În numele Tatălui şi a Fiului şi al Sfântului Duh
Preacucernice Părinte Theodoros Zisis,
Preacuvioşia Voastră, Părinte Serafim,
Prea-Cucernici şi Cinstiţi Părinţi,
Monahi şi monahii,
Domnule teolog Mihai-Silviu Chirilă,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,
HRISTOS A ÎNVIAT!
HRISTOS ANESTI!
Este o deosebită cinste pentru mine, a mă adresa dumneavoastră, cu mare bucurie şi nădejde, şi tuturor creştinilor ortodocşi prezenţi sau care din binecuvântate pricini nu sunt de faţă, la acest moment unic al istoriei BOR, în Saptamana Luminata a Sfintelor Paşti, ,,spre zidire, îndemn şi mângâiere, ,,necăutând folosul nostru, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască’’(ICorinteni , 10-33; 14-3). Pe lemnul răstignirii Sale de către rabini, farisei şi saducheii iudei, sfiinţind Crucea cu Sângele Său, Iisus Hristos a pironit pe ea, de fapt, păcatele întregii lumi, mai cu seamă pe ale iudeilor, plătindu-le şi pecetluindu-le cu dumnezeiasca Sa Viaţă întru slava noastră, adevăr afirmat de Sfântul Simeon Noul Teolog: „Învierea şi slava lui Hristos este însă slava noastră, care are loc, se face arătată şi văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însuşindu-Şi o dată prin Întrupare cele ale noastre, cele pe care le face întru noi Şi le atribuie Lui Însuşi”. Îmbrăcat în armura credinţei, Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, Mucenicul iubit al Mantuitorului Hristos din cumplitele temniţe şi lagăre comuniste, ne-a lăsat un testament, pecetluit de puterea sa de mărturisire a credinţei, a unui tânăr în lanţuri, dar aşezat în slujba lui Dumnezeu şi a celor de lângă el: „Vă cheamă Domnul Slavei la lumină/ Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,/ Fortificaţi Biserica Creştină/ Cu pietre vii, zidite-n temelii!/ Să crească-n inimile voastre-nfrânte/ Un om născut din nou, armonios,/ Pe chipurile voastre să se-mplânte/ Pecetea Domnului Iisus Hristos./ Smulgeţi-vă din ceata celor răi,/ Intraţi în cinul oastei creştineşti/ Privţi spre Porţile Împărăteşti,/ Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi./Veniţi creştini, luaţi Lumină!” [Imnul Învierii]
„Prin conştiinţa martirică şi mărturisitoare care caracterizează viaţa Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi trebuie să ne întărim în zilele noastre, în faţa furtunii ereziei ecumenismului şi a nepocăinţei papismului, care în mod demonic impune să i se închine toţi, aşa cum din păcate, de multe ori în trecut şi foarte pe faţă astăzi, fac mulţi dintre ierarhii şi arhipăstorii noştri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere.”, ne spune Părintele Prof.Th.Zissis. Noi, toti creştinii ortodocşi care ne-am îngrădit de erezia ecumenistă, în ascultare sub epitrahilul Cucernicilor Părinţi nepomenitori, ne-am asumat Crucea, prin care ne răscumpără Domnul. „Prin Cruce înţelegem însăşi creştinătatea, religia şi Biserica creştină în întregimea ei. Prin Cruce înţelegem Jertfa Mântuitorului adusă pe Golgota, pentru mântuirea şi împăcarea neamului românesc. Prin Cruce înţelegem „arma păcii”, floarea mântuirii, lemnul Domnului, „uşa Tainelor” prin care se deschid şi se revarsă în sufletele noastre izvoarele harului. Prin Cruce înţelegem suferinţa ispăşitoare, sfinţitoare şi mântuitoare. Prin Cruce înelegem steagul de luptă, altarul de jertfă şi semnul de biruinţă al creştinilor” (Parintele Martir Ilarion Felea). În lupta noastră impotriva flagelului ecumenist, s-a detaşat dintre noi, dupa sinaxa de la Botosani-2017, o grupare acrivistă, schismatică, care a dovedit prin pseudo sinaxele de la Roman, Mestecăniş şi Satu-Mare, cugetări străine Ortodoxiei, erezii cu care au manipulat şi înşelat credincioşii naivi, creduli şi slabi în credinţă, creând o stare de tulburare, nelinişte şi neîncredere. Aceştia au ascultat de mentorii lor şi nu de glasul constiinţei lor, şi iată-i acum pe toţi, stăpâniţi de un duh necurat, de un acrivism irational, marcat de orgolii, mândrie şi trufie, început