Acest text este adresat în special preoților care au rămas între zidurile bisericilor și care mai au cât de cât conștiință de ortodocși.
Se apropie sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna creștinilor și Împărăteasa cerurilor. Cu această ocazie multe dintre biserici își serbează hramul. Preoții și stareții de mânăstiri care organizau agape acolo unde era hramul Adormirii în contextul pandemiei declanșate de oculta mondială își pun problema măsurilor igienice exagerate pe care sunt forțați să le respecte de către statul anticreștin. Mulți se întreabă: ,, cum vom organiza, căci mâncare gătită nu mai putem face, va trebui să cumpărăm alimente sigilate, nu mai putem servi credincioșii la mese, nu mai putem oferi nimic de băut fără să fie îmbuteliat,, și multe altele. Dar s-au întrebat acești preoți cum se face că restaurantele și terasele sunt deschise și alimentele gătite sunt servite la mese de către clienții lor, chiar dacă cu o anumită distanță între ei impusă de autorități? S-au întrebat de ce această dublă măsură când vine vorba de biserici? Dar își dau seama oare că este o dublă măsură practicată de organele puse să aplice legile noii ordini?
Cel mai mare pelerinaj cu ocazia acestei mari sărbători a Ortodoxiei avea loc an de an la Mănăstirea Nicula, dar anul acesta se anunță tocmai interzicerea sărutării icoanei făcătore de minuni a Maicii Domnului, interzicerea împărțirii alimentelor de după slujbe și interzicerea procesiunilor religioase, iar pentru respectarea acestor restricții zona va fi supravegheată de poliție și jandarmi și inclusiv din aer cu drone.
Conform Articolului 39 din Constituția României:
„Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.”
E adevărat că unele drepturi și libertăți se pot restrânge pe baza Articolului 53, dar numai prin lege și legea trebuie să se bazeze pe instituirea stării de urgență sau stării de asediu menționate la Articolul 93 din aceeași Constituție a Statului Român și numai în situații pe deplin justificate. Noi suntem într-o așa-zisă „stare de alertă”, care în Constituție NU EXISTĂ! Legea anticonstituțională a carantinei și izolării (136/2020) se bazează pe neconstituționala „stare de alertă”. De ce este nevoie la biserică de aceste măsuri stricte de securitate? Prezintă spațiul bisericesc un mai mare pericol infecțios decât restul locațiilor unde se adună grupuri de oameni? Dar în biserică ar trebui să existe sfințenie, icoanele sunt sfințite și sfinte prin ele însele, există apă sfințită care se folosește din abundență în procesiunile și slujbele religioase. Alimentele se sfințesc și ele. Este dovedit științific că semnul Crucii făcut peste peste apă, mâncăruri, băuturi neutralizează microbii.
Pentru ce este nevoie de măsuri mult mai dure? De ce i se acordă Bisericii o ,,atenție’’ atât de exagerată? Oare nu cumva este o prigoană expresă împotriva creștinilor ? Toate întâmplările din ultimul timp, atitudinea ostilă a autorităților, slugărnicia apostată a ierarhiei bisericești, agresivitatea mass-mediei antihristice care culpabilizează din oficiu orice act liturgic fără să aibă habar de ce se întâmplă în Biserică, ne dovedesc că EXISTĂ O PRIGOANĂ FĂȚIȘĂ mai ales ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI! Având în vedere acest fapt de o gravitate extremă, a te opune sistemului antihristic care promovează așa-zisa pandemie, devine un act de mărturisire. Și mărturisirea pentru Hristos este obligatorie în cazul oricărui ortodox. Cu atât mai mult în cazul preoților care au jurat să apere credința la hirotonia lor.
Măsura coercitivă pe care o aplică autoritățile antibisericești este amenda. Toți tremură de frica amenzilor, preoți și credincioși laolaltă. În perioada stării de urgență (martie, aprilie, mai 2019) s-au dat amenzi și până la urmă multe dintre amenzi au fost declarate nelegale de Curtea Constituțională. Ulterior a fost depus un proiect de lege, care a trecut de Senat, pentru ca majoritatea amenzilor din starea de urgență să fie anulate, dar încă nu a trecut de Camera Deputaților. Așadar pentru ce vă temeți preoților?? Pentru ce tremurați de frică și nu mărturisiți? Și chiar dacă amenzile ar rămâne valabile,de ce vă temeți când voi ați jurat credință lui Hristos? De ce ați închis bisericile când textul așa-ziselor ordonanțe militare nu vă cereau expres asta? De frica amenzilor! Și nu numai de frica amenzilor, ci și de frica ierarhiei apostate! Pe cine trebuie să slujiți voi – statul antihristic, pe pseudo-ierarhii serghianiști sau pe Dumnezeu? De ce nu mărturisiți împotriva Noii Ordini Mondiale când știți că aceasta va duce la instaurarea lui antihrist???
