Am afirmat mai înainte că romano-papistașii fiind eretici, nu alcătuiesc o Biserică, ci o adunare, o comunitate internaţională numeroasă desprinsă din Biserica lui Iisus Hristos. Pe cale de consecinţă, aceştia nu au Taine valide aşa încât ceea ce ei numesc ,,sacramente’’ sunt de fapt nişte lucrări care nu împărtăşesc oamenilor harul sfinţitor. Rezultă că nici slujitorii lor nu pot fi definiţi drept preoţi, fiind nişte simpli oficianţi, fapt pentru care rămân consecvent şi nu-i voi numi ,,preoţi’’, la fel cum şi papii de după schismă impropriu sunt numiţi ,,episcopi’’.
Sinodul I Ecumenic a stabilit că acei care sunt pregătiţi pentru a deveni preoţi şi diaconi se pot căsători o singură dată înainte de hirotonire, cum se obişnuia în Biserică până la acea dată. Cei care alegeau starea de celibatar şi erau hirotoniţi, nu se mai puteau căsători.
Împotriva celor statornicite de Sinodul I Ecumenic, papa Grigore al VII-lea (1073-1085) a impus în Apus celibatul preoţilor, rămas în vigoare până în zilele noastre, în pofida numeroaselor voci care s-au pronunţat pentru revenirea la bunele rânduieli. Urmarea a fost aceea că numărul celor care doreau să intre în clerul apusean a scăzut simţitor, ajungându-se în vremea noastră la o criză, încât în Franţa, neavând ,,preoţi’’ suficienţi, mirenii au fost obligaţi să săvârşească anumite servicii religioase, cum ar fi înmormântarea, ceea ce este împotriva rânduielilor bisericeşti. În Viena, papistașii au nişte proprietăti imobiliare imense, care sunt pustii, deoarece sunt prea puţini aceia care se hotărăsc să ia sarcina grea a celibatului.
Pe de altă parte, imoralitatea în rândurile oficianţilor catolici a crescut alarmant. Trebuie să remarcăm că papii admit căsătoria preoţilor în comunităţile furate Bisericii prin uniaţie, cum este în România cea greco-catolică, ceea ce arată caracterul ambiguu şi duplicitar al pontifilor romani. Cu alte cuvinte, dacă papa nu poate dispune altfel, admite căsătoria clericilor, condiţia principală fiind să rămână sub ascultarea lui. A hotărî altfel decât un Sinod Ecumenic arată dispreţ şi cutezanţă nemăsurată din partea suveranilor de la Vatican.
Presbiter Iovița Vasile