Categorie: Uncategorized

Este o însușire pe care puțini o posedă și încă și mai puțini o caută. De prea multe ori suntem puși în situația de a parcurge 2-3 pagini pentru a afla o cifră, un enunț, o constatare. Darul conciziei se înscrie în aria mai largă a simplității. Poți spune un adevăr în cuvinte puține, fiind mai convingător decît unul care nu poate fără logoree. Chiar Sfanta Scriptură ne îndeamnă la simplitate și concizie: Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii, că ei cred că în poliloghia (vorba multă, n.a.) lor vor fi ascultaţi (Matei 6, 7).

Încerc să expun cîteva lucruri cu simplitate.
1.În Creta, în 2016, pseudo-ierarhii care au semnat documentele, au decretat că există un număr nedeterminat de ,,biserici’’, în flagrantă contradicție cu Învățătura Ortodoxă, care ne spune, prin formulare dogmatică, adevărul că avem o singură Biserică, ,,Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească’’. Atacînd Dogma unicității Bisericii din Simbolul Credinței,, sinodalii sunt eretici. Simplu, nu?

2.Reacția Bisericii a fost cea firească. A respins sinodul și l-a condamnat. Concret: O parte dintre clerici, monahi și mireni au aplicat corect Canonul 31 Apostolic și Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, și s-au îngrădit de ierarhii eretici. E greu de înțeles? Eu cred că nu.

3.Sfintele Canoane spun limpede că numai Biserica are menirea de a-și alege ierarhii. Cei impuși de puterea lumească urmează a fi caterisiți și îndepărtați. Vă rog să dați exemple de ierarhi romani care au fost aleși de Biserică.

4.Biserica noastră are rînduieli clare și precise, privind prezența în sfintele locașuri, la Sfintele Slujbe, respectiv haine curate și decente, femeile cu capul acoperit, participare activă la săvîrșirea celor sfinte, fără grija cea lumească. E greu de înțeles? Nu, și totuși avem prea mulți credincioși și credincioase care nu pun preț pe aceste recomandări și nu se conformează.

5.Canoanele Bisericii noastre interzic categoric credincioșilor săi rugăciunile cu ereticii, săvîrșirea de slujbe comune cu aceștia, discuții inutile și contradictorii, relații prea apropiate. Mare parte din pseudo-ierarhi, ceilalți clericii, monahi și mireni nu vor să se supună acestor prevederi canonice, inventează pretexte precum iubirea (care e mincinosă, prefăcută), necesitatea de a fi una, fără a avea Credința cea adevărată, singura care ne poate uni.

6.Cangrena ecumenismului a fost adusă oficial în trupul sfant al Bisericii lui Hristos, prin sinodul tîlhăresc din Creta. Reacția Bisericii e cea firească, de respingere și condamnare, pentru simplul fapt că între ea și erezie există o incompatibilitate cu neputință de înlăturat. Hristos n-are niciun amestec cu diavolul. Punct.

7.Sub ochii noștri se împlinesc proorocii biblice și ale Sfinților lui Dumnezeu, care ne atrag atenția asupra vremurilor pe care le trăim și a celor viitoare. Și totuși, oamenii se comportă ca și cum actuala stare de lucruri va dura veșnic. Nici urmă de îngrijorare pentru sfîrșitul veacului acestuia și pentru mîntuire.

Pentru că mi-e dragă simplitatea, la fel ca și concizia și echilibrul în toate, mă opresc aci și semnez simplu:

Presbiter Iovița Vasile

Mă refer în primul rînd la Daniel David, profesor, doctor, fost rector al Universității Babeș din Cluj, împopoțonat cu fel de fel de titluri, specializări, opere de două parale, acum ministru al învățămîntului și educației. Mediocrul acesta iese zilnic cu tot felul de trăznăi clocite în mintea lui încețoșată, pe care, citindu-le, stai și te întrebi ce-ar fi vrut să spună. Nici el nu știe, noi cum să știm?

Reproduc două texte din gîndirea-i prolifică

,,Un elev de gimnaziu, în general, va asimila eficient cele opt competențe cheie la nivelul preconizat la gimnaziu, fiind pregătit pentru a începe apoi obligatoriu un proces incipient de specializare, odată cu alegere filierei (teoretic vs. vocațional vs. tehnologic) și a specializărilor, în clasa a IX-a’’.

Remarcați: a începe un proces incipient.


”Mi-ar plăcea să vă proiectaţi şi să ne proiectăm, şi eu, chiar dacă nu voi fi ministru, voi rămâne rectorul universităţii, rămân în sistemul de educaţie şi de cercetare, să ne proiectăm în vremurile care vin căutând oportunităţi, căutând să întărim punctele tari pe care deja le avem şi în educaţie şi în cercetare şi să corectăm cu această ocazie punctele care nu funcţionează bine, aspectele care nu funcţionează bine”, a explicat ministrul Educaţiei.
(Adevărul)

Dănilă Prepeleac vrea să întărească punctele tari. Cele moi…

Omul acesta a fost deliberat menținut în noul guvern cu ținta precisă de a introduce mai mult haos, dezordine și confuzie într-un învățămînt pe care l-au siluit toți incapabilii care s-au perindat de-a lungul vremii. Am văzut cîteva zeci de lucruri trăznite pe care vrea să le promoveze. Imaginați-vă că va începe să le pună în practică, după mintea lui atrofiată. Nici nu vreau să mă gîndesc ce va urma.

Pe David l-aș trimite la Universitate, dar nu în fotoliul de rector, ci fochist la centrala termică, acesta fiind nivelul intelectual la care a ajuns acest individ, cu un slab aspect comercial.