Ați tăcut când s-a trădat credința la Sinodul din Creta neîndrăznind să vă mustrați ierarhii pentru erezia ecumenismului și ați lăsat poporul necatehizat, ați făcut prea puțin când a trebuit să convingeți credincioșii să iasă la Referendumul pentru familia normală, v-aţi ascuns ca struții cu capul în nisip când a venit papa și s-a plimbat prin toată Țara, de actele cu cip nu suflați nici o vorbă și ați căzut la testul mărturisirii când a venit tăvălugul mondialist peste noi închizând bisericile, scoțând credincioșii afară, iar unii dintre voi acceptând în mod apostat ideea linguriței de unică folosință la Sfânta Împărtășanie și impunând credincioșilor să poarte mască în fața Sfintelor Icoane și la Sfânta Spovedanie, devenind în acest fel iconoclaști.
Ce vreți mai mult? Până când veți continua cu trădările și apostazia? Până când vă va fi frică mai mult de autoritățile anticreștine decât de Împăratul Cerului și al Pământului?? Cum o să stați la judecată înaintea Născătoarei de Dumnezeu când voi Îi huliți icoanele punând credincioșii să se închine de la distanță? Ce ajutor mai așteptați de la Stăpâna Cerurilor, voi care nu puteți să vă asumați o minimă mărturisire pe față? Oare nu știti că fricoșii nu se mântuiesc? Sau nu știți că tăcerea este al treilea fel de ateism, după sfântul Grigorie Palama? Așa veți face la sărbătoarea fiecărui sfânt, de Nașterea Domnului și de toate cele ce vor urma? Vă veți supune necondiționat, influențând credincioșii cu frica voastră până va veni antihristul peste voi?
Vă temeți de sancțiunile Poliției și Jandarmeriei? Dar ați uitat că aveți putere de la Hristos de a lega și delega? Vă folosiți de această putere de multe ori atunci când nu trebuie, legând bieții credincioși care vă supără cu câte un nimic crezându-vă vreo tagmă superioară ce nu trebuie atinsă cu niciun cuvânt, dar acum tremurați ca frunza de frica oricui ,,organ” în uniformă. Acum ați uitat de această armă care vă stă la dispozitie?
Dar poate chiar credeți că ar putea să se îmbolnăvească cineva la slujbe, la hramuri… V-ati gandit oare că se pot infecta oameni la poarta bisericii și apoi tot voi să fiți acuzati? Și atunci ce rost au toate acestea când ati putea fi acuzați oricum? Amenzile se pot contesta în instanță, iar dovada îmbolnăvirii în biserici nu se va putea face nicicând de către cineva! Nu vedeți avalanșa de minciuni, manipulări, încălcări ale drepturilor, escrocheriile, afacerile necinstite ce se fac pe spatele unei biete gripe. Dar crimele efective din spitale, prin neacoradarea asistenței medicale adecvate, nu le vedeți? Reveniti-vă și mărturisiți până nu va fi prea târziu!
Au ajuns mirenii să facă mai multe decât voi, cei care sunteți puși să învățați poporul…
Daniel Vla (Preluare de pe blogul ,,Ortodoxie, Ţară, Românism)
„Suflete al meu, auzind osândirea celui care a ascuns talantul, nu ascunde Cuvântul lui Dumnezeu, ci vestește minunile Lui, ca umplându-te de har, să intri întru bucuria Domnului tău!”
(Slava de la Vecemia din Lunea Sfintelor Patimi)
Nimic nu este deopotrivă cu Biserica
11. Nimic nu se compară cu Biserica! Și să nu-mi vorbești despre ziduri și despre arme, pentru că zidurile, cu vremea, se învechesc, în timp ce Biserica niciodată nu îmbătrânește. Barbarii dărâmă zidurile, Biserica, însă, nici demonii n-o biruiesc. Și că aceste cuvinte nu înseamnă o laudă mare, o mărturisesc faptele.
Câți au războit Biserica și câți n-au pierit dintre cei care au făcut-o? Biserica, însă, s-a înălțat către ceruri, ea are un final măreț. Când este războită, ea biruiește, când este vânată, ea triumfă, când i se adresează cuvinte de ocară, ea devine mai strălucitoare.
