Categorie: Uncategorized

După introducerea lui Filioque în Crezul niceo-constatinopolitan şi răspândirea treptată a acestei erezii în Apus, după accentuarea tendinţelor papilor de a fi stăpâni autoritari nu numai peste întreaga Biserică, ci şi peste conducătorii politici ai lumii, după numeroasele inovaţii introduse de apuseni, tensiunile dintre aceştia şi Biserica Răsăritului au crescut în intensitate. Cum Dreapta Credinţă era incompatibilă cu ereziile şi inovaţiile apusene, despărţirea apusenilor de Biserica lui Hristos devenise o chestiune de timp. Iată care erau pretenţiile apusenilor faţă de Biserică şi în raport cu puterea politică, aşa cum reies din câteva scrisori ale papei Leon al IX-lea, redactate probabil de cardinalul Humbert: ,,Când cineva se desparte de Biserica romană, acela nu mai formează Biserica, ci e conciliabul de eretici, o adunare de schismatici, o sinagogă a satanei. Să ştie patriarhul (de Constantinopol, n. a) că fără aprobarea papei, nici nu are drept să existe, căci aşa cum împăratul Constantin cel Mare a predat papilor puterea să conducă pe principii pământeşti, tot aşa răspunde şi de Biserică. Nu trebuie să fie atât de lipsită de respect Biserica de Răsărit, ea care a fost moleşită de plăceri şi de îndelungată odihnă, în timp ce papa a apărat-o de atâtea erezii. Apostolul Petru şi urmaşii lui (papii) pot judeca toată Biserica, dar pe ei nu-i judecă nimeni. Împăratul însuşi trebuie să fie ca un fiu ce se întoarce la maica sa’’ (Citat reprodus după Istoria Bisericească Universală, Ed. I. B. M. O., Bucureşti, 1975, p.426).

Câteva consideraţii pe marginea acestui text sunt absolut necesare. Când face referire la puterea încredinţată de Constantin cel Mare papilor, se are în vedere Donatio Constantini. Acest act este, indubitabil, un fals grosier, cum s-a dovedit în cursul istoriei, cum înşişi catolicii recunosc şi cum am relevat în cuprinsul acestei scrieri. Prin urmare, intrând în logica papală, aşa cum papii nu au primit îndreptăţire de la Constantin cel Mare să stăpânească peste principii lumii, în acelaşi fel nu au chemarea Dumnezeiască de a cârmui întreaga Biserică. La fel, cei unsprezece Sfinţi Apostoli, au primit putere prin chemarea Mântuitorului, nicidecum prin vrerea Sfântului Apostol Petru. Misiunea lor apostolică nu depindea în nici un fel de Sfântul Petru, ci toţi erau în deplină armonie în propovăduirea Evangheliei. Extinzând comparaţia, fiecare episcop hirotonit canonic îşi poate împlini misiunea cu care a fost învestit, fără a-şi datora existenţa papei. Cum vor fi apărat papii Biserica Răsăritului de erezii, câtă vreme ei înşişi erau contaminaţi de morbul ereziilor, e imposibil de înţeles. Şi apoi cum să acceptăm că papii pot judeca întreaga Biserică, fără ca ei să poată fi supuşi judecăţii, când ştim bine că papa Honoriu I a fost judecat şi anatematizat ca eretic monotelist de Sinodul VI Ecumenic, de la Constantinopol?, ca să ne oprim asupra unui singur exemplu. Dar ceilalţi papi eretici? Pot ei judeca Biserica întreagă, fără ca ei să poată fi judecaţi? Să nu mai stăruim în acest registru al absurdului.

În aceste circumstanţe, relevate doar parţial, despărţirea Bisericii de Apusul eretic devenise necesară. Culmea este că pasul cel dintâi l-au făcut chiar apusenii împovăraţi de erezii şi de multe alte rătăciri. Sâmbătă, 16 iulie 1054, cardinalul Humbert se afla la Constantinopol, conducând o delegaţie papală. În vreme ce credincioşi erau adunaţi în catedrala Sfânta Sofia şi participau la Sfânta Liturghie, cardinalul Humbert a intrat în biserică şi a depus pe Sfânta Masă actul de excomunicare a Patriarhului Mihail Cerularie şi a celor dimpreună cu dânsul. A fost momentul istoric în care apusenii s-au despărţit de Biserica lui Hristos. Actul a fost redactat în limba latină şi a trecut un oarecare timp până să fie tradus în greceşte. Acuzaţiile aduse de Humbert sunt nefondate, puerile şi chiar hilare:
– simonie
– aducerea in stare de eunuci a unor persoane, pe care apoi îi hirotonesc preoţi sau episcopi
– botezarea din nou a celor botezaţi în numele Sfintei Treimi, inclusiv a latinilor
– jurământul răsăritenilor precum că în afara Bisericii grecilor nu există altă Biserică, prin urmare Sfânta Euharistie şi Botezul n-ar mai exista ca Taine valide decât la greci
– admiterea căsătoriei trupeşti pentru slujitorii Bisericii
– punerea în seama răsăritenilor a vinei imaginare precum că ar socoti legea lui Moise ca fiind blestemată, acuzaţie de un absurd extrem
– înlăturarea din Simbolul Credinţei a formulei Filioque, care arată că Sfântul Duh purcede şi de la Fiul.

În legătură cu această ultimă acuzaţie, se cuvine a remarca faptul că Biserica lui Hristos n-a primit niciodată adaosul Filioque în Crez, ceea ce este un merit absolut, prin urmare n-avea cum să-l înlăture. Această acuzaţie îi incriminează şi mai vârtos pe catolici şi arată, involuntar, credincioşia Bisericii Ortodoxe faţă de Simbolul Credinţei, aşa cum a fost statornicit la primele două Sinoade Ecumenice.

După luarea la cunoştinţă a conţinutului actului de excomunicare, la 24 iulie 1054, patriarhul Mihail Celularie a rostit anatema împotriva lui Humbert, a delegaţilor papali, a papei Leon al IX-lea şi a întregii comunităţi eretice din Apus. O anatemă are valoare atunci când este pe deplin îndreptăţită. Când ea este pronunţată din ambiţie, pe nedrept, se întoarce împotriva celui care a pronunţat-o. Cardinalul Humbert nu avea dreptul şi autoritatea de a excomunica Biserica Răsăritului, deoarece stătea sub povara ereziilor apusene, ceea ce face actul său lipsit de valoare. De cealaltă parte, Mihail Celularie avea şi îndreptăţirea şi datoria de a anatematiza comunitatea apuseană dovedită eretică.

La 7 decembrie 1965, patriarhul Constantinopolului, Atenagora I şi papa Paul al VI-lea au citit concomitent o ,,declaraţie comună’’, în catedrala din Constantinopol şi la Vatican, prin care s-au ridicat anatemele pronunţate în 1054. Gestul celor doi este ilegitim şi fără valoare, răspunzând unor comandamente venite din afara Bisericii. Nu comentăm actul papei Paul al VI-lea. Patriarhul Atenagora a greşit grav ridicând anatema, atâta vreme cât apusenii persistă în erezie, stare care nu s-a atenuat, ci s-a agravat mult după 1054. Dovada este că nici acum, după 48 de ani, ridicarea anatemelor n-a produs nici un efect. Cei care au ordonat ridicarea anatemelor îşi închipuiau probabil că unirea dintre Biserică şi catolicism se va produce cu multă înlesnire. S-au înşelat. Biserica lui Hristos nu se va uni niciodată cu ereticii. Porţile acesteia rămân însă deschise pentru a-i primi, cu o singură şi indispensabilă condiţie: aceea a pocăinţei lor sincere.

Presbiter Iovița Vasile

Cînd vezi un ecumenist, rău și prostănac, dîndu-și în petic, nu încerca să-l oprești, să-l temprezi sau să-i atragi atenția că se face de minune la scară națională. Lasă-l să-și ridice poalele-n cap în fața lumii, întoarce-te cu spatele, pentru că oricum nu-i chip să-l scoți dintru ale sale. Rușinea nu-i a celui ce o face, ci a celui care o pricepe. Omul e o unealtă, nu suficient de oarbă, ca să nu priceapă. Pricepe, dar nu-și poate înfrînge elanul prostesc. Îl cunoști în ce ape se scaldă după clișeele răsuflate pe care le înșiruie conștiincios, după minciunile pe care le sloboade cu seninătate. Știe că nu se va găsi nimeni care să intre în jocul lui murdar, să demonstreze că afirmațiile lui n-au nimic de-a face cu adevărul. Răutatea mai poate fi corectată, cît de cît. Cu prostia e mai greu…

Năzuințele lui Lae Prostălae sunt mari, și să dea Bunul Dumnezeu să nu se împlinească. Ne ajunge ceea ce avem acum. Știm că există un depozit cu cîrji și mitre arhierești. Din vreme-n vreme, se mai scot cîte două-trei și se împart slugoilor credincioși, cîinii de pază ai ecumenismului. Întrebați-l pe activistul lgbt Nectarie Clinci, fost stareț la Sihăstria Putnei, acum ,,stăpînul și arhiereul nostru’’, prin Republica Moldova.

