Pseudo-patriarhul Bartolomeu este încrezător că autocefalia BOaU schsmatică, este un eveniment bisericesc finalizat, recunoașterea acestuia fiind o contribuție la unitatea Ortodoxiei. La 2 noiembrie 2020, conducătorul Fanarului, pseudo patriarhul Bartolomeu, a spus că „viața ecleziastică din Ucraina este împlinită în mod benefic” de acordarea Tomosului BOaU, relatează ediția Orthodox Times.
Potrivit acestuia, „În contextul responsabilității mele pentru stabilitatea și unitatea Ortodoxiei, este inclusă acordarea autocefaliei Bisericii din Ucraina. Acest lucru s-a întâmplat cu certitudinea absolută că așa se restabilește ordinea normală și că viața ecleziastică din Ucraina este împlinită în mod benefic. „
Conducătorul Fanarului este convins că „examinarea tradiției canonice și a principiilor ecleziastice de bază în numele intereselor extra-ecleziastice, zguduie temeliile unității bisericești și transformă Biserica Ortodoxă într-o fundație laică, o confederație în care individul domină în detrimentul întregului, în detrimentul funcționării întregului corp al Bisericii „. El este încrezător că recunoașterea BOaU de către Patriarhul Teodor al Alexandriei, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și toată Grecia și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului „este o contribuție esențială la cauza unității ortodoxiei ca o consecință practică și expresie a eclesiologiei sale. „
Potrivit pseudo patriarhului Bartolomeu, „autocefalia ucraineană este un eveniment bisericesc finalizat și singura atitudine consecventă din punct de vedere eclesiologic este recunoașterea sa de către Frații Primati Ortodocși, așa cum s-a întâmplat cu autocefalia tuturor fraților mai mici ai Bisericilor Ortodoxe, din Biserica Rusiei’’. Conducătorul Fanarului a subliniat, de asemenea, că el și Arhiepiscopul Hrisostom împărtășesc păreri comune: „În acest moment aș dori să mă refer la Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, cu care avem viziuni comune și ne alăturăm eforturilor de a evidenția contribuția esențială a Ortodoxiei la tratarea marilor probleme contemporane”.
El consideră deasemeni că „negarea dialogului și introversiunea stearpă aparent pentru a salva puritatea tradiției, favorizează dezvoltarea tendințelor fundamentaliste în corpul Ortodoxiei’’. Referindu-se la recunoașterea de către Arhiepiscopul Ciprului a BOaU, psudopatriarhul Bartolomeu, a subliniat că disputele asupra acestei decizii ale arhiepiscopilor Bisericii din Cipru „nu reflectă sensibilitatea lor, rânduielile normale și unitatea Ortodoxiei, ci mai degrabă indiferența lor față de ele de dragul altor oportunități. „
„Le reamintim – în mod fratern – rolul decisiv jucat de Patriarhia Ecumenică în anii 2005, 2006 la invitația și cererea Bisericii Ciprului de a soluționa, în conformitate cu instituțiile obișnuite, problema succesiunii Arhiepiscopului de Cipru, Hrisostos I, bolnav, și rolul Patriarhiei în alte cazuri similare pentru soluționarea problemelor interne ale bisericilor din Bulgaria, Ierusalim și nu numai’’. Pseudopatriarhul Bartolomeu este convins că „rolul principal de coordonare și mediere al Patriarhiei Ecumenice este de neînlocuit și absolut necesar”.
Cu puțin timp în urmă, UJO a scris că Bartolomeu a declarat că, în spiritul diplomației pastorale, „tolerează temporar” existența ierarhilor BOC a Ucrainei, nu ca episcopi locali conducători, ci doar ca persoane titulare.
Dr. Gabriela Naghi
Hristos spune: „Eu sunt toate pentru tine”
Dumnezeu îți spune: „De vrei să te împodobești, împodobește-te cu podoaba Mea! De vrei să te înarmezi, înarmează-te cu armele Mele! De vrei să te îmbraci, îmbracă-te cu haina Mea! De vrei să te hrănești, hrănește-te la masa Mea!
