Specimenul a îndreptat un atac dur spre patriarhul Daniel, numindu-l şarlatan. Exprimarea lui a fost aceasta: ,,Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni’’.
Nu mă interesează cum îl etichetează CTP pe Daniel Ciobotea. La urma urmei, patriarhul culege ceea ce a semănat, şi eu, oricum, nu sunt sub păstorirea sa eretică. Mă interesează calificativul de ,,vită’’, pe care acest individ cu faţă de criminal în serie, mi-l atribuie mie, şi altor câtorva milioane de credincioşi ortodocşi. Da, sunt o vită în Turma lui Hristos. Îmi asum acest apelativ şi mă simt onorat. Onorat pentru că şi Fiul lui Dumnezeu ne numeşte pe noi, cei care credem în El, ,,oi’’. ,,Eu sunt păstorul Cel Bun. Păstorul Cel Bun îşi pune viaţa pentru oile Sale’’ (Ioan 10, 11). Filozoful francez Jaques Maritain invidia măgarul pe care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim. Îl invidiez şi eu.
Pe CTP îl lasă memoria. Apare pe ecrane şi ne spune că oamenii peste 65 de ani trebuie exterminaţi, pentru a face loc tinerilor care vin din urmă. Brusc, mocofanul îşi aminteşte că şi el a împlinit 65 de ani!
Nu vreau să mai lungesc vorba despre acest individ murdar, care împroaşcă venin în toate părţile. Totuşi, doresc să-l încadrez într-o anumită ramură a existenţei omeneşti. Adepţii hedonişti ai lui Epicur aveau obiceiul să mănânce prosteşte, până când nu mai puteau. Atunci îşi provocau voma, prin introducerea degetului cât mai adânc în cavitatea bucală, pentru a putea relua îngurgitarea cu nesaţ a altor alimente greţoase. Mândria lor prostească se exprima în această zicere: ,,Sunt un porc în turma lui Epicur’’. Aici se încadrează CTP. Între Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Epicur există, totuşi. oarecari diferenţe.
Presbiter Ioviţa Vasile
Un om de nimic si fara scrupule, ca fapt divers a i se studia c.v-ul ce hram purta acest specimen inainte de 88
Cel ce se hotărăşte pentru moarte nu se teme de nimic
Astăzi, pentru ca omul să poată înfrunta greutăţile ce le întâmpină, trebuie să aibă înlăuntrul său pe Hristos, de la Care să ia mângâiere dumnezeiască pentru a avea o oarecare lepădare de sine. Altfel, într-o clipă grea ce va face? Am citit undeva că Abdul-Paşa a luat cinci sute de tineri din Sfântul Munte. Unii dintre aceştia erau fraţi începători, iar altii au mers acolo să se ascundă. Se vede că atunci, cu Revoluţia, fugeau în Sfântul Munte ca să se salveze, pentru că turcii adunau copiii tineri ca să-i facă ieniceri. Abdul-Paşa pe tinerii pe care-i lua şi nu se lepădau de Hristos îi spânzura în Turnul din Uranopolis. Dintre atâţia câţi a luat din Sfântul Munte numai cinci au mărturisit, în timp ce ceilalţi s-au lepădat de Hristos şi au devenit ieniceri. Este nevoie de vitejie. Nu este nici de joacă, nici de glumă. Dacă cineva este mişel şi iubitor de sine, nu are putere dumnezeiască înlăuntrul său, şi atunci cum va înfrunta o astfel de greutate?
Mi-a făcut mare impresie ceea ce mi-a spus un episcop de la Patriarhie. Ii spusesem: “Dar ce situaţie este aceasta? Pe de-o parte ecumenismul, pe de alta sionismul, satanismul!… Peste puţin ne vom închina la diavolul cu două coarne, în loc de vulturul bicefal“. “Astăzi“, îmi spune, “greu găseşti episcopi ca mitropolitul Cezareii, Paisie al II-lea“.