Lăsăm mizeriile deoparte. Toți oamenii buni și sinceri se bucură văzîndu-l pe ÎPS Longhin slujind și povățuind Poporul Ortodox. Ticăloșiile sistemului antihristic al lui Zelenski nu l-au putut îngenunchia. Cum care Zelenski? Acela, care cîntă la pian, fără mîini, fără picioare! N-a îngăduit Dumnezeu. Și voia lui Dumnezeu nimeni nu o poate înfrînge. Nici măcar pigmeii pripășiți prin ungherele vieții monahale…

Presbiter Iovița Vasile

Ca orice criză care se respectă, și “criza bugetară” de zilele astea bolojaniene se constituie într-un prilej minunat de înghețare a drepturilor fundamentale și a libertăților cetățenești. Statul ostil, împănat cu cele mai larg răspândite și populate servicii secrete din UE, apasă energic pedala accelerației către totalitarism.
Czeke Attila ne-a spus ieri pe șleau că guvernul se pregătește să introducă în România sistemul de rating social chinezesc, ceea ce va fi o premieră în UE.
Motivul: să prindă mai ușor datornicii la stat sau proprietarii care nu se înregistrează la fisc în vederea plății impozitului pe case și alte averi și să îi execute silit mai ușor și mai rapid.
Domnul Atilla – Cheng Li spune că primăriile vor fi dotate cu drone, pe care le vor utiliza pentru a depista și, ulterior, monitoriza casele și acareturile omului, edificate cu sau fără autorizație de construcție.
Dronele au fost utilizate în plandemie pentru a monitoriza recalcitranții care refuzau să poarte mască în familie – poate nu vă mai amintiți…
De mâine, dronele ne vor urmări pentru a verifica dacă plătim taxe pe proprietate și, respectiv, pentru a fi sigur fiscul că avem pe ce să fim executați silit pentru datorii de 28 de lei la stat.
Poimâine, dronele se vor concentra pe posibilele înjurături la adresa autorităților, care se vor asigura că votăm cu cine trebuie și că asimilăm religiile corecte (verzi – curcubeu inversat) și credem minciunile bune, nobile, ale sistemului, care ne vrea binele bugetar, desigur, respingând “conspirațiile” și “știrile false” (=tot ce este contrar sau critic față de ideologia oficială).
Domnul Attila – Cheng Li nu se oprește aici.
Primăriile vor comunica de trei ori pe an informații despre asistații social. Dacă bogătanii respectivi vor fi având datorii la stat sau la companiile private de utilități, li se vor opri fracțiuni din ajutorul social de sute de lei pe care îl încasează lunar și uită de datorii, preferând să cumpere pâine și lemne de foc. Ce se întâmplă ulterior cu asistatul social și copiii săi nu mai contează. Se descurcă ei, în măsura în care au cu ce… Cine-i aruncat peste zidurile cetății nu mai e în grija statului – ce, nu are statul suficienți “refugiați” de război pe care să îi țină mulțumiți?
Desigur, statul nostru autoritarist nu se mai împiedică de reglementările privind protecția datelor cu caracter personal și nici de Constituție. Epigonii lui Putin din România știu doar să sperie lumea cu ingerința rusă, dar nu fac niciun efort ca să ascundă măcar de ochii lumii faptul că îl copiază pe Putin în tot ceea ce fac iliberal și anti-democratic…
Domnul Attila – Cheng Li atacă și problema amenzilor de circulație.
Cine nu le plătește la timp nu primește permisul înapoi, chiar și după expirarea perioadei de suspendare din procesul-verbal de contravenție. Dreptul la muncă al șoferilor de profesie e anihilat, dreptul la liberă circulație al celorlalți șoferi e neutralizat, doar pentru neplata unei amenzi de circulație.
Evident, dacă ideea asta creață o să le iasă (și le iese, pentru că au o CCR mai mult decât obedientă și un sistem judiciar supus, iar nu independent), o să ne trezim curând într-un superb sistem chinezesc de rating social.
Nu plătești factura la utilități, rata la bancă, datoria către angajatorul care te-a sancționat pentru că ai înjurat pe stadion, chiar dacă datoria e contestabilă sau odioasă – nu mai ești cetățean, nu mai ai drepturi, ești automat și oficial pleava societății, deci nu mai mergi la vot, nu mai pleci la muncă în străinătate, nu mai muncești conform profesiei sau meseriei și mânânci dacă găsești ceva pe stradă, în parc sau în pădure.
Interesant este că, de curând, prin decizie CCR, divulgarea declarațiilor de avere ale demnitarilor nu mai e constituțională, fiind interzisă. În schimb, monitorizarea permanentă și executarea automată a datornicilor la fisc sunt bune și necesare pentru sănătatea bugetară …
Notă: Sunt convins că mulți comentatori de pe această pagină vor fi de acord, chiar vor aplauda măsurile anunțate de Attila The Hun.
Incredibil de mulți oameni consideră că lumea ar fi mai bună dacă toată lumea ar respecta toate regulile. Dar:
– întotdeauna au existat, mereu vor fi, mereu vor prevala privilegiații, beneficiari dublului standard, cărora nu li se aplică regulile comune, că doar nu sunt pulime/vulg/pleavă; iată, nimeni în România nu se atinge nici acum, în “criză bugetară”, de infractorii de profesie, care fură tva și accize, și nici de corporațiile care practică optimizarea fiscală, basculând peste graniță sute de miliarde anual, fără a plăti aici taxe și impozite, deși aici se produce plusvaloarea și de aici se consumă criminal resursele naturale și umane;
– nu toate legile și regulile sunt legitime, ba chiar majoritatea celor emise pe timp de criză sau cu prilejul crizelor sunt anti-democratice, contrare Constituției și CEDO și nedrepte.
Imitatorii din România a lui Xi Jingping și epigonii români ai lui Putin încă se lamentează că e ingerință rusă peste tot, în țara serviciilor secrete … Că e război hibrid, deși imitatorii și epigonii au pus țara și poporul la picioarele tuturor serviciilor secrete străine, ubicui azi, ca și la epoca anulării alegerilor din 24 noiembrie 2024.

Gheorghe Piperea

Scurt comentariu

Dacă Atilla baci e cel mai deștept dintre unguri, recomandat pentru postul pe care-l ocupă, să mă iertați. Ceilalți cum or fi? Ne aducem aminte că ungurul acesta prost a fost și ministru al sănătății, și-n această ,,calitate’’ a închis o sumedenie de spitale, încăt bieții oameni bolnavi au ajuns la porțile închise ale acelor unități sanitare, și acolo și-au dat duhul. Ceea ce propune acesta e un șir de imbecilități. Trăim sub semnul prostiei, de la Bruxelles pînă la ultimul cătun.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne înştiinţează, în Cartea Apocalipsei, că în vremurile ultime ale veacului acestuia, la sfârşitul istoriei, puterile întunericului, demoni şi oameni, vor duce o luptă necruţătoare cu Sfinţii lui Dumnezeu. Se spune despre slujitorii diavolului că ,,vor vărsa sângele Sfinţilor şi al Proorocilor’’ (Apocalipsa 16, 6), iar în sistemul de teroare instituit de antihrist, numit cetatea Babilon, ,,s-a găsit sânge de Prooroci şi de Sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ’’ (Apocalipsa 18, 24). De fapt, războiul împotriva Sfinţilor şi Drepţilor lui Dumnezeu a început cu multă vreme în urmă şi-n acest fel mulţi dintre ei au fost ucişi pentru Hristos şi au devenit Sfinţi Mucenici.

Astăzi sărbătorim pe Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Înainte de a ajunge în preajma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceasta era o biată demonizată, stând în puterea celui rău, după cum ne înştiinţează Sfântul Evanghelist Luca (8, 2): ,,Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni’’. Din momentul în care a fost izbăvită de puterea demonilor, Maria Magdalena a devenit mult râvnitoare pentru slujire şi răspândirea Evangheliei Mântuitorului. Sfânta Scriptură descrie în cuvinte frumoase faptele şi Credinţa ei. Nu găsim un cuvânt care să arunce măcar o umbră asupra vieţii ei. Dimpotrivă, ea s-a numărat între Sfintele femei Mironosiţe, adică purtătoare de mir, care au venit cu miresme să ungă trupul Mântuitorului, în pofida iudeilor, care semănau frică şi teroare printre credincioşi. Pentru râvna ce a avut-o pentru slujirea evanghelică, ea este numită ,,întocmai cu Apostolii’’.â

Gnosticii de mai târziu, care n-aveau nimic sfânt, s-au găsit să arunce vorbe murdare şi defăimătoare asupra Sfintei, spunând că ar fi fost o femeie uşuratică şi multe alte minciuni cutremurătoare, care nici se cuvine a fi amintite aici. Cu oarecare vreme în urmă, am primit o carte care prelua invectivele gnosticilor şi socotea pe Sfânta Maria în rândul celor care au fost desfrânate. Aşadar, împotriva Sfintei Maria Magdalena se duce şi acum un război mediatic murdar, căci vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi nu pot suferi vecinătatea sfinţeniei. De fapt, urmaşii gnosticilor de altădată aruncă vorbe mincinoase şi grele şi asupra Preasfântului nume al Mântuitorului, cu neruşinare şi cutezanţă diabolică (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.458-466).

