Infractorul cultural Gabriel Liiceanu pare, în ultima vreme, să fi intrat într-un teribil stadiu terminal al gândirii. Fără să își dea seama, chiar È™i-a intitulat o carte „Nebunia de a gândi cu mintea ta”, când, de fapt, normal este să gândeÈ™ti cu mintea ta. SubconÈ™tientul nu-l lasă pe Liiceanu să se ridice de pe canapeaua lui Freud, fiindcă el plagiază de aproape 50 de ani. S-ar putea spune că Liiceanu are 80 de ani de viață È™i 50 de ani de plagiat.
Mai nou, fuge din bibliotecă È™i stă pe străzi. Când nu stă pe străzi, fuge la televizor. De curând a început să facă preÈ™edinÈ›i la miezul nopÈ›ii. Care este „traducerea” acestor viclenii ale plagiatorului naÈ›ional? Dacă o propui ca preÈ™edinte pe L.C.K., atunci ar însemna că toate acÈ›iunile È™i hotărârile juridice ale L.C.K. nu ar mai fi obiective È™i cinstite, ci o dorință de eliminare a posibililor contracandidaÈ›i. Or, L.C.K. a declarat că nu este interesată de politică. Afirmând că L.C.K. ar fi un mai bun preÈ™edinte decât este K.W.I., Liiceanu își înveleÈ™te viclenia în principii È™i neologisme. De fapt, intelectualii din „cuÈ™ca lui Băsescu”, adică Liiceanu, PleÈ™u, Patapievici, Cărtărescu au fost abandonaÈ›i È™i sunt orfani. N-au stăpâni. Ce au în comun aceÈ™ti „boieri ai minÈ›ii”, aÈ™a cum i-au alintat sociologii? Simplu spus, au trei lucruri: falsificarea ierarhiilor, susÈ›inere financiară ocultă, plagiatul. Liiceanu acesta a plagiat în vreo 10 cărÈ›i (din română, franceză, engleză È™i germană), PleÈ™u a copiat în Limba păsărilor È™i Despre îngeri, Patapievici a plagiat în Omul recent È™i în Ochii Beatricei, iar Cărtărescu, mai modest, a copiat în Faruri, vitrine, fotografii È™i în Poezia.
Se spune că prin 2007 Liiceanu s-ar fi pregătit să fie el însuÈ™i preÈ™edinte, aÈ™a cum aÈ™teaptă, probabil acum, ca strada, într-un moment de proastă inspiraÈ›ie, să strige: „Liiceanu, PreÈ™edinte!”. Acest Liiceanu nu s-ar da înapoi nici măcar de la o revoluÈ›ie, uitând îndemnul lui Cioran de a nu se deranja, în cel mai rău caz, decât pentru o apocalipsă. Frustrat că a fost un celebru surdo-mut înainte de 1989 (invidiindu-i pe Dinescu È™i PleÈ™u – cel care cânta minunat la Tescani), ia cu asalt pieÈ›ele BucureÈ™tiului ori de câte ori se revoltă tinerii frumoÈ™i È™i liberi. Obrăznicia acestui bătrân ratat, pe nume Liiceanu, este că ar vrea să fure splendoarea în care se manifestă aceÈ™ti tineri frumoÈ™i È™i liberi, făcând o criză de lider spiritual, aÈ™a cum tot el se visa de mult „conducătorul seducător”. Sintagma conducătorul seducător izvorăște din sechelele peratologului Liiceanu care, plimbându-se neinspirat prin „complexul peratologic” grec, nefiind un bun filolog È™i etimologist n-a È™tiut că rădăcina greacă per a dat în germană Fürher È™i flock. AÈ™adar, Liiceanu se zbate conÈ™tient să fie Fürher È™i devine, inconÈ™tient, ceea ce este: flock.
La o vârstă la care unii merg sâmbăta la cimitir și își aprind singuri lumânări la mormânt, plângând încet ca în ultimul coșmar, Liiceanu vrea să fie arheu. Deși a compromis acest principiu de mare noblețe, scriind imbecilul eseu Arheul Pruteanu.
Liiceanu nu stă bine nici cu caracterul, părăsindu-l și criticându-l pe Băsescu, cel care i-a dat Steaua României. Nici Cărtărescu nu stă bine cu caracterul și memoria, el însuși decorat de Băsescu cu Steaua României. Și Pleșu a mârâit la Președinte dar s-a autoeducat când Băsescu a umblat la dosare. Mai modest, Patapievici a teoretizat o adevărată lovitură de stat, în 2012, fiindcă a fost schimbat din președinția ICR. Trist este, dezolant și schizofrenic că instituții de forță ale statului susțin câte un plagiator ca Mircea Cărtărescu, în timp ce mari scriitori ai României, savanți fenomenali, intelectuali excepționali trăiesc în sărăcie, mizerie, nerecunoaștere, obscuritate.
