Mitropolitul Longhin de la Bănceni:
Aceasta-i Romania. Acesta-i Neamul meu.
Să trăiască veșnic, lîngă Dumnezeu!
Astăzi, când neamul nostru își aduce aminte de ziua cea mare a unirii, când inimile românilor se înalță în rugăciune și recunoștință pentru darul unității, să ne oprim o clipă și să privim cu ochii duhului la ce înseamnă cu adevărat o națiune binecuvântată.
Un neam nu trăiește prin hotare, ci prin sfințenie, nu prin ziduri, ci prin oameni, nu prin arme, ci prin rugăciune căci ce este o țară fără Dumnezeu, dacă nu o casă fără temelie? Și ce este un popor fără sfinți, dacă nu un trup fără suflet?
România noastră a fost păzită de rugăciunile pustnicilor, de lacrimile martirilor, de sângele ostașilor și de răbdarea mamelor. A fost hrănită cu pâinea muncii cinstite și cu vinul jertfei, a fost înveșmântată în straie de sărbătoare, dar și în zdrențele suferinței.
Astăzi, când prăznuim pe Sfântul Proroc Naum, cel ce a vestit mângâierea lui Dumnezeu, și pe Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv, cel ce a fost bogat în milă și sărac în mândrie, să ne aducem aminte că adevărata unire este în Duhul Sfânt. Că adevărata libertate este libertatea de păcat, că adevărata biruință este biruința asupra morții.
Să ne rugăm pentru țara noastră nu doar cu vorbe, ci cu viața noastră, să fim români nu doar prin naștere, ci și prin trăire, să fim fii ai acestui pământ, dar și fii ai cerului, să unim nu doar provinciile, ci și inimile, nu doar hotarele, ci și sufletele.
Dacă vrei să faci ceva pentru România, atunci sfințește-te căci un singur om sfânt poate ține în picioare un neam întreg așa cum un singur rug aprins poate lumina o noapte întreagă.
Text trimis de Ștefan Arad