Peste puţină vreme, reprezentanţi a şase (sau şapte) Biserici locale se vor întâlni în capitala Iordaniei pentru a lua în discuţie starea actuală în care a ajuns Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi-au anunţat participarea Bisericile Ierusalimului, Rusiei, Poloniei, Cehiei şi Slovaciei, Serbiei şi României, aceasta din urmă trimiţând o delegaţie de rangul doi. Pare-se că li se vor alătura reprezentanţii Bisericii Antiohiene.
De la bun început, remarcăm ambiguităţile care planează asupra reuniunii. A fost concepută ca o Sinaxă a întâistătătorilor, unii vorbesc de un Sinod, alţii – despre întâlnire frăţească sau reuniune. Oricum îi vom spune acestei întâlniri, ea nu va face nici un pas spre înlăturarea ereziilor ecumeniste şi a schismelor provocate de Bartolomeu din Constantinopol, care refuză să participe, ştie el de ce. Apoi nu ştim cu ce mandat din partea Sinoadelor locale se prezintă delegaţiile la Amman. Se vor rosti vorbe frumoase, meşteşugite, diplomatice, se vor exprima speranţe şi intenţii pentru soluţionare, dar nu se va mişca măcar un deget pentru a aplica Sfintele Canoane privind ereziile şi schismele.
Întâlnirea ar putea deveni una istorică, dacă ar exista reprezentativitate şi voinţă. Ce-ar trebui să facă participanţii? Întâi, să nu se ferească de cuvântul Sinod şi să procedeze în consecinţă. Să condamne ereziile promovate în Creta, ca şi schismele cu care se confruntă Biserica. Au fost convocaţi toţi întâistătători, aşa încât cei ce refuză să participe nu vor avea cuvânt de dezvinovăţire. Nu vor să se prezinte, înseamnă că persistă în rătăcire, fără gând de pocăinţă. Cei vinovaţi de erezie şi schismă trebuie identificaţi, nominalizaţi, condamnaţi, caterisiţi, anatematizaţi, excomunicaţi. O operaţie dureroasă, dar necesară spre vindecarea relelor abătute asupra Sfintei Biserici. Ştiu că sunt un visător, un idealist, şi ceea ce spun eu acum nu se va înfăptui la Amman. Fără aplicarea Sfintelor Canoane, nu va exista vindecarea pe care toţi o aşteptăm. Dimpotrivă, starea actuala se va perpetua şi încă se va agrava. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.
Mi-au rămas în memorie cuvintele unui Părinte al Bisericii: de la ierarhie să nu aşteptaţi, îndeobşte, bună rânduială. Şi nu aşteptăm. Puţinii ierarhi, nu-i ştim pe toţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi luptă pentru Sfânta Ortodoxie, vor reprezenta, în continuare, treapta episcopală şi vor păstra succesiunea apostolică în Biserică. Ceilalţi se vor opune din răsputeri restatornicirii bunei rânduieli în Ortodoxie, adică ne vor lăsa la …aman.
Ca oameni păcătoşi ce ne aflăm, nu întrevedem nicio ieşire din această stare. Soluţia este în Atotştiinţa Atotputernicului nostru Dumnezeu.
Presbiter Ioviţa Vasile
Sa deie domnul sa ne inselam, dar se va proceda aidoma ca in Creta, si mare lucru de nu va fi un soi de diversiune, apropo de biserica Bulgariei, episcopul de Plovdiv impreuna cu staretul de Rila coslujind in Grecia impreuna cu schismaticii, voi cauta linkul ca sa postez
Vad ca morbul ereziei si al schismei incepe sa se manifeste si in Biserica Ortodoxa a Bulgariei. Pacat.
S-ar putea ca Ortodoxia să nu câştige nimic în urma acestei întâlniri consultative a conducătorilor Bisericilor Locale din Amman, Iordania, care va începe mâine. Biserica Antiohiană declară că nu va participa la această întâlnire.
Totuşi să nu uitam că majoritatea zdrobitoare a Ortodocşilor din întreaga lume este reprezentată la întâlnirea frăţească de la Amman. Pleroma aşteaptă să se ajungă la o concluzie clară, prin care să se aducă vindecare schismei provocate cu bună ştiinţă de conducătorul Fanarului.