Pentru rugăciunile Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii robii Tăi.

Presbiter Iovița Vasile

Așa titrează trepădușii de la ActiveNews: Mitropolitul Longhin Jar atacă dur Patriarhia Română și preoții români care părăsesc Biserica Ortodoxă Rusă.

De ce-i atacă ierarhul prigonit din Ucraina pe ereticii din Dealul Patriarhiei? De florile mărului? Nu. Pseudo-ierarhii romani, avandu-l cap pe Daniel Ciobotea, desfășoară o campanie murdară de atragere a preoților și parohiilor din Ucraina și Republica Moldova sub jurisdicția lor. Intruziune brutală în teritoriul altor Biserici, aspru înfierată de Sfintele Canoane. Banii, minciuna și promisiunile deșarte sunt mijloacele în fața cărora sufletele slabe cedează. Cel mai recent caz, cel al lui Turtureanu, cel care a decis unilateral și în interes propriu să iasă de sub ascultarea unor episcopi canonici, care nu s-au întinat cu păcatul ereziilor, și să se alăture ecumeniștilor din Dealul Patriarhiei.

Cand Patriarhia Romană a înființat zisa Mitropolie a Basarabiei, a comis un păcat teribil: schisma. Nu este îngăduit niciunei Biserici să intre pe teritoriul altei Biserici și să întemeieze zise biserici paralele, în dispută și concurență cu Biserica locului, Canonică și Legitimă. Să mai spunem și că Petru Păduraru, zisul mitropolit al Basarabiei, este un personaj dubios, caterisit, neagreat de credincioșii din Moldova noastră de peste Prut

Ne aducem aminte că aceasta e specialitatea lui Daniel Ciobotea. Cu ani în urmă, acesta a trimis pe teritoriul jurisdictional al Patriarhiei Ierusalimului pe nefericitul Ieronim Crețu, (omul nostru, cum spunea un evreu). Reacția Ierusalimului a fost promptă și vehementă: a întrerupt comuniunea euharistică cu Biserica Ortodoxă Romană. Schismă, în deplinătatea cuvăntului! A trebuit să treacă o perioadă destul de lungă pînă ce Daniel Ciobotea a înțeles să-l retragă pe Ieronim Crețu și să-i încredințeze alte misiuni.

Pe teritoriul Ucrainei, Daniel Cobotea a înființat Asociația Religioasă „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, nerecunoscută de de autoritățile. Nu e suficientă prigoana sălbatică a lui Epifanie și a bandelor sale de derbedei, împotriva Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Canonnică și legitimă, aflată sub omoforul Prea Fericitului Părinte Onufrie. A fost necesară și intervenția lui Daniel, cu a sa ,,Biserică Ortodoxă Romană din Ucraina’’. Înțélesurile acestor manevre murdare și necanonice sunt clare: atragerea romanilor din Ucraina de sub ascultarea unor ierarhi neîntinați de păcatul ereziilor din Creta, sub ascultarea ereticilor din Dealul Patriarhiei.

Ca mădular nevrednic al Bisericii lui Hristos, mă disociez de acțiunile schismatice ale pseudo-patriarhului Daniel și cer desființarea zisei mitropolii a Basarabiei, pentru ca romanii din Republica Moldova să rămînă netulburați sub ascultarea celor opt ierarhi canonici și legitimi. Mă delimitez și de cealaltă acțiune schismatică, cea din Ucraina.

Presbiter Iovița Vasile

Smeritul Tihon, prin mila lui Dumnezeu Patriarh al Moscovei și a Toată-Rusia,
Către toți cei iubiți de Dumnezeu, arhipăstori, păstori și către toți fiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse.
“Fie ca Domnul să ne izbăvească din veacul cel viclean de acum”. (Gal. 1: 4.)
Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos trece printr-o perioadă de grea cumpănă pe pământul Rusiei. Vrăjmașii lui Hristos, atât cei fățiși cât și cei ascunși, au ridicat prigoană asupra Adevărului și se străduie să distrugă lucrarea Mântuitorului, iar în locul dragostei creștinești să sădească semințele răutății, a urii și a războiului între frați.
Porunca lui Hristos de a ne iubi aproapele este uitată și călcată în picioare: în fiecare zi aflăm cum oameni nevinovați, până și cei ce zac bolnavi la pat, sunt bătuți cu bestialitate pentru singura vină că și-au îndeplinit cu cinste datoria față de țară, pentru că au depus toate eforturile necesare în slujba bunăstării poporului. Și toate acestea se săvârșesc nu doar sub acoperirea nopții, dar și la lumina zilei, cu o nerușinare nemaiauzită și cu o cruzime ieșită din comun, fără nicio judecată și cu încălcarea tuturor drepturilor și al legilor – se săvârșesc în zilele noastre aproape în toate orașele și în întreaga patrie: atât în metropole – Petrograd, Moscova, Irkuțk, Sevastopol, cât și în provincie.
Toate acestea ne umplu inima de o adâncă durere și ne determină să-i denunțăm pe acești monștri ai neamului omenesc cu cuvinte strașnice de mustrare, după cuvântul Apostolului „Pe cei ce păcătuiesc, mustrați-i în fața tuturor, pentru ca și ceilalți să se teamă.” (I Tim. 5, 20.)
Reveniți-vă, smintiților, încetați prigoanele voastre sângeroase! Căci ceea ce faceți nu e doar o crudă fărădelege: ea este cu adevărat lucrare satanică, pentru care, pe cealaltă lume, veți arde în focurile iadului, iar în această viață – vă veți găsi sub blestemul înficoșător al urmașilor.
Cu puterea dată nouă de la Dumnezeu, vă interzicem să vă împărtășiți de Tainele lui Hristos și vă dăm Anatemei, chiar dacă încă mai purtați un nume creștin sau, prin naștere, aparțineți Bisericii Ortodoxe.
Iar vouă, fiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe, vă poruncim să nu aveți nimic de-a face cu aceste fiare ale neamului omenesc: „Scoateți afară dintre voi pe cel rău.” (I Corinteni 5, 13.)
Cruntă este prigoana adusă și asupra Sfintei Biserici a lui Hristos: Sfintele Taine, ce sfințesc nașterea omului sau binecuvântata unire dintre soți într-o familie creștină, sunt declarate în mod deschis inutile și de prisos. Sfintele biserici sunt distruse cu arme de foc (Kremlin, Moscova) sau sunt jefuite și profanate (Paraclisul Mântuitorului Nostru din Petrograd); mănăstirile cinstite de credincioși, (precum cea închinată lui Aleksandru Nevski sau Lavra Poceaev), au fost confiscate de către conducătorii cei fără de Dumnezeu ai întunericului veacului acestuia sub pretextul că sunt proprietatea poporului. Școlile aflate sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe ce pregătesc păstorii Bisericii și învățătorii de credință au fost declarate inutile și transformate în “școli” ale ateismului și imoralității.
Proprietățile mănăstirilor și a bisericilor ortodoxe sunt confiscate sub pretextul că sunt proprietatea poporului, dar dreptatea sau voința legitimă a poporului nu este niciodată luată în considerare. Iar, în cele din urmă, guvernul care a promis să dea Rusiei dreptate și adevăr și să protejeze libertatea și ordinea, acționează peste tot și față de toată lumea, în special față de Sfânta Biserică Ortodoxă, cu o rea-voință și o cruzime fără limite.
Oare unde se va opri această batjocură față de Biserica lui Hristos? Nu există nicio modalitate de a opri violențele prigonitorilor Bisericii Ortodoxe? Cum și în ce fel poate fi oprit atacul cruzilor Ei vrăjmași?!
Vă chemăm pe voi, fii adevărați și credincioși ai Bisericii. Ridicați-vă întru apărarea Sfintei voastre Maici defăimate și asuprite!
Vrăjmașii Bisericii iau putere asupra Ei și a moștenirii acesteia cu forța armelor aducătoare de moarte, dar voi împotriviți-vă lor cu puterea credinței voastre, cu strigătul plin de putere a întregului popor, care să-i oprească pe smințiți și să le arate că ei nu au dreptul să se numească pe sine lucrători ai binelui poporului, clăditori ai noii sale vieți, căci ei lucrează în mod direct împotriva conștiinței poporului. Iar dacă va trebui să suferiți pentru Hrisos, vă chemăm pe voi, iubiți fii ai Bisericii… Vă chemăm pe voi la aceste suferințe împreună cu noi, după cuvintele Apostolului: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Rom. 8,35)”
Iar voi, frați arhipăstori și păstori, nu întârziați niciun ceas în lucrarea voastră duhovnicească și cu râvnă înflăcărată chemați pe poporul vostru să apere drepturile Bisericii Ortodoxe ce au fost călcate în picioare, numaidecât înființați uniuni duhovnicești, chemați nu prin silă, ci prin bunăvoință să vină în rândurile luptătorilor duhovnicești, care cu râvna lor sfântă vor ține piept puterii celei din afară. Iar noi credem cu tărie că vrăjmașii Bisericii vor fi rușinați și risipiți în fața puterii Crucii lui Hristos, căci aceasta este nestrămutata făgăduință a Însuși Celui ce a purtat Crucea: „Eu voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui (Matei 16: 18.)”
Tihon, Patriarh al Moscovei și a Toată-Rusia
19 ianuarie, 1918

(Preluare de pe Predania Patristică) 20 iulie 2025

Cartea lui Wieslaw Kielar s-a publicat în România în anul 1984, la Editura Politică, o editură bine şi riguros controlată de evreii din conducerea Partidului Comunist Român. Directorul editurii era Valter Roman, la acea dată. Lectura acestei cărţi nu a avut la vremea aceea efectul unei revelaţii. Chestiunea Holocaustului nu avea nici o tangenţă directă cu noi, românii. Decât cel mult pentru a ne oferi prilejul să constatăm, cu satisfacţie, abţinerea românilor, în frunte cu Ion Antonescu, de a participa la prigoana împotriva evreilor declanşată la sfârşitul anilor ’30.