Menirea inepțiilor lui David e să lovească în corpul profesoral. Să obligi dascălii să stea opt ore în școală, uitîndu-e unii la alții, și toți la pereți e o prostie fără seamăn. Să mărești norma didactică fără să te gîndești la consecințe, e iarăși o imbecilitate ministerială. Prepeleac vrea să comaseze școli, să le aducă la numărul de 500 de elevi. Unde, Doamne iartă-mă, sunt clădiri școlare care să poată primi atîția elevi? Mă refer la mediul rural. Cu profesorii și elevii din școlile desființate ce faci? Îi pui pe drumuri, ca să străbată zilnic zeci de kilometri? Nu-i nimeni care să-l tragă de mînecă pe acest prostănac?

Presupun că anul școlar ce urmează va începe cu o grevă. Ar fi binevenită, pentru că poate-l vor tempera pe neica acesta în pornirile lui distructive și tîmpe.

Necazul este că neica David e secondat de alți doi neputincioși. Nu-i știți? Bolojan și Nicușor Mucea. Nimeni n-a deslușit legăturile acestora cu cultura, cu învățămîntul romanesc și cu educația. Cu toate acestea, ei decid și scriu legi care vor degrada și mai mult învățămîntul și educația. E o acțiune ticăloasă, concertată de sus și pusă în practică de acești castrați intelectual. Mai putem vorbi peste cîteva luni. Nu de bine.

Presbiter Iovița Vasile

Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui. Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică.

Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul.

E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni.
Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă.
Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă.

Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații.
Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui.

Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la „frații” protestanți.

Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos.

Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni sodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual.

Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în Taine trebuie terfelită, atacată mereu, ridiculizată, lipită de obsesia banilor, omorâtă prin defăimare și lipsă de vocație.
Monahismul ca jurământ al Evangheliei trebuie eradicat, umplut cu venetici fără vocație, decapitat de elite duhovnicești, golit de duhovnici mari, nu mai zic…

Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie.

Pr. Ioan Istrati

…a ucis orice boare de vînt. Pîraiele și rîurile au secat. Bietele viețuitoare de pe cîmp aleargă în căutarea apei. Fîntînile sunt și ele seci. Știm că înțelepții din ue intenționează să ne interzică să le mai folosim! Fantînile părinților noștri. Vegetația e pîrjolită, culturile plîng de lipsa apei, pămîntul își arată crăpăturile incredibile. Locuiesc, de 74 de ani pe Valea Almașului și țin minte că o singură data a secat. Acum e a doua oară. Oamenii însă o țin într-o veselie și nu se arată îngrijorați. Ca-n vremea lui Noe.

Ce-i de făcut? Eu aș sugera ca globaliștii, ocultiștii ecumeniștii, sectarii, ateii, păgînii, barabarii să strige către dumnezeii lor de la Bruxelles și de aiurea. Care dumnezei? Aceia care răcesc clima, pot provoca ploile și le pot opri, alungă sau aduc grindina; aceia care provoacă cutremure, inundații și au inventat inteligența (de fapt, prostia) artificială.

Nu strigă nimeni? Nu, pentru că dumnezeii lor, balii, sunt neputincioși. Vă invit să citiți cu atenție Capitolul 18 al Cărții a III a a Regilor. În vremea Proorocului Ilie, pămantul si făpturile lui Dumnezeu suspinau după ploaia ce nu mai venea. Poporul s-a împărțit în două, exact ca-n vremea noastră. O parte din oameni au rămas credincioși Dumnezeului Adevărului, ceilalți s-au robit lui Baal. Și unii și alții resimțeau dureros lipsa apei; și unii și alții au promis venirea ploii.

A venit vremea jertfei și au început adepții lui Baal să strige către demonul și domnul lor, dar n-a fost niciun glas, niciun răspuns. Zadarnic săreau și se scălămbăiau în jurul jertfelnicului. A fost momentul în care Proorocul Ilie a rîs și a batjocorit prostia și neputința lor: ,,Strigați mai tare, că doară-i dumnezeu. Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este în călătorie, sau doarme; strigați tare, să se trezească’’ (III Regi 18, 27).
La jertfa de seară, poporul cel binecredincios s-a adunat și Proorocul Ilie a înălțat rugăciune către Dumnezeul Cel Atotputernic. Foc s-a pogorît din cer și a ars jerfa cea bineplăcută. La scurt timp, Ilie a trimis vorbă regelui Ahab, cerul s-a acoperit de nori și ploaia cea binecuvîntată a căzut peste pămînt.

Mîine este Ziua Domnului. Fie că veți sta în fața altarelor tăinuite, la Sfanta Liturghie, fie că vă veți ruga în cămara voastră, înălțați mîinile și cugetele voastre spre cer și veți vedea cum Dumnezeu se va milostivi spre noi și va vădi nimicnicia dumnezeilor mincinoși și neputincioși.

,,Cel ce ridici norii de la marginile pămîntului și fulgerele spre ploaie le-ai făcut, poruncește acelora să slobozească ploi liniștite și rouă aducătoare de roadă pe pămînt, cu lacrimi ne rugăm Ție, Unule Bun, auzi-ne degrabă și cu milostivire ne miluiește’’.
Dă, Doamne. Amin. Așa să fie.

Presbiter Iovița Vasile

Diavolul își împinge discipolii homosexuali în față cu o cutezanță nebună. Par siguri, curajoși, sfidători, înfricoșători chiar, dat nu sunt. Sunt slabi, neputincioși, fricoși, măcinați de patimile scîrboase care-i stăpînesc. Sunt niște jalnice ființe de care ți se face milă, văzîndu-i cu cîtă inconștiență se îndreaptă spre pieire. Sunt niște răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și a legilor Sale veșnice și mîntuitoare. Tatăl minciunii le dă gîndul prostesc, spunîndu-le că ei vor ajunge să stăpînească lumea. Dumnezeu nu va îngădui. Pe cei din Sodoma și Gomora i-a stîrpit cu foc și pucioasă, încît în acele locuri a rămas o pustietate înfricoșătoare, care ar trebui să fie un memento pentru sodomiții din toate timpurile și locurile.

