Cunoscând scurtimea vieții noastre. O istorioară orientală

Prințul moștenitor al Persiei a chemat într-o zi pe toți învățații imperiului și le-a spus: Învățatul Zeb, dascălul meu, m-a învățat că regii s-ar expune mai puțin erorilor, dacă ar fi luminați de de exemplele trecutului. Iată  de ce, vreau să studiez analele popoarelor. Vă poruncesc, deci, să compuneți o istorie universală, să nu neglijați nimic, pentru ca s-o redați cât mai completă. Savanții s-au arătat dornici să împlinească întocmai dorința prințului. Au plecat și s-au așternut pe lucru.

După treizeci de ani de muncă, s-au prezentat în fața regelui – prințul devenise rege – cu 12 cămile, fiecare purtând câte 500 de volume: ,,Sire, academicienii împărăției voastre au cinstea să vă depună la picioare istoria universală pe care au alcătuit-o. Ea cuprinde șase mii de volume și include tot ceea ce nouă ne-a fost posibil să găsim, referitor la oboceiurile popoarelor și la vicisitudinile împătaților,,

Regele a răspuns: Vă sunt recunoscător pentru strădanii. În acest timp și eu am îmbătrânit cu treizeci de ani. Anii care mi-au mai rămas de trait nu-mi vor îngădui să citesc tot ceea ce ați scris. Vom depune aceste manuscrise la arhivele împărăției, iar voi mergeți și faceți un rezumat al acestei istorii, pe care să am vreme să-l citesc.

Învățații s-au supus voinței regelui. După douăzeci de ani, s-au întors purtând 1500 de volume, pe trei cămile.

,,Ați făcut o lucrare bună. Vârsta mea înaintată nu-mi îngăduie să citesc nici rezumatul pe care l-ați făcut. Mergeți și scurtați și mai mult, și nu întârziați!

După zece ani, s-au întors cu o singură cămilă, purtând cinci sute de volume. Regele s-a arătat dezamăgit. Îmbătrânise și mai mult și l-a nemulțumit și această scurtare. A poruncit o scurtare și mai mare.

După cinci ani, s-au prezentat cu o singură carte Învățatul care a condus această lucrare s-a prezentat la palat, îmbătrânit, gârbovit, sprijinindu-se în cârjă. Aici i s-a spus: ,,Grăbiți-vă, regele este pe patul de moarte,,. Când au ajuns la rege acesta le-a spus: ,,Voi muri și nu voi cunoaște istoria omenirii’’.

Decanul i-a răspuns: ,,Sire, am să vă rezum această istorie în cuvinte puține: S-au născut, au suferit și au murit,,.

Astfel, regele Persiei a cunoscut istoria omenirii cu puțină vreme înainte de a trece în lumea cealaltă.

(După Miere și fiere, Editura Albatros, București, 1982, pag. 166-168) A

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *