Iată-ne, deja, intraţi pe porţile Sfîntului şi Marelui Post, perioada de patruzeci de zile în care fiecare dintre noi, creştinii, trebuie să fim asemenea unui luptător care, în vremea războiului duhovnicesc, nu se îndeletniceşte decît cu rugăciunea şi cu ostenelile trupeşti, alungînd fiecare cuget trimis din lumea sensibilă. Rînduiala de nevoinţă a Postului Mare şi, mai ales, aceea a primei săptămîni, se desfăşoară exact în vederea acestui război.
După o pregătire de trei săptămîni, postul începe hotărît ca o adevărată anihilare a vrăjmaşului prin rugăciune şi nevoinţă trupească. Slujbele bisericeşti sînt însoţite de multe metanii şi închinăciuni, iar prin post trupul este strunit, poftele se domolesc, iar mintea începe a se curăţi.
Întreaga perioadă este marcată de puternica prezenţă a lui Dumnezeu, ceea ce dă, fiecăruia dintre noi, nădejde, încredere şi dragoste de Dumnezeu. Căinţa, umilinţa şi zdrobirea inimii nu numai că sînt istovitoare, ci pline de încredere şi dătătoare de putere. Încă din primele zile se simte biruinţa asupra păcatului şi vestea marii bucurii a Învierii.
Numirea generală de „post“ nu se restrînge numai la oprirea de la bucate, ci arată o întreagă lucrare de înnoire a omului, care este suflet şi trup. Să ne înstrăinăm de răutăţi, să lepădăm mînia şi orice poftă de clevetire, de minciună şi de jurămînt mincinos. Nu numai gura şi stomacul să postească, ci toate simţurile noastre: ochi şi urechi, gură, mîini şi picioare.
În Sîmbăta de la sfîrşitul săptămînii [celei dintîi] se face pomenirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbăvit pe creştinii care posteau de la spurcarea cu jertfe idolieşti, pusă la cale de Iulian Apostatul. Minunea se face ca o încheiere a săptămînii de nevoinţă, arătînd, astfel, că prin post şi rugăciune putem sta, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva tuturor mulţimilor vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, deoarece „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi!“.
Mănăstirea Petru Vodă
AMIN!
Doamne, ajuta!