Nu ne temem de acești nenorociți, pentru că stăm de partea lui Dumnezeu și apărăm binele. Niciodată n-am auzit ca marele arhitect al universului să fi dobîndit o cît de palidă biruință asupra Dumnezeului nostru. Așa va fi și cu sodomiții: mana lui Dumnezeu îi va lovi atunci cînd vor crede că sunt pe culmile puterii.

Iată ce amenințări grețoase slobod aceștia asupra Neamului omenesc:

Vă vom sodomiza fiii. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în seminarele voastre, în cazărmile voastre, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. […] Familia — cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa -— va fi desființată. […] Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilați. Nu vor exista compromisuri. – Fragment din „Manifestul homosexualilor”, 1987

Nu!

(Text reprodus după Ortodoxia.ro)

Nu, homosexualilor, nu veți face aceasta. Nu va îngădui Dumnezeu. Ne vom opune nebuniilor voastre, chiar riscîndu-ne viețile. Și vă aducem aminte că Sfantul Ioan Valahul l-a ucis pe turcul care voia să-l spurce cu poftele sale porcești, și e pomenit în rîndul Sfinților Bisericii noastre.

Presbiter Iovița Vasile

,,Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de felul acesta, ci ca să fie Sfântă şi fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27). Dumnezeu este izvorul a toată sfinţenia. El împărtăşeşte din sfinţenia Sa făpturilor Sale, care toate sunt chemate la viaţă sfântă, după cuvântul Dumnezeiesc al Sfântului Apostol Pavel: ,,Căutaţi pacea cu toată lumea şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul’’ (Evrei 12, 14). Sfinţenia se dobândeşte de oameni numai în Biserica cea Sfântă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că ea singură are cele şapte Sfinte Taine, prin care ni se împărtăşeşte harul Dumnezeiesc; ea singură are obiecte sfinţite, precum crucea, cădelniţa, vasele pentru slujbă, toate întrebuiţate exclusiv spre slava lui Dumnezeu; ea singură posedă rugăciuni şi rânduieli prin care se sfinţesc strădania spre bine a omului, firea înconjurătoare, casa, cele de trebuinţă vieţii; Bisericii i s-a dat, în exclusivitate, vremuri sfinte, precum Duminica, Sărbătorile şi Posturile, după care omul îşi ocârmuieşte viaţa.

Oamenii ajung la măsura sfinţeniei doar dacă sunt mădulare ale Trupului tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică. Este un nonsens să vorbim de sfinţenie şi de Sfinţi în afara Bisericii Ortodoxe. Catolicii şi monofiziţii vorbesc şi ei despre sfinţenie, pretind a o avea şi chiar declară anumite persoane ca fiind ,,sfinţi’’. Zadarnic. Ele sunt comunităţi pe care le-a părăsit harul Dumnezeiesc, din pricina ereziilor şi a neascultării de Biserică, prin urmare, logica şi bunul simţ ne spun că sunt lipsite şi de atributul sfinţeniei.

Sfinţii sunt binefăcătorii neamului omenesc. Fie că sunt printre noi, pe pământ, fie că au plecat la ceruri, ei se roagă neîncetat pentru binele lumii. Prin urmare, sunt vrednici de toată cinstea noastră. Mai mult, Sfântul Apostol Pavel laudă pe cei din Biserica din Colose pentru că erau legaţi sufleteşte de Sfinţii lui Dumnezeu: ,,Căci am auzit despre Credinţa voastră în Hristos Iisus şi de dragostea ce aveţi către toţi Sfinţii’’ (Coloseni 1, 4). Vedem, aşadar, legătura de nedesfăcut dintre Credinţa Ortodoxă şi dragostea pentru Sfinţi.

Cinstite cititorule, nu te lăsa dus de valul lumii acesteia ticăloase, care defaimă, ignoră şi tăgăduieşte pe Sfinţii lui Dumnezeu. Apropie-te cu sfială de ei, prin rugăciune, pentru că ,,Sfinţii vor judeca lumea’’ (I Corinteni 6, 2), adică vor fi chemaţi de Dumnezeu să ia parte la Judecata din urmă.

Presbiter Iovița Vasile


Iustitia iudaeorum

1.Ucraineanul, născut iar nu făcut, Orest Berezovski, care e și întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Canonice a Ucrainei, păstorind sub numele Onufrie, nu mai are cetățenia țării sale. I-a fost retrasă de autoritățile antihristice.
Jidanul Zelenski este cetățean al Ucrainei, nu oricum, ci pe poziția cea mai înaltă, aceea de președinte.

2.Se zvonește că jidanii, aduși recent în Romania, trec pe la porțile oamenilor din Sighetul Marmației și le pun în vedere să-și părăsească casele, deoarece le-au fost repartizate lor. Dă, Doamne, să nu fie așa. Vom vedea.