De aceasta dată vor lipsi reprezentanţii ereticilor şi politrucii mânaţi de interesele ascunse ale masoneriei global-sioniste.
O mare răspundere apasă pe umerii ierarhilor participanţi la întâlnire, în faţa lui Dumnezeu, care va judeca la Înfricoşătoarea Judecată de Apoi, contribuţia fiecăruia la binele și mântuirea aproapelui, a întregii plerome pe care o îndrumă şi o povăţuieşte, şi de mântuirea căreia este răspunzator în faţa Celui PreaÎnalt.
Sfântul Părinte Paisie Aghioritul stăruia să luăm aminte mereu la: “La nobleţe, la nobleţea duhovnicească”, explicând ulterior că înţelege prin “suflet nobil” pe acela care “are pretenţii numai de la sine însuşi, iar nu de la ceilalţi, care se jertfeşte pentru ceilalţi, fără să aştepte răsplată“. Apoftegma Avvei Ioan Colov din Pateric întăreşte cuvântul inţelept al Sfântului Paisie, căci “Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc, pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos “.
A trăi jertfelnic doar pentru tine însuţi – chiar şi numai pentru mântuirea ta – e deja cel mai mare păcat, pentru că trădăm prin aceasta însuşi scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat.
Puţini sunt cei care înţeleg că viaţa duhovnicească înseamnă o viaţă în comunitate cu ceilalţi, o viaţă de lucrare în duhul responsabilităţii pentru zidirea trupului lui Hristos, nu de izolare schismatică, căci suntem toţi mădularele aceluiasi Trup. Nu înmulţim individualist “talantul”oferit fiecăruia cu generozitate de către Hristos Domnul, pentru propria noastră “împlinire”, caci adesea ea se face prin suferinţa celor din jur.
„Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.”(Romani 13,10)
Dumnezeescul Pavel spune că iubirea este singura cale… pentru a nu provoca suferinţa celui de lângă noi, a nu-l răstigni, ci a-i aduce chiar bucurie, împlinire, tămăduire, căci iubirea de Dumnezeu este indisolubil legată de iubirea aproapelui, în esenţă fiind vorba de o singură iubire cu dublă lucrare, care se împarte neîmpărţit lui Dumnezeu şi aproapelui.
Sfântul Fotie spune: „Dacă toţi ar întoarce şi celălalt obraz celor ce îi lovesc peste obrazul drept, unde ar mai fi cei care să lovească?”.
Căderea în erezie prin semnarea şi implementarea documentelor ereticescului sinod din Creta, a îmbolnăvit de virusul ucigaş al ecumenismului, ortodocşii încrezatori în lucrarea mai marilor Bisericii.
Cum să pună la îndoială decizia medicului care lucrează în „spitalul”duhovnicesc, împreună lucrător cu Însuşi Mântuitorul Hristos?
Dar orice produce suferinţă aproapelui, fie si numai prin indiferenţă, lasitate sau slăbiciune, ascultând
de îndemnul mincinos al slavei deşarte, nemaivorbind de sminteală sau de răutate, va atrage mânia îndreptăţită a Domnului asupra întregului neam.
Poate că toţi cei care sunt Păstori ai oilor Domnului Hristos vor medita cât mai este timp, la cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov:
„Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos pe acei păstori ai Bisericii care au dat fraţilor lor mâncarea cea nestricăcioasă – Cuvântul lui Dumnezeu, care pe cei despuiaţi de către păcat i-au îmbrăcat în hainele virtuţilor, au dat doctorie duhovnicească celor bolnavi cu sufletele şi cu îndelungă răbdare au cercetat spre zidire pe cei închişi în temniţele necredinţei sau rătăcirii întunecate. Milostivirea îi va aduce pe toţi lucrătorii săi în faţa lui Hristos şi le va mijloci de la Hristos milă şi fericire veşnică. Amin
Un îndemn înțelept pentru aceste timpuri apocaliptice, pline de mari tulburări, pe care ne-a învrednicit AtotBunul Dumnezeu să le trăim, ne dăruiește Sfântul Anatolie cel Tânăr de la Optina:
Sfântul Anatolie cel Tânăr: Ultimele zile și apostazia
Copiii mei, știu că în ultimele zile, așa cum spune Apostolul, vor veni vremuri groaznice.