Cartea lui Wieslaw Kielar, Cinci ani la Auschwitz, nici vorbă să nege Holocaustul. Ea conţine dese referinţe la arderea în crematoriu a cadavrelor rezultate din gazarea a mii de deţinuţi, dar, pentru orice meseriaş al scrisului (şi al cititului), aceste relatări sunt în mod evident „lipite”, exterioare reconstituirii propriu-zise, afectând prea puţin evoluţia personajului principal. Fără să ne propunem o lectură şi o analiză detaliată a acestei cărţi, o considerăm totuşi din categoria acelor texte care spun mai mult şi câteodată cu totul altceva decât autorul ar fi vrut să spună. Şi asta pentru că relatarea fiind de cele mai multe ori onestă, lasă să „scape” în text detalii şi aprecieri, fapte aşadar, care contrazic teza cărţii. Teza cărţii fiind aceea că la Auschwitz a fost anus mundi, adică locul cel mai murdar şi mai abject al lumii, al umanităţii.
Iată numai câteva din întâmplările şi situaţiile descrise de autor care infirmă nu numai teza din titlul cărţii, ci şi întreaga literatură a Holocaustului, infirmă imaginea „standard” a Holocaustului, imaginea hollywoodiană a acestuia:
1- deţinuţii primeau fără restricţii scrisori şi pachete de la familie şi de la orice altă persoană;
2- un deţinut „cânta în orchestra lagărului la tamburină şi la tobă”. Deci exista o orchestră a lagărului!
3- Alt deţinut „şi-a aranjat în cameră un fel de atelier cu şevalete, cadre şi alte accesorii pentru pictură, unde se dedica cu pasiune artei în orele libere”.
4- Pe scurt, „Fiecare făcea ce ştia. (Mai mulţi deţinuţi) pregăteau o comedioară sau ceva în genul ăsta. De obicei veneau după masă, când nimeni nu-i deranja: Lagerarzt-ul (medicul de lagăr, SS-ist) lipsea întotdeauna, iar SDG-ul (SS-istul din serviciul sanitar) se evapora şi el undeva, iar autorităţile din lagăr îi tratau cu indulgenţă”(p. 62 şi 96);
5- la Auschwitz s-au înfiripat o mulţime de idile, deoarece „o dată cu trecerea timpului şi stabilizarea, într-un anumit sens, a condiţiilor din lagăr, în relaţiile cu femeile a început să predomine alt element, de natură mai intimă, şi anume cel sexual, care izvora din imbolduri mai terestre, dar cât se poate de naturale”(p.111);
6- citat: ”Pe Lagerstrasse era o înghesuială ca pe Corso într-un oraş mare. Toţi se grăbeau să ajungă la concertul de lângă bucătăria lagărului, aflată în apropierea gardului de sârmă care despărţea lagărul de bărbaţi de cel de femei.[…] Tocmai în acest loc deschis cei înţeleşi îşi aveau punctul de întâlnire. Orchestra lagărului cânta valsuri. Am căutat-o cu privirea pe Halina.”(p.210);
7- „E drept, foamea nu mă ameninţa. Primeam multe pachete cu alimente de acasă”(p.281); „Pe noi nu ne interesau aceste chestiuni. În perioada aceea nu sufeream de foame şi aveam alte probleme de rezolvat” (p.279);
8- „Andrzej, un hoţ, beţiv şi zănatic, nu trăise în viaţa lui atât de bine ca aici în lagăr. De ce ar fi evadat?”(p. 260);
9- de evadat de la Auschwitz nu era prea greu. Autorul nostru a avut nenumărate ocazii. Iată una: „Doamna Zommer mi-a dat clar de înţeles că aş putea să evadez. Aş primi îmbrăcăminte, o bicicletă şi aş fi ajutat să ajung până la graniţa Generalgouvernement-ului. Deşi nu o dată fusesem tentat să plec, nu am acceptat acest proiect atât de ispititor.”(p.135 şi altele);
10- „De atunci, evadările au devenit tot mai frecvente. Cel mai des evadau ruşii şi polonezii. Încet-încet, autorităţile lagărului s-au obişnuit cu această situaţie. Cu timpul s-a renunţat chiar şi la apelurile prelungite.”(p. 270);
11-deţinuţii primeu bani de acasă şi-şi puteau face cumpărături la bufetele din lagăr (p.232);
12- „Am primit un pachet mare cu alimente. M-am mirat: chiar alaltăieri primisem altul de acasă. Numele expeditorului a lămurit totul: pachetul îl trimisese Tosia, fiica bătrânului. Ce surpriză plăcută![…] Alimentele primite nu le mâncam singur, le împărţeam cu ei, iar ei îmi dădeau sardele sau alte conserve.”(p.225) Sunt nenumărate relatările din care rezultă că alimentaţia deţinuţilor era convenabilă, iar posibilităţile de a o îmbunătăţi se ţineau lanţ.
13- la Auschwitz a funcționat o cantină dietetică pentru deținuți, ceea ce te face să concluzionezi că la Auschwitz nu puteai fi exterminat, eventual prin gazare, decât dacă erai într-o …stare perfectă de sănătate;
14- la Auschwitz a funcţionat şi un Familienlager (lagăr pentru familii);
15- deţinuţii care aveau păduchi şi nu declarau aceasta spre a fi despăducheaţi erau pedepsiţi luându-li-se pâinea din meniu;
16-„Sărbătorile au fost bogate. Am avut carne, şuncă, salam, votcă. Era o atmosferă de parcă ne-am fi aflat în libertate. Stomacul plin şi alcoolul generau optimism.”(p.250);
17- „Cel mai rău era duminica, ziua în care nu se lucra. După amiaza avea loc obligatoriu Lausenkontrolle (controlul păduchilor), iar apoi o oră de Bettruhe (odihnă). E adevărat, Lausenkontrolle nu ameliora prea mult condiţiile de igienă din lagăr, dar cel puţin îi obliga pe anumiţi jegoşi să se spele o dată pe săptămână şi să-şi schimbe lenjeria cu alta mai curată. Şi „odihna” obligatorie de o oră duminica după-amiaza, la sfârşitul unei săptămâni cu douăsprezece ore de muncă pe zi, nu era altceva decât tot o şicană: blocarea pentru un timp a mişcărilor şi a contactelor dintre deţinuţii din diferite blocuri. […] Eu notam numerele celor deosebit de murdari şi păduchioşi, care mai târziu urmau să fie duşi de Stubendienst (şeful de sală) la despăduchere, operaţiune deosebit de dezagreabilă deţinuţilor.”(p. 247);
18-deţinuţii care erau prinşi că s-au ascuns ca să nu plece la muncă erau pedepsiţi cu cinci lovituri la fund (p.242-243);
19- „Percheziţia s-ar fi sfârşit aici, dacă nu ar fi scos de sub pat două pachete mari cu alimente.[…] Hans a scos pe rând tot conţinutul şi l-a pus pe masă. Helmersohn s-a făcut verde de furie: – Soldaţii noştri mor de foame pe front, iar aici „ăştia” au de toate?![…] Scandalul mare a început abia după deschiderea dulăpiorului din care cădea lenjerie de mătase. Foloseam lenjerie de mătase pentru că în ea păduchii nu rezistau atât de bine ca în lenjeria de bumbac. Nu-mi fusese greu să fac rost de ea…”(p.239);
20- Când au început bombardamentele aliaţilor asupra Germaniei, paznicii aveau mare grijă să-i pună pe deţinuţi la adăpost, adică se străduiau să evite exterminarea celor deportaţi într-un lagăr mai târziu declarat lagăr de exterminare!
21- la Auschwitz naziştii au întocmit un „registru al decedaţilor” (Totenbuch) „care trebuia ţinut la zi, căci altfel apelurile ieşeau prost”(p. 155). Un prim comentariu: unde sunt azi aceste registre? Cuprind ele 4.000.000 de nume? În plus, fiecare deces făcea obiectul unui raport de deces, în care se făcea „un istoric al bolii”(p. 195). S-a produs astfel o arhivă bogată şi explicită, care ne-ar permite o inventariere exactă a victimelor nazismului. De ce nu s-a făcut până azi?
22-ca să ucidă un deţinut, fie el şi evreu, bunul plac al SS-istului nazist nu era destul, nu era acoperitor, ci trebuia să însceneze un motiv, de regulă tentativa de evadare, cu declaraţii ale unor martori etc., ceea ce nu era uşor (p. 123 ş.u.).
Cele de mai sus sunt suficient de edificatoare pentru ca mărturia autorului să intre, fără voia acestuia, în contradicţie netă cu ceea ce s-ar putea numi imaginea standard sau hollywoodiană a Auschwitzului nazist.
Ion Coja (preluare selectivă)