si dirijat din umbră de manipulatorii experţi ai tehnicilor oculte, care au dorit fărâmiţarea mişcării antiecumeniste şi distrugerea ei. Sfinţii ne confirmă că Biserica trebuie să poarte un razboi spiritual împotriva răului, concretizat în vremurile actuale nu de satanicul comunism, ci de eresul ecumenist propagat cu asiduitate prin instituţiile sale, CMB şi iată, prin Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. „Ecumenismul are duh de răutate şi este condus de duhuri necurate”,spune fericitul bătrân (Gheron) Efrem Katunakiotul. Pseudo Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, şi-a făcut vizibile intenţiile de a conduce şi supune întreaga Biserică Ortodoxă, ca un bun propriu, iar pe întaistătătorii Patriarhiilor autocefale, să îi considere drept vasalii săi, comportandu-se nu ca primus inter pares (primul între egali, în sensul unei întâietăţi de onoare, şi nu de putere), ci ca primus sine paribus (primul fără egali), ca un adevarat papă oriental, încă înainte de minciuno-sinodul din Creta din 2016. Dacă întâi-stătătorii prezenţi la sinodul tâlhăresc din Creta nu l-ar fi încurajat acolo, să se comporte ca un papă oriental, acesta nu ar fi îndrăznit să acorde anti-sinodal şi necanonic, Tomosul autocefaliei unor schismatici ucrainieni caterisiţi, în ianuarie 2019, neluând în seamă nici un avertisment, nici măcar opoziţia Bisericii Ruse, care a încetat pomenirea sa în diptice. Este binecunoscut faptul ca aceasta acţiune s-a realizat cu subvenţii materiale şi sub atenta supraveghere a SUA, prin emisarul lor, directorul CIA, Mike Pompeo, Secretar de Stat al SUA. Patriarhul Constantinopolului a săvârşit o intruziune necanonică pe teritoriul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, de care Biserica Ortodoxa Ucrainiană aparţine din anul 1686, fapt recunoscut fără ezitări de catre toate Bisericile locale, chiar şi de către Patriarhia Constantinopolului. Canonul 2 al Sinodului din Antiohia – stabileşte că cei aflaţi în comuniune cu schismaticii sunt şi ei, la rândul lor, schismatici, iar prin cuvintele cutremurătoare ale Dumnezeiescului Hrisostom (Omilia 11 către Efeseni), aflăm ,,că nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii de Biserica. Şi a dezbina cineva Biserica este un rău la fel de cumplit ca a cădea în erezie’’. Bartolomeu însuşi, a asigurat naţionaliştilor schismatici din Ucraina, sub conducerea presedintelui Porosenko şi a schismaticului mitropolit Epifanie, dreptul de a dezlănţui o adevarată teroare şi violenţe greu de imaginat, asupra credincioşilor Bisericii Ortodoxe Ucrainiene, aflata sub conducerea Prea Fericirii Sale, Mitropolitul Onufrie al Kievului şi toată Ucraina. Constantinopolul se face vinovat de toata dezbinarea, tulburarea şi războiul fratricid dureros din Ucraina, început în urma cu patru luni. Vandalizări şi incendieri de biserici, ameninţări cu moartea şi bătăi ale Preoţilor si enoriaşilor, aruncarea în stradă a Sfintelor Altare, a obiectelor de cult bisericesc, a Sfintei Împărtăşanii, Sfantul Trup şi scumpul Sânge al Domnului Iisus Hristos, sechestrarea Bisericilor, taierea gazelor, apei si electricitaţii lăcaşurilor de cult, ameninţarea Lavrelor monahale cu evacuarea, alungarea preoţilor şi a credinciosilor în afara locaşurilor de cult şi a caselor parohiale, sunt lucrările „păcii” între credincioşii ortodocşi aduse Constantinopol. Preoţii au rămas muritori de foame, împreună cu familiile lor, fără locuinţe, aruncaţi în stradă, ameninţaţi, umiliţi şi împreună cu poporul dreptcredincios, rămaşi fără lăcaşuri de slujire şi închinare. Biserica Ortodoxă Ucrainiană riscă să piardă cele doua mari Lavre monahale, Pecerska -Kiev şi Poceaev, cu ajutorul oferit schismaticilor de către legile promulgate de statului ucrainian, sub conducerea lui Poroshenko. Din cele 12.000 de parohii ale Bisericii Ucrainene Canonice, menţionăm ca doar 36 au consimţit să treacă la structura schismatică, condusă de schismaticul mitropolit