Potrivit unei definiţii simpliste, creştin este omul care crede în Iisus Hristos. Dacă acceptăm fără discernământ această definiţie, creştini ar fi şi evreii, căci şi ei cred, în felul lor, în existenţa istorică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe Care-L hulesc în cele mai josnice feluri; creştini ar fi şi musulmanii, deoarece vorbesc despre Fiul lui Dumnezeu ca despre un Prooroc; creştini ar putea fi numiţi şi martorii lui Iehova, care tăgăduiesc cu vehemenţă Dumnezeirea lui Iisus Hristos.
Prin urmare, se cuvine să definim exact şi cuprinzător creştinismul. Acesta este alcătuit din totalitatea credincioşilor care cred drept, mărturisesc drept şi trăiesc în Iisus Hristos. Credincioşii aceştia sunt cuprinşi într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică Ortodoxă. Dintru început, creştinismul a existat numai în hotarele Sfintei Biserici Ortodoxe, după cum ne spune textul Sfintei Scripturi: ,,Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul, şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând popor mult. Şi în Antiohia, întâia oară, Ucenicii s-au numit creştini’’ (Fapte 11, 25-26). Aşadar, creştinismul autentic primar şi cel al vremurilor noastre se trăieşte numai în Biserică.
Cu trecerea vremii, din Biserică s-au desprins o mulţime de secte, care însă au pierdut harul sfinţitor şi implicit Dreapta şi singura Credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos. Acestea Îl mărturisesc pe Fiul lui Dumnezeu, fiecare în felul său, dar niciuna nu mărturiseşte drept, căci dacă ar fi vrut să mărturisească drept, ar fi rămas în Biserică. Nemărturisind drept, ci împotriva adevărului revelat, aceste secte pierd şi însuşirea de a fi creştine, devenind necreştine şi anticreştine. Bineînţeles că aceste secte nu recunosc niciodată caracterul lor anticreştin. Dimpotrivă, se împăunează cu denumiri pompoase, înşelătoare, desfăşoară o propagandă agresivă, pretind cu megalomanie că sunt singurele deţinătoare ale adevărului şi, drept urmare, singurele care asigură mântuirea. Această propagandă este eficientă în rândul naivilor şi îndoielnicilor.
Noi însă avem cuvintele prevenitoare ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8).
Preot Ioviţa Vasile
Aveți dreptate. Chiar și diavolul îl recunoaște pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, dar asta nu îl face să se întoarcă de la răutățile lui:
„28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.” (Luca 8, 28-29).