1.Întreruperea pomenirii – nepomenitori. Este formula preferată de ecumeniștii. Cei care nu-i mai pomenesc pe episcopi, zic ei, sunt schismatici, au căzut în păcatul neascultării, nu mai au nimic comun cu Biserica. Oare? Doamne, multe nume de episcopi eretici numără istoria Bisericii noastre! Cum ereziile și schismele au dispărut cu desăvarșire, cum cutează nebunii aceștia să nu-și mai pomenească episcopii la Sfintele Slujbe?
Cutează! Pentru că ereziile sunt în floare, schismele se țin lanț, ca niciodată în Istoria Bisericii noastre, iar iubitorii de Hristos nu pot sta pasivi.
2.Îngrădirea de eretici și de erezie. Este o formulă de care ecumeniștii se feresc… nu spun cum. În această formulare se delimitează apele: ortodox sau eretic. Cei care-L iubesc sincer pe Mantuitorul și caută mantuirea, au pus zid de îngradire între ei și ierarhii trădători din Creta și din alte timpuri și locuri. Zidul este imaginar, dar delimitarea de eretici este reală, publică, fermă, întocmai cum spun Sfintele Canoane.
3.Ruperea comuniunii cu episcopii eretici. În vremuri normale, relația dintre episcop și preot era una firească, de ascultare, de supunere, de dragoste față de episcopul locului. Am trăit și asemenea vremuri, și vorbesc în cunoștință de cauză. Episcopii erau umiliți, preoții la fel și era un simțămant de solidaritate între ei. Era vremea comunismului sălbatic. Vă dau un exemplu: un episcop nu putea sfinți o biserică în timpul campaniei agricole de toamnă, să zicem, fără aprobarea marilor mahări comuniști, de la județeana de partid. Biserica din satul meu, în care am slujit vreme de 25 de ani, a fost sfințită într-o zi de 19 octombrie, pentru că se terminase campania agricolă de toamnă, în care credincioșii trebuiau să fie pe camp și-n zi de Dmninică. Nu spun mai multe.
Cand preotul se îngrădește de episcopul eretic, oprind pomenirea lui, acesta a rupt comuniunea cu episcopul eretic și din acel moment, acesta nu mai are nicio putere harică sau jurisdicțională asupra preotului. Chiar dacă semnează un act de caterisire a preotului, acesta este fără putere, nul, neavenit. Preotul este apărat de Pronia lui Dumnezeu și de Sfintele Canoane și poate să-și exercite misiunea primită la hirotonire, fără știrbire și fără împiedicare.
Cunoscand acestea, conchidem că ne socotim îngrădiți de erezii și de eretci, cu are am întrerupt comuniunea euharistică.
Presbiter Iovița Vasile
Amin.Asa să ne ajute Dumnezeu, parinte!