Ce a făcut Paisie al II-lea? S-a dus la Sultan pentru pricinile sale cu o funie legată de mijloc, adică hotărât să-l spânzure turcii. Ca şi cum ar fi spus Sultanului: Nu căuta funie şi nu pierde timpul. Dacă vrei să mă spânzuri, am funia pregătită”.
Pentru problemele grele pe acesta îl trimiteau la Sultan. De multe ori a salvat Patriarhia în împrejurări grele. La bătrâneţe l-au pus pe un cal într-un coş, au pus un alt coş cu greutate de cealaltă parte şi aşa l-au dus la Constantinopol. Odată turcii au scos un firman ca şi grecii să facă serviciul militar în armata turcă. Creştinilor le venea greu să slujească împreună cu turcii, pentru că nu-şi puteau săvârşi datoriile lor religioase, între timp ruşii spuseseră turcilor să nu împiedice pe greci sâ-şi ţină obiceiurile lor creştine. Patriarhul l-a chemat pe Paisie şi l-a trimis la Sultan. Atunci s-a prezentat acela la Sultan tot cu o funie legată de mijloc. Sultanul îi spune: “Grecii trebuie să se încorporeze, ca să slujească patria“. Atunci Paisie îi spune: “Da, şi eu sunt de acord să se înroleze grecii, deoarece locurile acestea sunt de demult ale ghiaurilor. Dar fiindcă avem religie diferită, trebuie să avem şi cazarmă deosebită, armata să fie separată şi să aibă ofiţerii lor etc, ca să-şi săvârşească şi datoriile lor religioase. Nu-şi pot face rugăciunea împreună cu voi. Voi să aveţi Ramadanulşi noi Bobotează“. Atunci Sultanul s-a gândit: “Să se înarmeze creştinii? E primejdios“. „Nu, nu, mai bine să nu fie încorporaţi“, îi răspunde.
Altădată armenii au cerut de la Sultan să le dea latura Baloukli şi au reuşit să ia aprobarea sa. După aceea se duce Paisie la Sultan să discute subiectul acesta. “Baloukli“, îi spune Sultanul, “este moşia strămoşilor armenilor şi trebuie să-l ia armenii”. “Da”, îi spune Paisie, trebuie să-l ia. “Pentru că atunci când se ştie că un loc este moşia unor strămoşi, urmaşii lor trebuie să-l ia. Daţi-mi un act să semnez şi eu pentru Baloukli, pentru că am venit ca reprezentant al Patriarhiei”. Şi astfel a semnat şi el. După aceea mitropolitul scoate un florin de aur şi spune: “Deci să ia armenii Baloukli, dar şi noi trebuie să luăm Sfânta Sofia, pentru că e a noastră, este a strămoşilor noştri şi trebuie să ne-o daţi”, şi-i arătă Sultanului florinul cu chipurile de pe el. Luase cu el şi pe unul dintre ofiţerii ruşi care veniseră atunci în Constantinopol cu o corabie, ca să aibă şi martor. Atunci Sultanul, aflându-se într-o situaţie dificilă, a revocat hotărârea pentru Baloukli. „Nu, nu, Baloukli este al vostru“, i-a spus Sultanul. Pentru că ori trebuia să revoce hotărârea pentru Baloukli, ori să dea Sfânta Sofia grecilor. Vedeţi cum îi învârtea? Şi aceasta pentru că se hotărâse pentru moarte. Dacă cineva nu se hotărăşte pentru moarte, nimic nu se face. Toate de acolo încep.
Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovnicească”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
Două iubiri care mântuiesc
Omul creştin trebuie să măsoare, să cântărească iubirea lui Dumnezeu şi să ia poziţia cuvenită. Răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu este să-L mulţumească pe Dumnezeu. Dumnezeu este mulţumit când omul face voia Lui, adică atunci când împlineşte poruncile Lui. Porunca dragostei şi porunca smereniei. Când omul are smerenie şi dragoste, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el.