„Privitor la situația bisericească din Ucraina, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române rămâne cel formulat de Sfântul Sinod în ședința sa de lucru desfășurată în ziua de 21 februarie 2019, respectiv:
1. „Timp de aproape 30 de ani nu a fost rezolvată problema schismei din Ucraina și nici nu s-a făcut apel la o mediere pan-ortodoxă, așa cum s-a procedat în cazul schismei din Bulgaria”, a explicat Patriarhia Română, în exlusivitate pentru STIRIPESURSE.RO.
„Constatându-se acest impas în rezolvarea situației, Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei.
Prin urmare, problema unității ecleziale în Ucraina nu este în prezent rezolvată deplin, și pentru că aici există o mare populație de etnie rusă, care păstrează legătura directă cu Patriarhia Moscovei.
Privitor la această situație bisericească tensionată din Ucraina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reiterează punctul de vedere exprimat anterior în cadrul ședințelor sale din 24 mai 2018 și din 25 octombrie 2018. S-a recomandat atunci ca Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei să identifice, prin dialog, o soluție a diferendului bisericesc amintit, prin păstrarea unității de credință, respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului şi credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie) și restabilirea comuniunii euharistice.
În caz de nereușită a dialogului bilateral, este necesară convocarea unei sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente.
Pentru o decizie concretă şi corectă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la o viitoare ședință a Sfântului Sinod se va ține seama cu prioritate de faptul că în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei.
În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română.
În România, funcționează deja un Vicariat Ortodox Ucrainean, începând cu anul 1990”, se mai arată în răspuns.
„Urmare consultărilor cu clericii și mirenii ortodocșii români din Ucraina, majoritatea acestora resping cu fermitate, chiar cu spaimă, o eventuală trecere a lor în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Ortodocșii români din Ucraina consideră că recunoașterea de către Biserica Ortodoxă Română a acestei Biserici ar duce automat la un asediu mai puternic din partea autorităților ucrainene pentru a-i forța să treacă sub jurisdicția mitropolitului Epifanie.
Pe de altă parte, Statul ucrainean nu respectă propriile sale legi, refuzând recunoașterea Asociației Religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina care îndeplinește toate criteriile legale prevăzute de legislația ucraineană în vigoare. Mai mult, promisiunile autorităților ucrainene de a garanta oficierea slujbelor în limba română par lipsite de credibilitate, mai ales în contextul în care aceleași autorități se laudă cu oficierea primei slujbe în limba ucraineană într-o biserică din Cernăuți preluată abuziv, pe frontispiciul căreia este scris în limba română, cu caractere chirilice: „Unul în trei ipostasuri – Dumnezeu”. Această situație ridică serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea și buna credință a demersurilor lor”, a mai explicat Biserica Ortodoxă Română.
Preluare selectivă de pe Știripesurse

Observații
În sfarșit pseudo-ierarhii romani au ieșit din letargie și constată abia acum că hoardele schismatice ale lui Bartolomeu din Constantinopol se năpustesc cu sălbăticie asupra Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, singura Canonică și Legitimă, bat, apoi întemnițează preoți și ierarhi, monahi și mireni, sparg sfintele biserici apoi le profanează prin prezența lor blestemată și cu largul sprijin al autorităților lui Zelenski.
Această luare de poziție trebuia să aibă loc de ani de zile, timp în care cei din Dealul Patriarhiei au păstrat o tăcere vinovată.
Am spus de multe ori că pămîntul răpit de bandiții istoriei și alipit silnic Ucrainei, rămîne sfant, romanesc, cu toată suflarea care este pe el și nădăjduim că Bunul Dumnezeu ni-l va înapoia, cînd va socoti de cuviință. Pînă atunci, Biserica de pe acest pămînt are o bună așezare canonică, sub omoforul Prea-Fericitului Onufrie și pseudo-ierarhii romani nu sunt îndreptățiți canonic să înființeze structuri paralele în jurisdicția ucraineană și să submineze această Biserică, atrăgînd în mod viclean parohiile să se alăture lor, ereticilor din București. Ceea ce fac domnii ierarhi se numește schismă, o schismă ciudată, în care ei par că rămîn în Biserică, dar rup parohii și le îndepărtează de Biserica în care au ființat pînă acum. Aceași schismă au provocat-o și în Republica Moldova prin înființarea mitropoliei peste care au pus un fost ierarh caterisit. E vorba de Petru Păduraru.
Patriarhia Romană socotește că hoardele de derbedei asmuțite asupra Bisericii păstorite de Prea Fericitul Onufrie sunt… ,,biserica ortodoxă a Ucrainei’’. Pe de altă parte, ,,Patriarhia Ecumenică a acordat Tomosul de autocefalie ierarhilor, clericilor și credincioșilor care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie, însă acest tomos a fost acceptat doar de către ortodocșii ucraineni care nu se aflau în comuniune cu Patriarhia Moscovei’’.
Dacă Bartolomeu ,,a acordat Tomosul de autocefalie unora care se aflau în schismă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie’’, în schimbul a 20 de milioane de dolari, mai putem să-l numim patriarh ecumenic? Doamne, ferește! Omulețul acesta ursuz ar trebui să fie interzis pe pămînt romanesc, nu să fie invitat la ,,sfințirea’’ unei jumătăți din catedrala zisă a mîntuirii Neamului, în luna octombrie.

Presbiter Iovița Vasile

Cinstite cititorule! Avem datoria să iubim pe Sfinţii lui Dumnezeu pentru că ei sunt binefăcătorii noştri aici pe pământ, şi după ce au trecut la Domnul. Prin rugăciunile lor bineprimite, prin faptele lor cele drepte ei au adus mult bine oamenilor. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a văzut lucruri minunate pe care le-a descris în Cartea Apocalipsei. Aşa citim în capitolul 8: ,,Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe jerfelnicul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor’’. Expresia ,,rugăciunile tuturor Sfinţilor’’ o regăsim şi în slujbele noastre bisericeşti, pentru că avem Credinţa că acestea ne sunt nouă de mare folos.

