De ce nu a slujit Patriarhul Daniel Sfânta Liturghie la Oradea

În luna septembrie a acestui an, un sobor de pseudo-ierarhi, avându-l în frunte pe Patriarhul Daniel, a savârşit slujba de sfinţire a Catedralei din Oradea. Dintru început, se constată o abatere de la Rânduiala Sfintei Biserici a Răsăritului: întâi a fost săvârşită Sfânta Liturghie, apoi a urmat Slujba de sfinţire. Cărţile noastre de cult, în speţă Arhieraticonul, şi Tradiţia Bisericii noastre au statornicit că întâi se săvârşeşte Sfinţirea bisericii, apoi se continuă cu Sfânta Liturghie. Fapt esenţial, Patriarhul Daniel nu a slujit la Sfânta Liturghie, fiind prezent doar la sfinţirea Catedralei.

Cum se explică această abatere de la Rânduielile bisericeşti?

Destul de simplu, şi pe înţelesul tuturor. Daniel Ciobotea era conştient că vine la Oradea în Eparhia pe scaunul căreia stă Sofronie Drincek, pseudo-episcop greco-catolic, trecut la papistaşi prin lepădarea de credinţă (apostazie). Nu mai insist asupra circumstanţelor în care s-a produs apostazia. Ştiind că în Bihor credincioşii ortodocşi au cerut caterisirea şi anatemizarea apostatului Sofronie, s-a temut de o reacţie din partea acestora. Temere nejustificată, deoarece cei îngrădiţi de erezie nu participă la slujbele săvârşite de ereticii semnatari ai documentelor din Creta.

Mai există un motiv: slujind la Sfânta Liturghie, Daniel era obligat să pomenească pe ceilalţi 13 întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe Naţionale. Între aceştia stă, pe primul loc, Bartolomeu din Constantinopol, eretic şi schismatic, urmat de Teodoros din Alexandria, eretic şi schismatic, şi de Ieronim al Greciei, eretic şi schismatic. În momentul pomenirii acestora, poporul ortodox l-ar fi perceput şi pe el ca fiind eretic şi schismatic. Şi pe bună dreptate. Înţelegem că Daniel nu l-ar fi pomenit pe schismaticul ucrainean Epifanie. Faptul nu mai are nicio relevanţă, din moment ce s-a pronunţat în favoarea recunoaşterii, în schimbul înfiinţării unui Vicariat românesc în Ucraina. În schimb, îl pomeneşte pe tatăl schismelor, Bartolomeu din Constantinopol.

Vă rog să observaţi că Mitropolitul Atanasie de Limassol a plecat din sfânta biserică în momentul în care întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Cipru, Hrisostom, l-a pomenit la Sfânta Liturghie pe  schismaticul ucrainean Epifanie Dumenko. De ce? Pentru a nu se face părtaş la schismă. Cine pomeneşte pe schismatici, devine schismatic, la fel ca şi cei care slujesc împreună cu ei. Peste puţină vreme, Hrisostom va fi radiat din dipticele Sfintei Biserici Ortodoxe Ruse, demers canonic, îndreptăţit care va marca oficial ruperea lui de Biserica lui Hristos. Adevăr dur, pe care-l ştie Daniel Ciobotea, îl ştim şi noi, cei îngrădiţi de erezie. Patriarhul ştie că ochii tuturor sunt aţintiţi spre el şi toate abaterile îi sunt sancţionate prompt de nepomenitori, nu de chibiţii din jurul său, sau de jurnaliştii care comentează doar pentru a se afla în treabă.

Concluzie:

Dan Ilie Ciobotea este eretic ca semnatar al documentelor eretice din  Creta; este schismatic pentru că, în alte ocazii, l-a pomenit pe ereticul schismatic Bartolomeu din Constantinopol. De-aici decurg o seamă de  urmări canonice, pe care Părinţii nepomenitori le vor desluşi şi le vor pune în faţa Poporului Ortodox, spre analiză.

Daniele, Daniele! Dacă ai fi rămas sub bunele povăţuiri ale naşului de călugărie, Părintele Cleopa, ai fi acum un ieromonah nepomenitor, retras într-un loc neştiut. Ai ales slava deşartă, ai urmat traseul desenat de vrăjmaşii Bisericii şi uite unde ce-ai ajuns: o marionetă pe un tron patriarhal, ducând pe umeri grelele poveri ale ereziei şi schismei. În curând, toată mărirea lumească va fi de domeniul trecutului. Dumnezeu să te aibă-n pază. Sic transit gloria mundi.

Presbiter Ioviţa Vasile