Părinţii pustiei se nevoiau atât de mult şi se împodobeau cu smerenia şi tăcerea, încât Dumnezeu punea adesea în gurile lor cuvinte prooroceşti, pe care le vedem împlinindu-se chiar în vremea noastră. Despre Cuviosul Pamvo se spune că, nefiind învăţat, s-a dus la un călugăr cu ştiinţă de carte, pentru a învăţa Psalmii lui David. Cel dintâi stih pe care l-a auzit a fost cel din Psalmul 38: ,,Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea’’. Cuvintele acestea le-a pus în inima sa şi zicea: ,,Acest stih singur îmi este destul, dacă voi învăţa să-l împlinesc cu fapta’’. După aceea, nu s-a mai dus la învăţătorul său.

După trecerea a şase luni, învăţătorul l-a întâlnit şi a voit să ştie care este pricina pentru care nu şi-a continuat învăţătura. ,,N-am învăţat încă a săvârşi acel stih cu fapta’’. Au trecut mai mulţi ani şi Cuviosul Pamvo a fost întrebat: ,,Oare acum ai învăţat stihul acela?’’ Răspunsul a fost unul smerit: ,,M-am învăţat 19 ani neîncetat la acela şi abia m-am deprins a face cu fapta ceea ce învaţă acel stih’’. Şi într-adevăr, spun Părinţii acelei vremi, ca Sfântul Pamvo ,,era foarte păzit la vorbire şi cu multă socoteală în răspunsuri’’.

Despre vremurile din urmă a spus Cuviosul: ,,În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile popoarelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând de seamă de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori; leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le… Iar episcopii din vremurile acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, neprimind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Încă şi în popor va intra necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţii’’. Această descriere sumbră l-a făcut pe fratele care asculta să întrebe: ,,Ce va face cineva în vremurile şi anii aceia?’’ Cuviosul i-a răspuns: ,,Fiule, în acele zile, cel ce-şi mântuieşte sufletul său, mare se va chema în împărăţia cerurilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 367-374).

Bunul Dumnezeu să păzească pe slujitorii vremurilor noastre, preoţi, episcopi şi călugări, să nu se potrivească acestei proorocii a Cuviosului Pamvo.

Presbiter Iovița Vasile

George Alexianu a fost numit guvernator al Transnistriei de către Ion Antonescu. A fost executat de noua putere, care visa să-și întindă tentaculele peste tot globul.

George Alexianu, om cu familie, soție, trei copii perfect conștienți de ce se întâmpla cu tatăl lor și o locuință, potrivită rangului de bărbat de stat român autentic…

Un mic exercițiu de imaginație, ca să reconstituim atmosfera din acea familie, din casa de pe Moxa, cu decorații exterioare orientale, unde locuiau, și unde, în seara consecutivă execuției, se prezintă cu autoritatea funcției de mari bărbați ai statului nou, comunist, trei tovarăși: Miron Constantinescu, Lucrețiu Pătrășcanu și Alexandru Bârlădeanu.

Firește, nu-i poftise nimeni. Ci ei poftiseră. Miron Constantinescu zis-a că poftește el locuința, Lucrețiu Pătrășcanu locuia deja boierește, așa că a poftit numai la biblioteca răposatului prin împușcare ordonată de la Moscova, iar lui Alexandru Bârlădeanu nu i-a mai rămas să poftească decât la șoferul familiei, cu mașina aferentă funcției cu tot…

Doamna Alexianu a priceput cu greu că din clipa aceea mai avea o jumătate de ceas în care ea și cei trei copilași să-și facă bagajele și să părăsească locuința cu doar ce putea duce fiecare. Restul, tot ce mai era prin casă, rămânea în proprietatea fostului Cohn.
Vigilent cu ce îi aparține, acest Cohnstantinescu a privit-o atent pe femeia cu trei copii atârnați de poală care se pregătea de ducă-se unde va vedea cu ochii.

Ceva i s-a părut în neregulă tovarășului ministru, așa că i-a cerut dușmanului de clasă să nu plece încălțată cu pantofii ăia strident de noi. Mai avea atâtea perechi de pantofi purtați deja. Să-i poarte sănătoasă mai departe! Hai, rapid! Descălțarea!…
Și el însuși a scotocit în debara să-i găsească niște pantofi mai scâlciați, mai potriviți cu noul raport de forțe. Celelalte perechi, mai acătării, a acceptat să-i rămână Rifcăi conjugale! Tovarășei sale!…
…Cam așa a debutat viața nouă a lui Miron Cohnstantinescu în fosta locuință a familiei Alexianu… Pe scurt, a urmat cariera politică a marelui activist PCR, o vreme am avut în clasă și tabloul lui pe perete, ca să inspire procesul de călire a omului nou, a umanismului socialist etc., etc. Se găsește pe Google biografia scârbei, probabil…

Ce nu se găsește acolo este următoarea poveste: în noua locuință s-a simțit foarte bine Cohnu Miron, așa că curând și-a mărit familia, de tip nou, desigur, cu vreo trei sau patru, chiar cinci copii.

Să-i numărăm puțin:
unul, primul dintre ei care a murit, a făcut-o chiar în curte, sub ochii tătâne-su și ai mumă-sii, dându-se în leagănul rămas de la copiii Alexianu. S-a încurcat în sforile de care atârna leagănul și s-a ștrangulat, fără voia sa, desigur.
Dar cu voia cui? Corect scris: cu voia Cui?…

Al doilea, băiat de viitor, intră la facultate după un concurs de admitere sever și, de bucurie, pleacă pe munte cu toată gașca din Primăverii, probabil. Dintre toți, numai unul, fiul Constantinescului, comite un pas greșit și nu se mai oprește decât pe fundul prăpastiei din vecinătatea cea mai proximă…

Al treilea, probabil sfătuit de cineva că Țara asta e cu ghinion, pleacă în Israelul paternal, se repatriază, cum ar veni. Unii zic că s-a dus numai în misiune… Ce fel de misiune?! Că a murit în două săptămâni, izbit de un camion militar… Ca Mihail Sebastian? Maybe!

Au mai rămas doi, o fată și un flăcău. Asta până când coana Cohn nu are de lucru și o găsește pe domnișoară coborîndu-se, proletară, până la nivelul șoferului de pe Volga tovarășului tată. Asta chiar în casa foștilor boieri. Într-un acces de boierie, ce mai plutea imponderabil între zidurile fostei reședințe nobiliare, tovarășa Miron o ceartă rău pe fiica tovarășului ministru a vreo trei sau patru ministere, o ceartă pentru relații sexuale neprincipiale, o ceartă de se ajunge unde știe toată lumea că s-a ajuns: biata fată pune mâna pe satîrul din bucătărie și…

Tot ce a mai putut face tovarășul tată, rămas văduv, a fost să-i aranjeze fiicei mamicide un certificat medical prin care să fie internată la Predeal, iar nu la Jilava… De unde iese imediat după 1990 și primul drum pe care îl face, în deplină libertate, a fost la gară, dinaintea primului tren care nu oprea în gara Predeal…

Și bietul Miron?… A avut noroc și a murit înainte de 1990… Infarct! Cauzat de o alarmă falsă în care a intrat atunci când a fost întors de la aeroport. I s-a părut că i-a sunat ceasul, că s-a descoperit vreuna din mârșăviile lui neștiute decât sau știute doar de câțiva tovarăși de încredere care, iată, nu i-au meritat încrederea.
Și stop coraçonul!, în mașina care îl întorcea din drum, ca să primească niște documente cu care să se prezinte la Praga, unde era așteptat ca reprezentant al PCR la al nu știu câtelea congres al bla-bla, bla-bla… A murit nevinovat, vreau să zic nepedepsit de vreunul dintre noi, persoană sau instituție, din lumea cea văzută și pipăibilă… Dar de pedeapsă a fost vorba!… Nu crezi?
Eh, când biata femeie a fost pusă să se descalțe de pantofii cei buni și să ia alții, gata scâlciați, nu crezi că s-a revărsat paharul răbdării creștinești?! Vă gândiți că a plecat din casa aceea blestemându-i pe cei ce o dădeau afară?… Mă gândesc și la soarta lui Pătrășcanu…
Te gândești bine!
Dar Alexandru Bârlădeanu? N-a prea pățit nimic!…
Poate că nu era vinovat!… Poate că ieșise la vânătoare de burjui fără voia lui, fără plăcere… L-am cunoscut după 1990 în câteva ipostaze minunate, memorabile în pozitiv… Oricum, se pare că regula este ca unul dintre ei să supraviețuiască… La fel cum a supraviețuit și unul dintre copiii lui Miron Constantinescu. Poate fi vizitat la adresa amintită, de pe Moxa. Cine nu crede, n-are decât să mă verifice. De fapt nu pe mine, ci pe …autor. Adevăratul! Marele!
Cum legați de toată… toată teoria dumneavoastră ideea de blestem? Am impresia că asupra familiei Miron Constantinescu așa ceva s-a abătut un veritabil blestem! Ca-n tragediile antice! Chiar că realitatea bate literatura… Cunoșteam și eu povestea familiei, dar n-am știut să mă emoționez, să văd… caligrafia divină! Scriitura!