De vrei să călătorești, călătorește pe calea Mea! De vrei să moștenești, moștenește moștenirea Mea!
De vrei să te duci în patrie, intră în cetatea al cărei meșter și ziditor Eu sunt! De vrei să-ți zidești casă, zidește-ți casă în corturile Mele! Eu nu-ți cer plată pentru cele ce-ți dau, ci-ți mai datorez și răsplată de vrei să te folosești de toate cele ale Mele!” Ce dărnicie o poate egala pe aceasta?
Hristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu.
Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit.
Eu sunt prietenul tău şi mădular al trupului tău şi capul tău şi fratele tău şi sora ta şi mama ta.
Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl dispreţuieşti pe Cel care te iubeşte atât de mult?”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, colecția „Părinți și scriitori bisericești”, vol. 23, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994
Hristos Se zămislește, prinde formă și crește înlăuntrul nostru
Strămoșii se desăvârșesc și se umplu de lumină împreună cu noi, pe cât ne sfințim noi. Când mănânc, mi se hrănește întregul trup. Când noi Îl mâncăm pe Hristos, Îl mănâncă pe Hristos și aceia. Se desăvârșesc împreună cu noi. Îndumnezeirea noastră este bucuria lor din cer.
Dar ce poate să ne sfințească în mod neîntrerupt? Dumnezeu a pus înlăuntrul nostru chipul Dumnezeirii, adică ne-a făcut icoane care nu pot fi șterse și a dăruit firii noastre întipărirea sfințeniei, a Dumnezeirii; primul lucru care ne poate sfinți este amintirea faptului că fiecare dintre noi este chip al lui Dumnezeu.
Unde sunt eu, acolo este și Dumnezeu cel-mai-înainte-de-veci.
Hristos Se zămislește, prinde formă și crește înlăuntrul nostru.
Dumnezeu I-a dat lui Hristos trupul Maicii Domnului. Maica Domnului a acceptat să slujească taina întrupării Fiului, împrumutând trupul ei lui Hristos și primind dumnezeirea Lui. Noi, prin voința noastră, prin robirea noastră, prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin smerenie, ascultare, post, rugăciune, prin plecarea genunchilor, ne dăm trupul nostru și primim dumnezeirea Lui în mod duhovnicesc și adevărat, dar nu cum a primit-o Maica Domnului. Primim dumnezeirea lui Hristos întrupată și trupul Lui îndumnezeit. Iar când suntem sus, pe cruce, la fel ca tâlharul sau ca vameșul, ca fiul cel pierdut, ca fariseul, nimeni nu ne poate interzice să spunem: „Dumnezeul meu, fiindcă mi-ai dat dumnezeirea Ta, acum mântuiește-mă!” De îndată ce spunem aceasta, premisele vieții noastre se schimbă, și viața duhovnicească devine atât de ușoară, pentru că „puterea Celui Preaînalt” intră înlăuntrul nostru și le face pe toate. Suntem mame și tați ai lui Dumnezeu! Părinți și strămoși ai lui Dumnezeu!
Înțelegem asta? Da. Unul mai puțin, altul mai mult, pe cât putem cuprinde, pe cât ne îndeletnicim cu asta, pe cât vrem să devenim oameni de rugăciune. Oricum, trebuie să credem asta, fie că o înțelegem, fie că nu o înțelegem!
Numai să nu-L tăgăduim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, să nu fim nepăsători, să nu ne lăsăm stăpâniți de akedie și să le uităm pe toate, să nu vrem să rămânem în patimile noastre!
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2016
Pt acest Bartolomeu schismele si ereziile sunr precum aerul respirat, si chiar are sustinatori infocati in rindurile ierarhiei, inclusiv din cea a B.O.R