Domnul Sofronie Drincek este călugăr. E adevărat, unul ridicat la o treaptă înaltă de slujire, aceea a episcopatului. Când a fost tuns în monahism, a jurat să respecte cele ce urmează: ascultarea necondiţionată (nu oarbă!) de mai-marii Bisericii, sărăcia de bună voie şi fecioria până la sfârşitul vieţii. Vorbind cu dreptate, n-aş fi vrut să-l văd trăind ca un cerşetor, dar nici maşinile scumpe, luxul din sediul episcopal, popasurile frecvente la mănăstiri sau sindrofiile lungi şi dese nu prea cadrează cu statutul de călugăr. Când va fi chemat la Judecată, va răspunde pentru felul cum a respectat sau nu cele două voturi, sărăcia şi fecioria. Pe noi ne interesează gravele încălcări ale Sfintelor Canoane, pentru că aceasta nu e o chestiune personală, ci se răsfrânge dureros asupra Episcopiei ce i s-a încrediţat spre păstorire şi asupra întregii Biserici.
Domnul Drincek Sofronie a greşit grav în 2008, când ,,slujit’’ alături de ereticul greco-catolic, Virgil Bercea. A fost iertat. În loc să dea semne de pocăinţă şi îndreptare, dumnealui s-a angajat în lucrarea anti-bisericească a ecumeniştilor eretici. A fost tolerat. În anul 2016, a participat la sinodul eretic din Creta şi a semnat documentele acestuia. Nu i s-a clintit un fir de păr.
A venit însă ziua Sărbătorii Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie, când a făcut pasul decisiv al lepădării de Sfânta Credinţă Ortodoxă şi trecerea la greco-catolicii schismatici şi eretici. Asta nu se mai poate ierta! Biserica din Bihor a sesizat primejdia, marea şi ireversibila cădere a domnului Sofronie, şi a reacţionat imediat. Nu cu manifestaţii zgomotoase sau ameninţări, nu cu jigniri sau ultimatumuri, ci urmând calea Sfintelor Canoane, aceea de a atrage atenţia întâi mitropolitului de la Sibiu, apoi a sinodului Bisericii Ortodoxe Române asupra teribilelor păcate de care se face vinovat monahul Sofronie Drincek. Ceilalţi ierarhi, sinodul în întregul lui, n-au alternativă, sunt constrânşi să urmeze aceaşi cale canonică şi deznodământul nu poate fi decât caterisirea, urmată de anatemă şi excomunicare. Pentru că orice s-ar spune, ereticul rămâne eretic, apostatul rămâne lepădat de Credinţă. Faptele sunt prea evidente pentru a necesita o judecată tergiversată şi îndelungată, cu speranţa că va surveni uitarea credincioşilor şi lucrurile se vor linişti. De muşamalizare nici nu poate fi vorba.
Înainte de hirotonia întru episcop, cel ales se leagă cu aceste cuvinte faţă de arhiereii slujitori: ,,Voi asculta bunele învăţături ce-mi veţi da şi buna Preasfinţiilor Voastre purtare şi cuviinţă voi urma’’. Din nefericire, bunele învăţături n-au venit niciodată spre domnul Sofronie, ba dimpotrivă, a fost încurajat să persiste în rătăcire, prin bogata sa activitate ecumenistă şi anti-bisericească. Asta nu-i uşurează cu nimic păcatele ereziei şi apostaziei. I le agravează, fiind recidivist. Nu există în Biserică o rânduială specială pentru înmormântarea episcopilor de orice rang. Sunt înmormântaţi după rânduiala călugărilor, pentru că sunt socotiţi călugări până la moarte şi în veşnicie, cu condiţia minimă de a rămâne în ascultare de Sfânta Biserică.
Nu vrem răul domnului Drincek. Nu suntem vrăjmaşii dânsului. Vrăjmaşi îi sunt aceia care-l înconjoară şi-l linguşesc, şi niciodată nu l-au tras de mâneca rasei, spre a-i atrage atenţia că merge spre prăpastie.
Presbiter Ioviţa Vasile
Sofronie, care a devenit episcop al uniatilor, prin voia sa proprie si al carui nas de calugarie este Mitropolitul Serafim, uniti tainic cu legaturi se pare indestructibile ecumeniste, numai pot fi „doctori” tamaduitori, in „spitalul duhovnicesc”, care este Biserica lui Hristos!