Biserica primește lovituri și nu cade din pricina rănilor, este zdruncinată, dar nu se cufundă, este încercată de valuri, dar nu naufragiază, este asediată, dar rămane nebiruită, este atacată, dar nu este învinsă!
Așadar, de ce a fost îngăduit războiul? Ca răsplata să se arate mai strălucitoare! Ați fost în ziua aceea și ați văzut câte arme s-au mișcat? Mânia armatei era mai aprigă decât focul și noi am alergat la curtea împărătească. Dar acolo ce s-a întâmplat? Cu harul lui Dumnezeu, nimic din ceea ce era acolo nu ne-a înspăimântat!
Vă spun acestea, ca să le urmați și voi! Deci, de ce nu ne-am înspăimântat? Pentru că nu ne-am temut de niciuna din relele de aici. Pentru că ce este rău? Moartea? Aceasta nu e rea, pentru că prin ea alergăm degrabă spre limanul cel neînviforat.
Oare confiscarea averilor? „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ” (Iov 1, 21).
Oare exilurile? „Al Domnului este pământul și plinirea lui” (Psalmi 23,1). Oare ocările? „Fericiți veti fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5,11-12).
Am văzut săbiile soldaților și m-am gândit la ceruri, am așteptat moartea și am avut în minte Învierea! Am privit pătimirile pământești și am numărat răsplătirile cerești, am privit dușmăniile și m-am gândit la cununa cerească! Pentru că realitatea luptelor a fost de ajuns pentru întărirea și mângâierea mea. Am fost exilat, dar aceasta n-a fost ocară pentru mine, pentru că un singur lucru este ocară, păcatul.
Și dacă întreaga lume te insultă, dacă tu nu te-ai jignit pe tine, n-ai fost jignit. Trădare inseamnă numai trădarea conștiinței. Să nu-ti trădezi conștiința, și nimic nu te trădează!
Om după nume și nu după cugetare
16. “Tot trupul este ca iarba și toată mărirea lui, ca floarea câmpului! Se usucă iarba, floarea se veștejește, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. (…) Iarba se usucă și floarea se veștejește, dar cuvântul Domnului nostru rămâne în veac” (Isaia 40, 6-8).
Ai devenit bogat în bani, dar ce legătură are aceasta cu sufletul? Ești mai bogat în bani și mai sărac în suflet, ești plin de frunze, dar lipsit de rod. Spune-mi care este folosul? Ai primit bani pe care urmează să-i părăsești aici, ai primit stăpânire, din care se naște dușmănia. Vino, desfată-te de cuvintele filosofilor, cheltuiește-ți păcatele tale, consumă-ți fărădelegile, curățește-ți conștiința, fă cugetul tău să se înalțe, fă-te înger și om!
Părăsește firea trupului și primește aripile ușoare ale vieții, izbăvește-te de cele văzute și agață-te de cele nevăzute! Înalță-te la ceruri, psalmodiază împreună cu îngerii, stai lângă tronul ceresc cel înalt. Părăsește fumul și umbra și iarba și pânza de păianjen, pentru că nu știu ce nume să-și dau prin aceste lucruri ieftine! Aceste fapte le voi spune și nu voi înceta să le mărturisesc! Vino și fă-te om, ca să nu te batjocorească denumirea firii.
Oare ați înțeles ceea ce v-am spus? Este om, zici, dar de cele mai multe ori este om după nume, nu însă și după cugetare.
Pentru că atunci când te văd că viețuiești irațional, cum să te numesc om, și nu bou?
Când te văd că răpești cum să te numesc om, și nu lup? Când văd că te desfrânezi, cum să te numesc om, și nu porc? Când te văd viclean, cum să te numesc om, și nu șarpe?
Când văd că ai otravă, cum să te numesc om, și nu viperă?
Când te văd nesăbuit la minte, cum să te numesc om, și nu măgar?
Când te văd că săvârșești adulter, cum să te numesc om, și nu iapă?
Când te văd fără convingere și fără minte, cum să te numesc om, și nu piatră?
Ai primit noblețe de la Dumnezeu, de ce trădezi virtutea firii tale? Ce faci? Spune-mi! Unii oameni silesc firea, îmblânzesc lei și îi târăsc în mijlocul pieței.