Smerenia şi iubirea lui Hristos trebuie să ne cutremure şi să ne înveţe. Dacă Dumnezeu Cel fără de păcat S-a smerit într-atât, din iubire pentru noi, încât a murit pe Cruce, noi, care suntem din fire umili, oameni de lut, cât ar trebui să ne smerim şi să urmăm exemplul Lui mântuitor? Iubirea către Dumnezeu şi către aproapele sunt cele două mari virtuţi pe care se sprijină tot edificiul duhovnicesc. Dacă lipsesc aceste două mari virtuţi, toate celelalte nu au nici un fundament. Când harul lui Dumnezeu aprinde inima, omul duhovnicesc simte dragostea nesfârşită pentru fratele său. Simte înlăuntrul său că îi îmbrăţişează pe toţi, şi fraţi, şi prieteni, şi duşmani, şi toată zidirea neînsufleţită.
Dragostea cere efort la început, dar pe urmă dă multă odihnă… Când un om are îndelungă răbdare şi bunătate, acestea arată că are iubire în el. Iar când nu are îndelungă răbdare, milă şi bunătate, este lipsit de dragoste, lipsit de Dumnezeu. Sfântul Cosma Etolianul ne spune: „Am văzut două iubiri care mântuiesc, şi acestea sunt iubirea către Dumnezeu şi iubirea către aproapele”.
Părintele Efrem Athonitul, Despre credinţă şi mântuire, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003
Acest om îmi inspiră milă. Are o privire care arată mulțimea de demoni care îl stăpânesc. Dacă nu se pocăiește, va avea mult de suferit în veșnicie din pricina smintelilor provocate. Faptul că îi consideră ,,vite” pe creștini nu-i face cinste și nici nu mă mai miră. M-ar mira dacă ar fi capabil de iubirea lui Dumnezeu și a creștinilor! M-ar mira dacă aș vedea pe chipul lui liniștea sufletească a omului înduhovnicit care caută să-și ajute aproapele. Nu înțeleg de ce abordează subiecte pe care nu le pricepe. Își dă cu părerea și despre sfintele moaște într-un mod degradant, prin care se autodesființează ca jurnalist. Hulele aduse împotriva Duhului Sfânt îl fac nevrednic de atenția noastră. Doamne, întoarce-l la pocăință și la rugăciune!
Ortodoxinfo,Kissinger spunea inca din 2008 ca pt a putea implementa la nivel mondial un sistem bazat pe exagerarea nevoii de securitate,e nevoie ca in SUA,tara tuturor democratiilor sa se declanseze razboi civil suficient pt.impanzirea pe intreg teritoriul SUA de trupe chineze.De ce trupe chineze pe teritoriul SUA? 1.Pt ca asa e planul dinainte stabilit ca o „justificare”cum ca armata SUA nu ar mai face fata acolo.Si 2.pt. ca este un vechi plan general militarizat prin care vor fi plantate trupe straine tarii respective pe intreg globul.De exemplu:in Europa vor fi trupe SUA pt ca aceste trupe straine fiind,sa nu cumva sa aiba cea mai mica empatie cu cetatenii europeni de rand(asta pt.instaurarea unui regim militarizat global cat mai draconic).In Orientul Mijlociu vor fi trupe de provenienta europene,in Africa vor fi trupe colonizante aduse din Orientul Mijlociu s.am.d.Ati inteles de ce se vrea razboi civil in SUA?Se mai vrea si destabilizarea acestei tari pt.aducerea ei la nivelul lumii a treia pt.ca de acolo sa se dea tonul marelui jaf global si tot de acolo sa plece destabilizarea intregii planete pt.ca destabilizandu se SUA restul tarilor lumii se vor destabiliza extrem de usor.
Cum intra politia in biserici
https://www.facebook.com/100041821025104/posts/413939550010076/?sfnsn=mo