Epifanie. Trebuie menţionat că un obiectiv important al schismaticilor ucrainieni este unirea cu greco-catolicii, sub omoforul Papei de la Roma, într-un viitor apropiat. Se cere cu insistenţă din partea Fanarului, Patriarhiilor autocefale, recunoaşterea structurii schismatice, înfiinţată Bartolomeu şi trecerea în diptice spre pomenire, a schismaticului Mitropolit Epifanie. Şi e foarte posibil ca Domnul să întârzie Judecata Sa asupra păstorilor, pentru a da timp oilor să discearnă Adevărul. ,,A venit vremea, în sfârşit, să se trezească cei care, amăgiţi de atitudini eclesiologice episcopocentrice ş i papocentrice, ezită să vorbească şi să ia la rost poziţiile distructive ale reprezentanţilor ereziei postpatristice ecumeniste a vremurilor noastre, care mai rău ca orice, preamăresc i laudă pe cei care târăsc Biserica în mod slugarnic i înjositor în curţile arhiereticului papă i ale altor multor eretici, pe care îi cinstesc cu mitre, cârje episcopale i vase de cult, recunoscând astfel de fapt preo ia lor i valabilitatea tainelor lor’’,consemnează Parintele Th.Zissis. Compromisurile care vizează Tradiţia şi hotarele Dreptei Credinţe, învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi ai Sfintelor Sinoade Ecumenice, duc, se stie, la primejdii de moarte, către apostazie şi schismă. Marele teolog Dimitrios Tselenghidis spune: „Ca dogmatist al Bisericii Ortodoxe, am adânca convingere că ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică, dar şi cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Şi aceasta deoarece ecumenismul, datorită caracterului său sincretist, recomandă cea mai insidioasă contestaţie a Credinţei Bisericii, dar şi cea mai gravă falsificare a ei. Toceşte într-un grad inacceptabil conştiinţa dogmatică a pliromei Bisericii şi generează confuzie în jurul identităţii Credinţei noastre. În mod viclean goleşte integritatea Credinţei mântuitoare a Bisericii – lucru care are consecinţe soteriologice grave – cu consideraţia că toate credinţele religioase sunt soteriologic valabile, atunci când sus ine că toate credin ele eterodoxe şi ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeaşi mântuire’’.Aceasta erezie consideră pe toţi ereticii şi schismaticii deopotrivă cu Biserica, sau ca făcând parte din Biserică. Nu poate exista Biserică acolo unde este erezie, de aceea nici un schismatic-eretic nu este in Biserică, ci în afara ei. Niciuna din aceste învăţaturi nu stau în picioare la o simplă analiză teologică. De la bunul lui început şi până în ziua de astăzi, aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor”, ca vehicul (purtător) al ecumenismului protestant este, într-un adevărat sens ecleziologic, un „Consiliu Mondial al ereziilor şi schismelor.” (Din concluziile conferinţei Teologice inter-ortodoxe „Ecumenismul: Origini. Aşteptări. Demistificare” – 2004). În cadrul CMB, înalţii ierarhi ai BOR, au intrat în tot felul de parteneriate cu denominaţiunile creştine, numite acum legal „biserici” (cu avizul dat de sinodul tâlhăresc din Creta 2016, regizat cu diplomaţie fariseică de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu), cu instituţii guvernamentale, de întrajutorarea oamenilor, cu caracter social-umanitar, un ecumenism mascat, care alterează profund perspectiva creştină îl mutilează duhovniceşte pe tot ortodoxul de bună-credinţă, care se molipseşte treptat de acest psudo-creştinism. Amintim cu adăncă dezamagire, înşelarea propovaduită de ierarhii BOR şi la rândul lor de unii preoţi, când vorbim de pelerinajele fraţilor Alois si Roger Taizé, conducatori ai comunităţii de tineri creştini Taizé din Franta, începand din 1990, până în prezent, primiţi cu caldură de Patriarhul Daniel, care au atras în această capcană, personalităţi de seamă şi renumiţi profesori de Teologie din cadrul BOR. Comunitatea a fost vizitată în 2017 şi felicitată cordial pentru realizarile sale ecumeniste, de către Patriarhul Bartolomeu, care a numit-o ,,Biserică a Reconcilierii”.