Astăzi facem pomenirea a doi Sfinţi, Cosma şi Damian, pe care Biserica îi numeşte ,,Doctori fără de arginţi’’ dintr-o pricină cunoscută: nu primeau nicio răsplată pentru munca lor. Şi totuşi ei primeau o plată ce nu se poate măsura: ,,numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuinţă de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă în Hristos’’.

Sfinţii Cosma şi Damian au trăit la Roma şi, fiind fraţi după trup, au moştenit împreună de la strămoşi şi de la părinţi multe averi, din care îşi agoniseau avere nepieritoare în ceruri. Multor nevoiaşi le veneau în ajutor. Bolnavilor care se tămăduiau aşa le spuneau: ,,Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea puternică a lui Hristos, Unuia Adevăratului Dumnezeu, în Care de veţi crede cu neîndoire, îndată sănătoşi veţi fi’’.

Diavolul cel întunecat n-a răbdat ca aceşti Sfinţi să săvârşească binele şi să răspândească Credinţa cea mântuitoare, de aceea a pus în inimile unor slujitori ai săi să-i pârască împăratului Carin. Acesta i-a adus la judecată, dar prin putere Dumnezeiască, grumajii lui s-au sucit, încât faţa lui s-a întors spre spate. Văzându-şi neputinţa, împăratul a crezut în Dumnezeu şi i s-a dat tămăduire prin Sfinţii Cosma şi Damian.

În cele din urmă, diavolul vrăjmaş a îndemnat pe doctorul care i-a învăţat meşteşugul vindecării să-i ucidă. Aşa şi-au încheiat vieţile pe pământ, ca Sfinţi Mucenici. Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Cosma şi Damian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte şi mântuieşte lumea Ta (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7-11).

Presbiter Iovița Vasile

Legea privind întemnițarea preoților care nu se conformează sistemului antihristic va intra curînd în vigoare. Jidanul Vexler știa că parlamentul Romaniei e alcătuit din nevertrebate, din goimi (animale) care se supun orbește imperativelor vremii, și care vor vota in corpore legea sa. Și nu s-a înșelat, după cum vedem.

Celor care își închipuie că prin această lege ticăloasă ne vor reduce la tăcere și pasivitate, și ne vor opri de la slujirea lui Hristos, le spun o istorisire pilduitoare, cu fapte petrecute înainte de Nașterea Mantuitorului, din care vom vedea că legea lui Vexler nu e o noutate.

Poporul evreu se afla în robia babiloneană. Între cei deportați, Proorocul Daniel și cei patru tineri. Proorocul lui Dumnezeu căpătase mare trecere înaintea regelui Darius Medul, încît i s-au încredințat misiuni înalte în cîrmuirea imperiului. Faptul acesta a atras invidia mediocrităților vremii, care au găsit repede modalitatea de a-l trimite la moarte: ,,Dacă nu-i găsim lui Daniel nicio pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului său’’ (Daniel 6, 6).

În scurt timp, au pus în fața regelui un ,,proiect de lege’’, cu o prevedere scurtă și clară: ,,Oricine s-ar ruga, vreme de treizeci de zile, altui dumnezeu, decît ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei’’ (Daniel 6, 8). O lege pentru un singur om, dar ce om!

Ce a făcut Proorocul Daniel, în fața acestei legi pusă la cale de nemernicii vremii? A ignorat-o cu desăvîrșire. A intrat în cămara sa, a deschis ferestrele dinspre Ierusalim, a îngenunchiat și s-a rugat Dumnezeului Treimic. Imediat loazele au sărit asupra lui, l-au dus în fața regelui, și astfel, Proorocul Dumnezeu a ajuns în groapa cu lei. Dumnezeu l-a ocrotit și a scăpat nevătămat.

Fapta ticăloasă a vrăjmașilor lui Daniel s-a întors asupra lor. Au fost aruncați în groapa cu lei și nici n-au ajuns bine, fiarele au sărit asupra lor, zdrobindu-le oasele. Nota bene, distinși ecumeniști romani, politicieni de doi lei, jizi pripășiți: Iisus Hristos – ieri și azi și în veci – este Același!


Morala: În orice împrejurare grea a vieții, fă ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, iar cele ce vor urma lasă-le în grija Lui.

Episcopului Bisericii din Smirna așa i-a scris Dumnezeu: ,,Știu necazul tău și sărăcia ta (tu însă ești bogat) și hula din partea celor ce se zic pe sine iudei și nu sunt, ci sinagogă a satanei. Nu te teme de cele ce ai să pătimești. Că iată, diavolul va să arunce dintre voi în temniță, ca să fiți ispitiți, și veți avea necaz zece zile. Fii credincios pînă la moarte și îți voi da cununa vieții’’ (Apocalipsa 2, 9-10).

De vei ajunge la închisoare, bucură-te. Dumnezeu știe că drumul tău spre Împărăția Sa pe-acolo trece.

Presbiter Iovița Vasile

Pseudo-ierarhii din Biserica Ortodoxă Romană, aflați într-o criză de legitimitate fără ieșire, și-au dat mîna cu puterea politică, păgînă și atee, pentru a legifera în chip ticălos, împotriva preoților care s-au îngrădit de erezie și refuză să se alinieze cerințelor sistemului antihristic. Nu putea lipsi contribuția jidanilor, a celor care-L urăsc pe Mantuitorul, și iată să e prezent ovreiul Vexler Silviu, inițiatorul legii.
Bineînțeles că această ticăloșie se comite sub masca binelui. Va fi o lege dreaptă, pe care poporul roman o așteaptă fremătînd de bucurie. Va fi aplicată de magistrați desăvîrșiți, infailibili, și de-aici înțelegem binele pe care Vexler vrea să-l facă romanilor.

Vizați de această lege vor fi preoții cei puțini care au ales să stea de partea Adevărului și țin în fața pseudo-ierarhilor o oglindă fidelă în care aceștia-și văd chipurile schimonosite de erezie, apostazie, răutate. Acești preoți trebuie întemnițați pentru că tulbură huzurul domnilor din palatele episcopale, sedii nu ale spiritualității, ci ale afacerilor murdare mafiote, cum s-a dovedit din plin cu Petroniu din Episcopia Sălajului.

De ce numai preoții trebuie să ajungă după gratii? De ce nu și episcopii? Ei – nu, pentru că sunt supuși sistemului antihristic, sunt parte a acestuia. Ei vor arăta cu degetul spre anumiți preoți incomozi și, în scurt timp, aceștia vor ajunge în fața instanței, apoi la închisoare, ca niște răufăcători, ca dușmani ai Poporului, cum ziceau comuniștii. Știți cîți pseudo-ierarhi au fost turnători ai securității? Știți că și acum colaborează cu serviciile?
Ceilalți conlocuitori pot să trăiască liniștiți: pastorii, predicatorii, rabinii, muftii și cîți or mai fi, sunt în afara acestei legi, deasupra ei. Numai preoții ortodocși din Romania Ortodoxă nu au voie să slujească lui Dumnezeu.

Legea aceasta ticăloasă nu ne înspăimîntă și nu ne miră. Ajungem în acel stadiu al persecuției în care slujirea lui Hristos e interzisă prin lege, cu largul concurs al minciuno-episcopilor vînduți și vînzători (ierarhii voștri vă vor vinde). Le spunem acestor năimiți în haine episcopale: Nu ne temem de voi și nici de sistemul pe care-l slujiți cu ardoare. Chiar de vom ajunge în temnițe, ne vom ridica glasurile împotriva fărădelegilor pe care le comiteți, sub protecția forței brute a sistemului antihristic.

De noi puteți scăpa prin trei modalități:
-Pocăință și revenirea la Dreapta Credință a Bisericii
-Demisie și plecarea din Biserica noastră
-Deces

Alte soluții nu aveți. Timpul se scurge cu repeziciune, spre disperarea voastră. Și mai e un amănunt: Noi Îl așteptăm pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, în vreme ce voi pregătiți cu osîrdie calea blestematului antihrist.

Presbiter Iovița Vasile

,,Vrăjitorii de toate felurile sunt slujitorii diavolului. Nu vă duceţi la vrăjitori, că vă duceţi la diavolul. Ducându-vă la diavolul, vă pierdeţi mântuirea’’. Aceste cuvinte să le spui apăsat ori de câte ori ai ocazia, cinstite cititorule, pentru că multe suflete rătăcite nu se încredinţează lui Dumnezeu şi nu-I cer ajutorul, ci se duc la aceşti şarlatani, sperând din toată inima lor că ei le vor rezolva problemele vieţii. Aş vrea să cunosc măcar un singur caz când diavolul a făcut bine vreunui om.

Astăzi sărbătorim pe cei doi Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Petru şi Pavel, şi am ales să scriu despre vremea când Sfântul Petru propovăduia Evanghelia în mijlocul păgânătăţii din Roma.

În acea vreme, era în Roma un vrăjitor vestit, Simon, care, cu ajutorul diavolului făcea multe minuni părute, mincinoase şi ducea în rătăcire mulţime de oameni. Aşa bunăoară, a spus tuturor că i se va tăia capul şi a treia zi va învia. Pentru această înşelăciune a adus un berbec şi, prin nălucire diavolească, i-a făcut pe oameni să vadă că acel berbec ar fi chiar el. Naivii au văzut şi au crezut. Sfântul Apostol Petru i-a deşteptat şi le-a arătat că berbecului, nu lui Simon i s-a tăiat capul.

Fiindu-i vădită înşelăciunea, Simon a chemat iarăşi puterea diavolilor şi de pe o zidire înaltă le-a spus: ,,Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut în lucrurile mele’’.

Într-adevăr, după aceste cuvinte ameninţătoare şi mincinoase, Simon a fost luat şi purtat de demoni prin văzduh, iar oamenii nu încetau a se mira de puterile mari pe care credeau ei că le are. În mijlocul acestei mulţimi năuce, Sfântul Apostol Petru s-a rugat astfel: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu se smintească popoarele care cred în Tine!’’ Sfârşind rugăciunea, a strigat: ,,Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh, unde este acum!’’ În acea clipă, puterea diavolilor a pierit, l-au părăsit pe ticălosul Simon, şi acesta a căzut şi s-a zdrobit de pământ. Dumnerzeu a rânduit ca să nu moară imediat, pentru ca să-şi cunoască puterea cea deşartă şi faptele ticăloase pe care le-a săvârşit.

A doua zi, sufletul său cel spurcat a fost dus de diavolii cei întunecaţi în împărăţia lor, adică în iad (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 484-485).

Presbiter Iovița Vasile

Se știe că digitalizarea, ca și plandemia, este susținută mediatic și zugrăvită în culori seducătoare. Și astfel, în absența unei catehizări adecvate, dependența de calculator devine ca un drog. Stăpânii din umbră speculează deja dependențele și slăbiciunile noastre și consideră că a sosit momentul să ne arate și forța malefică a digitalizării.

Observ că, în timp ce se amplifică conflictele internaționale și războaiele economice, au loc emigrări masive. Astfel se produc amestecuri de tot felul și se creează un haos dirijat. Iar preocuparea excesivă pentru digitalizarea omului este prezentată ca fiind necesară în vederea protecției noastre! În realitate, pe plan social, se doresc: controlul total, implementarea creditului social și eliminarea numerarului. Abia atunci când lumea va deveni o închisoare în aer liber, când hrana îi va fi condiționată de punctajul din creditul social, omul va înțelege cât de ieftin și-a vândut libertatea.