Astfel, din lipsa de evlavie, în biserici vor apărea erezii și schisme; și, așa cum au prezis Sfinții Părinți, pe tronurile ierarhice și în mănăstiri, nu vor exista oameni experimentați și competenți în problemele vieții duhovnicești.
Din această cauză, erezia se va răspândi peste tot și va înșela multe persoane. Vrăjmașul Umanității va acționa cu viclenie, pentru a-i atrage chiar și pe cei aleși în erezie, dacă este posibil. El nu va nega grosolan dogma Sfintei Treimi, a divinității lui Iisus Hristos sau a Maicii Domnului, dar va denatura imperceptibil tradiția Sfinților Părinți, care provine de la Duhul Sfânt, învățătura Bisericii în sine.
Vicleanul vrăjmaș și regulile sale vor fi observate doar de un număr foarte mic de oameni mai experimentați în viața duhovnicească. Ereticii vor folosi autoritatea asupra Bisericii, își vor plasa slujitorii peste tot și evlavia va fi disprețuită. Dar Domnul nu-i va lăsa pe slujitorii săi fără apărare și în ignoranță. El a spus:”După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?”
(Mat. 7:16).
Prin urmare, ar trebui să vă străduiți să diferențiați ereticii de păstorii adevărați prin roadele lor. Ereticii sunt acei hoți duhovnicești, care fură turma căci „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.” (cf. Ioan 10: 1), așa cum a spus Domnul; adică intră hoțește, distrugând cu forța legile lui Dumnezeu.
Domnul îi numește hoți … Va exista o mare prigoană a ereticilor împotriva călugărilor, iar viața monahală va fi amenințată. Mânăstirile se vor împuțina, călugării vor scădea în număr, iar cei care vor rămâne vor trebui să sufere violențe. Acești oameni care urăsc viața monahală, care nu au decât o aparență de evlavie, vor încerca să-i aducă pe călugări de partea lor, promițându-le protecție și avantaje pământești, în timp ce îi vor amenința pe cei nesupuși cu expulzarea din mânăstiri.
Aceste amenințări vor fi o mare umilință pentru cei slabi în credință.
Dacă trăiești până în acest moment, fiul meu, bucură-te, pentru că atunci credincioșii care nu au cules alte virtuți, li se vor pregăti cununi, dacă rămân în credință, potrivit cuvintelor Domnului:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ”(Matei 10,32) …
Prin erezie, un demon va intra în mânăstire și atunci nu va mai fi o mânăstire sfântă, ci vor rămâne doar niște ziduri … Nu te teme de suferințe, ci teme-te de îndrăzneala ereticilor care încearcă să despartă pe om de Hristos ; acesta este motivul pentru care Hristos ne-a poruncit să-i considerăm pe eretici ca pe niște păgâni și vameși.
Deci, fiule, fii întărit de Harul lui Iisus Hristos. Grăbește-te cu bucurie pentru a duce la bun sfârșit jertfa mărturisirii credinței și îndură suferința ca un bun soldat al lui Iisus Hristos, care a spus: „Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.”(Apocalipsa 2:10).
Lui, I se cuvine toată slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Traducere din https://orthodoxologie.blogspot.com/2020/02/saint-anatole-le-jeune-les-derniers.html
Ne temem ca suntem putini?Dar cu noi este tot cerul.Ne temem ca suntem singuri?Dar cu noi este tot Adevarul.Suntem turma cea mica?Dar Adevarul care ne insoteste in tot pasul Este fara hotar si fara limite,Este atotputernic si nu Se dezice.
Bine spus. Ne temem uneori pentru ca ne clatinam poate in credinta. Cuvintele Mantuitorului ,,Nu te teme Turma mica” ne dau putere sa mergem mai departe si-apoi faca-se voia lui Dumnezeu.
Exceptionala aceasta profetie. Ne-a prevenit de multa vreme asupra celor ce se intampla sub ochii nostri. Stiind toate acestea, nu mai suntem luati prin surprindere. Doamne ajuta.