„Credinţa păstrează nerobit cugetul şi îi face vitează inima. Dimpotrivă, o credinţă înlănţuită de înşelăciune îngenunchează şi patria la picioarele celui care a înşelat-o. Unirea o iubim, supunerea o urâm, pentru că ea va însemna dispariţia Ortodoxiei. Între adevăr şi minciună nu există cale de mijloc (ceva intermediar), nu încape compromisul. Oricând s-au făcut astfel de paşi, cel care a câştigat a fost vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. Fraţii mei, este o chestiune de viaţă şi de mântuire în această lume şi în eternitate, păzirea dogmei Ortodoxiei!” (Prof.Serghios Sakkos-Tesalonic) Patriarhul şi sinodul BOR, s-au îndatorat papistaşilor şi altor culte religioase în Apus, folosind locurile lor de rugăciune sau chiar negociind cumpararea lor, pentru ortodocsii cu locuri de muncă pe acele meleaguri. Au uitat se pare ca papistasii, protestantii şi cei asemenea lor, au ajuns „barabe” şi nu creştini. Papa, fiind de veacuri organ ,,convins” al satanei, conform Sfântului Grigorie Palama. Îşi fac iluzii toţi păstorii şi arhipăstorii care cred că ei reprezintă Biserica lui Hristos atunci când nu reprezintă şi adevărurile Credinţei. Biserica există acolo unde există adevăr. Când nu există adevăr, acolo nu e reprezentată Biserica. Au vândut acestora pe Sfinţii Ortodoxiei, încredintandu-le Sfintele lor Moaşte, daruind-le ca din propria lor avere, Sfinte Icoane şi alte comori ortodoxe. Ereziile de confesiune protestantă prezente în CMB, sunt condamnate de către Sinoadele Ecumenice care au dat anatemei monofizismul, iconoclasmul, considerarea Fecioarei Maria ca născătoare de om, nu Născătoare de Dumnezeu, blasfemiile la adresa Sfintei Cruci, a Sfintelor Moaşte, iar papismul este condamnat de catre Sinodul al II-lea Ecumenic, care a dat anatemei ereziile pnevmatomahe (care nega Dumnezeirea Sfântului Duh, afîrmând că este o creatură a Fiului), de către sinoadele ecumenice ale Sfântului Fotie şi Sfăntului Grigorie Palama, care au condamnat Filioque şi doctrina despre energiile create.
Ideile referitoare la existenţa Bisericii în afara Bisericii Ortodoxe sunt contrare articolului din Simbolul Credinţei, proclamat de către Sinodul al II-lea Ecumenic, care a statornicit că există o singură Biserică şi aceea este Biserica Ortodoxă. Colaborarea cu ereticii în orice domeniu este interzisă de Sfintele Canoane şi de cugetarea Sfinţilor Părinţi (Canoanele 10,45 Apostolic, 32, 33, 37 Laodiceea). Recunoaşterea unor taine ereticilor este interzisă de Sfintele Canoane sub pedeapsa caterisirii preotului şi afurisirii mirenilor (canoanele 45, 46, 64, 68 Apostolice). Arh.Ioil Konstantaros sublinia , ,,că nu datorăm ascultare şi nu ne vom încredinţa oamenilor (adică acelora, care din păstori au ajuns ereziarhi rătăciţi, sfâşiind „cămaşa cea necusută a lui Hristos”), care şi-au pierdut „buna mărturie din afară” şi au falsificat dreptarul Credinţei şi al moralei. Fireşte că refuzăm ascultarea şi îndrumarea noastră de către oameni care cu timp şi fără timp propovăduiesc blestematul ecumenism şi cancerigenul sincretism religios, cu toate celelalte rătăciri satanice care decurg de aici.” Se pare că ierarhii au uitat că autoritatea Bisericii este iubire, care nu-şi oprimă, nu-şi terorizeaza credincioşii, nu-i înşală, ci îi îndrumă, îi păzeşte şi îi ocroteşte, întrucât în mod liber, ei sunt supuşii lui Hristos, care constituie Trupul tainic şi mădularele Bisericii lui. Cât de impovaratoare pentru toţi creştinii ortodocşi români, este abjurarea impusă de patriarhul BOR, la inceputul fiecarui an, prin participarea la săptamâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, când au pătruns în sfintele biserici ortodoxe, papistaşi, uniaţi, luterani, calvini şi cuvântul lor eretic de învatatură. „Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos”, le scrie Sfântul Apostol Pavel corintenilor (II Cor.10:4-5). Suntem convinşi că CMB, Conferinţa Bisericilor Europene au pregătit religia antihristică de tip new age, care, ca şi Noua Ordine Mondială, propovaduieşte iubirea şi dreptatea politic corectă, în care nu trebuie să supărăm pe cei ce se închină la idoli sau pe musulmani sau pe mozaici sau pe eretici, căci doar şi despre ei ni se spune ca urmăresc dreptatea şi propovăduiesc iubirea. Vom ajunge ruşinea întregii lumi, dacă vom lasa sa fie întinată Neprihanita, Sfanta şi iubita Ortodoxie!