Pe plan duhovnicesc, digitalizarea omului are urmări cumplite despre care unii clerici preferă să nu vorbească, alții își asumă riscurile și mărturisesc adevărul, iar alții fac chiar servicii necuratului îndemnând lumea să accepte cardurile și buletinul cu cip.
Părintele Iustin Pârvu și alți duhovnici s-au implicat în lupta împotriva actelor biometrice. Mulți creștini au evitat astfel cardurile bancare și cardurile de sănătate.
Tot părintele Iustin Pârvu spunea că ierarhii ne vor vinde…

Sfântul Paisie Aghioritul spunea să evităm răul cel mic (cardurile și buletinele electronice) pentru a-l putea evita apoi și pe cel mare (pecetea). Există și alți sfinți care spun la fel, dar unii așa-ziși creștini caută clerici care să le atenueze mustrările de conștiință pentru acceptarea unui număr al cărui semn este 666 în locul numelui de Botez prin buletinele electronice. Culmea este că se găsesc astfel de preoți și chiar ierarhi! La noi, în Grecia și nu numai! Aceștia susțin că buletinul cu cip, care folosește tehnologia bazată pe 666, nu are implicații asupra mântuirii!!!

Pentru cine nu știe, 666 este un simbol că omul nu mai este al lui Hristos, ci al lui Antihrist. De aceea sfinții ne avertizează că aceste documente ne produc o mare dependență de Fiară (Inteligența Artificială), cu care omul se poate obișnui atât de mult, încât devine incapabil să evite pecetea antihristică. Practic, este vorba despre un soi de demonizare.

Prin vaccipare, nanotehnologia implantată îi modifică genetic pe oameni transformându-i în transoameni. Asta înseamnă că ei nu mai sunt așa cum i-a lăsat Dumnezeu, Cel Care a creat omul, ci au statut de obiecte care poartă numere în loc de nume. Obiectul are un proprietar care face cu el ce vrea! Înlocuirea numelui de Botez cu un număr al cărui semn este 666 este lepădarea de Hristos despre care scrie în Apocalipsă, capitolele 13 și 14. Sistemul electronic operează cu numere, nu cu nume, iar 666 sunt cifrele de control folosite pentru recunoașterea ,,numărului de om”, al CNP-ului sau al altui număr de identificare.

În meciurile de fotbal ce s-ar întâmpla dacă un jucător ar îmbrăca un tricou al echipei adverse? Aici e mai mult mai grav, deoarece e în joc însăși mântuirea noastră. Așadar nu trebuie să fim toți preoți sau ierarhi ca să ne dăm seama că avertismentul din Apocalipsă trebuie privit cu maximă trezvie. Pretențiile stăpânilor acestei lumi vor crește și vor dori să ne controleze total, 24 de ore din 24. Cu ajutorul Inteligenței Artificiale și cu ajutorul nanotehnologiei din ,,vaccinuri” se poate verifica și activitatea cerebrală, deci se poate verifica dacă ne închinăm lui Hristos sau lui Antihrist. Acest lucru e incompatibil cu mântuirea. Există posibilitatea ca în timpul fotografierii pentru buletinele simple sau cu cip să se aplice un cod de bare invizibil. Tehnologie există în acest scop. Cele trei perechi de linii alungite din codurile de bare, sunt cifrele de control, adică 666!

Așadar ce vom face noi, creștinii? Vom cere binecuvântare pentru propria digitalizare?
Ce vor face preoții și ierarhii? Vor da binecuvântare pentru a deveni sclavii lui Antihrist? Să ne informăm și să cerem sfat de la cei care au curajul mărturisirii și să ne asumăm decizia pe care o vom lua. În vremea Pătimirii lui Hristos cine a cunoscut profețiile și le-a ignorat?

Doamne, ai milă de noi toți! Dă-ne tuturor curajul mărturisirii pentru a ne putea mântui! Ajută-ne să alegem Crucea lui Hristos, nu pâinea lui Antihrist! Amin.

Sora Pelaghia

Cînd văd cu cîtă ardoare vorbesc o seamă din pseudo-ierarhii romani despre cipuri și acte biometrice, recomandîndu-le credincioșilor, nu pot să tac.

Mă uit la Calinic de la Curtea de Argeș cum predică despre binefacerile cipurilor. Șmecherul acesta, învechit în zile rele, ne dă exemplul ministrului din vremea lui Ceaușescu, Corneliu Mănescu, cel care și-a pierdut toate facultățile mintale, încît n-a mai fost în stare să găsească drumul spre casă. Lovit de Alzheimer, a rătăcit trei zile, purtat de neputința sa. Ei, dar dacă avea un cip, cît de ușor ar fi ajuns acasă. Vedeți binefacerile cipurilor? Vedem, și ne aducem aminte că acest Calinic, (Zamfir se semna în notele informative remise securității), a fost în prima linie în plandemie, trimițînd, în mod criminal, oamenii spre centrele de vaccinare. ,,Că de la Cel PreaÎnalt este leacul’’. Dumnealui bea zdravăn, merge să slujească Sfanta Liturghie, apoi iese la predică și se face de minune în fața unei Țări întregi. Rușinea o suportăm tot noi, pentru că obrajii calinicului sunt prea tăbăciți pentru a se mai înroși de rușine…

Teodosie de la malul mării. Cum-necum, a reușit să-și croiască o imagine de non-conformist, intrînd în conflict simulat cu Daniel Ciobotea și ceilalți ciraci din strînsura de pe Dealul Patriarhiei. Nu vă uitați după aparențe. Teodosie e din același aluat, e un pseudo- primejdios pentru mîntuirea noastră. Ne spune că cifrele și simbolurile satanice nu au nicio putere, putem primi liniștiți cipurile. De ce vă faceți griji inutile pentru 666? Doar acest număr se găsește și în Cartea Apocalipsei.
Flăcăule, ne crezi atît de înapoiați mintal, încît să ne încredem în spusele tale mincinoase? În loc să tragi un semnal de alarmă asupra primejdiilor prezentului și viitorului nostru, te apuci să faci apologia sistemului antihristic și a simbolurilor acestuia?