(Preluare selectivă de pe blogul Ion Coja)

Guvernele post-decembriste care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani, au distrus, au jefuit, au falimentat, au privatizat defectuos ori au vîndut la fier vechi, peste 1.200 de mari întreprinderi româneşti. Drept urmare, aproape jumătate din forţa aptă de muncă a plecat în Italia, Germania, Spania, Franţa…etc. Unii muncesc pentru ei şi pentru familiile abandonate în ţară, alţii fură, cerşesc, ucid în numele supravieţuirii…

In anul 1989, România nu numai că nu avea datorii externe, ci dispunea de 18 miliarde de dolari, care se constituiau din lichidități bancare sub formă de rezerve valutare şi de creanţe generate de exporturi. Unde au dispărut aceste sume???
Eu, Cms. sef(r ) DIMA PETRICA, cetăţean român, vă acuz pe voi politicienii ce aţi condus România în ultimii 25 ani de următoarele fapte abominabile săvârşite împotriva României şi a poporului român:

1. Aţi înşelat poporul spunând ca vreţi să-i oferiţi o viaţă mai bună.
În fapt aţi vrut o viaţă mai bună doar pentru voi, pentru familiile voastre şi acoliţii voştri Mafioti.
2. Aţi furat miliarde de dolari din bugetul statului deturnând banii de la buget spre conturile firmelor voastre şi ale acoliţilor voştri.
3. Aţi căpuşat vreme de 25 ani toate firmele de stat, distrugând întreaga economie de stat.
4. Aţi încălcat drepturile omului făcând legi strâmbe ce v-au protejat pe voi, pe interlopi şi pe gangsterii ce vă înconjoară şi prin aceleaşi legi strâmbe aţi înrobit poporul.
5. Aţi privat poporul de dreptul la o viaţă decentă, aţi dus o adevărată politică de genocid împotriva acestui popor prin distrugerea intenţionată a sistemului sanitar, prin privarea de asistenţă medicală, prin încurajarea migraţiei medicilor de valoare, prin lipsa de medicamente, prin desfiinţarea spitalelor.
6. Aţi furat dreptul la o bătrâneţe decentă pensionarilor ce au muncit o viaţă şi şi-au plătit asigurările în mod corect.
7. Aţi distrus toată industria românească aducând ţara intr-o prăpastie, fără şansa de a se mai ridica. Aţi distrus industria chimică, industria constructoare de maşini, industria navală, industria electrotehnică, industria de utilaj minier, industria extractivă, industria alimentara, TOT,TOT, TOT.
8. Aţi distrus toată agricultura. România ajungând dintr-un mare exportator, un mare importator.
9. Aţi distrus tot sistemul de irigaţii şi toate serele renumite ale României.
10. Aţi distrus toate livezile şi fondul genetic de excepţie al pomiculturii româneşti.
11. Aţi transformat România dintr-un mare exportator într-o societate de consum, într-un importator care nu mai produce mai nimic în ţară şi importă pînă şi cereale, legume şi fructe.
12. Aţi distrus toată industria turistică a ţării aducând în ruină toate hotelurile şi staţiunile turistice înfloritoare pina în 1990, cu scopul de a va autoîmproprietării voi cu ele, pe preţuri de nimic.
13. Aţi distrus tot sistemul economic privat înrobindu-l cu taxe care să vă asigure vouă bani pe care sa îi puteţi deturna din bugetul de stat.
14. Aţi sufocat sistemul economic privat cu o birocraţie nemaiîntâlnită nicăieri pe planetă cu scopul de a da de lucru, salarii mari nejustificate unor funcţionari, unei caracatiţe clientelare imense.
15. Aţi dat străinilor toate bogăţiile naturale ale ţării, bogăţii pe care străbunii noştri le-au apărat vreme de 2.000 de ani cu preţul vieţii.
16. Aţi îndatorat această ţară cu peste 100 miliarde de euro fără să fi făcut absolut nimic pentru ţară cu aceşti bani.
17. Aţi distrus învăţământul românesc care a ajuns în 25 de ani de pe primul loc în Europa, pe ultimul loc.
18. Aţi favorizat aparitia, dezvoltarea si înmulţirea clanurilor interlope care terorizează oraşele ţării prin violenţă, furt, înşelătorie, jafuri, cămătărie, trafic de persoane, promiscuitate şi taxe de protecţie.
19. Aţi batjocorit istoria acestei ţări impunând în şcoli o istorie mincinoasă ce murdăreşte trecutul acestui popor cu scopul de a-i fura sufletul, demnitatea, mândria si patriotismul.
20. Aţi distrus cultura acestui popor prin subfinanţare şi dezinteres, încurajând proliferarea culturii de cârciumă şi de maidan, a manelelor şi a filmelor de proastă calitate.
21. V-aţi făcut facultăţi private prin care stoarceţi de bani poporul ca să vindeţi aşa zise diplome, în realitate hârtii fără valoare unor tineri dezorientaţi care nu mai înţeleg nimic din principiile selecţiei pe bază de cunoştinţe şi valoare.
22. Aţi făcut de ruşine numele ţării noastre, România fiind azi ruşinea Europei, iar românii cei mai dispreţuiţi cetăţeni din Europa.
23. Aţi provocat cel mai mare exod din istoria acestei tari, aţi transformat românii în ultimul popor migrator al istoriei.
24. I-aţi răpit unei întregi generaţii de copii dreptul la mamă, dreptul la tată, dreptul la familie prin plecarea părinţilor la munca în străinătate.
25. Aţi defrişat pădurile ţării ca să le daţi pe mai nimic străinilor, îmbogăţind doar câţiva politicieni.
26. Aţi înstrăinat tot sistemul bancar al ţării făcând din români slugi la străini.
27. Aţi distrus tot comerţul românesc aducând în ţară marile hypermarketuri care au transformat sute de mii de mici întreprinzători români în sclavi de hypermarket.
28. Aţi distrus cercetarea românească, una dintre cele mai competitive din lume în urmă cu 25 de ani.
29. Aţi distrus un întreg sistem organizaţional care fusese construit cu mari sacrificii in epoca socialista.
30. Aţi înstrăinat tot sistemul energetic atentând în acest fel în mod grav la suveranitatea ţării.
31. Aţi pierdut (cedat) cu acte, moştenirea Gojdu – tradare nationala!
32. Atiţi pierdut pentru totdeauna tezaurul României încredinţat spre păstrare Moscovei;
33. sub… conducerea voastră, România a fost scosă de pe lista producătorilor de aur, pierzînd astfel dreptul de a folosi poansonul BNR. În aceste condiţii, orice producator de aur din Romania trebuie sa apeleze la un laborator acreditat, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru inscripţionarea lingourilor;
34. Ati furat sumele enorme care constituiau fondul de pensii în 1989!
35. Ati furat banii Fondului Solidaritatea!
„În spatele fiecărei mari averi se află o fără-de-lege.” – aprecia Honore de Balzac. Voi cum veţi justifica traiul regesc şi averile colosale pe care vi le-aţi permis?
36. Ati jefuit batranii de casele in care si-au crescut generatii de copii si pe care si le cumparase in mod cinstit, de buna-credinta, iar voi le-ati „RETROCEDAT” unor borfasi sau chiar voua, lasandu-i sa moara pe drumuri.
37. Ati decimat armata romana, schilodind-o si transformind cadrele militare in someri, sclavi si muritori de foame intrucit acestia au fost pregatiti doar sa-si apere patria si poporul chiar cu pretul vietii, nestiind sa se descurce intr-o economie banditeasca pe care ati creat-o.
38. Ati desfiintat obligativitatea stagiului militar de catre tanara generatia, lipsindu-i de o educatie, de o pregatire pentru viata si munca, pentru respectarea normelor de convetuire sociala, lasandu-i prada tentatiilor consumului de droguri, traiului parazitar-infractional, violentelor stradale, violurilor, talhariilor, etc.
39. Aţi făcut din România o ţară murdară şi poluată, după chipul şi asemănarea voastră.