Merită semnalată cu adancă amaraciune, in acest ocean de ecumenism care devine treptat, BOR, prezenta Mitropolitului Serafim adancit impreuna cu subalternii ierarhici, in conferinte si vecernii, in Germania, cu luteranii. Nu este prima oară, nici ultima. „Conferința a continuat cu patru prelegeri, două biblic-sistematice (Pr. Prof. Dr. Gabriel Gârdan și Past. Dr. Peter Munzert), respectiv două practice (Pr. Claudiu Nechita și Past. Peter Schwarz) care au pus în lumină valorile comune ale creștinilor evanghelici și ortodocși în….”ni se relateaza pe sit-ul Mitropoliei O.R. a Germaniei, Europei Centrale si de Nord. Ce valori comune avem cu luteranii eretici? Ce unire şi amestec să avem noi cu ei?
Să conştientizăm foarte bine că suntem în faţa unei situaţii extrem de grave, dramatice, o criza a Bisericii, care nu poate fi rezolvata in fond, nici prin discursuri, nici proteste cu penibile pancarte, nici mitinguri, nici prin jalbe la mai marii Bisericii, ci prin impreuna-marturisire, uniti prin Sfanta, Neprihanita si Iubita Ortodoxie.
Dupa Parintii Bisericii, mai ales Sf.Irineu, Biserica este totuna cu Ortodoxia si cu dumnezeeasca Euharistie. Cei trei termeni sunt sinonimi, dupa Mitropolitul Hierotheos Vlachos.
Tamaduirea euharistica se face numai in Biserica Ortodoxa. Bucuria harica „inalta sufletul pana la stele, si dincolo de ele, il atinge pe Dumnezeu si se uneste cu Dumnezeu”.
Doar in Biserica Ortodoxa , il ai pe Hristos, Izvorul nesecat al tamaduirilor.
Cum mai poti fi tamaduitor in slujba lui Hristos, ca Arhiereu, daca ai devenit episcop al uniatilor? Tu însă, care eşti doctorul şi învăţătorul aproapelui, meriţi să fii acuzat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi” (Luca 4, 23). Învăţătorule, caută mai întâi să înveţi tu însuţi!
Nu va exista o operatie miraculoasa, nu, nicidecum, iar raul launtric profund, care macina Biserica noastra, va invada prin metastaze madularele Trupului lui Hristos.
Nu s-a intamplat nimic cu Mitropolitul N.Corneanu, nu se va intampla nimic, nici cu minciuno-episcopul Sofronie.
Decaderea din treapta ar fi totusi, un exemplu necesar si binevenit pentru turma ratacita si toti cei cu un dezvoltat cuget ecumenist, că in BOR, sfintele canoane si Traditia, invataturile Sfintilor Parinti, fac parte din structura noastră ca neam ortodox.
Nu ar fi o vindecare in profunzime, dar ar restabili demnitatea lezată a poporului roman ortodox in fata intregii Ortodoxii.
Căci zice Sfântul Grigorie: „bine e să teologhisească cineva despre Dumnezeu, dar mai bine decât aceasta e să se cureţe cineva pe sine pentru Dumnezeu”. În acest spirit au învăţat toţi Părinţii Asceţi.
Se recomandă mai întâi curăţirea şi dobândirea iubirii şi doar apoi afirmarea noastră ca Filantropi, Dascăli, Păstori, Predicatori, Cateheţi! Oare nu înţelege acelaşi lucru şi dumnezeiescul Iacob, care zice: „nu vă faceţi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi învăţătorii) mai mare osândă vom lua” (Iac. 3, 1)? intreaba cu intelepciune Parintele Teoclit Dionisiatul.
O stire importanta de ultima ora: Sfantul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, s-a reunit astazi intr-o sedinta extraordinara, prezidată de Preafericitul Părinte Arhiepiscop al Atenei și Toată Grecia, Ieronimos.
In prezentarea facuta, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe a Greciei, Arhiepiscopul Ieronimos, a mentionat privilegiul Patriarhiei Ecumenice de a acorda Autocefalie Bisericii Ucrainei, precum și recomandările pozitive rezultate din raportul celor două comisii sinodale. Prea Fericirea Sa a propus recunoasterea Autocefaliei BOU, admisa cu majoritate de voturi.
Multumesc pentru atentionare. Stirea aceasta intristeaza intreaga Biserica Ortodoxa. Parca nici acum nu-mi vine sa cred. Doamne ajuta.
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/32243-ektakto-i-ekklisia-tis-ellados-anagnorise-tin-ekklisia-tis-oukranias
https://www.romfea.gr/ekklisia-ellados/32246-to-episimo-anakoinothen-tis-ierarxias-gia-tin-oukrania