Nu e în puterea noastră să înlăturăm acești indivizi din Biserică. De pocăință nu mai poate fi vorba, și-atunci… Atunci, Dumnezeu Atotputernicul să-i îndepărteze, ca pe niște mădulare putrede ce se află…

Presbiter Iovița Vasile

,,Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino, şi urmează-Mi’’ (Matei 19, 21). Acest îndemn Dumnezeiesc n-a fost ascultat de tânărul cel bogat care venise la Mântuitorul nostru Iisus Hristos. L-au ascultat însă alţi bineplăcuţi lui Dumnezeu, care au ales să lepede povara grijilor celor multe, pe care le aduce bogăţia.

Samson cel Mare se trăgea din neam împărătesc. Bogăţia lor era mare. Când părinţii i-au murit, tânărul acesta, înţelepţit de Dumnezeu, a înţeles deşertăciunea averilor celor multe şi a socotit de mare folos să se îmbogăţească în Dumnezeu cu toată fapta cea bună, după cuvântul Evangheliei. A învăţat meşteşugul tămăduirii bolilor şi s-a făcut doctor, dar nu din aceia care caută câştig pentru munca lor. El se apleca asupra bolnavilor din dragoste pentru făpturile lui Dumnezeu. A slobozit pe toţi robii care-i avea şi s-a făcut el însuşi rob al lui Iisus Hristos. Toate câte avea, le-a împărţit celor nevoiaşi, încât la urmă s-a mulţumit cu o haină şi o funie împrejurul mijlocului.

S-a înstrăinat şi de neamul său, a părăsit Roma şi s-a dus la Constantinopol ca să slujească năpăstuiţilor, bolnavilor, străinilor. Pe aceştia îi aduna în casa lui şi mulţi au căpătat sănătate cu darul lui Dumnezeu, prin Samson cel Sfânt. Dumnezeu i-a dat şi darul facerii de minuni şi toţi care alergau la el se foloseau de acest dar. Pentru toată osteneala lui nu voia să primească nimic şi, cât îi stătea în putere, se ferea să nu fie lăudat de oameni.

Împăratul Iustinian s-a îmbolnăvit greu şi avea dureri mari în părţile ascunse ale trupului. Mulţi din doctorii vremii s-au perindat la patul suferinţei lui, însă boala i-a rămas netămăduită. Atunci împăratul s-a lepădat de ştiinţa doctorilor şi şi-a îndreptat nădejdea către preamilostivul Dumnezeu.

Odată a adormit şi i s-au arătat mulţime de doctori, iar un tânăr i-a arătat pe Sfântul cel smerit, Samson, spunându-i: ,,Acesta, iar nu altul, o, împărate, poate să te tămăduiască de durerea cea aducătoare de moarte!’’ Când s-a deşteptat din somn, s-a bucurat de vedenie. Sfântul Samson a ajuns la patul său, şi a cunoscut împăratul că el i-a fost arătat în vis. Sfântul s-a atins de partea dureroasă a corpului împăratului şi boala lui s-a tămăduit. Împăratul a vrut să-l răsplătească cu multă dărnicie. Sfântul nu a primit nimic pentru sine, doar a cerut împăratului să zidească o casă pentru străini şi o bolniţă pentru bolnavi, unde-i primea pe toţi aflaţi în nevoie şi suferinţă. Biserica îl numără în rândul doctorilor fără de arginţi (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.459-466).

Presbiter Iovița Vasile

(*Șoactăr: haham, cel care sacrifică animalele de jertfă în cultul jidanilor)

Biografia neștiută a lui Ion Iliescu: fiul unui evreu și al unei țigănci din Bulgaria

Bunicul lui Ion Iliescu, bolșevic urmărit de poliția țaristă

Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si-a schimbat numele în Iliescu pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiati prin Romania dupa 1900. S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900–1901. Anghel Savu, era roman, fugit fraudulos din Bulgaria, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz.

Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal
George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita.
Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi
Mama vitrega a lui Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o — pentru ca nu stia carte — si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat.
Marița Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega!

Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej

Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul.
De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989.

Bunicul lui Iliescu a stat ilegal în România
Investigatiile facute pentru perioada 1901–1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuat fraudulos, fara cetatenie la Oltenita.
Iliescu, fiu de țig@ncă căldărară
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o țig@nc@ de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, țig@nc@ din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu).

Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei
Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.

Iliescu si legatura de familie cu clanul țig@nesc Cioaba
Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, țig@ncă din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al țig@nilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind țig@ni.

Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului țig@nilor.
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, a decedat la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent al unor evrei ruși, români și al țig@nilor bulgari, genocidar si tradator de Romania!
Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte

NR – Tată evreu a avut și Băsescu. Emil Constantinescu a avut mamă evreică, ai cărei părinți au fost expulzați din Elveția în Rusia pentru activitate anarhistă. Johanis cu părinți și ei ne-români! Nicușor din părinți români. De aceea, probabil. este cel mai…

Preluare de pe blogul Ion Coja