Pentru toate acestea va acuz de crimă împotriva poporului român şi cer organelor de stat îndreptăţite să treacă la anchetarea şi judecarea tuturor celor responsabili de cele mai sus arătate.
În cazul în care organele de stat îndreptăţite nu vor dori sau nu vor putea să facă dreptate, noi poporul român ne rezervăm dreptul de a face toate demersurile necesare, astfel încit cei vinovati sa fie anchetati, judecati si condamnati.
Cauza legitimă a poporului s-a declanșat!
Numărătoarea inversă a început!

Comisar sef (r) Dima Petrică

Cuvioasa ţarină Olga, este cea care a adus lumina Evangheliei lui Hristos pe pământ rusesc. Această plăcută a lui Dumnezeu a avut ca nepot pe Cuviosul Vladimir, pomenit în Biserica noastră în această zi.

S-a scris despre Cuviosul Vladimir că după ce a ajuns pe tronul Rusiei, a făcut cercetare pentru a se convinge care este Credinţa adevărată. Cei dintâi care s-au înfăţişat au fost mahomedanii. Aceştia au început să preamărească pe zeul Allah ca pe Dumnezeu, şi pe proorocul său mincinos Mahomed. Au arătat apoi că Mahomed le îngăduie să aibă mai multe femei, cu care fiecare poate să-şi împlinească poftele trupeşti după voie. Au mai expus şi alte lucruri murdare care le sunt îngăduite, care însă nu se cuvine să fie pomenite, pentru că în toate trebuie să păstrăm buna cuviinţă. După ce i-a ascultat, Vladimir s-a convins că nu acest fel de credinţă necurată îi trebuie poporului rus.

Au venit apusenii nemţi, cei care au spus că a lor este credinţa cea bună, pentru că ei ascultă de papa Romei, capul bisericii din toată lumea. Împăratul nu s-a plecat spre credinţa lor eretică.

Au urmat la rând evreii şi au mărturisit: ,,Pământul nostru este Ierusalimul, Palestina şi cele dimprejurul ei; dar de vreme ce am mâniat pe Dumnezeu cu păcatele noastre, pentru aceea ne-a risipit Dumnezeu în toată lumea, iar pământul nostru l-a dat creştinilor’’. Răspunsul împăratului a fost categoric, aspru chiar: ,,Cum învăţaţi voi pe alţii la credinţa voastră, când voi înşivă sunteţi lepădaţi de Dumnezeul vostru? Că de v-ar fi iubit Dumnezeu, nu v-ar fi risipit prin pământuri străine. Oare şi nouă ne doriţi o risipire ca aceea?’’ Acestea spunându-le, i-a alungat de la faţa sa.

Cei din urmă au fost grecii, care s-au înfăţişat cu daruri de la împăraţii greceşti, aduse de un filozof, adevărat iubitor de înţelepciune, Chiril. Acesta a vorbit ţarului pe larg despre Credinţa mântuitoare, despre judecata înfricoşătoare care ne aşteaptă pe toţi. I-a arătat şi o pânză ţesută cu aur care arăta judecata lui Dumnezeu şi despărţirea drepţilor de cei păcătoşi, pentru veşnicie. ,,Împărate, de vei înceta de la lucruri rele şi vei primi Sfântul Botez, te vei învrednici a sta de-a dreapta; iar de vei rămâne în necurăţie, apoi locul tău va fi la stânga’’. Ţarul Vladimir a orbit, întocmai cum Saul îşi pierduse vederea pe drumul Damascului. Când însă a intrat în apa Sfântului Botez, ochii lui s-au luminat din nou. De-atunci a început să lucreze cu puterea-i împărătească pentru luminarea poporului rus, întocmai cum bunica lui, Olga, făcuse mai înainte (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 330-345).

Presbiter Iovița Vasile

La prima adunare generala a consiliului mondial al bisericilor mincinoase de la Amsterdam, din 22 aug.- 5 sept. 1948, printre alte s-a trasat profesorilor care predau în facultățile de teologie urmatorul fir rosu:
„Problemele eshatologice sa fie cercetate prin prisma pragmatismului, care situeaza imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant (imparatia de o mie de ani pe pamant).
Problemele esahatologice sa fie integrate in hristologie”.
In aceasta cheie este limpede in ce mod s-a redefinit studiul Teologiei in toate facultatile de Teologie Ortodoxa din intreaga lume.
Astfel semnele care prevestesc Cea de a Doua Venire au fost epurate, transformate si contramandate prin diversiune, adica prin redirectionarea oamenilor strict pe o vietuire crestina, avand chipurile ca scop pe Hristos si totodata s-a dus in derizoriu aparitia lui antihrist care precede Cea de a Doua Venire.
S-a invocat ca pretext ca noi trebuie sa ne preocupam de Hristos, nu de antihrist. Astfel, propaganda ecumenista a ajuns la apogeu prin corifeii sai magnifici: profesorul Ioannis Romanidis si IPS Ierotei Vlachos, care au supralicitat din rasputeri aceasta miza ecumenista care pregateste lejer venirea lui antihrist. Asadar, demersul a avut ca exponenti mondiali pe vladica Ierotei Vlachos si profesorul Romanidis.

Nu regasim in abordarea dogmatica a lui Romanidis semnele care ne indica Cea de a Doua Venire.
Deci a rezolvat cu succes directiva antihristica CMB care epureaza eshatologia camufland-o in hristologie. De asemenea, si vladica Ierotei Vlachos a clamat gaunos ca e prea multa antihristologie si avem nevoie de hristologie.
Da, dar se stie ca indiciul aparitie lui anthrist este o problema secundara care ne atentioneza ca urmeaza Cea de a Doua Venire. Deci gandirea la semnele vremurilor este in fond hristocentrica.

In schimb, pervertirea fortata a succesiunii etapelor cronologice este o amagire atent organizata de CMB prin interpusii antementionati. Trei surse dogmatice de referinta ne amintesc de semnele care preced Cea de a Doua Venire:
1. Teologia Dogmatica, vol. 3, a Parintelui Dumitru Staniloae
2. Teologia Dogmatica, vol.3, a Sfantului Iustin Popovici.
3. Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin
In rest tematica eshatologica, a semnelor care preced Parusia, Judecata de Apoi, este cenzurata, epurata si deviata systematic spre deruta tuturor ortodocsilor.
Astfel nici macar cei care studiaza in facultatile de Teologie nu au sansa dobandirii unei criteorologii sanatoase, si atunci cand li se pune problema venirii lui antihrist, cauta sa plaseze raspunsul prin prisma psihozei apocaliptice, prin care isi diagnosticheaza preopinentii.

Sfântul Iustin Popovici:
Adevărul teribil despre Antihrist aparține celor mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el ca despre Domnul Iisus Hristos.

Dacă Evanghelia ar ascunde acest adevăr, atunci cu cât mai periculoasă ar fi acțiunea antihristului! Noi, creștinii, știm din Evanghelia Mântuitorului ce gândește Dumnezeu despre noi, oamenii, și ce vrea El de la noi. Totuși, Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne-a revelat și ce gândește satana despre noi și ce vrea de la noi, la fel ca și apostolul său principal, antihristul.
Nouă, creștinilor, nimic din ce este Dumnezeiesc nu ne este necunoscut, dar în egală măsură nimic satanic nu ne este necunoscut, astfel încât să știm cum să ne protejăm și să ne apărăm de ispitele satanice.
Suntem oameni creați cu scopul de a deveni dumnezeu-oameni după har. Domnul Iisus Hristos S-a făcut Om și, ca Dumnezeul-Om, El a demonstrat cum tot ce este Dumnezeiesc se poate realiza în viața umană pe pământ și pentru a preveni, a distruge tot ce este anti-Dumnezeu, păcătos, rău, satanic, antihrist.
Știm că suntem întotdeauna mai puternici decât satana și îngerii lui întunecați. Suntem mai puternici prin Harul lui Hristos, prin Sfânta Lui Biserică, în care neîncetat, ca în trupul Său, Dumnezeul-Omul Hristos trăiește și însuflețește cu toate puterile Sale Dumnezeiești pline de har, la care participăm prin Sfintele Taine și sfintele virtuți și biruim orice rău satanic, păcat, moarte și iad. Dumnezeu, care este cu noi prin Sfintele Taine și virtuți, este incomparabil mai puternic decât diavolul, care este în păcate, patimi, morți și iaduri. De aceea, creștinii nu se tem nici de satana, nici de antihrist.
Îi biruim în toate cu Domnul Iisus Hristos, care în Biserica Sa lucrează atotputernic în noi prin harul Tainelor și virtuți.

Felix S. (Preluare de pe Saccsiv)

,,Celor care sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia’’ (I Corinteni 7, 8-11).

Învăţătura Sfintei noastre Biserici ne spune că amândouă stările, amintite în textul Sfântului Apostol Pavel, stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă omul alege să-şi întemeieze familie, drumul îi este deschis pentru a păşi în faţa Sfântului Altar şi a primi Sfânta Taină a Cununiei; când însă se hotătăşte să trăiască în feciorie, poate trece pragul mănăstirii şi aici, printr-o rânduială deosebită, este primit în calugărie, pentru a trăi în feciorie, ascultare şi sărăcie, căci acestea sunt cele trei făgăduinţe ale vieţuirii calugăreşti.