Liiceanu a devenit, fiind în structura sa, procurorul de serviciu al României. L-am auzit spunând că parlamentarii sunt inculți și el s-ar oferi să le dea câteva lecții de învățătură. Numai că acest învățător trebuie să primească el însuși câteva lecții. Mai recent, și poporul român este incult și prost fiindcă nu a ales pe cine trebuia într-un Parlament care nu face guverne cum vrea filosoful Editurii Humanitas. El uită cum în decembrie 1989, alături de Pleșu, lua notițe, într-o agendă pe care o ținea disciplinat pe genunchi, de la obscurul Brucan, personajul care imaginase împușcarea lui Ceaușescu. În momentul în care treci de la Noica la Brucan, n-are rost să mai plagiezi din Sein und Zeit.
Inubliabil este È™i numărul Anti-Eminescu din Dilema lui PleÈ™u în care niÈ™te plagiatori È™i semidocÈ›i scriau împotriva Geniului. OperaÈ›iunea aceasta incultă s-a întors împotriva lor. Până È™i înverÈ™unatul catalul acrobistic Cărtărescu îl iubeÈ™te astăzi pe Eminescu cu înflăcărare, ba chiar a „sustras” Premiul Eminescu care se dă în BotoÈ™ani. Cărtărescu este un fel de domnul Goe căruia i se aranjează câte un premiu în fiecare an fiind foarte trist că nu mai ia Premiul Nobel după ce a scris că „o f… în gură pe Regina Angliei” È™i după ce un mare ziar german l-a declarat, într-un milion de exemplare, plagiator.
Se È™tie că teza de doctorat a lui Liiceanu, Tragicul, a înglobat un manuscris al lui Noica, anume paginile despre Nostos, care echivala cu aproape un sfert de teză de doctorat. Fără acest capitol, lucrarea nu ar fi avut nici numărul de pagini necesar. Nu È™tiu ce e în mintea lui Liiceanu, dar este stupefiant să furi din cărÈ›ile altora fără întrerupere. De la Tragicul din 1976, până la cartea sa despre Heidegger de acum câțiva ani, sunt vreo 10 cărÈ›i în care a plagiat, vreo patru limbi din care s-a înfruptat, câteva zeci de bucăți furate, peste 40 de ani de minciună, viclenie È™i hoÈ›ie. Tupeul acestui infractor cultural este iraÈ›ional: hoÈ›ul se vrea conducător seducător, maestru spiritual (pentru câțiva tineri care se autodeclară rataÈ›i), cântar politic, metru moral È™i aÈ™a mai departe. Lui Liiceanu nu i-a scăpat nici Papa de la Roma È™i nici Catedrala Mântuirii Neamului, batjocorind cuvântul neam,Âcrezând că vine din limba maghiară (deÈ™i putea să îi afle originea din DicÈ›ionarul etimologic al limbii greceÈ™ti al lui Chantraine).
Preluare de pe ActiveNews
Salariul preoților diferă în funcție de gradul de încadrare și al studiilor. În 2022, salariile preților pornesc de la 3.700 lei în cazul debutanților, și pot ajunge la peste 20.000 de lei, pentru cei care ocupă funcții de conducere în BOR.
Salariile preoților au fost mereu un subiect de interes pentru cetățeni, în condițiile în care banii BOR au fost mereu un subiect fierbinte în societatea românească. Cetățenii care s-au întrebat ce salarii au preoții, află acum grila de salarizare a personalului de cult și criteriile după care aceasta diferă.
Salariile de bază ale preoțiilor
Funcții de execuție
Preoții debutanții cu studii superioare au un salariu de 3.700 lei
Preoții cu studii superioare și grad I au un salariu de 4.000 lei
Citește și
Ce salarii au medicii în 2022. Grila de salarizare pentru fiecare categorie în parte
ADVERTISMENT
SCROLL TO CONTINUE WITH CONTENT
Preoții cu sudii superioare și grad II au un salariu de 3.900 lei
Preoții cu sudii superioare și grad definitiv au un salariu de 3.850 lei
Scaunul Regatului Unit e la baza a tot ce se intampla acum 8n lume.Nenorocirile de acum au inceput odata cu instalarea lui Charles ca regent al tronului.Englezii o sa se prinda de Charles dar va fi tarziu.
https://www.facebook.com/100075808553326/videos/501547025085167/?sfnsn=mo