Conducătorul ereziei ereziilor, vine să propovăduiască, cu voia conducătorilor BOR, ecumenismul mincinos papisto-protestant, făcând prozelitism pentru creştinismul său mincinos şi pentru ”biserica” sa mincinoasă, numită aşa de sinodul mincinos din Creta, sub conducerea minciuno-patriarhului Bartolomeu. În faţa creştinilor prezenţi, ereticul Francisc va conduce beatificarea ,,episcopilor’’ uniaţi care au refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă. Există umilinţă mai mare decât aceasta, ierarhi ai BOR? „Lucrul acesta duce întotdeauna dintr-o moarte duhovnicească în alta, şi nu mai e sfârşit acestei muriri, fiindcă numărul morţilor duhovniceşti ale omului este fără număr.” (Sf.Iustin Popovici) şi fi-vor mulţi cei care vor muri duhovniceşte, dacă nu vor accepta dreptatea Mântuitorului Hristos: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce vasă fie” (Matei 12, 29-32). Ce spuneţi domnilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, vreţi să deveniţi, urmaşii lui Iuda? Veţi accepta această trădare a Mântuitorului Hristos, impusă din afară de cei care l-au trădat deja şi de iudeo-masoneria, ucigaşa mântuirii oamenilor? Cerem Patriarhului BOR, sinodului şi intregului cler laic şi monahal, o atitudine demnă şi distanta faţă de ereticul Papă Francisc, în timpul vizitei programate, ca şef al statului Vatican. Solicităm Patriarhului Daniel şi sinodului, să ceară convocarea unui Sinod Panortodox, în care care să se condamne ecumenismul ca panerezie aducătoare de moarte duhovnicească, să se anuleze pseudo-sinodul din Creta ca eretic, să fie retrasă autocefalia structurii schismatice din Ucraina. „Trebuie să fim de acum înainte pentru Hristos şi împotriva lui Varava, împotriva tuturor barabelor din lume. Ori ne vom îngădui să fim mai păgâni decât politeistul Pilat? El, politeist fiind, a vrut să-l scape pe Hristos de evrei. Astăzi, politheiştii din India vor să Îl scape pe Hristos de creştini. Precum au fost în trecut evreii pentru Varava, aşa şi creştinii de astăzi ai Europei sunt pentru tâlhar şi împotriva lui Dumnezeu. Şi precum politeistul Pilat a luat partea lui Hristos împotriva lui Varava, aşa şi hinduşii de astăzi se ridică hotărâţi împotriva barabelor creştine. Alegeţi, sârbilor (romanilor, n.m.), viaţa sau moartea, cinstea sau ruşinea, lumina sau întunericul, dreptatea sau nedreptatea, Dumnezeu sau diavolul, alegeţi! Alegeţi, ori Hristos, ori Varava. De această alegere a ţinut tot trecutul vostru. De ea va ţine şi tot viitorul vostru. Amin.” În incheiere, mulţumindu-vă pentru susţinerea şi răbdarea cu care m-aţi urmărit, vă adresez îndemnul sublim al mult-pătimitorului Valeriu, Sfântul închisorilor, adresat tuturor ortodocşilor, pe care îi considera „toţi cei dragi ai lui”: „Căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât din lăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Domnul iubirii, Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge”.Şi fiecare dintre noi, ca şi el mărturisim: „Eu consider că ţelul de căpetenie al vieţii noastre trebuie să fie Învierea. Tot ce facem noi în această viaţă trecătoare trebuie să fie o permanentă pregătire pentru ziua Învierii creştine, când oamenii şi neamurile se vor înfăţişa înaintea Judecăţii supreme, cu faptele lor bune şi cu păcatele lor, urmând să-şi ocupe locul cuvenit în stratificările spirituale ale cerului” Fie ca Dumnezeu Însuşi să îndrepteze inimile noastre întru dragostea lui Dumnezeu şi întru rabdarea lui Hristos! Amin.
ADEVARAT A INVIAT!
ALITHOS ANESTI!
Dr. Gabriela Naghi