Într-o zi de 12 iulie a plecat la Domnul Cuviosul Manuil, care era de neam împărătesc. Aflându-se la Constantinopol cu vreo trebuinţă oarecare, Manuil a văzut cum era purtat împăratul Leon cel binecredincios, care murise tocmai atunci. Plângându-l, Manuil a cugetat la moarte şi s-a gândit aşa: ,,Dacă şi împăraţii mor, ce folos voi avea eu, aflându-mă în deşertăciunea lumii? Mai bine să mă duc într-un loc liniştit şi acolo să mă rog pentru mântuirea mea’’. Aşa a plecat în ascuns de-acasă şi a intrat într-o mănăstire, luând asupra sa nevoinţele călugăreşti.

Părinţii lui ar fi dorit să-l căsătorească pentru că-l iubeau nespus de mult, fiindu-le dăruit de Dumnezeu după multă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Când au văzut că a părăsit casa şi lumea, s-au dus în căutarea lui şi găsindu-l, l-au adus acasă şi cu multe rugăminţi şi staruinţe au vrut să-l întoarcă din drumul pe care tocmai l-a ales. Zadarnic. Sfântul Manuil a rămas neclintit în hotărârea sa şi în cele din urmă ei înşişi l-au alungat cu multă mânie. Dumnezeu însă a rânduit ca părinţii Sfântului să înţeleagă calea slujirii pe care a ales-o şi chiar au îndrăgit-o. Tatăl său i-a spus: ,,Fiul meu, vezi să nu pierzi pe Dumnezeu, pe Care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi şi decât lumea’’. Nu după multă vreme, tatăl sau, Evdochim, a murit, iar mama lui a îmbrăcat haina calugărească şi în această stare binecuvântată şi-a sfârşit viaţa pământească. Sfântul Manuil şi-a dus până la capăt jugul lui Hristos, apoi a trecut la Domnul (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.277-288).

Presbiter Iovița Vasile

,,Încă ne rugăm ca să se păzească sfant locașul acesta, ţara aceasta, și toate oraşele şi satele: de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră şi să ne miluiască pe noi’’ (Liturghier, Slujba Litiei).

Multe rele au trecut peste Neamul Romanesc în decursul istoriei, dar parcă niciodată Țara nu s-a găsit într-o situație atat de grea, cum este cea prezentă: economic e ruinată și vîndută, îndatorată peste puterile ei, pentru sute de ani. Dacă vor mai fi acele sute… Leprele care au batjocorit acest Popor se află în frunte, și pozează în salvatori ai Romaniei. Uitați-vă la triumviratul prostiei, nemerniciei și răutății care se află la cîrma Țării cu încolăciri de șarpe: Nicușor Mucea, Bolojan-Bolovan, Daniel (D)avid de putere, secondați de cohortele de ticăloși vanduți străinilor.

Primejdia cea mare vine de la năvălirea altor neamuri. N-au venit cu putere armată, ci s-au infiltrat șerpește acești străini cu nume și identități false, au pătruns în toate instituțiile și structurile de putere pînă au ajuns să facă ei legea-n Țara asta (Vexler), să dicteze și să impună cele convenabile lor cu ură și anti-Romanism vădit. Firește, cu ajutorul parlamentului idiot, pentru că acești ticăloși sunt oameni ai legii, nimic făcînd în afara ei. Exact ca Hitler. Oare?

Zic și eu ca Părintele Iustin Parvu: soluții omenești nu există pentru Romania! Asta ne face să ne înălțăm privirile spre ceruri și să ne gandim că Dumnezeu ne-a plămădit ca Popor Ortodox, dintru început. Că a lăsat să treacă atîtea rele peste noi, e adevărat. Ce sunt aceste rele? Sunt MUSTRAREA LUI CEA DREAPTĂ pentru păcatele noastre. Ori de cite ori am înțeles acest lucru, Atotputernicul a îndepărtat și a împrăștiat relele aduse de leprele străine. A spus și cronicarul că am stat în calea relelor.

Dacă vrăjmașii venetici ne-ar putea rupe de cer – și asta încearcă să facă cu încrîncenare -, planurile lor ar avea sorți de izbîndă. Dar nu, romanilor nu li se poate lua Sfanta Credință Ortodoxă, și asta-i face neputincioși pe vrăjmași. Unica Credință dată de Dumnezeu, veșnică și mîntuitoare, ne va ajuta să-l înfruntăm și să-l biruim pe mesia cel mincinos – antihristul! Vină păgînii urîtori de Hristos, ateii, ereticii, schismaticii, ecumeniștii trădători, laolaltă cu toate cohortele iadului. Se vor izbi de stînca pururi nemișcată a Ortodoxiei, spre a lor pieire. Ortodoxia salvează Romania, nu usr-ul sorosist.

,,Ascultați-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptății, Popor care ești cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor și de batjocura lor să nu te înfricoșezi’’ (Isaiia 50, 7). Nu vă temeți, dragi Romani, de toate scursorile și corciturile venite pe Pămantul nostru Sfant. Cine este dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?

Presbiter Iovițá Vasile

Când icoana de la Iviron a Maicii Domnului va părăsi Muntele Athos, clopotele vor rasuna. Cupolele bisericilor se vor închina Reginei Cerului și a Pământului, iar toate acestea vor fi arătate la televizor. Va fi marea milă a lui Dumnezeu pentru ca lumea să vadă.

Astăzi, forțele inteligente ale conspirației masonice globale plănuiesc dinainte să creeze războaie între diferite țări, să creeze foamete artificiala, revolte și diverse tipuri de mari dezastre și nevoi. De la cei extrem de săraci și nevoiași, încă se mai aude: ce se va întâmpla cu noi? Cine ne va salva și ce ne va salva?

În astfel de momente, când tot felul de tulburări și nevoi vor fi la apogeu și lumea pare să ajungă într-un impas fără speranță, Antihristul va veni în lume ca un salvator [mântuitor]. Pentru ca venirea Antihristului să fie cât mai asemănătoare cu venirea lui Hristos în lume, el va fi precedat de venirea predecesorului sau „înaintemergătorului” său. El le va arăta oamenilor minuni mincinoase foarte mari. Oamenii uimiți îl vor recunoaște aproape ca pe un dumnezeu. El le va spune:
cine este comparabil cu mine, care vin în această lume ca mântuitor și protector al vostru?

Există o profeție: „Antihristul se va naște din seminția lui Dan ”. Se va spune în presa că o fecioara l-a născut. De fapt, se va naște dintr-o prostituată profană. Toată răutatea lumii se va concentra în el, deoarece Satana însuși va locui în el…

Martiriul sfinților Enoh și Ilie prigoniti de Antihrist va fi difuzat la televizor. Din cauza păcatelor, vor fi cutremure.
Când Părintele Gavriil a fost întrebat dacă vom ști cine este Antihristul, el a răspuns : „Veți intui. Amintiți-vă, Antihristul bate la ușă. Când bate el, ce ar trebui să fac? – să deschid. Când deschideți ușa și vedeți un vizitator, ce ar trebui să spuneti? Intrați. Asta, vă va fi un semn…, va fi el care va veni. Ușa este deja deschisă acum.
El nu mai bate la ușă ca să aștepte: ci da buzna”

În ultimii ani, susținătorii Antihristului vor merge goi pe stradă fără rușine. Creștinul se va îmbrăca modest însă va fi recunoscut și persecutat. Bărbații se vor transforma în femei, femeile în bărbați! Atunci va fi momentul în care va trebui să va dovediti bărbația. Dacă ești femeie, atunci va trebui să devii curajoasa, iar dacă ești bărbat, va trebui să devii erou!

Antihristul s-a născut deja, iar pecetea lui va fi pusă nu doar invizibil, ci și vizibil pe mâna sau pe frunte. Produsele pe care este pus numărul antihristului nu ne pot face rău. Aceasta nu este încă pecetea. Este necesar să citim rugăciunea „Tatăl nostru”, pentru a binecuvânta și a putea primi alimentele sfințire. În acest fel, fiecare mâncare va fi sfințită.

Aplicarea semnul fiarei nu va fi în palma, ci la baza degetului arătător. Pecetea va fi plasata subcutanat cu ajutorul unui computer. Inițial, acceptarea semnul fiarei va fi voluntară, iar odată cu apariția la vedere a Conducătorului Mondial Antihrist va deveni obligatorie pentru toată lumea. Cei „neascultători” , care vor refuza sa primească pecetea vor fi declarați trădători și atunci oamenii vor fi forțați să se ascundă în munți, în pădure.
Vor trebui să plece în grupuri de 10-15 persoane. Oricare ar fi situația, nu trebuie să ne pierdem speranța. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mintea va deveni clară în privința a ceea ce trebuie să facem în continuare. Cine își păstrează credința în inima până la sfârșit nu va fi atins de foamete sau dezastre naturale.

Selecție și editare : Constanța Florea