicat, care ne-am îngrădit de ereziile introduse în Biserică prin pseudo-sinodul din Creta, văzând starea de pasivitate vinovată în care se complace ierarhia română; având libertatea exprimării adevărului, ca dar primit de la Dumnezeu; ştiind că avem datoria de apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă prin cuvânt şi faptă; având simţământul că suntem mădulare ale Trupului tainic al Lui Hristos, ,,iar dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună’’ (I Corinteni 12, 26); văzând gravele abateri de la Credinţa şi rânuielile canonice ale Bisericii Ortodoxe, săvârşite de Sanctitatea sa, Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu, respectiv ereziile pe care le-a susţinut în Creta şi, mai recent, demersul de acordare a autocefaliei unei facţiuni schismatice din Ucraina, ne adresăm Păstorilor şi fraţilor noştri din Sfânta Biserică Ortodoxă de pretutindeni, afirmând:

1.Sprijinim, prin rugăciune, pe IPS Onufrie şi întreaga Ierarhie canonică şi legitimă a Sfintei Biserici Ortodoxe Ucrainene, în strădaniile grele de acum de a păstori Turma lui Hristos şi a o conduce spre Împărăţia cerurilor.

2.Considerăm că Biserica Ortodoxă din Ucraina este parte a Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii, şi nu se cuvine ca această stare canonică să fie tulburată de pretenţii şi acţiuni nesăbuite ale vrăjmaşilor Sfintei Ortodoxii.

3.Dezaprobăm faptele Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, care de multă vreme a căzut în erezie, iar acum a început să provoace schismă în Biserica lui Hristos. Îl rugam să se pocăiască, să-şi ceară iertare şi să retragă imediat cei doi exarhi trimişi la Kiev. Dacă va persista în această atitudine duşmănoasă faţă de Sfânta Ortodoxie, Îl vom ruga pe Dumnezeu Cel Atotputernic să-l înlăture din scaunul patriarhal, pe care-l ocupă cu nevrednicie.

4.Rugăm pe Ierarhii iubitori de Hristos de pretutindeni să-şi unească strădaniile pentru întrunirea unui Sinod Ortodox, care să condamne sinodul eretic din Creta şi să apere Biserica Ortodoxă Ucraineană de silniciile la care este supusă.

5.Chemăm pe toţi iubitorii de Hristos, mădulare ale Trupului Său tainic, să înalţe rugăciuni stăruitoare către Atotputernicul Dumnezeu pentru binele Sfintei Biserici, având credinţa neclintită că ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’(Matei 16, 18).

Ieromonah Grigorie Sanda

Preot Ioviţa Vasile

 

�

Canon de rugăciune pentru cei bolnavi de epilepsie

�Stiinţa medicală nu cunoaşte cauzele şi provenienţa acestei boli. Părintele Cleopa spunea că este o boală demonică, prin urmare tratamentul va fi duhovnicesc. Un apropiat, sau însuşi bolnavul va împlini acestea:

• Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul (de 3 ori)
• Acatistul Sfântului Acoperamânt al Maicii Domnului (de 3 ori)
• Acatistul Sfântului Pantelimon (de 3 ori)
• Cel bolnav se va spovedi şi va primi Sfânta Împărtăşanie în fiecare lună, timp de un an
• Bolnavul va fi pomenit la Sfânta Proscomidie, vreme de un an

�

�

Alexander Shchipkov, profesor de filozofie al Facultăţii de stat din Moscova într-un interviu apărut in RIA Novosti, ne semnalează că ,,La 7 septembrie 2018, patriarhul Bartolomeu a coborât în ​​istoria Bisericii Ortodoxe ca profesor de schisme!.. Conform canoanelor celui de-al doilea Sinod Ecumenic, episcopii nu au dreptul să încalce granița teritoriului canonic al altcuiva, fără o invitație. În această situație dată, doi exarhi – Daniel și Ilarion – au fost trimiși la Kiev fără acordul Mitropolitului Onufrie! Aceasta este o încălcare directă a Sfintelor Canoane! Prin urmare, consider acest lucru drept o declarație directă a războiului. Amintiți-vă cuvintele: „Kiev a fost bombardat! Ne-au declarat că războiul a început! Acum este același lucru, este doar un război religios. Patriarhul Bartolomeu este obsedat de ideea papismului estic. El visează să devină singurul șef al Ortodoxiei universale asemănător cu papa din ,,Biserica’’ Romano-Catolică.
Nu este prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe, când Constantinopolul a provocat o schismă. Este vorba de reforma calendarului pe stilul nou (gregorian).
Unele părți ale Bisericilor locale sub influența Constantinopolului au trecut în stilul nou, unii, cum ar fi în Biserica Ortodoxă Rusă, nu au făcut-o. În interiorul Bisericii Greciei, în Grecia, milioane de credincioși nu au recunoscut această reformă. În anii 1920, Constantinopolul a susținut schisma reformei calendarului în URSS.

Această schismă a fost creată și susținută artificial de Troțki și de ceilalți bolșevici. Atunci Constantinopolul a cerut ca un Sfânt al Bisericii noastre, Patriarhul Tihon, să renunțe la autoritatea sa și să se retragă. În acel moment, Biserica noastră, în cele mai dificile condiții, a păstrat puritatea Ortodoxiei. Suntem convinşi că Patriarhul Bartolomeu va dezvolta papismul de est; Biserica Rusă nu va putea să fie de acord cu această liberalizare a dogmelor și dezintegrarea sistemului eclesiastic al vieții.”
În anul 1924, la 10 martie, au îndreptat calendarul Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei şi în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi BOR, sub conducerea Patriarhului Miron Cristea. Întreruperea pomenirii Patriarhului Bartolomeu de către Patriarhia Moscovei, este un prim pas în cadrul acestui „război religios”, care va scinda Ortodoxia universală, şi care va delimita părţile beligerante.
Nu aşteptăm nimic bun din partea Patriarhiei Române, care ne-a obişnuit cu tăcerea sa asurzitoare, în problemele esenţiale, lăsându-şi o parte dintre fiii si fiicele sale duhovniceşti, să se confrunte cu aspre nevoinţe, condamnându-i fără ruşine, prin încalcarea Sfintelor Dogme şi Canoane.
Este capabilă, cum a dovedit-o recent, de festivaluri şi cântece sub egida unei cruci masonice, cu discursuri care frizează ridicolul, apostazia şi decăderea.

Prin frăţietatea de interese cu stăpânii din umbră, dovedită fără umbră de îndoială, ea se situează de partea „papei de la Constantinopol’’, alături de celelalte Patriarhii semnatare ale infamelor documente din Creta, 2016.
Nu sunt, până în acest moment, semnale din partea altor Patriarhii Ortodoxe, care să vină în sprijinul fraţilor ortodocşi din Ucraina, aflaţi sub conducerea Mitropolitului Onufrie.

Dr. Gabriela Naghi