Tu îmblânzești leul, care este un animal nesupus, și te faci pe tine mai sălbatic decât lupul? Și cel mai rău este că fiecare dintre animalele necuvântătoare are un defect: lupul răpirea, șarpele viclenia, vipera otrava, însă în omul viclean nu există acestea, pentru că de cele mai multe ori nu are doar un defect, ci devine și răpitor, și viclean, și otrăvitor, și adună în sufletul lui toate relele dobitoacelor necuvântătoare.
Deci cum să te numesc om pe tine, care nu ai pecetea Împărației, nu ai porfira, nu ai cununa?
“Să facem pe om după chipul și asemănarea noastră“ (Facere 1, 26). Gândește-te la Chipul Celui după care ai fost creat și să nu decazi la nivelul animalelor necuvântătoare!
Cei care își îmbuibează pântecele oferă masă bogată viermilor
17. “Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui” (Efeseni 6, 12), iar tu îți îngroși trupul în timp ce trebuie să lupți?
Vrăjmașul diavol stă scrâșnind din dinți, în timp ce tu te găsești într-o stare de moleșeală și îți concentrezi atenția la masă? Știu că acestea le spun pe nedrept, dar nu pentru toți: “Cine are urechi de auzit să audă!” (Matei 13,9).
Hristos se topește de foame, în timp ce tu te pierzi pe tine prin îmbuibarea pântecelui?
Sunt două lucruri cu desăvârșire opuse. Așadar, ce rău nu pricinuiește viața în desfătare?
Ea este potrivnică sieși și de aceea nu știu cum poartă numele acesta. Pentru că așa cum slava deșartă înseamnă necinste, în timp ce bogăția este sărăcie, deși poartă numele acesta, la fel și viața în dezmierdări înseamnă scârbă.
Nu cumva urmează să fim aduși jertfă și de aceea ne îngrășăm?
De ce oferi viermilor o masă bogată? De ce sporești putreziciunea, de ce verși izvoare de sudoare și aduni putoare?
De ce te arăți pe tine nefolositor față de toate?
Vrei ca ochiul tău să devină puternic? Fă-ți trupul tău puternic, deoarece și la corzile instrumentelor, cea groasă și lipsită de mlădiere este nefolositoare pentru melodii, în timp ce aceea care este subțiată pe toate părțile, este plină de ritm și armonie.
De ce îți îngroși sufletul? De ce-ți pregătești un zid mai gros? De ce creezi un nor de fum foarte dens în momentul în care de pretutindeni se ridică vapori de ceață deasă?
Dacă nu altul, cel puțin atleții să te învețe că trupul mai ușor este mai puternic. Prin urmare, și sufletul care viețuiște cu evlavie este mai puternic, pentru că se aseamănă la sprinteneală cu catârul și calul.
extras din „Două sute cincizeci de parabole” Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011
Ce minunatii aduceti la aratare! Imi place asprimea cuvintelor Sfantului nostru drag, Ioan Gura de Aur. Nu se cuvine sa te porti cu manusi cu cei nesimtitori. Atata doar ca noi nu suntem Sfinti, ci niste bieti slabanogi. Doamne ajuta.
Doamne ajută,
Avem bucuria să vă prezentăm Noul testament din 1942.
Acest Nou Testament a fost tălmăcit de episcopul ortodox Nicolae Colan al Clujului și revizuiește traducerile clasice ortodoxe anterioare, cum ar fi textul Bibliei din 1914, folosind cu un limbaj mai actual.
Textul a fost tipărit în vremuri de prigoană, anume când hortiștii stăpâneau Ardealul de Nord.
Îl recomandăm pentru că urmează linia clasică!
P.S. Acest Nou Testament a mai fost prezentat, dar acum a fost prelucrat pentru a putea fi citit clar și în format A4 (la imprimare orientare Peisaj, nu Potret), deci nu e nevoie să mai fie tipărit în format A3, care e de două ori mai mare ca A4.
Click aici pentru a descărca: https://cititorul.home.blog/2020/08/11/noul-testament-1942/
Doamne ajuta
Multumim pentru aducerea la lumina a acestei versiuni a Noului Testament. Sunt sigur ca va gasi audienta printre cei care urmaresc drumul Sfintei Scripturi in limba romana. Uite ca acest NT are deja o vechime de 78 de ani. Cum trece timpul…
Mai mult decat atit, se intampla puzderie de profetii sub privirile noastre, iar dumnealor nu vad, sau nu vor sa le vada motiv pt care ar trebui sa ii infricoseze, nici pomeneala
Cel putin acum in ultima perioada profetii care mai de care mai infricosetoare si care ft multi nu neam inchipuit ca le vom prinde